Fond funciar. Decizia nr. 378/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 378/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 378/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 378/2013
Ședința publică de la 27 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Judecător M. R. H.
Judecător M. V.
Grefier D. S.
Pe rol pronunțarea recursului civil privind pe recurenții reclamanți Ș. I., B. H. și N. D., cu domiciliul în B., SCP Av.N. și Asociații, cu sediul în ., ., ., împotriva sentinței civile nr.9023/06.11.2012, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte P. J.. O. - C. J. PT A. LEGII F. FUNCIAR NR.1/2000, cu sediul în Slatina, ..12-14, județul O., P. C. - C. L. PENTRU S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR AGRICOLE ȘI FORSTIERE - LEGEA NR.1/2000,cu sediul în C., . O., A. D. S. B., cu sediul în ..43, județul O., S.C. V. - P. SA, cu sediul în comuna D., . O., C. L. D. DE A. A L. F. FUNCIAR, cu sediul în ., având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25 martie 2013, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, după care, instanța mai având nevoie de timp pentru a delibera potrivit dispoz. prev de art.260 alin 1 cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 27 martie 2013, când deliberând a pronunțat următoarea soluție:
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 9023/06.11.2012, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții Ș. I., B. H. și N. D., în contradictoriu cu pârâții C. Județeană O. pentru aplicarea Legii fondului funciar nr. 1/2000, C. L. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Agenția D. S. - B., C. L. D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și ., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 20.08.2010 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ cererea formulata de reclamanți prin care s-a solicitat să fie obligate pârâtele la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 18,00 ha teren agricol pe numele reclamanților, ca moștenitori ai autorului N. C..
Pârâta Agenția D. S. București a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr. 1436 din 24.11.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ au fost admise excepțiile invocate de pârâta Agenția D. S. – Biroul Județean de Rentă Viageră Agricolă a jud. O., s-a constatat lipsa capacității procesuale și a calității procesuale pasive a Agenției D. S. și au fost obligate pârâtele să elibereze reclamanților titlul de proprietate pentru suprafața de 18 ha teren agricol pe numele acestora și să îi pună în posesie cu suprafața de 18 ha teren agricol situat pe raza comunei D., jud. O..
La data de 13.01.2011 reclamanții au depus cerere pentru lămurirea dispozitivului, iar prin sentința civilă nr. 380/02.03.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ a fost admisă cererea și s-a dispus lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 1436 din 24.11.2010 și îndreptarea omisiunii și erorii strecurate în dispozitivul acesteia.
Împotriva acestor sentințe au declarat recurs pârâtele Instituția Prefectului - Județul O., C. Județeană pentru aplicarea legii fondului funciar nr. 1/2000 și S.C. V.-P. S.A.- D., iar Tribunalul O. prin decizia nr. 1009/06.09.2011 a admis recursurile, a casat sentințele și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 26.09.2011 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 1862 din 30.11.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ s-a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 15.12.2011 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 2156/01.03.2011 pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei calități procesuale pasive a Comisiei Locale D..
S-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Slatina și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C. și s-a constatat ivit conflictul negativ de competență iar dosarul a fost înaintat Tribunalului O. în vederea pronunțării unui regulator de competență.
Tribunalul O. prin sentința civilă 692/2012, irevocabilă prin decizia Curții de Apel C. nr. 7636/2012 a soluționat conflictul negativ de competență stabilind că Judecătoria Slatina este competentă să soluționeze cererea.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 06.07.2012 sub nr._ **.
În cursul judecății, reclamantul și-a precizat cadrul procesul în sensul că dorește judecarea în contradictoriu cu ADS și C. Județeană D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, fila 21, 67, 107 verso, arătând că pârâți sunt și ADS București, C. L. D. și . terenul pentru care doresc punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate este cel deținut de acest din urmă pârât.
Prin încheierea din 30.10.2012 au fost soluționate excepțiile lipsei capacității de folosință a Biroului de Rentă Viageră O., lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de . calității procesuale pasive a . lipsa calității procesuale pasive a Comisiei Locale D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
ÎN cauză a fost administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
„ La data de 09.12.2002 se emite de pârâta C. Județeană O. hotărârea_ prin care se reconstituie reclamanților dreptul de proprietate pentru suprafața de 18 ha teren agricol cu înscrierea autorului de rol N. C. în anexa 38 la HG 1172/2001. (fila 6 dosar_ fond Judecătoria C.).
În vederea atribuirii unor terenuri către persoanele îndreptățite care au fost validate la propunerea Comisiei Locale C., a fost întocmit procesul verbal de delimitare din 30.06.2003 pentru terenul care se retrocedează conform Legii 1/2000 pentru suprafața totală de 87,38 ha în care a fost inclusă suprafața de 26,36 ha în T 89/1 P 467/3 și T 87/2 P 463/2. (fila 30 dosar_ fond Judecătoria C.).
Prin sentința civilă 828/21.05.2009 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_ procesul verbal de delimitare din 30.06.2003 a fost anulat pentru suprafața de 12,41 ha din T 87/2 P 436/2 și suprafața de 6 ha din T 89/1 P 467/3. (fila 7,8 procesul verbal de delimitare din 30.06.2003).
Ulterior a fost întocmit de C. L. C. procesul verbal de delimitare din 22.10.2009 prin care suprafața de 18,41 ha a fost identificată pe un alt amplasament, teren aflat în administrarea . verbal nesemnat și pe care este aplicată doar ștampila orașului C. și este menționat numele primarului acestei localități, B. T.. (fila 35 dosar_ fond rejudecare Judecătoria Slatina).
Primăria C. a emis către reclamanți adresa_/02.11.2009 prin care li se transmitea procesul verbal de delimitare și planul cadastral referitor la suprafața de 18 ha amplasată la ., pe raza teritorial administrativa a comunei D., solicitând ca aceștia să-și exprime sau refuzul în termen de 7 zile. (fila 12 dosar_ fond Judecătoria C.), acord exprimat prin cererea reclamanților datata 06.11.2009, fila 13 dosar_ fond Judecătoria C.).
. susținut că terenul în cauză îl deține în temeiul contractului de concesiune încheiat cu ADS fiind ocupat cu o plantație de viță-de-vie pe care a înființat-o, aspect necontestat de părți.
Potrivit relațiilor comunicate de ADS, la nivelul reprezentanței O. nu există înscrisuri întocmite și însușite în vederea predării-preluării terenurilor de către reclamanți. (fila 100 dosar_ Judecătoria Slatina)
C. Județeană O. a comunicat că terenul oferit reclamanților este în domeniul privat al statului și este ocupat de lucrări de investiții care au fost concesionate sau vândute către . necesar în acest sens acordul investitorului, potrivit art. 4 alin. 1ind. 3-1ind. 6 din Legea 1/2000.(fila 24-25 dosar_/311/2010* Judecătoria Slatina).
Reclamanții solicită obligarea pârâților la punerea în posesie pentru terenurile propuse prin adresa din 02.11.2009, apreciind că documentele întocmite, respectiv procesul verbal de delimitare din anul 2003 anulat parțial prin sentința civilă sunt suficiente în acest sens (fila 21 verso)
Instanța consideră că în cauza dedusă judecății, nu poate primi eficiență juridică oferta comisiei locale C. materializată prin adresa din 02.11.2009, fila 12 dosar din următoarele considerente:
În primul rând acest act este unul emis în mod unilateral de comisia locală, pentru un teren care nu se afla la dispoziția sa, terenul fiind în folosința . în domeniul privat al statului pe raza administrativă a localității D..
Instanța apreciază că emiterea acestei oferte de către C. L. C. nu este de natura a naște obligații în sarcina Comisiei Județene O., ADS București și Comisiei Locale D. câtă vreme nu există nici-o împrejurare de fapt (act sau fapt juridic stricto sensu) care să dea naștere unui raport juridic civil concret în conținutul căruia să existe obligația părților mai sus menționate de a proceda la predarea terenului, punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate pentru acel amplasament precis determinat și solicitat de reclamanți. Instanța consideră că obligația Comisiei Locale C. și a Comisiei Județene O. de punere în posesie și eliberare a titlului de proprietate pe numele reclamanților există și trebuie îndeplinită cu celeritate, ca urmare a cererii de stabilire a dreptului de proprietate formulate de aceștia și validate însă nu și pentru amplasamentul pretins de aceștia și în condițiile invocate de aceștia în cauza de față.
Instanța constată că din înscrisurile invocate de reclamanți (hotărârea judecătorească 828/2009, proces verbal de delimitare din 22.10.2009, protocolul de predare primire a terenurilor cu destinație agricolă nr._/2003) nu rezultă că pârâta ADS București a atribuit terenul pretins în vederea punerii în posesie a reclamanților, sentința civilă respectivă constatând nulitatea protocolului de predare primire pentru o suprafață de 18,41 ha, ceea ce nu atrage însă automat îndreptățirea reclamanților la orice teren în aparținând aceluiași deținător prin simpla identificare a lui de către comisia locală.
Consecințele sentinței civile 828/2009 se limitează doar la lipsirea de efecte a protocolului din anul 2003 prin care se atribuie comisiei locale teren în vederea punerii în posesie pentru suprafața de 18 ha și nu se poate concluziona că pârâta C. L. C. are posibilitatea de a alege în mod unilateral o altă suprafață de 18 ha aparținând tot ADS, fiind necesară în acest sens parcurgerea întregii proceduri prevăzute de lege.
Instanța consideră că în cauză sunt aplicabile următoarele prevederi legale:
Art. 10 din HG 890/2005 alin 1 și 4;
Art. 9 și 21 din HG 626/2001:
Așadar, instanța constată că în cauza de față documentația invocată de reclamanți, procesul verbal de delimitare din anul 2009, nu este întocmit ca urmare a cererii comisiei județene adresate ADS și în urma verificărilor efectuate de această din urmă instituție, ci reprezintă un act emis doar de C. L. C., care, așa cum s-a mai arătat nu poate produce efecte juridice și față de terți.
Este adevărat că art. 4 alin.1 ind. 3 și ind. 4 din Legea 1/2000, care reglementează varianta încheierii unui acord între investitori și proprietari se referă la „investiții vândute” în timp ce . susținut că deține terenul în temeiul unui contract de concesiune iar investițiile au fost realizate de ea, însă aceste împrejurări nu pot conduce la validarea cererii reclamanților, chiar și în situația în care prin contractul de concesiune s-a prevăzut posibilitatea diminuării obligațiilor în cazul în care o parte din suprafața de teren este revendicată (fila 119 dosar Tribunalul O., art. 11.1 din contract), întrucât, așa cum s-a mai arătat, actele pe care se sprijină cererea reclamanților nu au fost întocmite prin parcurgerea etapelor prevăzute de lege (în primul rând, se impunea atribuirea unui teren în aceeași localitate sau într-o localitate învecinată, apoi în subsidiar, prin, intermediul Comisiei Județene să se solicite teren de la instituțiile statului, iar după verificările realizate de ADS privind posibilitatea atribuirii terenului în cauză să se întocmească documentația în vederea predării lui comisiei locale pentru realizarea punerii în posesie și emiterii titlului de proprietate).
Pentru aceleași considerente nu poate fi valorificat nici argumentul reclamanților conform căruia, bunurile de retur revin de plin drept concedentului, prin bunuri de retur înțelegându-se și cele care au rezultat în urma investițiilor impuse prin caietul de sarcini (a se vedea art. 2.1.3 lit. a din contract, fila 112 dosar recurs Tribunal) argument ce ar fi putut fi analizat eventual în situația întocmirii documentației cu respectarea tuturor cerințelor legale.
În concluzie, întrucât procesul verbal de delimitare din anul 2009 nu este întocmit ca urmare a parcurgerii procedurii prevăzute de lege în vederea punerii în posesie, pe acest act fiind aplicată doar o ștampilă cu numele orașului C., iar oferta emisă de C. L. C. reprezintă un act unilateral, instanța nu a validat cererea acestora, de obligare a pârâților la punerea în posesie pe un anumit teren, de emitere a titlului de proprietate pe amplasamentul precis determinat și a . predarea terenului, această din urmă pretenție fiind de altfel subsidiară celorlalte 2 menționate anterior”.
Împotriva sentinței au declarat recurs recurenții reclamanți Ș. I., B. H. și N. D., considerând-o nelegală și netemeinică,solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată în sensul obligării pârâtelor la punerea în posesie cu suprafața de teren de 18 ha și eliberarea titlului de proprietate.
În motivarea recursului s-a arătat că, în mod eronat instanța de fond a considerat că oferta Comisiei locale de fond funciar C., materializată prin adresa din 02.11.2009, fila 12, nu poate produce efecte juridice.
Tot greșită este și reținerea instanței că emiterea acestei oferte nu este de natură a naște obligații în sarcina pârâtelor C. Județeană O., ADS București și C. L. D. și astfel să de naștere unui raport juridic civil concret care să cuprindă obligațiile părților, deoarece orice act juridic este dat cu scopul de a produce efecte juridice.
Se mai arată că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale din art. 962 cod civil și art. 970 Cod civil care prevăd în mod expres căci „ convențiile trebuie exercitate cu bună credință”, în speță, oferta acceptată reprezentând obiectul convenției dintre cei care au acceptat-o și C. L. de Fond Funciar C..
Instanța, refuzând să „vadă” mai departe de procesul verbal de delimitare din anul 2009, nu a apreciat corect situația din prezenta cauză, în sensul că recurenții se află în fața unui refuz vădit al pârâtei C. LFF C. de a soluționa cererea recurenților reclamanți, respectiv să procedeze la punerea în posesie și, implicit, stabilirea amplasamentului, care este atributul său exclusiv.
Oferta acceptată de recurente a fost una fermă (propunerea a fost neîndoielnică ), neechivocă (s-a solicitat acestora exprimarea acceptului în termen de 7 zile) și a fost precisă și completă ( s-au precizat toate elementele de identificare a suprafeței propuse).
Mai mult decât atât oferta transmisă a fost însoțită de sentința civilă nr. 828/2009 tocmai pentru a se motiva în fața recurentelor schimbarea amplasamentului terenului ce urma să le fie restituit.
Având în vedere adresa Instituției prefectului nr. R 431/2010, C. LFF C. și ADS O. aveau obligația să parcurgă toate etapele prevăzute de lege în vederea finalizării procesului reparatoriu.
În aceste condiții susținerea instanței de fond, în sensul că oferta este un act unilateral, se dovedește a fi neîntemeiată.
La data de 15 februarie 2013, C. locală D. a formulat întâmpinare susținând că recurenții nu au formulat nici un fel de cerere prin care să revendice terenuri în baza L. fondului funciar la Primăria D. și nu au depus nici un document din care să rezulte că le-a fost aprobată cererea de atribuire de suprafețe pe terenurile aparținând domeniului statului, pe raza administrativ-teritorială a comunei D., motiv pentru care apreciază că introducerea în cauză este nejustificată.
În baza art. 242 cod pr civilă, solicită judecarea în lipsă.
La data de 25.02.2013, . a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondat a recursului formulat de recurentele reclamante și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Se susține că în mod corect instanța de fond a statuat că oferta Comisiei locale de fond funciar C. nu poate primi eficienta juridică întrucât acest act este unul emis în mod unilateral de comisie. Susținerea recurentelor că cele trei instituții aveau cunoștință de oferta comisiei locale, nu conduce la concluzia că acest act ar fi fost unul unilateral.
Se mai arată că la dosarul cauzei nu există nici o dovadă în sensul că nu mai exista teren disponibil pe raza orașului C. și pe de altă parte, nu s-au depus dovezi nici în sensul că s-a încercat punerea în posesie a reclamantelor într-o localitate vecină și nu în celălalt capăt al județului, C. locală C. nu putea face o ofertă referitoare la un teren care nu se află la dispoziției sa.
Având în vedere cele menționate, terenul asupra căpruia a efectuat investițiile arătate nu ar putea face obiectul retrocedării decât către fostul proprietar în condițiile încheierii unui acord în baza prevederilor menționate mai sus, acord care ar fi încheiat cu . și care va fi înregistrat la C. Județeană care ar fi validat cererea de reconstituire.
Astfel, . nu poate fi obligată la predarea unui teren cu încălcarea prevederilor legale imperative și în baza unei oferte și a unui proces verbal de delimitare întocmite doar de C. locală C., fără a exista vreun acord și din partea societății și fără ca aceste acte să îndeplinească condițiile de legalitate.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 308 Cod proc. civilă.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și în lumina dispoz art. 304/1 Cod proc civilă, tribunalul urmează să constate că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În primul rând, tribunalul reține că toate argumentele invocate în cuprinsul cererii de recurs pot fi susbsumate unui singur motiv, respectiv: greșita reținere de către instanța de fond a faptului că oferta emisă de către C. LFF C. reprezintă un act juridic unilateral care nu poate da naștere la obligații în sarcina celorlalte părți.
În analiza acestei critici, tribunalul reține că, prin Hotărârea nr._/09.12.2002 emisă de C. Județeană O., s-a dispus reconstituirea în favoarea recurenților reclamanți a dreptului de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 18 ha, pe raza localității C..
Prin adresa nr._/02.11.2009, C. L. C. a înaintat recurenților o ofertă cu privire la terenul în suprafață de 17 ha teren, situat pe raza teritorial administrativă a comunei D., la această ofertă fiind atașat procesul verbal de delimitare încheiat în anul 2009 și planul cadastral referitor la acest teren.
Recurenții solicită obligarea intimaților la punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru terenurile cu privire la care a fost emisă oferta.
Analizând regimul juridic al terenului care face obiectul prezentei cauze, tribunalul reține că acesta este deținut de . unui contract de concesiune încheiat cu ADS, fiind ocupat cu plantație de viță de vie.
Potrivit art. 10 alin 4 din HG 10/890, „atunci când nu mai există teren în rezerva comisiei de fond funciar, aceasta se va putea adresa, prin intermediul comisiei județene de fond funciar, instituțiilor și autorităților publice care administrează teren proprietate a statului”.
Potrivit art. 9 și 21 din HG 626/2001, terenurile a căror retrocedare se solicită se transmit de ADS comisiilor locale, pe bază de protocol, la cererea comisiilor județene, anterior încheierii acestui protocol fiind necesară parcurgerea a două etape referitoare la prezentarea către ADS a cererii comisiei județene împreună cu actele ce stau la baza acesteia, precum și a documentației de predare a terenurilor cu destinație agricolă, stabilită de Consiliul de administrație al ADS și verificarea de către direcțiile de specialitate din cadrul ADS a legalității documentației prezentate.
Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, tribunalul reține că această procedură prevăzută în mod expres de lege, nu a fost urmată de către comisia locală C., înainte de comunicarea ofertei către recurenți. Astfel, procesul verbal de delimitare din anul 2009, nu este întocmit ca urmare a cererii comisiei județene adresate ADS și în urma verificărilor efectuate de această instituție ci reprezintă un act emis doar de către C. LFF C. ( de altfel, acest proces verbal este nesemnat și are aplicată doar ștampila orașului C.).
Cu alte cuvinte, C. L. C. a înaintat o ofertă cu privire la un teren care nu se afla la dispoziția sa.
În principiu, oferta irevocabilă, având valoarea unui act juridic unilateral producător de efecte juridice, odată emisă, va produce efecte independent de voința emitentului (cu excepția retragerii ofertei), ceea ce, în cauza de față, ar presupune obligarea comisiei locale C. la îndeplinirea obligațiile asumate.
Cu toate acestea, în acord cu instanța de fond, tribunalul reține că emiterea acestei oferte de către C. L. C. nu este de natură a naște obligații în sarcina celorlalte intimate, respectiv C. Județeană O., ADS București și C. L. D., câtă vreme nu există nici o împrejurare de fapt care să dea naștere unui raport juridic civil în conținutul căruia să existe obligația părților menționate de a proceda la predarea terenului, punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate pentru acel amplasament precis determinat de recurenți.
Prin urmare, în mod judicios instanța de fond a reținut că, procesul verbal de delimitare nefiind întocmit ca urmare a parcurgerii procedurii speciale prevăzute de lege în favoarea punerii în posesie, iar oferta emisă de C. L. C. reprezentând un act unilateral, instanța nu poate valida cererea recurenților reclamanți de punere în posesie și eliberare a titlului de proprietate.
În considerarea celor arătate, tribunalul apreciază criticile formulate ca neîntemeiate, astfel că, în temeiul art. 312 Cod proc.civ, urmează a se respinge recursul, ca nefundat.
Având în vedere dispozițiile art. 274 Cod proc. civ și reținându-se culpa procesuală a recurenților, aceștia urmează a fi obligați la plata către intima . cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei, constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții reclamanți Ș. I., B. H. și N. D., cu domiciliul în B., SCP Av.N. și Asociații, cu sediul în ., ., ., împotriva sentinței civile nr.9023/06.11.2012, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte P. J.. O. - C. J. PT A. LEGII F. FUNCIAR NR.1/2000, cu sediul în Slatina, ..12-14, județul O., P. C. - C. L. PENTRU S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR AGRICOLE ȘI FORSTIERE - LEGEA NR.1/2000,cu sediul în C., . O., A. D. S. B., cu sediul în ..43, județul O., S.C. V. - P. SA, cu sediul în comuna D., . O., C. L. D. DE A. A L. F. FUNCIAR, cu sediul în ..
Obligă recurenții la plata către intimata . Sâmburești a sumei de 2.000 lei, câte 666,66 lei fiecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 27.03.2013.
Președinte, C. C. | Judecător, M. R. H. | Judecător, M. V. |
Grefier, D. S. |
Red.MV
Tehnored.MV/CM
Jf: RD C.
Ex.2/16.04.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 67/2016. Tribunalul OLT | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 380/2013.... → |
|---|
