Contestaţie la executare. Hotărâre din 14-05-2013, Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul OLT la data de 14-05-2013 în dosarul nr. 535/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 535/2013
Ședința publică de la 14 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător S. O.
Judecător I. B.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurentul contestator N. D.-D., domiciliat în S., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1433/08.02.2013, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele B. G. G. SA, cu sediul în C., ..4, . și B. G. G. SA - S. S., cu sediul în ..51, județul O., având ca obiect - contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat O. D., reprezentând pe intimatele B. G. G. SA și B. G. G. SA - S. S., lipsă fiind recurentul contestator N. D.-D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare din parte intimatei B. G. G. SA - S. S. și că recurentul contestator N. D.-D. nu a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 97 lei și timbrul judiciar în valoare de 1,5 lei, deși a fost legal citat cu această mențiune.
Instanța dispune restrigarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, având în vedere lipsa recurentului contestator.
Reluând cauza, la a doua strigare, s-a prezentat avocat O. D., reprezentând pe intimatele B. G. G. SA și B. G. G. SA - S. S., lipsă fiind recurentul contestator N. D.-D..
Instanța, din oficiu, verificând conform art. 1591 C.proc.civ., prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 3 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina și invocă excepția netimbrării recursului, pe care o pune în discuție.
Avocat O. D. pentru intimatele B. G. G. SA și B. G. G. SA - S. S., pe excepție având cuvântul, solicită anularea recursului ca netimbrat, cu obligarea recurentului contestator la plata cheltuielilor de judecată.
INSTANȚA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1433/08.02.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria S. a respins ca neîntemeiată cererea avand ca obiect ,,contestatie la executare’’ formulată de contestatorul NEATU D. D. in contradictoriu cu intimata B. GROUPE SOCIETE G. și a luat act ca intimata nu a solicitat obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la termenul de judecata din data de 07.09.2012, dupa punerea in discutia partilor, instanta a respins exceptia prescriptiei dreptului de a cere executarea silita, invocata de contestator prin cererea introductiva, ca neintemeiata.
Asupra fondului litigiului, instanța de fond a reținut că între intimata B. GROUPE SOCIETE G. SA, in calitate de imprumutator, si contestatorul NEATU D. D., in calitate de imprumutat, a fost incheiat contractul de credit nr. 242/_/09.03.2006, prin care imprumutatorul a acordat imprumutatului, cu titlu de imprumut, suma de 8.150 RON pe o perioada de 120 de luni.
Ca urmare a nerespectarii de catre imprumutat a graficului de rambursare a ratelor lunare, intimata a formulat cerere de executare silita către executorul bancar Z. I. C., care a obținut incuviintarea executării silite prin incheierea nr. 2554/22.07.2010, pronunțata de Judecătoria S., in dosarul nr._ . S-a constituit astfel dosarul de executare silita nr. 92/2010 in care executorul bancar Zavoi I. C. a emis somatia nr. 265/19.10.2010 pentru suma de 6639,2 RON.
Intrucat a incetat mandatul de executor bancar al executorului Z. I. C., prin cererea nr. 198/09.04.2012 intimata a solicitat continuarea executării silite in dosarul de executare nr. 92/2010, dosarul fiind preluat spre executare de către executorul judecătoresc I. Raol F., fiind constituit dosarul de executare nr. 364/EX/2012 in care a fost emisa somatia din data de 10.05.2012 pentru suma totala de 3969,47 RON, din care suma de 3308,47 RON reprezinta credit, dobanzi si comisioane neachitate iar suma de 661 RON reprezinta cheltuieli de executare stabilite conform procesului verbal din data de 19.04.2012.
Sustinerea contestatorului in sensul ca suma mentionata in somatia emisa la data de 10.05.2012 nu este datorata de contestator, fiind achitata de acesta, este contrazisa de raportul de expertiza specialitatea contabilitate, depus la dosar.
Astfel, instanța de fond a reținut că in raport se mentioneaza ca suma de 3308,49 RON mentionata in somatia emisa la data de 10.05.2012 se compune din suma de 1923,43 RON reprezentand debit si din suma de 1385,04 RON reprezentand dobanzi.
Totodata, expertul arata ca, in urma verificarii extrasului de cont, debitul datorat de contestator este de 1975,75 RON, asadar fiind superior celui pretins de intimata, respectiv 1923,43 RON, in realitate contestatorul datorand intimatei un debit in cuantum de 1975,75 RON iar nu in cuantum de 1923,43 RON.
De asemenea, expertul arata ca dobanda datorata de contestator intimatei este, in realitate, in cuantum de 1419 RON iar nu in cuantum de 1385,04 RON.
In conditiile in care, in realitate, contestatorul datoreaza intimatei o suma mai mare decat cea mentionata in somatia emisa la data de 10.05.2012, concluziile raportului de expertiza au fost in sensul ca suma de 3308,49 RON mentionata in somatia emisa la data de 10.05.2012, are corespondent in contractul de credit nr. 242/_/09.03.2006.
Verificand somatia emisa la data de 10.05.2012, instanta de fond a constatat ca aceasta cuprinde mentiunile prevazute de art. 387 alin. 1 C..
Indeplinind cerintele de forma prevazute de lege iar suma mentionata avand corespondent in contractul de credit ce constituie titlu executoriu, instanta de fond a constatat ca somatia emisa la data de 10.05.2012 este legala si temeinica, motiv pentru carea respins cererea formulata de contestator ca neintemeiata.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs recurentul contestator N. D.-D., considerând-o netemeinică și nelegală.
Arată recurentul contestator că în cadrul contestației a solicitat să se constate de către instanța de fond faptul că dreptul de a cere executarea silită a creditorului s-a născut la data încetării plății, respectiv în anul 2007 iar instanța de fond, în mod greșit, a respins acest capăt de cerere considerându-l neîntemeiat.
Mai arată recurentul contestator că, în cuprinsul sentinței recurate nu se regăsesc motivele pentru care instanța a apreciat că se impune respingerea prescripției dreptului de a cere executarea silită.
Raportat la apărarea intimatei cu privite la prescripția invocată, învederează că un contract de credit bancar devine scadent la data la care nu se mai achită contravaloarea a două rate.
Contractul de credit bancar este un contract cu executare uno ictu întrucât remiterea sumei către împrumutat se face la momentul încheierii contractului sau imediat după aceea și doar restituirea sumelor se face în rate lunare.
În contractele de credit sunt clauze în care se menționează expres faptul că devine scadent contractul de credit, înainte de termenul la care acesta ar expira, în situația în care împrumutatul întârzie cu plata ratelor mai mult de 60 de zile.
Arată că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că nu a achitat ratele din anul 2007, dată de la care, așa cum a arătat, se năștea dreptul creditoarei de a cere executarea silită.
Mai arată că, având în vedere faptul că lipsește motivarea soluției, în ceea ce privește respingerea excepției prescripției de a cere executarea silită, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației, constatând prescris dreptul de a cere executarea silită.
În drept, s-au invocat dispoz. art. 304 pct. 7 C.p.civ.
Intimata B. - GROUPE G. SA – S. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Arată că în ceea ce privește susținerea recurentului potrivit căreia după 60 zile de neplată a ratelor și dobânzilor aferente datoriile bancare devin automat scadente anticipat, potrivit art. 9 din contractul de credit nr. 242/_/09.03.2006, dacă împrumutatul nu plătește la scadență ratele și dobânzile aferente la creditul acordat sau nu respectă toate clauzele și obligațiile prevăzute în prezentul contract, creditul poate fi declarat scadent anticipat, ceea ce presupune că momentul declarării anticipate a datoriilor bancare nu este marcat de o dată fixă, deoarece banca poate, și nu trebuie, să declare scadența anticipată. Declararea anticipată a creditului și a dobânzilor aferente constituie o facultate pentru bancă, și nu o obligație, ceea ce presupune ca momentul declarării scadenței anticipate va fi stabilit de către bancă și nu de către contestator.
Arată că momentul declarării anticipate a datoriilor bancare nu s-a produs în anul 2007, cum greșit apreciază recurentul, ci a avut loc în anul 2010 când a fost formulată cererea de executare silită și a fost obținută încuviințarea executării silite.
Din extrasul de cont depus la dosarul cauzei, în care sunt evidențiate plățile efectuate de contestator, se observă că în perioada 2006-2010 acesta nu a încetat definitiv plățile, fiind efectuate plăți aproape lunar, numai că plățile efectuate au fost mult mai mici decât cele prevăzute în graficul de rambursare, întrucât s-au acumulat restanțe în plata ratelor și a dobânzilor aferente.
In ceea ce privește faptul că în cuprinsul sentinței recurate nu se regăsesc motivele pentru care instanța a apreciat că se impune respingerea prescripției dreptului de a cere executarea silită, apreciază că din moment ce instanța s-a pronunțat anterior prin încheiere de ședință asupra excepției invocată de contestator, respectiv la data de 07.09.2012, nu trebuia să reia în mod expres motivele pentru care a fost respinsă excepția.
În temeiul dispozițiilor art. 36 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, tribunalul a încunoștințat recurentul, odată cu citația emisă pentru termenul din data de 14.05.2013 despre cuantumul taxei de timbru și a timbrului judiciar ce trebuie achitate. Dovada îndeplinirii procedurii de citare în condițiile dispozițiilor art. 92 alin. 1 C.proc.civ., purtând mențiunea privind obligația de achitare a taxei de timbru în cuantum de 97 lei și a timbrului judiciar în valoare de 1,5 lei, a fost atașată la dosar(f. 5 dosar).
La termenul de astăzi, tribunalul a pus în discuția părților excepția netimbrării, invocată din oficiu.
Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 C.proc.civ., excepția netimbrării recursului, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art.35 alin. 1 din Normele Metodologice pentru aplicarea legii, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea acestei obligații până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 35 alin. 5 din Normele Metodologice.
În speță, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, odată cu citația recurentului contestator i s-a comunicat și cuantumul taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente cererii cu care a învestit tribunalul, punându-i-se în vedere să plătească suma de 97 lei, taxă judiciară de timbru, și 1,5 lei, timbru judiciar, însă acesta nu s-a conformat.
Pe cale de consecință, instanța urmează să dea efect dispozițiilor sancționatorii cuprinse în textul art. 20 alin. 3 Legea nr. 147/1997 și art. 35 Normele metodologice sus-menționate, considerente pentru care recursul declarat de recurentul contestator va fi anulat ca netimbrat.
Cum la dosar nu există dovezi cu privire la eventualele cheltuieli suportate de intimată în legătură cu această fază procesuală, tribunalul va respinge ca neîntemeiată cererea intimatei de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul contestator N. D.-D., domiciliat în S., ., ., ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 1433/08.02.2013, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele B. GROUPE G. SA, cu sediul în C., ..4, . și B. GROUPE G. SA - S. S., cu sediul în ..51, județul O..
Respinge ca neîntemeiată cererea intimatei de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 14.05.2013.
Președinte, I. M. | Judecător, S. O. | Judecător, I. B. |
Grefier, M. T. |
Red./tehnored.S.O.
Ex.2/14.06.2013
Judecător fond V. S.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1007/2012. Tribunalul OLT | Cereri. Decizia nr. 911/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
