Contestaţie la executare. Decizia nr. 615/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 615/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 615/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 615/2013
Ședința publică de la 03 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. C.
Judecător: M. V.
Judecător: O. - M. P.
Grefier: D. S.
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurenta intimata Administrația Finanțelor P. a M. S. împotriva sentinței civile nr. 2485/07.03.2013, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator D. D., având ca obiect contestație la executare
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul contestator D. D., legitimat cu CI . nr._, lipsă recurenta intimată Administrația Finanțelor P. a M. S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, din oficiu, verificând conform art. 1591 C.proc.civ., prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 3 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probatoriilor.
Intimat contestator D. D. solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
În temeiul art. 167 cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul contestator D. D., având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 2485/07.03.2013, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul civil nr._ s-a respins excepția prescripției dreptului de a se cere executarea silită invocată de către contestator ca inadmisibilă.
S-a admis contestația la executare formulată de contestatorul D. D., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. S. și s-a dispus anularea tuturor actelor de executare întocmite de intimată în dosarul de executare nr. 28/_ /_.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, contestatorul D. D. a solicitat în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. S., anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul nr. 28/_ /_ reprezentând titlul executoriu nr._/29.11.2012 și somația nr. 28/_ /_ emise de către intimată, documente prin care este somat să achite suma de 53.609 lei reprezentând venituri din despăgubiri conform „DEC. IMP. Nr. 1477/03.07.2012”.
APIA a chemat în judecată pe contestator solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 53.609 lei.
Tribunalul O. prin sent. civ. 1477/2012 a respins ca inadmisibilă acțiunea având ca obiect pretenții motivând că procesul verbal de recepție și restituire care individualizează obligațiile de plată nu cuprinde elementele actului administrativ fiscal.
Deși instanța a stabilit cu putere de lucru judecat că nu există un act administrativ fiscal, adică un titlu de creanță prin care să fie obligat contestatorul la restituirea ajutorului necuvenit, AFP S. a emis somația și titlul executoriu(filele 22-23) pentru suma de_ lei având la bază chiar sentința civ. 1477/2012 a Tribunalului O. prin care s-a respins acțiunea formulată de APIA având ca obiect pretenții.
Pentru a obține o hotărâre judecătorească prin care contestatorul să fie obligat la plata unei sume de bani, APIA trebuia să respecte îndrumările Tribunalului O. în sensul că aceasta trebuia să urmeze o procedură specială pentru recuperarea acestor sume de bani. Astfel conform sentința civ. 1477/2012 a Tribunalului O., procesul verbal de recepție și restituire nu poate sta la baza emiterii somației și titlului executoriu.
Având în vedere aceste precizări, instanța a admis contestația la executare formulată de contestatorul D. D. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. S. și a dispus anularea tuturor actelor de executare întocmite de intimată în dosarul de executare nr. 28/_ /_.
Cu privire la prescripția dreptului de a se cere executarea silită, instanța a apreciat că potrivit art. 131(1) din O.G. nr. 92/2003R, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
Față de considerentele reținute asupra fondului contestației, anterior prezentate, în condițiile în care intimata a început executarea fără a avea la bază un titlu de creanță, instanța a constatat că în cauză nu poate fi analizată respectarea sau depășirea termenelor de prescripție de 5 ani prevăzute de dispozițiile art. 91, alin. 1 și art. 131, alin. 1 din OG 92/2003R, calculul acestora fiind strâns legat de data nașterii creanței, motiv pentru care s-a respins excepția invocată ca inadmisibilă deoarece până la această dată nu s-a născut dreptul la creanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Administrația Finanțelor P. a M. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând instanței sa admită recursul si, in temeiul prevederilor art. 312 din Codul de procedura civila, sa modifice sentința recurata in sensul de a respinge contestația la executare nr. 28/_ /_, formulata de D. D., ca neîntemeiata.
În motivare, recurenta intimata Administrația Finanțelor P. a M. S. a susținut că obligațiile fiscale cuprinse în actele contestate, respectiv somația nr._ din data de 29.11.2012 si titlul executoriu nr._ din data de 29.11.2012, au fost stabilite în sarcina contestatorului prin procesul verbal de recepție si restituire nr. 4697/16.06.2008, emis de APIA - Centrul Județean O., necontestat si devenit titlu executoriu.
De asemenea, prin adresa nr. 1397/22.08.2008, APIA O. a emis ov înștiințare de plata către reclamant ce nu a fost contestata de acesta in conformitate cu dispozițiile art. 172 din OG 92/2003, privind codul de procedura fiscala.
Potrivit art. 141 alin. 2 din OG 92/2003, titlul de creanța, devine titlu executoriu la data la care creanța este scadenta prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori in alt moli prevăzut de lege.
Titlul de creanță în temeiul căruia a fost începută executarea împotriva reclamantului îl reprezintă procesul verbal de recepție și restituire nr. 4697/16.06.2008 emis de APIA Centrul Județean O. necontestat,prin care a fost obligat la plata sumei de_ lei( 28.000 lei - debit si 25.609 lei - accesorii), reprezentând sprijin financiar acordat si majorări de întârziere. Acest proces verbal nr. 4697/16.06.2008, emis de APIA - Centrul Județean O. nu a fost contestat in termenul legal, drept pentru care a devenit titlu executoriu.
Prin adresa nr. 99.299/19.10.2012, APIA O. a solicitat punerea in executare a procesului verbal de recepție nr. 4697/16.06.2008, pentru debitul in suma de_ lei, reprezentând sprijin financiar acordat si majorări de întârziere.
Având in vedere faptul ca, reclamantul nu a plătit debitul la data scadenta, organul fiscal, in mod legal a procedat la întocmirea formelor de executare silita împotriva acestuia.
In ceea ce privește sentința civila nr. 1477/03.07.2012 a Tribunalului O. invocata de reclamant si reținuta in motivare de către instanța de fond, a învederat ca acțiunea APIA a fost respinsa pe excepție, nefiind analizat fondul cauzei si nefiind anulat procesul verbal de receptie nr. 4697/16.06.2008, emis de APIA O..
Astfel, in mod eronat, instanța de fond a apreciat ca procesul verbal de recepție nr. 4697/16.06.2008, emis de APIA O. nu este titlu de creanța si astfel nu poate fi pus in executare.
S-a învederat instanței faptul ca, ., prin decizia nr. 8109/10.10.2012, pronunțata de Curtea de Apel C. in dosar nr._ *, irevocabila, s-a stabilit ca procesul verbal de recepție emis de APIA O. reprezintă act administrativ fiscal si in consecința are forța executorie.
In drept, recurentul și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 299 si urm. pana la art. 308 Cod procedura civila.
Intimatul contestator D. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că procesul verbal de recepție și restituire nu poate sta la baza emiterii somației și titlului executoriu, așa cum Tribunalul O. a pronunțat sentința civilă nr. 1477/2012.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, se constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Contestatorul D. D. a solicitat anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul nr. 28/_ /_ reprezentând titlul executoriu nr._ din 29.11.2012 și somația nr. 28/_ /_ emise de către intimată.
În motivarea contestației a învederat că aceleași sume au fost solicitate de către APIA O. printr-o acțiune promovată în anul 2011, respinsă ca inadmisibilă prin s.c. nr. 1477/03.07.2012 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ *, cu motivarea că procesul verbal de recepție și restituire care individualizează obligațiile de plată nu cuprinde elementele actului administrativ fiscal.
Referitor la puterea de lucru judecat reținută de instanța de fond în raport de sentința civilă nr. 1477/03.07.2012 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ *, se reține că prezumția lucrului judecat este reglementată de art. 1200 pct. 4, cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ. și presupune că o hotărâre irevocabilă exprimă realitatea raporturilor juridice dintre părți (res judicata pro veritate habetur), neputându-se primi vreo dovadă contrară, față de caracterul absolut al prezumției (art. 1202 alin. (2) C. civ.).
Principiul puterii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească irevocabilă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, dată într-un alt proces.
În principiu, partea din hotărâre care interesează lucrul judecat este dispozitivul pentru că acesta cuprinde soluția și reprezintă acea parte din hotărâre care se execută. Însă, în anumite situații, beneficiază de putere de lucru judecat și considerentele, dar numai acele considerente în lipsa cărora nu ar fi posibilă înțelegerea dispozitivului hotărârii. Este vorba, deci, de considerentele decisive, adică acelea care constituie susținerea necesară a dispozitivului, făcând corp comun cu acesta.
În fapt, prin sentința civilă nr. 1477/03.07.2012 a fost a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea în pretenții prin care APIA solicita obligarea intimatului-pârât D. D. la plata unei sume de bani reprezentând sprijin financiar necuvenit (sumă executată silit în dosarul de executare nr. 28/_ /_). Or, soluția inadmisibilității unei asemenea acțiuni în pretenții nu poate fi susținută de argumentul că procesul verbal de recepție și restituire nu reprezintă un act administrativ fiscal ce constituie titlu de creanță întrucât nu cuprinde elementele actului administrativ fiscal (cu atât mai mult cu cât nu sunt identificate elementele lipsă). Dimpotrivă, această soluție este sprijinită de considerentul (menționat succint în motivarea sentinței nr. 1477/03.07.2012) că legea (respectiv OG nr. 14/2010) stabilește o procedură specială de recuperare a acestor sume, care derogă de la dreptul comun (reprezentat de acțiunea în pretenții).
Rezultă astfel că instanța de fond în mod greșit a reținut, în temeiul puterii de lucru judecat a sentinței civilă nr. 1477/03.07.2012, că procesul verbal de recepție și restituire nu poate sta la baza emiterii somației și titlului executoriu întrucât nu reprezintă un act administrativ fiscal.
Or, prin procesul-verbal de recepție și restituire nr. 4697/16.06.2008 s-a stabilit că intimatul-contestator are de restituit suma de_ lei, întrucât nu a făcut dovada utilizării de sămânță certificată și nici dovada asigurării culturilor pentru care a primit sprijin financiar în baza cererii nr. 4697/15.10.2007.
Potrivit art. 14 din OG nr. 14/2010, constatarea ajutorului necuvenit, calculul și individualizarea acestuia se efectuează de către organele competente ale instituției responsabile pentru implementarea ajutoarelor de stat, iar actul/documentul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din ajutorul necuvenit cuprinzând elementele actului administrativ fiscal prevăzut de OG nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și elemente specifice, dacă este cazul, reprezintă titlu de creanță.
Elementele obligatorii ale actului administrativ fiscal, prevăzute de art. 46 din OG 92/2003 sub sancțiunea nulității (care se poate constata la cerere sau din oficiu) sunt: numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3).
În speță, procesul-verbal de recepție și restituire nr. 4697/16.06.2008 cuprinde toate elementele obligatorii ale actului administrativ fiscal.
Pe de altă parte, art. 15 alin. 2 din OG nr. 14/2010 prevede că pentru neachitarea la termen a obligațiilor de plată înscrise în titlul de creanță, debitorul datorează majorări de întârziere, în conformitate cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 19 din OG nr. 14/2010, creanțelor bugetare rezultate din derularea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 123/2006 pentru aprobarea acordării sprijinului financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătățirilor funciare și al organizării și sistematizării teritoriului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 125/2007, cu modificările și completările ulterioare, li se aplică prevederile art. 14 - 18 din prezenta ordonanță.
Astfel, actul de constatare, stabilire și individualizare a obligației de plată îl reprezintă procesul verbal de recepție și restituire încheiat la data de 16.06.2008, fiind titlu de creanță.
Potrivit art. 16 din OG nr. 14/2010 acest titlu de creanță, comunicat debitorului, constituie titlu executoriu în condițiile OG nr. 92/2003.
Prin urmare, existând cazul de modificare a hotărârii prev. de art. 304 pct. 9 C.p.c., în temeiul art. 312 al. 1-3 C.p.c., tribunalul va admite recursul declarat, va modifica sentința, în sensul respingerii contestației la executare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta intimata Administrația Finanțelor P. a M. S., cu sediul S., ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 2485/07.03.2013, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator D. D., cu domiciliul în S., . nr. 11, ., ..
Modifică sentința recurată, în sensul că respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iunie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. C. M. V. O. M. P.
Grefier,
D. S.
Red OMP
Tehnored MS
Ex.2/ 04.07.2013
Jud. fond: A.-M.L
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 541/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 606/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
