Contestaţie la executare. Decizia nr. 528/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 528/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 13-05-2013 în dosarul nr. 528/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 528/2013
Ședința publică de la 13 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Judecător M. V.
Judecător O. M. P.
Grefier D. S.
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurenții contestatori P. A. și P. C., cu domiciliul în C., ..74, județul O., împotriva sentinței civile nr.1840/14.12.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor P. O., cu sediul în Slatina, ., județul O. și Administrația Finanțelor P. C., cu sediul în C., ..64, județul O., având ca obiect contestație la executare
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul contestator P. A. personal și asistat de avocat S. A. care o reprezintă și pe recurenta contestatoare P. C., lipsă intimatele Direcția Generală a Finanțelor P. O. și Administrația Finanțelor P. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța, din oficiu, verificând conform art. 1591 C.proc.civ., prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 3 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților pe aspectul propunerii de probe.
Avocat S. A., pentru recurenții contestatori, învederează instanței că nu mai are alte probe de solicitat, cereri de formulat sau excepții de invocat.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei. Depune concluzii scrise.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei ca fiind utile, pertinente și concludente, în temeiul art. 167 cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat S. A., având cuvântul pentru recurenții contestatori P. A. și P. C., critică soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinice, nu a apreciat în mod corect situația faptică și declarația martorului audiat în cauză, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de contestare la executare și dispunerea încetării executării silite pornite împotriva contestatorilor, fără cheltuieli de judecată.
Depune concluzii scrise pentru a fi avute în vedere de instanță la pronunțarea soluției.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 1840/14.12.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul civil nr._, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor P. O..
S-a respins contestația la executare formulată de contestatorii P. A. și P. C., ambii domiciliați în orașul C., ..74, județul O., în contradictoriu cu intimatele Direcția Generală a Finanțelor P. O., cu sediul în municipiul Slatina, . A, județul O., și Administrația Finanțelor P. C., cu sediul în orașul C., ..64, județul O., împotriva formelor de executare începute de A.F.P.C., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea avand ca obiect ,,contestatie la executare’’ înregistrata pe rolul Judecătoriei C. la data de 12.09.2012 sub nr._, contestatorii P. A. si P. C., in contradictoriu cu intimata D. G. a F. P. O., si A. F. P. C., au formulat contestatie la executare solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna incetarea executarii silite pornite impotriva acestora si anularea titlurilor executorii.
Legal citata intimata DGFP O. a depus intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei la executare formulata.
In motivare, intimata a invocat exceptia lipsei calitaii procesuale pasive a DGFP O., intrucat actele de executare la care fac referire contestatorii au fost emise de catre AFP C., si astfel a solicitat scoaterea din cauza a DGFP O., urmand sa ramana ca intimata A. F. P. O. care are calitate procesuala pasiva prin raportare la dispozitiile art. 41 C.pr.civila.
Intimata a mai aratat ca in temeiul art. 136 alin 1 C.pr.fiscala, constatandu-se acumularea unor datorii fiscale la bugetul de stat de catre contestatori, s-a trecut la emiterea titulrilor de creanta, si intrucat aceastea nu au fost contestate, devenind titluri executorii, s-a procedat la continuarea masurilor de executare silita, emitandu-se titluri executorii si somatii ce nu au fost contestate.
La termenul de judecată din 20.11.2012 instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP O., pe care a unit-o cu fondul.
A retinut instanța ca una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile este aceea ca părțile sa aibă calitate procesuala activa – reclamant si calitate procesuala pasiva – pârât, adică persoana ce reclama un drept sa fie persoana care are si calitatea de parte – subiect activ al raportului de drept material, respectiv persoana împotriva căreia se exercita acțiunea sa aibă calitatea de parte - subiect pasiv al raportului de drept material.
Conform art.1 din HG nr. 495/2007, „Agentia N. de Administrare Fiscala se organizeaza si functioneaza ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, institutie publica cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Economiei si F., finantata de la bugetul de stat și din venituri proprii.”, iar potrivit art.2 din acelasi act normativ, „În subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala functioneaza Garda Financiara, Autoritatea N. a Vamilor, directiile generale ale finantelor publice judetene si D. G. a F. P. a Municipiului Bucuresti, ca institutii publice cu personalitate juridică.”
Deci, pârâta DGFP O. are personalitate juridică, iar din interpretarea „per a contrario” a acestui text rezulta ca A. F. P. C. nu are personalitate juridică, deci nici capacitate procesuala.
Prin urmare, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.41 din C.proc.civ care se referă expres la „asociații sau societăți care nu au personalitate juridică” ori A. F. P. C. este o instituție publică fără personalitate juridică.
Analizând actele și lucrările dosarului, in urma probelor administrate, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin notele de constatare încheiate de către executorul fiscal la data de 31.10.2011 și semnate de către contestatori le-au fost aduse la cunoștință acestora debitele restante, debitorii asumându-și angajamentul achitării sumelor restante (f.35-36).
Potrivit titlurilor executorii nr._ din 27.12.2010 (f.41), nr._ din 09.10.2008 (f.42), nr._ din 16.09.2010 (f.43), nr._ din 30.03.2011 (f.44), nr._ din 02.05.2011 (f.45), nr._ din 29.09.2010 dosar executare nr.5259 (f.46), nr._ din 07.04.2009 (f.47), nr._ din 27.12.2010 (f.48), nr._ din 30.09.2011 (f.49-50), nr._ din 21.12.2009 (f.51), nr._ din 09.01.2008 (f.52), nr._ din 08.06.2011 (f.53), nr._ din 30.03.2011 (f.54), nr. 5169 din 01.03.2010 (f.55), nr._ din 29.09.2010 (f.56), titlu executoriu nr. 6202 din 06.04.2011 (f.57) contestatorii P. Arel și P. C. au fost obligați la plata sumei de 16.689 lei, reprezentând impozit pe venituri din cedarea folosinței, cheltuieli judiciare, taxe comercializare tutun, alcool, cafea, impozit pe venituri din activități independente.
În vederea stingerii creanțelor fiscale datorate către bugetul statului de către contestatori, intimata AFP C. a procedat la sechestrarea imobilului cu numărul cadastral 1204, alcătuit din teren intravilan în suprafață de 575 mp și clădire S+P 235 mp, având ca proprietari pe contestatorii P. Arel și P. C. (f.58-60).
La data de 01.08.2012, in conformitate cu art. 147 C.pr.fiscala, s-a procedat la evaluarea imobilului sechestrat de către expert evaluator ., stabilind valoarea bunului evaluat la suma de 599.719 lei, fără TVA (f.12-34).
La data de 04.09.2009 AFP C. a comunicat contestatorilor un raport de evaluare a imobilelor teren si cladire proprietatea acestora, situate in C., ..74, jud. O. (f.12).
În drept, cadrul procesual cu caracter general, privind executarea silita este reglementat în cadrul art.399-405 Codul de procedura civila. Materia contestatiei la executare o gasim reglementata si la Cap.XI, art.172-174 din Codul de procedura fiscala.
Fațã de aceastã situație, instanța, în soluționarea prezentei contestații va avea în vedere prevederile speciale derogatorii și, numai în mãsura în care o anumitã situație nu va fi reglementatã de legea specialã, va aplica prevederile Codului de procedura civilã.
Potrivit prevederilor art. 172 alin.(1) și alin. (3) din Codul de procedură fiscalã, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor codului de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”.
Dacă în procedura de individualizare a taxelor, impozitelor, contribuțiilor, datoriilor vamale și a accesoriilor la acestea este reglementată calea administrativ-jurisdicțională de atac, respectiv aceea a contestației împotriva titlurilor de creanță fiscală sau a altor acte administrative fiscale, în cadrul procedurii executării silite a creanțelor fiscale este reglementată, ca singură cale judiciară de atac, contestația la executarea propriu-zisă, prin care se contestă titlul de executare.
Excluderea de către legiuitor a instanței de contencios administrativ de la soluționarea contestațiilor îndreptate împotriva titlului executoriu fiscal reiese din interpretarea comparativă, logică, a dispozițiilor art. 188 alin. (2) și ale art. 169 alin. (4) din Codul de procedură fiscală.
Sub acest aspect, este de observat că, dacă în cazul contestației împotriva titlului de creanță fiscală sau a altui act administrativ-jurisdicțional s-a prevăzut expres, prin art. 188 alin. (2) din Codul de procedură fiscală (versiunea 1 ianuarie 2007), că "Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă", referirea de la art. 169 alin. (4) din Codul de procedură fiscală că, în cazul executării silite, "Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă[...]", nu poate fi interpretată decât în sensul că o atare competență revine numai instanței de drept comun care, în raport cu reglementarea de la art. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, este judecătoria.
Este adevarat ca petenții si-au exprimat nemultumirea cu privire la modalitatea de stabilire si la cuantumul impozitului și contribuțiilor stabilite, dar, în acelasi timp, instanta observa ca aceasta a invocat nerealizarea caracterului cert si lichid al creantei. În acest sens, contestatorii au sustinut ca nu datorează suma de 16.000 lei întrucât prin chitanta nr._/15.09.2008 eliberata de AFP C., au achitat suma de 5778 lei iar, în ceea ce privește veniturile realizate din cedarea folosinței, suma datorată statului este de 2.295,08 lei având în vedere că perioada maximă pentru care s-a plătit și încasat chirie pentru cele trei contracte de închiriere este de 3 luni.
Potrivit art.379 alin.1 C.p.civ.” nici o urmarire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanta certa, lichida si exigibila”. Această prevedere legală completează procedura specială a executării fiscale, în baza art. 2 alin. 3 C. proc. fisc., potrivit căruia, unde prezentul cod nu dispune, se aplică prevederile codului de procedură civilă.
În ceea ce privește critica referitoare la faptul că suma datorată statului cu titlu de impozit pe veniturile realizate din cedarea folosinței este de 2.295,08 lei, instanța a reținut că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În prezenta cauza, spațiul închiriat, pentru care contestatorii datorează impozit veniturile realizate din cedarea folosinței este același în toate cele cinci contracte de închiriere: cel încheiat cu P. C. M., pentru perioada 07.02._10; cel încheiat cu ., PENTRU PERIOADA 27.11._11; cel încheiat cu ., pentru perioada 09.06._12; cel încheiat cu ., pentru perioada 01.06._12; cel încheiat cu . SRL pentru perioada 04.07._18 (f.64-70). În aceste contracte, parte din perioadele pentru care spațiul a fost închiriat se suprapun.
În aceste împrejurări, față de susținerea contestatorilor în sensul că cele cinci contracte nu s-au derulat pe întreaga perioadă pe care s-au încheiat, instanța constata că petenți aveau posibilitatea să rezilieze contractele ai căror beneficiari nu mai desfășurau activitate în spațiul închiriat și să înștiințeze AFP C. despre aceste aspecte. De asemenea, prin depunerea declarațiilor pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor mobile și imobile, contestatorii puteau să aducă la cunoștință AFP C. veniturile efectiv realizate din cedarea folosinței bunurilor mobile și imobile.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanța reține că contestatorii nu au întreprins nici unul din demersurile mai sus-menționate și, invocându-și propria culpă, solicită instanței anularea titlurilor executorii pentru motivul că suma datorată statului cu titlu de impozit pe veniturile realizate din cedarea folosinței este doar de 2.295,08 lei..
Cu privire la critica referitoare la faptul că prin raportul de evaluare întocmit de către . imobilele au fost subevaluate, instanța a reținut că este neîntemeiată pentru următoarele considerente::
În privința evaluării imobilelor, instanța constată că, potrivit prevederilor art. 147 Cod procedură fiscală, înaintea valorificării bunurilor, acestea vor fi evaluate. Evaluarea se efectuează de organul de executare prin experți evaluatori proprii sau prin experți evaluatori independenți. Evaluarea s-a efectuat de către un expert evaluator . în condițiile prevăzute de art. 147 Cod procedură fiscală. Astfel, așa cum s-a arătat în raportul de evaluare teren intravilan în suprafață de 575 mp și clădire S+P 235 mp au fost evaluate la suma de 599.719 lei.
În mãsura în care se debitorii invocă neregularitãți ale raportului de evaluare, atât raportul cât și actele subsecvente de executare pot fi anulate de către instanțele judecãtorești. În spetă însă contestatorii nu au invocat neregularități concrete ale raportului de evaluare ci au considert că imobilul au fost subevaluat.
Prin urmare, contestația promovata se dovedește neîntemeiată în ceea ce privește aspectele invocate de către contestatoare și în consecință va respinge contestația la executare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții contestatori P. A. și P. C., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii în parte pentru suma de 13.167,92 lei a contestației la executare pe care au formulat-o,urmând ca executarea silită să se facă pentru suma de 3.521,08 lei.
Consideră că față de situația de fapt reținută de instanța de fond prin sentința civilă recurată s-a făcut în privința titlurilor executorii privind impozitul pe veniturile din cedarea folosinței bunurilor o greșită aplicare a legii.
În privința legii aplicabile în soluționarea cauzei a arătat și arată că potrivit art. 41 lit. c din Codul fiscal .Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt următoarele: c) venituri din cedarea folosinței bunurilor, definite conform art. 61; și că potrivit art. 43 al. 1 din același cod, cota de impozit este de 16% și se aplică asupra venitului impozabil corespunzător fiecărei surse din fiecare categorie pentru determinarea impozitului pe veniturile din: c)cedarea folosinței bunurilor.
În ceea ce privește situația faptică, instanța de fond a reținut că prin contestația la executare înregistrată pe rolul instanței la data de 12.09.2012 sub nr. de dosar nr._ , recurenții au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună încetarea executării silite pornite împotriva acestora și anularea titlurilor executorii, contestație a cărei introducere au motivat-o prin faptul că la data de 04.09.2012 Administrația Finanțelor P. C. le-a comunicat sub semnătură de primire a lui P. A. un raport de evaluare a imobilelor ( teren și clădire) proprietatea acestora, situate în orașul C. .. 74 jud. O. în vederea, li s-a spus ulterior, stingerii prin executare silită a unor creanțe fiscale reprezentând în principal impozit pe venituri din cedarea folosinței bunurilor și prin aceea că au achitat acest impozit ( au depus la dosar la fila 71 chitanța din 15.09.2008 pentru plata sumei de 5.778 lei).Prin contestația introdusă au solicitat instanței de judecată să dispună ca AFP C. să depună la dosarul cauzei titlurile executorii emise în sarcina acestora.
Cu referire la titlurile executorii depuse de intimată este de făcut o primă observație: aceea că din însumarea sumelor cuprinse în acestea nu rezultă suma pentru care DGFP O. precizează că a început executarea silită (16.689 lei) ci suma de 11.805 lei.
Tot pentru termenul din 16.10.2012, recurenții au depus precizările prin care au arătat că de-a lungul timpului pentru spațiul închiriat au fost încheiate 5 contracte de închiriere. 1) cel cu P. C. M., pentru perioada 07.02.2007 – 07.01.2010 și pentru o chirie de 400 euro/lună; 2) cel cu . pentru perioada 27.11.2008 – 27.11.2011 și pentru o chirie de 700 lei/lună ; 3) cel cu . pentru perioada 09.06.2009 – 09.06.2012 și pentru o chirie de 500 euro/lună; 4) cel cu GALAXZ PROD SRL pentru perioada 01.06.2011 – 01.06.2012 și pentru o chirie de 500 lei/lună; 5) cel cu . SRL pentru perioada 04.07.2011 – 04.07.2018 acest din urmă contract fiind cu titlu gratuit.
Se mai arată că beneficiarii contractelor de închiriere nu au desfășurat activitate în spațiul închiriat decât foarte puțin timp aproximativ o lună fiecare.
Această situație a fost confirmată de martorul audiat în cauză a cărei declarație a fost reținută de instanța de judecată în cadrul apărărilor pe fond, permise în cauză, potrivit art. 399 alin. 3 cod pr civilă, întrucât contestația privea un titlu executoriu care nu era emis de o instanță judecătorească.
Așadar, față de situația faptică rezultă din administrarea probelor și reținută de instanța de fond, și ținând cont de dispozițiile art. 41 lit. a și art. 43 al. 1 lit. c din codul fiscal și considerând că perioada maximă pentru care s-a plătit și încasat chirie pentru cele 3 contracte de închiriere este de 3 luni, suma datorată cu titlu de impozit din venituri realizate din cedarea folosinței bunurilor este de 2.295,08 lei, din care:
- 870, 70 lei pentru contractul încheiat cu P. C. M., după următorul calcul: 3 luni x 400 euro = 1200 euro x 4.5349 lei/euro (curs BNR la 10.12.2012) 0 5.441,88 lei x 16% (cuantumul impozitului pe venit) 0 870,70 lei.
- 336 lei pentru contractul încheiat cu . după următorul calcul: 3 luni x 700 lei = 2100 lei x 16% (cuantumul impozitului pe venit) = 336 lei.
- 1.088,38 lei pentru contractul cu ., după următorul calcul: 3 luni x 500 euro = 1500 euro x 4.5349 lei/euro (curs BNR la 10.12.2012) = 6.802,35 lei x 16% (cuantumul impozitului pe venit) = 1.088,38 lei.
Adăugând această sumă (2.295,08 lei) din care 1.147,54 lei P. A. și 1.147,54 lei P. C. la sumele din titlurile executorii privitoare la: cheltuielile judiciare ( 397 lei din care 207 lei P. A. și 190 lei P. C.; impozitul pe venit din activități independente (102 lei pentru P. Cornalia); taxa comercializare tutun, alcool și cafea (727 lei, din care 24 lei P. A. și 703 lei P. C.); reiese că executarea silită trebuie să se facă pentru suma de 3.521,08 și ( ………………….)iar contestația la executare urmează să fie admisă în parte pentru suma de 13.167,92 lei, sumă ce reprezintă impozit calculat în plus pentru veniturile realizate din cedarea folosinței bunurilor prin aplicarea greșită a dispozițiilor art. 41 lit. c și art. 43 al. 1 lit. c Codul fiscal la situația faptică reținută de instanța de fond.
La data de 13 martie 2013, DGFP O. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de recurenții P. A. și P. C., deoarece instanța de fond a făcut o aplicare corectă a legii, respingând contestația la executare formulată de aceștia împotriva actelor de executare.
Intimata a mai aratat ca in temeiul art. 136 alin 1 C.pr.fiscala, constatandu-se acumularea unor datorii fiscale la bugetul de stat de catre contestatori, s-a trecut la emiterea titulrilor de creanta, si intrucat aceastea nu au fost contestate, devenind titluri executorii, s-a procedat la continuarea masurilor de executare silita, emitandu-se titluri executorii si somatii ce nu au fost contestate.
In acest sens, prin procesul verbal nr.2674/20.02.2012, asupra imobilului detinut de contestatori s-a instituit sechestrul, masura care nu a fost contestata, iar la data de 01.08.2012, in conformitate cu art. 147 C.pr.fiscala, s-a procedat la evaluarea imobilului contestatorilor.
Intimata a aratat ca raportul de evaluare nu poate fi considerat act de executare si doar un act intocmit inainte de inceperea procedurii de valorificare, iar atata timp cat se solicita anularea titlului executoriu, fara sa se indice motivele de drept, instanta nu poate dispune favorabil asupra acestui capatde cerere.
Solicită respingerea recursului declarat de recurenții P. A. și P. C. și să se mențină soluția instanței de fond ca legală și temeinică.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de reclamanți, precum și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit art. 304 ind 1 Cod proc.civ, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea inițială adresată instanței de judecată, recurenții reclamanți au solicitat încetarea executării silite pornite împotriva lor și anularea titlurilor executorii (care însă nu au fost indicate), cu motivarea că au achitat impozitul pe venit, fără a indica temeiul în drept al cererii.
Prin precizarea la acțiune (fila 62 din dosar), recurenții reclamanții au învederat că nu cunosc titlurile executorii în baza cărora a fost pornită executarea, solicitând instanței să dispună obligare intimatelor să depună la dosar aceste titluri executorii.
După ce aceste titluri executorii au fost depuse la dosar, reclamanții au precizat acțiunea, arătând că înțeleg să solicite anularea tuturor acestor titluri executorii, cu motivarea că, la data formulării contestației, nu au fost în posesia acestor titluri.
Art. 129 alin. 3-5 Cod procedură civilă consacră rolul activ al judecătorului, în virtutea căruia instanța are obligația să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere, și să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
În speță, deși prin ultima precizare la acțiune, reclamanții au solicitat să se anuleze titlurile executorii, fără a indica temeiul în drept al cererii, arătând doar că nu au fost în posesia acestor titluri, instanța a analizat aspectele legate de obligativitatea acestora de a achita sau nu impozitul pe venit; fără a pune în discuția părților și a analiza motivele menționate în precizare.
În aceste condiții, se impunea ca instanța de fond să clarifice obiectul cererii de chemare în judecată precum și temeiul în drept al acesteia. Este adevărat că judecătorul nu este ținut de temeiul de drept indicat de reclamant, dar este la fel de evident că acest temei de drept (greșit sau nu) trebuie să existe evidențiat, în concret în cuprinsul cererii de chemare în judecată )art. 112 pct. 4 Cod proc.civ).
Totodată, având în vedere susținerea reclamanților referitoare la faptul că la data formulării contestației nu au fost în posesia titlurilor executorii, instanța trebuia să stabilească dacă acestora le-au fost comunicate titlurile contestate (având în vedere că prin notele de constatare încheiate de executorul fiscal nu se menționează natura debitelor restante) și, în caz, afirmativ, dacă aceștia au uzat de procedura prevăzută de art. 172-173 din OG 92/2003.
Faptul ca instanta de fond a analizat doar motivul indicat în cererea introductivă de instanță, fără a avea în vedere precizările ulterioare la acțiune și fără a stabili temeiul juridic al cererii, echivalează cu necercetarea fondului cauzei si, totodată, face imposibilă exercitarea controlului judiciar de catre instanța de recurs.
Față de cele ce preced, având în vedere ca instanta de fond a solutionat procesul fara a intra în cercetarea fondului, în temeiul art. 312 alin. 3 si 5 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul declarat de reclamanți si va casa sentința atacată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUM ELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenții contestatori P. A. și P. C., cu domiciliul în C., ..74, județul O., împotriva sentinței civile nr.1840/14.12.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor P. O., cu sediul în Slatina, ., județul O. și Administrația Finanțelor P. C., cu sediul în C., ..64, județul O., casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 13 Mai 2013.
Președinte, C. C. | Judecător, M. V. | Judecător, O. M. P. |
Grefier, D. S. |
Red. MV
Tehnored.MV/CM
Jf: RF D.
Ex.2/13.06.2013
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 380/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 529/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
