Contestaţie la executare. Decizia nr. 402/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 402/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 402/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 402/2013
Ședința publică de la 03 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. S.
Judecător A. C. Tițoiu
Judecător I. D.
Grefier M. R.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurenta intimată Direcția G. a Finanțelor P. O. pentru Administrația Finanțelor P. C., județul O., împotriva sentinței civile nr. 1567 din data de 15 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare P. M., domiciliată în C., ., ., ., având ca obiect- contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat D. F. pentru intimata contestatoare P. M., lipsă recurenta intimată Direcția G. a Finanțelor P. O. pentru Administrația Finanțelor P. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Apărătorul intimatei contestatoare arată că nu mai are alte cereri de formulat.Așa fiind, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat D. F., având cuvântul pentru intimata contestatoare P. M., solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
În motivare arată că, prin cererea petentei se contestă toate actele de executare, nu numai procesul verbal de sechestru. La dosar nu există dovezi din care să rezulte că intimatei ia-u fost comunicate actele de executare întrucât acestea au fost comunicate pe numele autorului. Nu este reală afirmația recurentei că o parte din actele de executare au fost comunicate și primite de autor și de intimată, suma menționată în somația nr._ /1671/28.07.2008 a fost semnată și achitată de autor iar suma din somația nr. 28/_ /2196/29.07.2009 a fost achitată de intimată, de restul actelor de executare neavând cunoștință deoarece nu i-au fost comunicate.
În plus după decesul autorului, intimata a formulat o cerere la sediul recurentei prin care solicita scoaterea din evidență a acestuia ca urmare a intervenirii decesului, a depus de asemenea certificatul de moștenitor, deci recurenta avea cunoștință de acest aspect.
Având în vedere și conținutul întâmpinării depuse la dosar, intimata contestatoare, prin apărător, solicită menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, aceasta interpretând în mod corect probatoriile administrate.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.07.2012, contestatoarea P. M. in contradictoriu cu intimata A. F. P. C., a formulat contestatie la executare impotriva formelor de executare efectuate de A. F. P. C., solicitand totodata si ca intimata sa fie obligata la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea contestației formulate, contestatoarea a aratat ca la data de 26.06.2012 i-a fost comunicata incheierea nr._/02.06.2012 emisa de Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliara O., in dosarul nr._/2012, incheiere din continutul careia reiesea ca a fost emis un proces verbal de sechestru privind imobilul format din suprafata de 348 mp teren intravilan impreuna cu constructiie si suprafata de 1368 mp. Teren arabil intravilan situat in C. .. jud. O., in vederea recuperarii unui presupus debit in valoare de_ de lei pe care P. M. N. (fostul sot al contestatoarei) l-ar avea fata de intimata.
Contestatoarea a apreciat ca formele de executare sunt netemeinice si nelegale intrucat P. M. N., fostul sot al acesteia a detinut un Cabinet Medical in C. . jud. O., insa dupa decesul sotului cabinetul medical nu mai realiza venituri impozabile, astfel incat la data de 24.08.2008 contestatoarea a formulat o cerere la AFP C. pentru scoaterea din evidenta fiscala a sotlui acesteia intrucat acesta a decedat, fiind depus si certificatul de mostenitor prin care se aduceau la cunostina intimatei mostenitorii autorului P. M. N..
In urma cererii depuse de contestaotoare, intimata a efectuat un control la cabinetul medical a sotului ei abia in anul 2011, constatandu-se ca nu s-au stabilit obligatii fiscale de plata.
Cu toate acestea, in ciuda faptului ca s-a stabilit ca nu au fost gasite obligatii fiscale suplimentare, contestatoarea a sustinut ca in mod gresit intimata pretinde ca exista un debit in valoare de_ lei instituind un sechestru asupra imobilului, cu atat mai mult cu cat intimata nu a comunicat niciodata faptul ca exista anumite debite neachitate de CMI Poescu M. N..
Contestatoarea a solicitat admiterea contestatiei si desfiintarea actelor de executare silita intocmite in cauza, intrucat intimata nu a respectat dispozitiile art. 398 C.pr. civila si nu a comunicat contestatoarei in calitate de mostenitor titluri executorii sau faptul ca ar exista alte debite neachitate.
In drept contestatoarea si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 398 si 399 C.pr.civila.
In dovedirea celor afirmate contestatoarea a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.
S-a achitat taxa judiciara de timbru in cuantum de 190 de lei
La dosar, alaturi de cererea de chemare in judecata, contestatoarea a depus urmatoarele inscriuri in copie: adresa de comunicare (fila 3), incheierea nr._/02.06.2012 emisa de Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara O., in dosarul nr._/2012, adresa CAS O. nr._/24.06.2009 (f 6-7), comunicare si decizia privind nemodificarea bazei de impunere din data de 30.12.2011 (f.8), raport de inspectie fiscala nr. 5234 / 30.12.2011.
La data de 28.09.2012, Directia Generala a Fiantelor P. O., in numele si pentru A. F. P. O., a depus intampinare solicitand respingerea ca neintemeiata a contestatiei formulata de P. M..
In motivarea intampinarii, intimata a aratat in esenta ca formele de executare efectuate in cauza se refera la un debit nascut anterior decesului autorului asa cum reeiese din somatia nr. 28/_ /1671 din 28.07.2008, primita personal de sotul contestatoarei.
De asemenea, intimata a sustinut ca i-a trimis o invitatie contestatoarei pentru a stabili modalitatile de achitare a obligatiilor fiscale, si totodata i-a comunicat si somatia nr. 28/_ /2196 din data de 29.07.2009.
Intimata a aratat ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 398 C.pr.civila intrucat executarea silita a inceput anterior decesului debitorului initial, iar aceste dispozitii sunt aplicabile in situatia in care sucesiunea nu a fost dezbatuta.
In drept intimata si-a intemeiat intampinarea pe dispozitiile art. 115 C.pr.civila.
Intimata a solicitat judecarea cauzei in conditiile art. 242 alineat ultim C.pr.civila.
Intimata a depus la dosar un set de inscriusri in copie dintre care: somatia nr. 28/_ /1671 din 28.07.2008, somatia nr. 28/_ /2196 din data de 29.07.2009, titlul executoriu nr._, invitatie (fila 23), proces verbal de sechestru bunuri imobile din 08.05.2012, anunt colectiv (f 28, 31, 37, 49), somatie din data de 27.12.2010, titluri executirii nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, incheiere de respingere nr._ OCPI O., contract de comodat nr._ din 30.10.2009, certificat de mostenitor nr. 114, chitanta . nr._, declaratie inregistrare fiscala (f.65), raport inspectie fiscala nr. 5234/30.12. 2011 (F.69-92),.
Prin sentința civilă nr. 1567 din data de 15 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr._, s-a admis contestația la executare formulata de petenta P. M., in contradictoriu cu intimatele Direcția G. a Finanțelor P. O., în nume propriu și pentru A. F. P. C., împotriva formelor de executare efectuate de A.F.P C..
S-au anulat formele de executare îndeplinite in dosarul de executare nr. 1174/2010.
In temeiul art. 274 Cod procedura civila, a obligar intimata sa plateasca suma de 190 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
P. a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
P. M. N., soțul defunct al contestatoarei, a exercitat o profesie liberală în cadrul unui cabinet individual situat in C. . jud. O.. Dupa decesul acestuia, la data de 20.04.2009 (f.26), contractul de prestări servicii medicale a încetat întrucât cabinetul medical nu mai realiza venituri impozabile (filele 5-6).
La data de 24.08.2008 contestatoarea a formulat o cerere la AFP C. pentru scoaterea din evidenta fiscala a soțului acesteia întrucât acesta a decedat. Deși cererea contestatoarei a fost înregistrată la AFP C. sub nr.323/24.08.2009 și poartă ștampila acestei instituții, prin adresa nr.4454/05.04.2012 AFP C. a comunicat că în evidența acestei instituții nu figurează respectiva cerere (filele 52-56).
Cu toate că intimata a invocat că nu a avut cunoștință de decesul titularului cabinetului, P. M. N., menționând că în evidența acestei instituții nu există o cerere pentru scoaterea din evidenta fiscala a soțului contestatoarei, organele de inspecție fiscală ale DGFP O.-activitate de Inspecție Fiscală, ca urmare decesul titularului cabinetului, au efectuarea unei inspecții fiscale generale în vederea radierii certificatului de înregistrare fiscală pentru CMI P. M. N.. Obiectivul inspecției fiscale generale a constat în verificarea bazelor de impunere, a legalității și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabil, perioada inspecției fiscale fiind stabilită potrivit art.9, alin.3 din OG nr.92/2003, în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, respectiv în ultimii trei ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale, respectiv perioada 01.10._09 (f.70).
În urma inspecției fiscale, s-au constatat următoarele aspecte privind obligațiile fiscale: -pentru perioada 01.10._09 CMI P. M. N. a calculat, declarat și virat și că nu există diferențe pentru următoarele obligații fiscale: impozitul de venituri din salarii realizate lunar (f.73-74), contribuția de asigurări sociale datorată de angajator (f.75), contribuția de asigurări sociale datorată de asigurați (f.77), contribuția de asigurări pentru șomaj datorată de angajator (f.78), contribuția de asigurări pentru șomaj datorată de asigurați (f.80), contribuția asigurărilor sociale de sănătate datorată de angajator (f.81), contribuția asigurărilor sociale de sănătate datorată de asigurați (f.82), contribuția pentru accidente de muncă și boli profesionale (f.85), ), contribuția pentru indemnizații și concedii (f.86), fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale (f.87); - nu s-au constatat diferențe între venitul net declarat de operattorul economic și venitul net constatat în urma verificărilor efectuate (f.91);- în urma inspecției fiscale nu s-au stabilit obligații suplimentare de plată
În drept, cadrul procesual cu caracter general, privind executarea silita este reglementat în cadrul art.399-405 Codul de procedura civila. Materia contestației la executare o găsim reglementata si la Cap.XI, art.172-174 din Codul de procedura fiscala.
Fațã de aceastã situație, instanța, în soluționarea prezentei contestații a avut în vedere prevederile speciale derogatorii și, numai în mãsura în care o anumitã situație nu va fi reglementatã de legea specialã, va aplica prevederile Codului de procedura civilã.
Potrivit prevederilor art. 172 alin.(1) și alin. (4) din Codul de procedură fiscalã, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor codului de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Ca atare, contestația la executare este mijlocul procesual prin care părțile interesate sau vătămate prin modul de realizare a executării silite, cu neobservarea sau ignorarea condițiilor și formalităților stabilite de procedura execuțională, se pot plânge instanței competente în vederea desființării sau anulării formelor sau actelor de executare nelegale, dacă singura modalitate pentru înlăturarea vătămării produse contestatorului ca urmare a actelor de executare nelegale este anularea actelor de executare întocmite cu neobservarea dispozițiilor legale.
Este adevarat ca partea contestatoarea si-a exprimat nemultumirea cu privire la modalitatea de stabilire si la cuantumul impozitului și contribuțiilor stabilite, dar, în acelasi timp, instanta a reținut că aceasta a invocat nerealizarea caracterului cert si lichid al creantei pretinse și faptul că actele de executare au fost îndeplinite în dosarul de executare cu nerespectarea dispozițiilor art.398 C.proc.civ, aspecte ce pot fi verificate în cadrul contestatiei la executare . În acest sens, contestatoarea a susținut ca nu înțelege modalitatea de stabilire a sumei puse în sarcina soțului său, având în vedere că suma menționată în somația de plată nr.28/_ /1671/28.07.2008 a fost achitată de către soțul său- plata efectuată cu chitanța cu ._/30.07.2008 și faptul că din raportul de inspecție fiscală nr.5234/30.12. 2011 a reieșit că nu mai există obligații fiscale de achitat.
Potrivit art.379 alin.1 C.p.civ.” nici o urmarire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanta certa, lichida si exigibila”. Această prevedere legală completează procedura specială a executării fiscale, în baza art. 2 alin. 3 C. proc. fisc., potrivit căruia, unde prezentul cod nu dispune, se aplică prevederile codului de procedură civilă.
În prezenta cauza, instanta a constatat că suma de 21.953 lei menționată în somațiile de plată și titlurile executorii nu este o creanță certă atât timp cât suma menționată în somația de plată nr.28/_ /1671/28.07.2008 a fost achitată de către contribuabilul P. M. N., plata efectuată cu chitanța cu ._/30.07.2008 și faptul că din raportul de inspecție fiscală din anul 2011 a reieșit că nu mai există obligații fiscale de achitat pentru titularul CMI P. M. N. .
În aceste împrejurări instanța a constatat imposibilitatea de a determina certitudinea si câtimea datoriei contestatoarei, atât timp cât nu rezulta modul de stabilire a sumei de 21.953 lei, despre care intimata pretinde ca este datorata.
Asadar, creanta solicitata de intimata nu este nici determinata, nici determinabila în sensul art.379 C.p.civ., nici nu are caracter cert.
Cu privire la încălcare art.398 C.proc.civ instanța a reținut următoarele:
Potrivit înscrisurilor de la filele 24, 32,36,39 dosar, intimata a emis și comunicat pe numele debitorului P. M. N. titluri executorii si somatii, pentru achitarea sumei de_ lei, reprezentând impozitul de venituri din salarii realizate lunar, contribuția de asigurări sociale datorată de angajator, contribuția de asigurări sociale datorată de asigurați, contribuția de asigurări pentru șomaj datorată de angajator, contribuția de asigurări pentru șomaj datorată de asigurați, contribuția asigurărilor sociale de sănătate datorată de angajator, contribuția asigurărilor sociale de sănătate datorată de asigurați, contribuția pentru accidente de muncă și boli profesionale, contribuția pentru indemnizații și concedii, fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale. Odata cu somatia, intimata l-a încunostintat în scris pe debitor asupra consecintelor neachitarii debitului într-un termen de 15 zile de la primirea ei, respectiv continuarea procedurii de executare silita.
La data de 08.05.2012, constatându-se că debitorul P. N. M. nu a achitat sumele prevăzute în somațiile și titlurile executorii (f.24), intimata a întocmit procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile, acesta notându-se în cartea funciara a imobilului în favoarea intimatei pentru suma de 21 953 lei, reprezentând creante fiscale.
Așa dupa cum rezulta din copia certificatului suplimentar de mostenitor nr. 114/16.05.2012 la certificatul de moștenire nr.121/04.05.2009 ( fila 59 ), soțul contestatoarei titularul CMI P. M. N., a decedat în data de 20.04.2009, deci la o data anterioara comunicarii titlurilor executorii, somatiilor si îndeplinirii celorlalte acte de executare silita în dosarul de executare silită nr.1174/2010. Asadar, actele efectuate de intimata au fost efectuate împotriva unei persoane care nu mai era în viata si ca atare, ele sunt lovite de nulitate absoluta, întrucât o data cu decesul, înceteaza si capacitatea de folosinta a persoanei, adica aptitudinea omului de a mai avea drepturi si obligatii de orice natura.
Faptul ca indirect contestatoarea în calitatea sa de unic succesor al defunctului, a luat cunostinta de aceste acte si de datoria care greveaza imobilul, nu este de natura a le valida. Că aceste acte au privit persoana defunctului si nu a contestatorului este o împrejurare ce rezulta din însasi sustinerile intimatei din cadrul întâmpinarii si din înscrisurile depuse dosar. Toate actele de executare au fost comunicate pe numele CMI P. I.M.-N.-Cabinet Medical Medicină de familie și la adresa din C., bld.Carpați nr.105 pe când contestatoarea are domiciliul în orașul C., ., s.1, . si niciunul din actele de executare îndeplinite nu apare ca fiindu-i comunicat la aceasta din urma adresa.
Susținerea intimatei că executarea silită a început înainte de decesul autorului sunt contrazise de înscrisurile depuse de intimată și contestatoare la dosar din care reiese că suma menționată în somația nr.28/_ /1671/28.07.2008 a fost achitată de către contribuabilul P. M. N., plata efectuată cu chitanța cu ._/30.07.2008 și că somațiile și titlurile executorii emise în dosarul de executare silită au dată ulterioară decesului contribuabilul P. M. N..
Conform art. 29 rap. la art. 2 alin.3 din C.pr.fiscala, drepturile si obligatiile din raportul juridic fiscal trec asupra succesorilor debitorului în conditiile dreptului comun si dispozitiile si art. 398 C.pr.civila, statueaza în sensul ca, daca executarea nu începuse la moartea debitorului, titlurile executorii nu se vor putea executa în contra mostenitorilor, sub pedeapsa de nulitate, decât 8 zile dupa ce li s-a facut o încunostintare colectiva a titlului, ce urmeaza a fi pus în executare, la domiciliul deschiderii succesiunii pe numele mostenirii, fara a se arata numele si calitatea fiecarui mostenitor.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar înainte de începerea executării, nu s-a îndeplinit condiția prealabilă de notificare cu 8 zile înainte a titlurilor executorii sau a hotărârilor ce se execută, la domiciliul deschiderii succesiunii, pe numele moștenirii, respectiv la adresa din orașul C., ., s.1, ..
Instanța a mai constatat că toate somațiile și titlurile executorii emise în dosarul de executare silită au fost comunicate după data decesului soțului contestatoarei. Mai mult efectuarea procedurii de comunicare în conformitate cu dispozițiile art.44, alin.3 din C.proc.fisc au fost efectuate în mod abuziv, respectiv cu nerespectarea ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la alin.2, lit.a-d din același articol, întrucât procedura prevăzută de la alineatul 3 nu avea cum să fie efectuată atât timp cât persoana vizată era decedată.
Curtea Constituțională prin decizia nr.536/2001 a decis, astfel, ca dispozitiile art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala sunt neconstitutionale in masura in care se interpreteaza in sensul ca organul fiscal emitent poate sa procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu inlaturarea nejustificata a ordinii de realizare a modalitatilor de comunicare prevazute la art. 44 alin. (2) lit. a)—d) din aceeasi ordonanta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generala a Finanțelor P. O., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, învederând următoarele:
In primul rand, prin hotărârea recurata, instanta de fond a acordat mai mult decat s-a cerut (art. 304 pct. 6 Cod proc. civilà).
Astfel, asa cum s-a aratat si in intampinarea depusa la dosarul de fond, in cauza au fost emise succesiv mai multe acte de executare, pe care intimata contestatoare le-a primit personal și care nu au fost contestate in termenele prevazute de lege; singurul act de executare pentru care contestatia formulata putea fi socotita in termen era procesu-verbal de sechestru nr. 7044/08.05.2012. Cu toate acestea, instanta de fond a dispus anularea tuturor formelor de executare indeplinite in dosarul de executare nr. 1174/2010, deci si a celor emise anterior si care nu fusesera contestate.
Pe de alta parte, este eronată interpretarea data de catre instanta de fond rezultatelor inspectiei fiscale efectuate la sediul cabinetului medical detinut de autorul intimatei-contestatoare, in sensul ca, din moment ce prin aceasta inspecție nu s-au stabilit obligatii fiscale suplimentare de plata, rezulta ca nu exista debite ale autorului fata de bugetul de stat; consideram ca s-a interpretat greșit aceasta situatie de fapt, deoarece prin masurile de executare silita intreprinse se urmarea acoperirea unor obligații născute anterior decesului autorului, asa cum reiese din somatia nr. 28/_ /1671 din data de 28.07.2008, primita personal de acesta, care a semnat confirmarea de primire in calitate de destinatar si necontestata; inspecția fiscala desfășurata după data decesului debitorului nu a stabilit ca nu exista nici un fel de obligații fiscale, ci ca nu exista obligații suplimentare fata de cele aflate in evidenta organului fiscal, fiind evident ca s-a interpretat eronat conținutul raportului de inspecție fiscala.
De asemenea, instanța de fond a considerat că actele de executare sunt afectate de nulitate prin faptul ca acestea au fost comunicate la adresa sediului cabinetului medical si nu la adresa de domiciliu a contestatoarei. Însă dispozițiile legale nu impun necesitatea ca actele sa fie comunicate la o anumita adresa, ci doar ca acestea sa fie comunicate si primite de destinatar. In acest context, este evident ca afirmația contestatoarei in sensul ca organul fiscal nu i-a comunicat acesteia in calitate de unica moștenitoare faptul ca exista debite neachitate de CMI Dr. P. M. N., este contrazisa de faptul ca aceasta a primit personal somația nr. 28/_ /2196 din data de 29.07.2009, la rândul sau necontestata, semnand confirmarea de primire.
Totodata, organul fiscal i-a transmis contestatoarei o invitatie de a se prezenta la sediul acestuia in vederea discutarii modalitatii de achitare a obligatiilor catre bugetul general consolidat al statului pe care le datora defunctul al carei mostenitor este, insa aceasta nu a dat curs invitatiei, desi a semnat confirmarea de primire in calitate de destinatar. Mai mult decat atat, chiar la instituirea sechestrului asupra bunurilor in discutie contestatoarea a fost de fata, refuzand insa sa semneze procesul-verbal de sechestru.
S-a mai reținut că nu poate sustine ca nu cunostea existenta obligatiilor fiscale cu caracter patrimonial pe care le-a preluat de la defunct, ca parte a pasivului mostenirii, intimata contestatoare devenind la randul sau debitor in cadrul raportului juridic obligational, in baza prevederilor art. 25 alin. (2) lit. a) din Codul de procedura fiscala:" In cazul in care obligatia de plată nu a fost indeplinità de debitor, debitori devin, in conditiile legii, urmãtorii: a) moșenitorul care a acceptat succesiunea contribuabilului debitor,".
De asemenea, instanta de fond face o gresita aplicare a dispozitiilor art. 398 din Codul de procedura civila. Astfel, acestea nu au aplicabilitate in cauza, intrucat pe de-o parte, executarea silita a inceput anterior decesului debitorului initial, prin emiterea somatiei nr. 28/_ /1671 din data de 28.07.2008, primita personal de acesta, iar pe de alta parte, dispozițiile respective sunt aplicabile in situatia in care nu s-ar fi dezbatut succesiunea, or in cazul de fata succesiunea autorului P. M. N. a fost dezbatuta, dovada fiind certificatul de mostenitor nr. 121/04.05.2009 si certificatul suplimentar de mostenitor nr. 114/16.05.2012 invocate chiar de contestatoare.
Intimata contestatoare P. M., in temeiul art.115-118 c.proc.civ., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și mentinerea solutia instanței de executare ca fiind temeinica si legala.
A mai solicitat ca recurenta să fie obligata la plata cheltuielilor de judecata pe care le voi efectua cu acest proces.
In fapt a arătat că așa cum rezultă din continutul contestatiei la executare, intimata a formulat contestatie impotriva tuturor actelor de executare si nu numai impotriva procesului verbal de sechestru.
Din motivarea contestatie se observă ca intimata a mentionat faptul că a luat la cunostintä de existenta unui presupus debit al autorului in momentul comunicarii procesului verbal de sechestru, iar aceste afirmatii sunt sustinute de probele administrate in cauza, intrucat nu existä dovezi din care sä reiasä ca intimatei i-au fost comunicate actele de executare, toate aceste acte find comunicate in mod nelegal pe humele autorului.
S-a mai arătat că în ce privște sustinerea recurentei ca o parte din actele de executare au fost comunicate si primite de autor si respectiv intimata, acestea nu corespund intrucât suma mentionată in somatia nr. 28/_ /1671/28.07.2008, semnată de autor (P. M. N.) a fost achitata de acesta, plata fiind efectuată cu chitanta ._/30.07.2008, iar somatia primitä de intimată nr.28/_ /2196/29.07.2009, a fost achitată de aceasta cu chitanta . nr._ din data de 24.08.2009, toate celelalte acte de executare nu au fost comunicate intimatei, neavând astfel cunostintä de existenta acestora.
S-a mai învederat că din probele administrate in cauză reiese ca toate celelalte acte de executare au fost comunicate după decesul autorului, pe numele acestuia și nu pe cel al mostenitorilor cum prevede art.398 c.proc.civ., motiv pentru care instanta de executare in mod corect a apreciat ca toate aceste acte sunt lovite de nulitate absolută, intrucât odatä cu decesul, incetează și capacitatea de folosinta a persoanei, adica aptitudinea acesteia de a mai avea drepturi și obligatii, find și motivul pentru care aceste drepturi și obligații trec asupra succesorilor debitorului potrivit (art.29 rap. La art.2 alin.3 din c.proc.fisc.).
Mai mult, potrivit art.45 alin.1 c.proc.fisc. actul administrativ fiscal produce efecte din momentul in care este comunicat contribuabilului sau la o data ulterioară mentionată in actul administrativ comunicat, potrivit legii, iar potrivit alin.2 actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.
In ceea ce priveste aprecierea recurentei in sensul ca instanta de executare a interpretat in mod gresit situatia de fapt din raportul de inspectie fiscală, s-a arătat că nu este întemeiată întrucât după decesul autorului, intimata-contestatoare a formulat o cerere la A. F. P. C., inregistratä sub nr.323/28.09.2009 pentru scoaterea din evidenta fiscală incepand cu data de 24.08.2009 a sotului acesteia, motivul fiind decesul acestuia, fiind depus și certificatul de mostenitor nr.121 din data de 04.05.2009 prin care i se aduceau la cuaostintă recurentei moștenitorii autorului P. M. N., motiv pentru care sustinerea acesteia in sensul ca nu cunoștea de decesul autorului este contrazisă de probele administrate in cauză.
In urma cererii depuse in anul 2009, in mod legal ar ti trebuit efectuat un control la cabinetul medical al soțului acesteia, insă acesta a fost efectuat mult mai tarziu, respectiv la sfarsitul anului 2011.
Obiectul controlului, așa cum rezultă din continutul raportului, 1-a reprezentat verificarea bazelor de impunere, a legalitätii și exactitätii indeplinirii obligatiilor de către contribuabil pe perioada 01.02._09, iar in urma verificărilor mentionate mai sus organul de control, la capitolul VII, a meniționat faptul că nu s-au stabilit obligatii fiscale suplimentare de plată.
Avand in vedere faptul că din continutul raportului de inspectie intocmit in anul 2011 nu au fost găsite obligatii fiscale suplimentare, fata de cele achitate, iar cabinetul nu a mai desfășurat activitate din data de 20.04.2009 a fost emisä decizia inregistratä sub nr.5235 din data de 30.12.2011, prin care a fost hotărâtă nemodificarea bazei de impunere, motiv pentru care in mod corect instanța a considerat ca suma pretinsa de recurent5 nu are caracter cert.
Mai mult, aș cum rezultă din probele administrate in cauză suma mentionate in somatia nr. 28/_ /1671/28.07.2008, semnată de autor (P. M. N.) a fost achitată de acesta, plata fiind efectuată cu chitanta ._/30.07.2008, iar somația primită de intimate nr.28/_ /2196/29.07.2009, a fost achitată de aceasta cu chitanța . nr._ din data de 24.08.2009, fiind un motiv in plus să se ajungă la concluzia că suma pentru care se solicită executarea (_ lei) nu este certă, fapt pentru care instanța de executare in mod corect a făcut aplicarea art.379 alin.1 c.proc.civ., potrivit căruia nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanța certă, lichidă și exigibilă.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și în lumina dispozițiilor art.304 pct.6, 8 și 9 coroborat cu art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
O primă critică a recurentei vizează faptul că instanța a dat mai mult decât s-a cerut întrucât contestatoarea intimată nu putea solicita decât anularea procesului verbal de sechestru nu și a actelor anterioare emiterii acestuia nemafiind în termen pentru a le contesta motiv de recurs care se încadrează în dispozițiile art.304 pct.6 C.p.c, față de care tribunalul constată următoarele:
Acest motiv de casare este o expresie a principiului disponibilității și a obligației instanței de a se pronunța asupra tuturor cererilor deduse judecății.
Principiul disponibilității este consacrat în dispozițiile art.129 alin 6 Cp.c și prevede că în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii judecății.
Prin principiul disponibilității se înțelege faptul că părțile pot determina nu numai existența procesului prin declanșarea procedurii judiciare și prin libertatea de a pune capăt procesului înainte de a interveni o hotărâre asupra fondului pretenției dedusă judecății ci și conținutul procesului prin stabilirea cadrului procesual în privința obiectului și a participanților la proces a fazelor și etapelor pe care procesul civil le-ar putea parcurge.
Din cele mai sus expuse reiese că reclamantul este cel care fixează cadrul procesual, care menționează în cerere persoanele cu care înțelege să se judece și obiectul cererii- adică ceea ce pretinde.
În speță analizând cererea de chemare în judecată se constată că intimata contestatoarea a sesizat instanța cu o contestație la executare prin care a solicitat anularea tuturor formelor de executare efectuate de Administrația Finanțelor P. C., iar din dispozitivul sentinței recurate se constată că instanța a admis contestația așa cum a fost formulată și a anulat toate actele de executare, astfel cum a fost învestită de contestatoare prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei.
Astfel nu se poate reține că instanța a dat mai mult decât s-a cerut, criticile recurentei neîncadrându-se în acest motiv de nelegalitate a sentinței recurate, întrucât prin acestea s-a menționat faptul că intimata contestatoare nu putea sesiza instanța cu o astfel de contestație ca urmare a faptului că nu mai era în termen să conteste, decât în privința procesului verbal de sechestru, ceea ce nu echivalează cu acordarea instanței mai mult decât s-a cerut.
P. cele mai sus expuse instanța urmează să respingă această critică ca neîntemeiată.
Un al doilea motiv de recurs invocat vizează interpretarea data de catre instanta de fond rezultatelor inspectiei fiscale efectuate la sediul cabinetului medical detinut de autorul intimatei-contestatoare, critică care în opinia contestatoarei se încadrează în dispozițiile art.304 pct.8 C.p.c.
Din analiza dispozițiilor legale mai sus menționate se constată că prin acest motiv se invocă încălcarea principiului înscris în dispozițiile art.969 C.civ, potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Observând înscrisurile depuse la dosar se reține că organele de inspecție fiscală ale DGFP O.-activitate de Inspecție Fiscală, ca urmare a decesului titularului cabinetului medical au efectuat o inspecție fiscală generală în vederea radierii certificatului de înregistrare fiscală pentru CMI P. M. N.. Obiectivul inspecției fiscale generale a constat în verificarea bazelor de impunere, a legalității și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabil, perioada inspecției fiscale fiind stabilită potrivit art.9, alin.3 din OG nr.92/2003, în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, respectiv în ultimii trei ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale, respectiv perioada 01.10._09 (f.70).
În urma inspecției fiscale, s-au constatat următoarele aspecte privind obligațiile fiscale:-pentru perioada 01.10._09 CMI P. M. N. a calculat, declarat și virat și că nu există diferențe pentru următoarele obligații fiscale: impozitul de venituri din salarii realizate lunar (f.73-74), contribuția de asigurări sociale datorată de angajator (f.75), contribuția de asigurări sociale datorată de asigurați (f.77), contribuția de asigurări pentru șomaj datorată de angajator (f.78), contribuția de asigurări pentru șomaj datorată de asigurați (f.80), contribuția asigurărilor sociale de sănătate datorată de angajator (f.81), contribuția asigurărilor sociale de sănătate datorată de asigurați (f.82), contribuția pentru accidente de muncă și boli profesionale (f.85), ), contribuția pentru indemnizații și concedii (f.86), fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale (f.87); - nu s-au constatat diferențe între venitul net declarat de operatorul economic și venitul net constatat în urma verificărilor efectuate (f.91);- în urma inspecției fiscale nu s-au stabilit obligații suplimentare de plată.
Astfel ceea cea ce se deduce din acest raport de inspecție este aceea că față de obligațiile stabilite inițial în sarcina contribuabilului-titularul cabinetului medical, nu s-au mai constatat obligații suplimentare și nu că acesta nu mai are nicio obligație față de bugetul de stat, ca urmare a prestării activității în cadrul acestui cabinet anterior decesului, conținutul raportului fiind clar și precis, prin aceea că s-a folosit termenul de „obligații suplimentare” ceea ce presupune existența unor obligații inițiale, rațiuni pentru care se constată că instanța de fond a schimbat înțelesul vădit și neîndoielnic a acestui act juridic și sub acest aspect acest motiv de recurs este întemeiat.
Însă chiar și într-o atare situație tribunalul constată că soluția instanței de fond este legală pentru următoarele considerente:
P. M. N., soțul defunct al contestatoarei, a exercitat o profesie liberală în cadrul unui cabinet individual situat in C. . jud. O.. Dupa decesul acestuia, la data de 20.04.2009 (f.26), contractul de prestări servicii medicale a încetat întrucât cabinetul medical nu mai realiza venituri impozabile (filele 5-6).
La data de 24.08.2008 contestatoarea a formulat o cerere la AFP C. pentru scoaterea din evidenta fiscala a soțului său întrucât acesta a decedat. Deși cererea contestatoarei a fost înregistrată la AFP C. sub nr.323/24.08.2009 și poartă ștampila acestei instituții, prin adresa nr.4454/05.04.2012 AFP C. a comunicat că în evidența acestei instituții nu figurează respectiva cerere (filele 52-56), însă acest aspect nu poate conduce la concluzia că nu s-a formulat astfel de cerere, atâta timp cât contestatoarea a făcut dovada înregistrării, ci doar că ea nu se mai regăsește în arhiva instituției recurente.
Odată ce s-a adus la cunoștința recurentei decesul titularului cabinetului debitor al obligațiilor fiscale pentru care s-a început executarea silită aceasta era obligată să se conformeze dispozițiilor art. 398 C.pr.civila, potrivit cu care „în situația în care executarea nu începuse la moartea debitorului, titlurile executorii nu se vor putea executa în contra mostenitorilor, sub pedeapsa de nulitate, decât 8 zile dupa ce li s-a facut o încunostintare colectiva a titlului, ce urmeaza a fi pus în executare, la domiciliul deschiderii succesiunii pe numele mostenirii, fara a se arata numele si calitatea fiecarui mostenitor, întrucât conform dispozițiilor art. 29 rap. la art. 2 alin.3 din C.pr.fiscala, drepturile si obligatiile din raportul juridic fiscal trecând asupra succesorilor debitorului în condițiile dreptului comun.
Ori așa cum rezultă din actele dosarului, la data de 08.05.2012, constatându-se că debitorul P. N. M. nu a achitat sumele prevăzute în somațiile și titlurile executorii (f.24), s-a întocmit de către intimată procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile, acesta notându-se în cartea funciara a imobilului în favoarea intimatei pentru suma de 21 953 lei, reprezentând creanțe fiscale, acte emise ulterior decesului acestuia -20.04.2009- deci la o data anterioara comunicării titlurilor executorii, somatiilor si îndeplinirii celorlalte acte de executare silita în dosarul de executare silită nr.1174/2010, fără ca recurenta să notifice în prealabil cu 8 zile înainte titlurile executorii, la domiciliul deschiderii succesiunii, pe numele moștenirii, respectiv la adresa din orașul C., ., s.1, ., toate actele de executare fiind emise la sediul cabinetului medical și la adresa din C., bld.Carpați nr.105 și nu la domiciliul soției supraviețuitoare, mai sus menționat.
Nu se poate reține în apărarea recurentei că intimata contestatoare avea cunoștință de existența acestor debite atâta timp cât a primit o invitație de a se prezenta la sediul său pentru a discuta asupra modalitații de achitare a obligatiilor catre bugetul general consolidat al statului pe care le datora defunctul, această invitație neputând fi asimilată notificării la care face referire legiuitorul prin dispozițiile legale mai sus evocate și nu exonerează recurenta de obligația de a îndeplinii această condiție a notificării, prevăzută sub sancțiunea nulității actelor de executare.
Tribunalul nu poate reține nici apărarea acesteia în sensul că executarea silită a început anterior decesului autorului, prin emiterea somației nr. 28/_ /1671 din data de 28.07.2008, primita personal de acesta, întrucât prin înscrisurile depuse la dosar se constată că obligațiile pentru care s-a început executarea prin emiterea somației mai sus menționate au fost achitate cu chitanta ._/30.07.2008, iar debitele pentru care s-a emis somatia nr.28/_ /2196/29.07.2009, a fost achitată de intimată cu chitanta . nr._ din data de 24.08.2009.
Pe de altă parte se mai constată că instanța de fond a reținut în mod corect a reținut că intimata nu a comunicat actele de executare cu respectarea dispozițiilor art. 44 alin.2 Codul de procedură fiscală în vigoare la data emiterii acestor acte „Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează: a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;
c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia;
d) prin publicitate.
Din analiza alineatului (3) reiese că procedura de comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
(4) Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
Din analiza dispozițiilor legale anterior menționate Tribunalul constată că prin acestea, sunt instituite anumite modalități de comunicare, iar ordinea acestora este obligatorie pentru organul fiscal, ordinea de preferință reieșind din dispozițiile alineatului 4 al art.44 din care rezultă că dispozițiile codului de procedură civilă privind comunicarea actelor se aplică și în privința actelor administrative fiscale.
Potrivit 86 C.p.c comunicarea actelor de procedură se face prin agenți procedurali, iar în situația în care această comunicare nu este posibilă comunicarea se face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia (alin 3).
Ori, din aceste dispoziții legale se constată că prin dispozițiile art.44 C.p fiscală de comunicare a actelor administrative fiscale s-a stabilit ordinea de preferință a comunicării actelor administrative, comunicarea prin publicitate fiind ultima modalitate de comunicare.
In speță, organul fiscal avea obligația ca mai înainte de a proceda la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate sa recurgă la celelalte trei metode de comunicare prevăzute de lit. a-c, intimata nedepunând la dosar nicio dovadă că actele de executare mai sus menționate au fost comunicate în modalitățile prevăzute la art.44 lit.a-c, pentru a putea apela în final la comunicarea prin publicitate, recurgând direct la procedura comunicării în această ultimă modalitate.
Având în vedere cele mai sus expuse tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta intimată Direcția G. a Finanțelor P. O. pentru Administrația Finanțelor P. C., județul O., împotriva sentinței civile nr. 1567 din data de 15 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare P. M., domiciliată în C., ., ., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03 Aprilie 2013 la Tribunalul O..
Președinte, M. I. S. | Judecător, A. C. Tițoiu | Judecător, I. D. |
Grefier, M. R. |
Red. ACT
Tehnored.BA
J.f. R.F.D.
Ex. 2/16.05.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 245/2013. Tribunalul OLT | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 233/2013.... → |
|---|
