Fond funciar. Decizia nr. 245/2013. Tribunalul OLT

Tribunalul OLT - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 245/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 245/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL O.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 245/2013

Ședința publică de la 04 Martie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. V.

Judecător C. C.

Judecător M. R. H.

Grefier D. S.

Pe rol judecarea recursurilor civile formulate de recurenta intimată C. Județeană pentru A. L. 18/1991 G., și recurenta pârâtă S. E., domiciliată în comuna G., ., împotriva sentinței civile nr.1775/12.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă S. V. domiciliată în comuna G., . și intimații pârâți P. comunei Găișeni și C. L. pentru A. L. 18/1991 Găișeni, având ca obiect fond funciar.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat S. A. pentru intimata reclamantă avocat S. A., lipsă celelalte părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

Instanța, din oficiu, verificând conform art. 159¹ C.proc.civ., prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 3 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recurenta pârâtă S. E. nu și-a îndeplinit obligația privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 1181 lei și timbru judiciar de 5 lei.

Nefiind cereri prealabile de formulat sau exceptii de invocat, instanța din oficiu, invocă excepția netimbrării recursului formulat de recurenta reclamantă S. E..

Avocat S. A. pentru intimata reclamantă S. V., solicită admiterea excepției netimbrării recursului formulat de S. E. și anularea recursului ca netimbrat.

Instanta urmeaza sa admita exceptia, avand in vedere faptul ca, inca din data de 20.12.2012 recurenta-reclamanta a dobandit termen in cunostinta conform dispozitiilor art.153 alin.1 teza a II a C., iar ulterior, instanta i-a pus in vedere recurentei-reclamanta sa achite taxa judiciara de timbru in cuantum de 1181 de lei si timbru judiciar de 5 lei, recurenta neindeplinindu-si obligatia pana la termenul de astazi.

Nemaifiind cereri de formulat sau exceptii de invocat, avocat S. A., pentru intimata reclamantă S. V., invederează instanței că solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Instanța încuviințează proba cu înscrisuri, în temeiul art. 167 cod procedură civilă

Nemaifiind alte cereri de formulat sau exceptii de invocat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului formulat de recurenta intimată C. Județeană pt A. Lg.18/91 G..

Avocat S. A., pentru intimata reclamantă S. V., solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată potrivit chitanței depuse la dosarul cauzei.

TRIBUNALUL

Prin cererea reconvențională disjunsă din dosarul_ al Judecătoriei B. V. și înregistrată sub nr._ pe rolul aceleiași instanțe în data de 24.11.2008, reclamanta S. V., în contradictoriu cu pârâtele S. E. și P. comunei G., jud. G., precum și intimatele C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar G., jud. G., și C. Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar G., a solicitat instanței să constate că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de peste 30 de ani asupra terenului în suprafață de 1000 mp situat în ., jud. G., pe care este amplasată o casă de locuit de 40 mp, accesiunea imobiliară asupra respectivei construcții, să dispună anularea parțială a titlului de proprietate nr._ emis la data de 23.09.1994, pentru suprafața de 600 mp și obligarea Primăriei comunei G. să elibereze în favoarea sa un titlu de proprietate pentru suprafața de 600 mp teren curți construcții, în intravilanul satului Căscioarele, ..

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în anul 1976, împreună cu soțul său decedat, S. A., a cumpărat de la S. D. o suprafață de 1000 mp teren în intravilanul localității arătate mai sus, la data cumpărării pe teren existând o casă bătrânească, aceasta fiind dărâmată iar în locul ei fiind ridicată o altă casă. Reclamanta a mai arătat că a de la data ridicării construcției a locuit în acea casă împreună cu soțul său și fiicele lor, au îngrijit gospodăria, au cultivat grădina, au posedat imobilul neîntrerupt, public și sub nume de proprietar, pe o perioadă mai mare de 30 de ani, plătind și toate taxele și impozitele către stat, rolul fiscal fiind deschis încă din anul 1976.

În privința capătului de cerere privind anularea titlului de proprietate, reclamanta a arătat că respectivul titlu este lovit de nulitate absolută, fiind emis pe numele unei persoane neîndreptățite la aceasta.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 492, 1890 și următoarele C.civ., Legea nr. 18/1990, Legea nr. 169/1997 și art. 119 C.proc.civ.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar copia titlului de proprietate nr._/23.09.1994, copie certificat de atestare fiscală, copii registre agricole pe numele S. I. D. și S. A., copia certificatului de deces al defunctului S. A., copia certificatului de naștere al pârâtei, copii de pe certificatele de naștere, căsătorie și moarte ale defunctului S. C..

Reclamanta a achitat taxă judiciară de timbru de 384 lei și timbru judiciar de 1,5 lei.

În cauză, în primul ciclu procesual, au fost administrate proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică, la dosar aflându-se raportul de expertiză în tocmit de expert tehnic judiciar Parpala D.. La dosar se află și copii de pe actele care au stat la baza titlului de proprietate a cărui anulare parțială se cere, depuse de către intimata C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar G..

Prin sentința civilă nr. 1048/07.05.2010, Judecătoria B. V. a admis excepția lipsei interesului reclamantei în promovarea cererii vizând anularea parțială a titlului de proprietate, a respins acest capăt de cerere ca fiind neîntemeiat și a disjuns soluționarea primelor două capete de cerere, trimițând cauza în vederea soluționării lor la completul inițial învestit.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanta nu a formulat o cerere de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate și nu a dovedit că este îndreptățită la aceasta.

Împotriva sentinței arătate a formulat recurs reclamanta, recurs care a fost admis prin decizia civilă nr. 894/24.11.2010 a Tribunalului G., sentința atacată fiind casată cu trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță. Prin aceeași decizie, tribunalul a respins și excepția lipsei de interes în acțiunea privind anularea titlului de proprietate, fiind înlăturată și măsura disjungerii capetelor de cerere reconvențională.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecătoriei B. V. sub nr._ în data de 05.09.2011.

În data de 14.02.2012, prin încheierea nr. 693, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea de strămutare a pricinii, dispunând trimiterea dosarului spre soluționare la Judecătoria B., instanță pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat în data de 12.04.2012.

După strămutare, în cauză au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri, proba cu martorii D. E. și A. A. (pentru reclamantă) și S. I. și A. D. (pentru pârâtă), interogatoriile părților și proba cu expertiză tehnică judiciară, la dosar aflându-se raportul de expertiză întocmit de expert tehnic S. D..

La termenul fixat pentru judecată din data de 11.05.2012, la interpelarea instanței, apărătorul reclamantei a clarificat obiectul acțiunii arătând că acesta este reprezentat de constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate nr._/23.09.1994 în ceea ce privește suprafața de 600 mp teren intravilan categoria curți, construcții, constatarea intervenirii uzucapiunii de peste 30 de ani cu privire la terenul în suprafață de 694 mp situat în ., jud. G., pe care se află construită o casă de locuit în suprafață de 40 mp, precum și constatarea accesiunii imobiliare asupra construcției.

La același termen, pârâta a invocat excepția lipsei timbrajului, excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei comunei G., excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește capătul de cerere vizând anularea parțială a titlului de proprietate. Soluționarea primei dintre excepțiile invocate a fost prorogată, aspectele legate de timbraj fiind lămurite ulterior. Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei comunei G., respingându-le pe celelalte două, motivarea regăsindu-se în încheierea de ședință din respectiva dată (filele 19-21).

Prin încheierea dată în camera de consiliu în data de 29.08.2012, instanța a admis cererea reclamantei de acordare a ajutorului public judiciar, dispunând reducerea taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina acesteia de la 2363 lei la 384 lei.

Prin sentința civilă nr. 1775/12.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ *, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S. V. împotriva pârâtei S. E. și a intimatelor C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar G. și C. Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar G..

S-a constatat că reclamanta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului intravilan situat în ., jud. G., în suprafață de 694 mp, având ca vecini la N – C. S., la E – Drum comunal, la S – P. I. și la V – P. I., conform raportului de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar S. D..

S-a constatat că, în temeiul accesiunii imobiliare artificiale, reclamanta este proprietara casei construite în anul 1976 din cărămidă artizanală zidită cu pământ, fundații beton, acoperită cu tablă, compusă din 3 camere, o verandă închisă și o cămară, cu o suprafață construită de 51,62 mp și o suprafață utilă de 41,01 mp, casă situată pe terenul arătat mai sus.

S-a dispus anularea parțială a titlului de proprietate nr._ emis în data de 23.09.1994 de către intimata C. Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar G. pe numele pârâtei S. E., în ceea ce privește suprafața de 600 mp teren categoria de folosință curți, construcții, înscrisă în intravilan în T 68, având menționați ca vecini la N – C. S., la E – Drum comunal, la S – P. I. și la V – N. Fratila.

S-a respins acțiunea reclamantei față de pârâta P. comunei G., jud. G., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A fost obligată pârâta S. E., în solidar cu intimatele, la plata către reclamantă a sumei de 6912 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

A fost obligată pârâta S. E., în solidar cu intimatele, la plata către stat a sumei de 1979 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, de care a fost scutită reclamanta.

Analizând actele și lucrările dosarului, Judecătoria B. a reținut următoarele:

În jurul anului 1975 reclamanta S. V. și defunctul său soț, S. A., s-au mutat în vechea gospodărie a defunctului S. D. (D.) împreună cu acesta, unde au construit o casă de locuit în care locuiește în prezent reclamanta, aceste aspecte reieșind din declarațiile martorilor propuși de reclamantă (filele 15-18). Din declarațiile acelorași martori, instanța a reținut că, la momentul mutării pe teren, proprietarul S. D. s-a înțeles cu reclamanta și soțul acesteia să le transmită proprietatea, astfel că posesia exercitată de către reclamantă asupra terenului a fost încă de la început sub nume de proprietar. Chiar și martorul S. I. (filele 46-47), propus de către pârâtă, a arătat că, până a afla că S. C. (soțul defunct al pârâtei) are titlu de proprietate pentru teren, a crezut că S. A. (soțul defunct al reclamantei) este proprietarul terenului. Din copia certificatului de deces aflată la dosar (fila 44 dosar nr._ ) instanța a reținut că defunctul S. A. a decedat în data de 08.06.2005.

După apariția L. nr. 18/1991, la solicitarea pârâtei S. E., pe numele acesteia a fost emis titlul de proprietate nr._/23.09.1994 în care se regăsește și suprafața de teren intravilan de 600 mp, categoria de folosință curți, construcții, suprafață aflată în posesia reclamantei S. V.. Din raportul de expertiză întocmit în cauză (filele 68-74), instanța a reținut că terenul în discuție are 694 mp, având ca vecini la N – C. S., la E – Drum comunal, la S – P. I. și la V – P. I..

Instanța a reținut că posesia exercitată a fost una publică, netulburată și sub nume de proprietar, reclamanta, alături de defunctul său soț, fiind recunoscută ca proprietar al imobilului și nefiind tulburată în exercitarea posesiei mai bine de 30 de ani, până la promovarea de către pârâtă a acțiunii în revendicare care face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei B. V..

Din declarațiile martorilor audiați, precum și din raportul de expertiză întocmit în cauză, instanța a reținut că imobilul casă de locuit a fost edificat în anul 1976 din cărămidă artizanală zidită cu pământ, cu fundații beton, este acoperit cu tablă, are 3 camere, o verandă închisă și o cămară, având o suprafață construită de 51,62 mp și o suprafață utilă de 41,01 mp.

În contextul împrejurărilor reținute, cu privire la terenul de 694 mp arătat, instanța a constatat că, în temeiul art. 82 din Legea nr. 71/2011, devin aplicabile dispozițiile art. 1890 din vechiul Cod civil, potrivit cărora posesia utilă exercitată asupra unui imobil aflat în circuitul civil, pe o durată de 30 de ani, duce la dobândirea dreptului de proprietate asupra acestuia prin uzucapiune, acesta reprezentând un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate.

În ceea ce privește casa de locuit edificată de către reclamantă pe terenul posedat, instanța a constatat că se aplică dispozițiile art. 492 din vechiul Cod civil, potrivit cărora orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și ca sunt ale lui, până ce se dovedește din contra.

Referitor la emiterea titlului de proprietate pe numele pârâtei S. E., instanța a constatat că aceasta nu avea calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, nefiind moștenitoarea defunctului S. D., fiind nora acestuia, căsătorită cu fiul adoptiv al acestuia, S. C.. Din certificatul de moarte aflat la dosar (fila 54 dosar nr._ ), reiese că defunctul S. C., soțul pârâtei, a decedat în data de 24.01.1966, iar din declarațiile martorilor audiați reiese că tatăl adoptiv al acestuia, defunctul S. D., a decedat după anul 1975. În aceste împrejurări, instanța a reținut că reclamanta S. E. nu putea veni la moștenirea defunctului S. D., fiind cunoscut că în privința soțului supraviețuitor nu poate opera instituția reprezentării succesorale.

Sub acest aspect, instanța a aratat că devin aplicabile dispozițiile art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 167/1997, în conformitate cu care sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri.

În speță, nu are relevanță dacă reclamanta S. E. a formulat sau nu o cerere pentru emiterea titlului de proprietate asupra terenului, în condițiile în care aceasta a invocat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului cuprins în titlul de proprietate emis pe numele pârâtei, fără a solicita emiterea unui nou titlu de proprietate pe numele său.

De asemenea, instanța a aratat că recunoașterea calității procesuale pasive a reclamantei în capătul de cerere privind uzucapiunea nu înseamnă, în mod obligatoriu, recunoașterea valabilității titlului de proprietate emis pe numele acesteia. Este evident că acțiunea în constatarea uzucapiunii trebuie introdusă împotriva proprietarului neposesor al imobilului. Menționarea pe titlul de proprietate a pârâtei naște o prezumție că aceasta este proprietar al terenului, astfel că trebuie să fie chemată în judecată, dreptul de proprietate al pârâtei putând fi desființat în urma administrării probatoriului.

Pe aceste considerente, instanța a admis acțiunea reclamantei, a constatat că aceasta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului intravilan descris mai sus, a constatat că, în temeiul accesiunii imobiliare artificiale, reclamanta este proprietara casei menționate și a dispus anularea parțială a titlului de proprietate nr._ emis în data de 23.09.1994 de către intimata C. Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar G. pe numele pârâtei S. E., în ceea ce privește suprafața de 600 mp teren categoria de folosință curți, construcții, înscrisă în intravilan în T 68.

De asemenea, față de admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. comunei G., instanța a respins acțiunea față de aceasta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Totodată, față de dispozițiile art. 274 C.proc.civ., în conformitate cu care partea care cade în pretenții a fost obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, instanța obligând pârâta S. E., în solidar cu intimatele, să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 6912, formate din taxă judiciară de timbru, onorariu avocat, onorarii experți și cheltuieli de deplasare. Instanța a reținut că atât pârâta, cât și intimatele poartă culpa declanșării litigiului de față, pârâta prin aceea că a inițiat demersurile în vederea obținerii titlului de proprietate asupra terenului reclamantei, în ciuda faptului că nu era îndreptățită la aceasta, intimata C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar G. prin aceea că a procedat la întocmirea formelor premergătoare emiterii titlului de proprietate pe numele unei persoane neîndreptățite, iar intimata C. Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar G. prin aceea că a emis titlul de proprietate pe baza actelor primite de la comisia locală, fără o verificare care să îi permită să constate că persoana pe numele căreia se cerea a fi emis titlul de proprietate nu era îndreptățită.

În ceea ce privește taxa judiciară de timbru, instanța arată că, potrivit art. 18 din OUG 51/2008, cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale, partea căzută în pretenții fiind obligată la plata către stat a acestor sume. În speță, prin încheierea din camera de consiliu din data de 29.08.2012, instanța a admis cererea reclamantei de acordare a ajutorului public judiciar, dispunând reducerea taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina acesteia de la 2363 lei la 384 lei, reclamanta fiind, astfel, scutită de plata diferenței de taxă de timbru de 1979 lei. În lumina textului de lege precitat, față de soluția dată în cauză, instanța a obligat pârâta S. E., în solidar cu intimatele, la plata către stat a sumei de 1979 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, de care a fost scutită reclamanta.

Împotriva sentinței, în termen legal, au declarat recurs recurenta intimată C. Județeană de fond funciar G. și recurenta pârâtă S. E..

Recurenta intimată C. Județeană de fond funciar G., din cadrul Instituției Prefectului – jud. G., consideră ca neîntemeiată obligarea sa, alături de celelalte pârâte, la plata cheltuielilor de judecată față de reclamantă în raport cu poziția sa procesuală, în sensul că nu s-a opus acțiunii formulată de reclamantă și cu faptul că potrivit dispozițiilor legale, acțiunile care au ca obiect fond funciar, sunt scutite de plata taxei de timbru.

S-a precizat că, C. județeană de fond funciar nu face parte din structura organizatorică a Instituției prefectului și nici nu este în subordinea acesteia, fiind o comisie cu caracter administrativ jurisdicțional, nu are personalitate juridică, nu are patrimoniu propriu și nici buget propriu.

Astfel, comisia județeană de fond funciar nu poate achita cheltuieli de judecată deoarece nu are patrimoniu și nici buget propriu, iar Instituția Prefectului nu poate fi obligată să le achite în condițiile în care aceasta nu a fost parte în proces.

Referitor la obligarea la plata taxei de timbru, în solidar, alături de pârâta S. E. și de celelalte părți, o consideră total nelegală în condițiile în care are calitate procesuală numai în ceea ce privește capătul de cerere referitor la anularea titlului de proprietate, întrucât toate acțiunile care au ca obiect fondul funciar, sunt scutite de plata taxei de timbru conform art. 42 din legea nr. 1/2000, așa cum a fost modificată și completată prin legea nr. 247/2005 (cererile sau acțiunile în justiție, cererile accesorii sau incidente, sunt scutite de taxa de timbru și de timbru judiciar).

Ori, în acest dosar unde a avut calitate procesuală numai în ceea ce privește anularea titlului de proprietate, nu poate fi obligată la plata taxei judiciare de timbru către pârâtă, în condițiile în care litigiile care au ca obiect aplicarea legilor fondului funciar sunt scutite de plata taxei de timbru.

S-a solicitat admiterea recursului și pe cale de consecință exonerarea de plata cheltuielilor de judecată.

In drept, recursul a fost intemeiat pe dispoz. art. 299-316 C.p.civ., legea 18/1991, republicată, modificată și completată ulterior.

Recurenta pârâtă S. E. critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie din perspectiva art. 304 pct. 7, 8, 9 C.p.civ.

S-a arătat că, instanța de fond a ignorat obiectul cererii astfel cum a fost el definit de reclamantă, aceasta fiind pusă în situația de a soluționa o acțiune paradoxală, întrucât pe de o parte reclamanta a acționat-o în judecată pe calea uzucapiunii, iar pe de altă parte, prin alt capăt de cerere a solicitat anularea titlului de proprietate, contestându-i calitatea de proprietar.

În raport de caracterul uzucapiunii, acela de sancțiune a proprietarului delăsător, rezultă că în acțiunea în uzucapiune reclamanta trebuie să dovedească calitatea de proprietar a celui chemat în judecată de pârât, ori, reclamanta îi afirmă calitatea de proprietare și paradoxal o și contestă în acțiunea de fond funciar.

Arată că, îndepărtându-i fără motivare apărarea, instanța de fond a atras incidența dispoz. art. 304 pct. 7 C.p.civ.

Susține că instanța nu arată din care anume probe rezultă că, condițiile posesiei de natură să conducă la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, sunt în speță îndeplinite, le evocă, le reține ca fiind dovedite dar dovada acestor condiții nu este în speță realizată, întrucât dacă ar fi realizată instanța ar fi evocat-o pentru a-și susține în motivare soluția.

În realitate condițiile posesiei ca bază a uzucapiunii nu sunt îndeplinite, reclamanta a știut tot timpul că posedă pentru altul și nu pentru sine, respectiv pentru S. D., despre care știa că are și descendenți în linie directă. Atâta vreme cât reclamanta intimată a avut reprezentarea că deține pentru altul și nu pentru sine, este limpede că nu justifică condițiile cerute de lege pentru ca uzucapiunea să poată opera.

Mai arată că instanța nu a verificat îndeplinirea condiției interesului în promovarea acțiunii de fond funciar, deși aceasta a fost ridicată în apărare.

În mod greșit instanța de fond a reținut că „nu are relevanță dacă reclamanta S. E. a formulat sau nu cerere pentru emiterea titlului de proprietate asupra terenului în condițiile în care aceasta a invocat dobîndirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului cuprins în TP emis pe numele pârâtei, fără a solicita emiterea unui nou TP pe numele său”, încălcând astfel principiul disponibilității.

Mai susține că nu este permis și în acord cu caracterul uzucapiunii ca instituție de drept, pe de o parte, să se afirme calitatea de proprietar a pârâtului, și în același proces să se solicite desființarea tocmai a calității sale de proprietar, întrucât ar rezulta că nu s-a îndreptat corect acțiunea în uzucapiune.

De asemenea, susține că este contradictorie soluția și pentru aceea că instanța admite uzucapiunea pentru 694 mp. în condițiile în care constată că nu are calitate de proprietar nici pentru cei 600 mp. din titlul de proprietate atacat.

Argumentele în baza cărora prima instanță a dispus constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/1994 gravitează în jurul împrejurării că nu deține calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, întrucât este nora defunctului S. D., și, ținînd cont de faptul că soțul său a predecedat tatălui său S. D., ea nu poate veni la moștenirea celui din urmă prin efectul reprezentării succesorale, dar nu a invocat reprezentarea succesorală, instanța de fond ignorând în motivare probele de la dosar.

Solicită a se observa că instanța de fond a soluționat capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/1994 încălcând dispoz. art. 129 alin. 5 C.p.civ.

Mai arată că, deși nu poate veni prin reprezentare la moștenirea socrului, totuși este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului intravilan ce face obiectul cauzei, întrucât deține calitatea de reprezentant legal al fiicelor născute din căsătoria cu fiul defunctului S. D..

De asemenea, prima instanță a aplicat greșit dispozițiile legate de cazurile de întrerupere a cursului termenului prescripției achizitive.

Solicită a se observa faptul că titlul de proprietate nr._/1994 a fost emis în condiții de legalitate, și o anulare chiar parțială a acestuia, ar provoca vătămarea intereselor fiicelor sale îndreptățite să culeagă moștenirea bunicului lor, precum și faptul că nu se poate constata ca fiind intervenită uzucapiunea atunci când reclamanta nu are nici calitatea de posesor sub nume de proprietar, și afirmând că nu are calitate de persoană îndreptățită, nu face dovada că face parte din categoria celor îndreptățiți.

Faptul că instanța de fond omite să examineze lipsa de interes a reclamantei, a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiuni de fond funciar.

Solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată promovată de intimata reclamantă.

În drept, s-au invocat dispoz. art. 304 pct. 7, 8, 9 C.p.civ., art. 304/1, art. 312 C.p.civ.

Intimata reclamantă S. V. la data de 09.01.2012 a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului formulat de recurenta pârâtă și menținerea sentinței instanței de fond, aceasta fiind fiind legală și temeinică.

În ceea ce privește motivele de recurs ale recurentei pârâte, susține că acestea nu sunt întemeiate, instanța de fond analizând în mod corect probele administrate în cauză.

In drept, intampinarea nu a fost motivata.

Examinând recursul formulat de C. Judeteana de Fond Funciar G., prin prisma motivelor invocate cât și potrivit disp. art. 304 pct. 9 și 3041 C.p.c, tribunalul reține că acesta este neîntemeiat pentru următoarele argumente:

Prin sentinta civila recurata, a fost admisa cererea formulata de reclamanta S. V., s-a constatat că reclamanta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului intravilan situat în ., jud. G., în suprafață de 694 mp, având ca vecini la N – C. S., la E – Drum comunal, la S – P. I. și la V – P. I..

Asadar, capatul principal al cererii reclamantei a avut ca obiect constatarea dobandirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra terenului intravilan situat în ., jud. G., în suprafață de 694 mp, având ca vecini la N – C. S., la E – Drum comunal, la S – P. I. și la V – P. I., iar capatul subsecvent al cererii a avut ca obiect constatarea nulitatii absolute a titlului de proprietate nr._ emis în data de 23.09.1994 de către intimata C. Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar G. pe numele pârâtei S. E., astfel ca, sustinerile recurentei in sensul ca litigiul este in totalitate unul de fond funciar, iar cererea de chemare in judecata este scutita de la plata taxei judiciare de timbru sunt eronate.

In ceea ce priveste obligarea recurentei parate la plata cheltuielilor de judecata, instanta de fond in mod corect a facut in speta aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedura civila, avand in vedere ca in urma admiterii actiunii reclamantei S. V., atat parata S. E., cat si paratele C. Locala de Aplicare a Legilor Fondului Funciar G. si C. Judeteana de Aplicare a Legilor Fondului Funciar G. au cazut in pretentii, in sensul prevederilor legale mentionate, parata S. E. pe capatul de cerere referitor la constatarea dobandirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate, iar C. Judeteana de Aplicare a Legilor Fondului Funciar G. pe capatul de cerere privind constatarea nulitatii absolute a titlului de proprietate si prin urmare sunt in culpa procesuala. Prin aceste prevederi legale nu se face distinctie intre calitatea persoanei care cade in pretentii, iar faptul ca parata nu are patrimoniu propriu si buget propriu, nu constituie un impediment pentru obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata, in conditiile in care aceasta functioneaza pe langa Institutia Prefectului- Judetul G. si este finantata de la bugetul de stat.

Pentru considerentele mai sus expuse, neconstatandu-se in cauza incidenta vreunuia din motivele de nelegalitate a sentintei recurate, prev. de disp.art.304 cpc, Tribunalul urmeaza sa respinga recursul ca nefondat.

In temeiul art.274 si 276 cpc, vor fi obligate recurentele la plata catre intimata a cheltuielilor de judecata in cuantum de 1080 de lei (cate 540 de lei fiecare), din care 800 de lei reprezinta onorariu de avocat, conform chitantei nr.13/14.01.2013(f.38), iar 280 de lei reprezinta cheltuieli de transport pe ruta Slatina-G. si retur, conform bonului fiscal BF 0001/14.01.2013(f.39).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE L.,

DECIDE

Admite excepția netimbrării recursului formulat de recurenta pârâtă S. E., domiciliată în comuna G., ., împotriva sentinței civile nr.1775/12.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .

Anulează recursul, ca netimbrat.

Respinge recursul formulat de recurenta intimată C. Judeteana pentru A. L. 18/1991 G., împotriva aceleași sentințe, ca neîntemeiat.

Obligă recurentele C. Județeană pentru A. L. 18/1991 G. și S. E.) la plata către intimata reclamantă S. V., domiciliată în comuna G., ., a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1080 lei, câte 540 lei fiecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 04.03.2013.

Președinte,

M. V.

Judecător,

C. C.

Judecător,

M. R. H.

Grefier,

D. S.

Red.CC

tehnoredCC/IM

jf:C.I..

ex.2/10.04.2013

← Anulare act. Decizia nr. 259/2013. Tribunalul OLT		Contestaţie la executare. Decizia nr. 402/2013. Tribunalul OLT →

Fond funciar. Decizia nr. 245/2013. Tribunalul OLT

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 245/2013. Tribunalul OLT