Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 233/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 233/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 233/2013
Ședința publică de la 27 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. S.
Judecător A. C. Tițoiu
Judecător I. D.
Grefier M. R.
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenta creditoare C. Națională de A. și D. Naționale din România prin Direcția Regională de D. și Poduri C., cu sediul în C., Calea Severinului nr. 17, județul D., împotriva încheierii nr. 263 din data de 14 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare ., cu sediul în localitatea Optași Măgura, județul O., având ca obiect- încuviințare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține pentru soluționarea recursului promovat, având în vedere și solicitarea recurentei creditoare de judecare în lipsă.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin încheierea nr. 263 din 14 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, s-a respins cererea formulată, prin B. M. C. I., de creditoarea C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA – D.R.D.P. C., privind încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției nr._ din data de 16.08.2011, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în speță, creditoarea solicită încuviințarea executării silite a procesului-verbal de constatare a contravenției nr._ din data de 16.08.2011, pentru recuperarea sumei de 720 Euro, reprezentând tarif de despăgubire conform art. 8 al. 3 din OG nr. 15/2002.
Dispozițiile OG nr. 15/2002 fac trimitere la normele generale în materie de contravenții, norme prevăzute de OG nr. 2/2001 și pentru executarea acestei sume, trebuie urmate regulile generale prevăzute de art. 39 alin. 3 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora executarea se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale.
Așadar, pentru întreaga sumă datorată de contravenient se poate face o singură executare silită de către organele fiscale, conform codului de procedură fiscală, urmând a se restitui ulterior agentului constatator suma datorată cu titlu de tarif de despăgubire conform art. 8 al. 3 din OG nr. 15/2002.
Mai mult, creditoarea nu a dovedit că înscrisul constatator al creanței sale este titlu executoriu, câtă vreme potrivit dispozițiilor art. 37 din OUG nr. 2/2001 modificată, reprezintă titlu executoriu doar procesul-verbal de contravenție care nu a fost atacat, iar în speță creditoarea nu poate face dovada faptului negativ al necontestării procesului-verbal de către debitoare.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurenta creditoare C. Națională de A. și D. Naționale din România prin Direcția Regională de D. și Poduri C., solicitând admiterea recursului, modificarea încheierii, în sensul admiterii cererii de încuviințare a executării silite formulate de B. M. C. I..
În fapt, recurenta arată că instanța de fond a interpretat greșit prevederile OG 15/2002, OG 43/1997 și OUG nr.84/2003, considerând că suma pentru a cărei recuperare a solicitat sprijinul executorului judecătoresc reprezintă o creanță fiscală conform OG 92/2003.
Astfel, OG 8/2010 pentru modificarea și completarea OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale în România prevede în art. 8 al.3 ,,contravenientul are obligația de a achita pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinietă valabilă, sumele stabilite potrivit anexei 4. Agentul constatator va face mențiunea în procesul verbal de constatare a contravenției și despre contravaloarea despăgubirii și modul de achitare a acesteia. Despăgubirea se va achita în lei, la cursul de schimb stabilit potrivit prevederilor art.6 al. (1) și (2) în contul Companiei Naționale de A. și D. Naționale din România SA și va reveni acesteia ca venit extrabugetar.
Prin urmare, rezultă că tarifele de despăgubire pentru neplata rovinietei nu reprezintă creanțe fiscale, ele revenind CNADNR SA ca venituri proprii ale acesteia.
De altfel, pentru aceste tarife de despăgubire, CNADNR SA emite facturi fiscale și sunt purtătoare de TVA, ceea ce nu este cazul creanțelor fiscale.
Urmărirea și încasarea acestor venituri proprii revine CNADNR SA prin Direcțiile Regionale proprii și nu organelor de urmărire fiscală.
Contravaloarea autorizațiilor speciale de transport prevăzute de OG 43/1997 constituie, ca de altfel și tariful de despăgubire prevăzut în OG 15/2002, venituri proprii ale CNADNR SA, aflate la dispoziția acesteia pentru efectuarea lucrărilor de infrastructură rutieră.
Precizează recurenta că în cazul în care soluția dată de instanța de fond ar rămâne irevocabilă, CNADNR prin DRDP C. ar fi pusă în situația de a nu-și putea îndeplini atribuțiile stabilite prin actul de înființare, din imposibilitatea încasării veniturilor proprii rezultate din contravaloarea autorizațiilor de transport, tarifelor de utilizare precum și tarifelor de despăgubire. De asemenea, ar fi pusă în situația de a nu putea respecta măsurile dispuse de către organele de control din cadrul Curții de Conturi.
Recursul nu a fost motivat în drept, fiind legal timbrat.
Intimatul debitor, legal citat, nu a depus întâmpinare.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată ca acesta este fondat și urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:
In soluționarea cererii de încuviințare a executării silite cu care a fost investită, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor de art. 39 alin. 3 din OG nr. 2/2001, reținând caracterul de creanță fiscală al tarifului de despăgubire.
Potrivit dispozițiilor art.39 al.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, punerea în executare a sancțiunii amenzii contravenționale se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale.
Va reține tribunalul că texul ordonanței se referă strict la amenzile contravenționale și nu poate fi extins – astfel cum a procedat instanța de fond – asupra sumelor ce reprezintă contravaloarea tarifului de despăgubire.
Că este așa rezultă și din dispozițiile art.2 din Codul fiscal, care enumeră expres si limitativ creanțele fiscale, iar tariful de despăgubire prev. de art.8 al.3 din OG 15/2002 nu face parte din categoria acestora, nefiind calificat ca atare nici prin legea specială.
Creanțele fiscale sunt supuse procedurii de executare prevăzută de Codul de procedura fiscală, care ,,reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal”- art.1 din OG 92/2003.
Pe de altă parte, se reține de catre instanța de recurs și destinația specială a acestor sume, ce nu se fac venituri la bugetul de stat, ci reprezintă venituri proprii la dispoziția CNADNR.
Nu poate fi primit nici aspectul reținut de instanța de fond potrivit căruia creditoarea nu a dovedit că înscrisul constatator al creanței sale este titlu executoriu.
Astfel, creditoarei nu i se poate solicita să facă dovada unui fapt negativ, respectiv al necontestării procesului verbal de contravenție, această dovadă putând-o face debitorul, pe calea unei eventuale contestații la executare.
Față de cele ce preced, constatând că soluționarea cererii de încuviințare executare silită s-a făcut de către instanța de fond cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art.39 al.3 din OG nr.2/2001, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul declarat de recurenta creditoare C. Națională de A. și D. Naționale din România și va modifica încheierea pronunțată de Judecătoria S., în sensul că va admite cererea creditoarei și va dispune încuviințarea executării silite a procesului verbal de contravenție, pentru suma reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire conform art.8 alin.3 din OG 15/2002, completată și modificată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta creditoare C. Națională de A. și D. Naționale din România prin Direcția Regională de D. și Poduri C., cu sediul în C., Calea Severinului nr. 17, județul D.,
împotriva încheierii nr. 263 data de 14 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare ., cu sediul în localitatea Optași Măgura, județul O..
Modifică încheierea nr.263 data de 14 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, în sensul că încuviințează executarea silită a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție nr._ din data de 16.08.2011, emis de CNADNR SA-CESTRIN București, pentru suma reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire conform art.8 alin.3 din OG 15/2002, completată și modificată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 Februarie 2013, la Tribunalul O..
Președinte, M. I. S. | Judecător, A. C. Tițoiu | Judecător, I. D. |
Grefier, M. R. |
Red.ID/SM
JF.A.C.T.
Ex.2
7.03.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 402/2013. Tribunalul OLT | Contestaţie la executare. Decizia nr. 283/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
