Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 380/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 380/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 380/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 380/2013
Ședința din Camera de Consiliu de la 28 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. B.
Judecător S. O.
Judecător I. M.
Grefier A. D.
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurenta creditoare C. Națională de A. și D. Naționale D. România S.A. prin Direcția Regională de D. și Poduri C., cu sediul în C., ..17, Județul D. împotriva încheierii civile nr. 1308 din 06.02.2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu petentul B. M. C. I. – S. cu sediul în S., ., Județul O., și cu intimata debitoare ., având ca obiect încuviințare executare silită .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns:părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care;
Instanța, din oficiu, verificând conform art. 1591 C.proc.civ., prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 3 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina și având în vedere că prin cererea de recurs, recurenta creditoare a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 Cod Pr.Civilă, constatând dosarul în stare de judecată, reține cauza pentru soluționare
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1308/06.02.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria S. a respins ca neîntemeiată cererea de încuviințare a executării silite a titlului reprezentat de procesul-verbal . 11 nr._/16.08.2012, formulată de către petentul Birou executor Judecătoresc M. C. I., privind pe creditoarea C. NAȚIONALA DE AUTOSTRAZI ȘI D. NAȚIONALE D. ROMANIA S.A. – DIRECTIA REGIONALA DE D. ȘI PODURI C. și pe debitoarea .> Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că în speță s-a solicitat încuviințarea executării silite a procesului-verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/16.08.2012, pentru recuperarea sumei de 127,04 lei, contravaloare a 28 Euro, reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire datorat conform art. 8 alin. 3 din OG 15/2002.
S-a reținut că dispozițiile OG nr. 15/2002 fac trimitere la normele generale în materie de contravenții, norme prevăzute de OG nr. 2/2001, prin urmare, și pentru executarea acestei sume, trebuiesc urmate regulile generale prevăzute de art. 39 alin. 3 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora executarea se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale.
A concluzionat instanța de fond că, în aceste condiții, pentru întreaga sumă datorată de contravenientă se poate face o singură executare silită de către organele fiscale, conform Codului de procedură fiscală, urmând a se restitui ulterior agentului constatator suma datorată cu titlu de contravaloare a tarifului de despăgubire.
În plus, instanța de fond a reținut că creditoarea nu a dovedit că înscrisul constatator al creanței sale este titlu executoriu, câtă vreme potrivit dispozițiilor art. 37 din OUG nr. 2/2001 modificată, reprezintă titlu executoriu doar procesul-verbal de contravenție care nu a fost atacat, iar în speță creditoarea nu poate face dovada faptului negativ al necontestării procesului-verbal de către debitor.
Împotriva încheierii, în termen legal, a declarat recurs recurenta creditoare, solicitând admiterea recursului, modificarea încheierii în sensul admiterii cererii de încuviințare a executării silite formulate de B. M. C. privind executarea silită a procesului verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/16.08.2011.
Arată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
S-a susținut că instanța de fond a interpretat greșit prevederile OG nr. 15/2002, OG nr. 43/1997 și OUG nr. 84/2003, considerând că suma pentru a cărei recuperare a solicitat sprijinul executorului judecătoresc reprezintă creanța fiscală conform OG nr. 92/2003.
Astfel, OG nr. 8/2010 pentru modificarea și completarea OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România prevede în art. 8 alin. 3 „Contravenientul are obligația de a achita pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei 4”, agentul constatator va face mențiune în procesul verbal de constatare a contravenției și despre contravaloarea despăgubirii și modul de achitare a acesteia. Despăgubirea se va achita în lei, la cursul de schimb stabilit potrivit prevederilor art. 6 alin. 1 și 2 în contul Companiei Naționale de A. și D. Naționale din România SA și va reveni acesteia ca venit extrabugetar.
Citând dispozițiile art. 11 din OUG 84/2003, art.21 și 141 din OG 92/2003 și art. 12 din OG 15/2002, recurenta arată că din interpretarea coroborată a OG 9/2003 și OG 15/2002 rezultă că tarifele de despăgubire pentru neplata rovinietei nu reprezintă creanțe fiscale, ele revenind CNADNR SA ca venituri proprii ale acesteia.
De altfel, pentru aceste tarife de despăgubire, CNADNR SA emite facturi fiscale și sunt purtătoare de TVA, ceea ce nu este cazul creanțelor fiscale.
Urmărirea și încasarea acestor venituri proprii revine CNADNR SA prin Direcțiile Regionale proprii și nu organelor de urmărire fiscală.
De altfel în același sens a constatat și Curtea de Conturi – Camera de Conturi D. în urma unui control de fond efectuat la DRDP C..
Prin acest control s-a reținut de către auditorii Curții de Conturi drept abatere în sarcina DRDP C., faptul că nu s-au urmărit și încasat prin inițierea procedurilor de executare silită veniturile proprii rezultate din contravaloarea autorizațiilor speciale de transport conform OG nr. 43/1997.
Contravaloarea autorizațiilor speciale de transport prevăzute în OG nr. 43/1997, constituie ca de altfel și tariful de despăgubire prevăzut în OG nr. 15/2002 venituri proprii ale CNADNR SA aflate la dispoziția acesteia pentru efectuarea lucrărilor de infrastructură rutieră.
Mai susține că instanța de fond a interpretat greșit prevederile OG 2/2001 considerând că nu s-a făcut dovada că procesul verbal de constatare a contravenției a fost sau nu contestat.
DRDP C. nu poate face dovada că procesul verbal de constatare a contravenției nr._/16.08.2011 nu a fost contestat, deoarece dacă procesul verbal de constatare a contravenției în cauză era contestat de către debitoare, nu s-ar mai fi adresat executorului judecătoresc pentru recuperarea debitului rezultat din acest procesul verbal de constatare a contravenției. În cazul în care debitoarea ar susține că procesul verbal de constatare a contravenției a fost contestat, aceasta ar avea la dispoziție calea procedurală a contestației la executare.
În baza art. 242 alin. final C.proc.civ. s-a solicitat judecarea în lipsă.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Analizând încheierea prin prisma motivelor de recurs, în considerarea dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
În soluționarea cererii de încuviințare a executării silite cu care a fost investită, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor de art. 39 alin. 3 din OG nr. 2/2001, reținând caracterul de creanță fiscală al tarifului de despăgubire.
Potrivit dispoz. art.39 al.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, punerea în executare a sancțiunii amenzii contravenționale se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale.
Se constată că texul ordonanței se referă strict la amenzile contravenționale si nu poate fi extins – astfel cum a procedat instanța de fond – asupra sumelor ce reprezintă contravaloarea tarifului de despăgubire.
Că este așa rezultă si din dispozițiile art. 2 din Codul fiscal, care enumeră expres si limitativ creanțele fiscale, iar tariful de despăgubire prev. de art.8 alin.3 din OG 15/2002 nu face parte din categoria acestora, nefiind calificat ca atare nici prin legea specială.
Creanțele fiscale sunt supuse procedurii de executare prevăzută de Codul de procedura fiscală, care ,,reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal”- art.1 din OG 92/2003.
Pe de altă parte, se reține de către instanța de recurs și destinația specială a acestor sume, ce nu se fac venituri la bugetul de stat, ci reprezintă venituri proprii la dispoziția CNADNR.
Nu poate fi primit nici aspectul reținut de instanța de fond potrivit căruia creditoarea nu a dovedit că înscrisul constatator al creanței sale este titlu executoriu. Astfel, creditoarei nu i se poate solicita să facă dovada unui fapt negativ, respectiv al necontestării procesului-verbal de contravenție, această dovada putând-o face debitoare, pe calea unei eventuale contestații la executare.
Față de cele ce preced, constatând ca soluționarea cererii de încuviințare executare silită s-a făcut de către instanța de fond cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispoz. art. 39 alin. 3 din OG nr. 2/2001, în temeiul art. 312 alin. 1 teza I C.proc.civ., tribunalul va admite recursul declarat de recurenta creditoare C. Națională de A. și D. Naționale din România, va modifica încheierea pronunțată de Judecătoria S. in sensul că va admite cererea creditoarei și va dispune încuviințarea executării silite a procesului-verbal de contravenție, pentru suma reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire conform art.8 alin.3 din OG 15/2002, completată și modificată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta creditoare C. Națională de A. și D. Naționale din România S.A. prin Direcția Regională de D. și Poduri C., cu sediul în C., Calea Severinului, nr. 17, județul D., împotriva încheierii nr. 1308/06.02.2013, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul petent B. M. C. I., cu sediul în S., ., județul O. și intimata debitoare ..
Modifică încheierea nr. 1308/06.02.2013, pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, în sensul că încuviințează executarea silită a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de contravenție . 11 nr._ din data de 16.08.2011, emis de CNADNR SA-CESTRIN București, pentru suma reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire conform art.8 alin.3 din OG 15/2002, completată și modificată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Martie 2013.
Președinte, I. B. | Judecător, S. O. | Judecător, I. M. |
Grefier, A. D. |
Red./tehnored.S.O.
Ex.2/03.04.2013
Judecător fond C. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 378/2013. Tribunalul OLT | Contestaţie la executare. Decizia nr. 528/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
