Fond funciar. Decizia nr. 454/2012. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 454/2012 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 18-04-2012 în dosarul nr. 454/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 454/2012
Ședința publică de la 18 aprilie 2012
Complet specializat în litigii de fond funciar:
PREȘEDINTE I. D.
Judecător A. C. Tițoiu
Judecător M. I. S.
Grefier M. R.
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant P. G., domiciliat în I. J., județul O., împotriva sentinței civile nr. 372 din data de 24 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. L. I. J. și C. Județeană O. ambele de aplicarea legilor fondului funciar, având ca obiect – litigiu de fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat C. C. pentru recurentul reclamant P. G., lipsă intimatele pârâte C. L. I. J. și C. Județeană O. ambele de aplicarea legilor fondului funciar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 159 ind.1 alin. 4 c.p.c., constată în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 3 c.p.c. că este competentă atât material cât și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Apărătorul recurentului reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare, și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat C. C., având cuvântul pentru recurentul reclamant P. G., solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată.
În motivare arată că, instanța de fond nu a ținut cont de hotărâre nr. 70/19.09.1991 a Comisiei Județene O. prin care s-a validat anexa în care reclamantul figura, ca urmare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, hotărâre care se află la dosar.
Astfel că, cu înscrisurile existente la dosar, inclusiv hotărârea și anexa mai sus menționate coroborate cu celelalte probe, inclusiv declarațiile martorilor audiați, reclamantul a făcut dovada situației relatate în cererea de chemare în judecată, situație ce impune admiterea recursului, modificarea sentinței cu consecința rectificării titlului de proprietate nr. 0749/56/07.07.2002 în sensul includerii și a suprafețelor de teren situate în extravilanul comunei I. J., conform fișei cu date pentru emiterea titlului de proprietate din 18 noiembrie 2011.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 29.11.2011 sub nr._ reclamantul P. C. G. le-a chemat în judecată pe intimatele C. L. de Aplicare a L. F. Funciar I. J. și C. Județeană de Aplicare a L. F. Funciar O., solicitând rectificarea titlului de proprietate nr. 0749/56 din 07.07.2002 în sensul de a include în acest titlu și suprafețele de teren situate în extravilanul comunei I. J., conform fișei cu date pentru emiterea titlului de proprietate din 18.11.2011.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 21.02.1991 s-a adresat Comisiei Locale de Aplicare a L. F. Funciar I. J. solicitând restituirea suprafeței de teren de 1350 mp situată pe raza comunei I. J., iar în dara de 17.07.2002 i-a fost emis titlul de proprietate nr. 0749/56 prin care i-a fost constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de teren de 2162 mp din intravilanul localității, nefiind înscrisă și suprafața de_ mp din extravilan, pe care o muncește din anul 1991.
A mai arătat reclamantul că, în urma demersurilor făcute, intimata C. L. de Aplicare a L. F. Funciar I. J. a întocmit fișa cu date pentru emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de_ mp situată pe raza comunei I. J., amplasamentul acestei suprafețe de teren fiind cel real.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 18/1991.
P. dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar copia cererii de restituire a terenului formulate în 21.02.1991, copia titlului de proprietate nr. 0749/56 din 17.07.2002, copia actului său de identitate, copia fișei cu date pentru titlu de proprietate întocmite în data de 18.11.2011 și o copie a unui extras din recensământul agricol din anul 1941.
Fiind legal citată, intimata C. L. de Aplicare a L. F. Funciar I. J. și-a trimis un reprezentant în fața instanței, acesta relatând că membrii comisiei sunt de acord cu admiterea acțiunii. La solicitarea instanței intimata a depus la dosar mai multe adrese, prin care a arătat că reclamantul a formulat cerere și a fost pus efectiv în posesie cu suprafața totală de 1,35 ha și că în mod eronat reclamantului i-a fost emis titlu de proprietate numai pentru suprafața de teren intravilan. A comunicat, de asemenea, că în zona în care locuiește reclamantul nu au existat registre agricole în perioada 1956-1958, reconstituirea dreptului de proprietate făcându-se în baza cererii și a declarațiilor verbale ale foștilor proprietari, care l-au recunoscut ca vecin în parcelele și tarlalele respective; a menționat că punerea în posesie s-a realizat fără întocmirea unui proces-verbal. De asemenea, a comunicat faptul că nu există registre agricole pe numele părinților reclamantului și a anexat copia titlului de proprietate nr._/93 din 15.10.2004 emis pe numele fratelui reclamantului, numitul P. C. C..
În ceea ce o privește pe intimata C. Județeană de Aplicare a L. F. Funciar O., aceasta, deși a fost legal citată, nu a formulat întâmpinare și nici nu a fost reprezentată în fața instanței pentru a formula eventuale apărări. La solicitarea instanței, a comunicat la dosar copia hotărârii nr. 70/19.09.1991 de validare a anexei în care este cuprins și reclamantul, precum și copie de pe anexa respectivă.
În cauză au administrate proba martorul M. I. și proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Prin sentința civilă nr. 372 din data de 24 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul P. G., împotriva intimatelor C. L. de Aplicare a L. F. Funciar I. J. și C. Județeană de Aplicare a L. F. Funciar O., ca neîntemeiată.
P. a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 21.02.1991 reclamantul a formulat o cerere de restituire a unei suprafețe de 135 aflate pe teritoriul comunei I. J., cerere înregistrată sub nr. 743 (fila 5). Ulterior, în data de 17.07.2002, a fost emis pe numele reclamantului titlul de proprietate nr. 0749/56 (fila 7) prin care i-a fost constituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe totale de 2162 mp situate în intravilanul comunei I. J..
Așa cum reiese din relatările intimatei C. L. de Aplicare a L. F. Funciar I. J., reclamantul are în posesie și folosește din anul 1991 suprafața pe care o solicită a fi înscrisă în titlul de proprietate.
Instanța a reținut însă, că pentru a se putea dispune modificarea titlului de proprietate în sensul arătat de către reclamant nu este suficientă recunoașterea din partea Comisiei locale, fiind necesar ca reclamantul să facă dovada că este o persoană îndreptățită la reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate pe respectiva suprafață de teren. Potrivit dispozițiilor 11 din Legea nr. 18/1991, suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
În speță, în ceea ce îl privește pe reclamant, așa cum reiese din răspunsurile primite de la intimata C. L. de Aplicare a L. F. Funciar I. J., nu există registre agricole din perioada operațiunilor de colectivizare. Totodată, nu există registre agricole nici pe numele părinților reclamantului. Dintre frații reclamantului, unul singur a urmat procedura stabilită de Legea nr. 18/1991 fiindu-i emis titlul de proprietate nr._/93 din 15.10.2004 (filele 57-58). Din analiza acestui titlu de proprietate se observă, însă, că dreptul de proprietate a fost reconstituit direct pe numele fratelui reclamantului, fără ca acesta să apară pe titlu ca și moștenitor al vreunuia dintre părinții săi, astfel că afirmația reclamantului că unii dintre frații săi au primit titluri de proprietate pentru terenurile primite de la părinți este lipsită de susținere.
Instanța a mai reținut că nici extrasul din recensământul agricol din anul 1941 aflat la dosar (fila 60) nu face dovada faptului că autorul reclamantului a avut în proprietate, în momentul colectivizării, suprafețele de teren menționate în respectivul înscris. Astfel, se observă că documentul atestă suprafețele de teren deținute de tatăl reclamantului în anul 1941, cu 15 ani înainte de colectivizare, fără a putea face, însă, dovada că terenurile au rămas în proprietatea tatălui reclamantului până la colectivizare.
Constatând că reclamantul nu poate prezenta niciunul dintre documentele menționate în art. 11 din Legea nr. 18/1991, instanța, în baza rolului activ, a dispus audierea în calitate de martori a vecinilor terenurilor solicitate de către reclamant, punându-i acestuia în vedere să depună lista cu numele și domiciliile acestora sau să-i aducă necitați la termen. Cu toate că i-au fost acordate mai multe termene în acest sens, reclamantul nu s-a conformat întocmai, aducând un singur martor, acesta fiind audiat la termenul din data de 10.02.2012.
În ceea ce privește declarația martorului audiat, instanța a constatat că nu îi poate da relevanță, față de împrejurarea că martorul a relatat fapte pe care nu le-a aflat personal, prin propriile simțuri, fiind auzite de la părinții săi. Or, este știut faptul că una dintre trăsăturile specifice mărturiei este cunoașterea personală de către martor a faptelor pe care le relatează. În speță, martorul a declarat că știe de la părinții săi că terenurile agricole care sunt în prezent în posesia reclamantului sunt moștenite de la părinții săi.
Instanța a mai reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 1 teza finală din C.proc.civ., reclamantul are obligația de a-și proba pretențiile ridicate în fața instanței. Astfel, potrivit acestui text de lege, reclamantul trebuia să facă dovada îndreptățirii sale la constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren menționate în acțiune, dovadă pe care acesta nu a făcut-o.
În lumina considerentelor arătate, neputând concluziona în sensul că reclamantul este îndreptățit, în temeiul Legii nr. 18/1991, la constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren arătate în acțiune, instanța a respins acțiunea reclamantului ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând sentința pentru nelegalitate și a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea cererii a arătat că instanța de fond la pronunțarea sentinței recurate nu a ținut cont de existența la dosarul cauzei a hotărârii nr.70/19.09.1991, emisă de C. Județeană de aplicare a legii fondului funciar O., prin care a fost validată anexa în care figura ca urmare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pe care a formulat-o la C. L. de aplicare a legii fondului funciar I. Jianul, la data de 21.02.1991.Astfel atât de cererea de reconstituire cât și de anexa de validare trebuia să se țină cont, dar dreptul de proprietate poate fi dovedit și cu alte probe.
S-a mai arătat că a administrat proba testimonială, dar și proba cu extrasul recensământului agricol din anul 1941 obținut de la arhivele statului, toate aceste probatorii fiind suficiente ca în lipsa registrului agricol, să formeze convingerea instanței în privința dovedirii dreptul de proprietate asupra terenului solicitat.
S-a mai arătat că de la data soluționării cererii sale au trecut 21 ani, astfel că cea mai mare parte a persoanelor care ar fi putut fi audiate ca martor au decedat.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.304 pct.9 C.p.c.
La dosarul cauzei s-au depus următoarele înscrisuri; copie de pe titlul de proprietate nr.0777/90/20.12.2002, copie de pe planul parcelar și copie de pe tabel nominal cu punerea în posesie în .> Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor art. 304 pct.9 coroborat cu art. 3141 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Prin titlul de proprietate nr.0749/56/07.07.2002, emis de C. Județeană de A. a legii fondului funciar O., s-a reconstituit dreptul de proprietate recurentului P. C.G., pentru suprafața totală de teren de 0,2162 m.p, teren situat în intravilanul Comunei I. J..
Titlul de proprietate reprezintă actul prin care se finalizează activitatea autorităților publice special înființate, în vederea punerii în aplicare a L.g 18/ 1991 modificată și a Comisiilor Județene, care sunt autorități publice administrativ jurisdicționale.
Așadar titlul de proprietate are o natură juridică complexă, conferită pe de o parte, atât de caracterul autorității emitente, acela de autoritate administrativă, cât și de procedura specială administrativă, de emitere a actului, iar pe de altă parte de caracterul drepturilor care decurg, în puterea legii.
Legalitatea titlului de proprietate se examinează în raport de condițiile specifice procedurii speciale de reconstituire a dreptului de proprietate, dându-se eficiența juridică acordată de lege actelor premergătoare eliberate cu respectarea prevederilor Lg.18/1991 cu privire la terenurile în discuție, pentru a se vedea dacă este în concordanță cu acestea..
Potrivit art.8 coroborat cu art.11 alin.2 din Legea 18/1991, reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate se face la cerere pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricolă de producție la data de 1 ianuarie, înscrisă în registrul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol corectată cu înstrăinările legal efectuate de cooperativă până la data intrării în vigoare a prezentei legii. Se includ aici toate terenurile deținute de cooperativa agricolă, indiferent de modul în care s-a ajuns la această deținere.
Din verificarea dispozițiilor legale în materia fondului funciar, tribunalul conchide că prin persoane îndreptățite la măsura reconstituirii se înțeleg, persoanele titulare a dreptului de proprietate în momentul deposedării sau urmașii acestora, nefiind satisfăcător doar titlul de posesor al bunului. În acest sens a decis legiuitorul prin art.8 coroborat cu art.11 din legea 18/1991, termenul de reconstituire înseamnă o stabilire a fostei proprietăți, o recompunere a împrejurării de drept existente în momentul schimbării formei de proprietate. Întreg conținutul legilor amintite conduce la ideea de reparație ce poate opera în favoarea celui care a pierdut prerogativele unui drept real de natura celui discutat.
Sub aspect probator regula aplicabilă este cea a înscrisurilor enumerate în art.11 alin 1 din legea 18/1991, la care face trimitere și art.6 alin.13 din legea 1/2000 potrivit cu care„Suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori”.
De la acest principiu tot legea aduce o derogare fixată prin dispozițiile art.11 alin.1 teza a II-a și art.6 alin.1 indice 3. P. a deveni aplicabilă excepția trebuie îndeplinite două condiții: existența unei situații în care nu mai există înscrisuri doveditoare; și reconstituirea se face pe vechile amplasamente, recunoscute de martori, care sunt proprietarii vecini sau moștenitorii acestora, pe toate laturile terenului.
Din înscrisurile depuse la dosar se constată că recurentul reclamant a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 135 ari.
Se mai constată din răspunsul Comisiei Locale de aplicare a legii fondului funciar I. J., că recurentul a fost înscris eronat în anexa 2b, iar din anexa de validare reiese că acesta a fost validat pentru o suprafața de teren de 0,20 ha, teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate a cărei rectificare s-a solicitat.
Totodată tribunalul mai constată că la nivelul localității I. J. nu există registre agricole, situație în care recurentul reclamant a înțeles să administreze proba testimonială, cu un martor, nefăcând dovada că acesta este fostul proprietar vecin sau moștenitorul acestuia.
De altfel analizând actele dosarului se mai reține că recurentul a beneficiat de mai multe termene de judecată pentru a indica numele vecinilor actuali, care ar fi putut fi foști proprietari sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului solicitat, însă acesta nu a înțeles să se conformeze exigențelor impuse de legiuitor prin dispozițiile art.6 teza a II-a alin.1 indice 3 din legea 1/200 astfel cum a fost modificată prin legea nr.247/2005.
Cum martorul audiat nu întrunește cerințele mai sus menționate, iar recurentul nu a înțeles să propună și alte persoane care să întrunească calitățile evocate, în mod corect a reținut instanța de fond că recurentul reclamant nu a făcut dovada dreptului de proprietate prin proba testimonială în condițiile art.6 teza alin.1 teza a II-a indice 3 legea 1/2000 astfel cum a fost modificată prin legea nr.247/2005.
Se mai reține că instanța de fond în mod corect a stabilit să nu acorde valoarea probatorie recensământului agricol, având în vedere că acesta atestă drepturile de proprietate anterior colectivizării, iar recurentul nu a făcut dovada continuității acestui drept până la această dată mai sus menționată.
Concluzionând tribunalul constată că titlul de proprietate corespunde cu actele premergătoare, respectiv anexa de validare, acte care nu au fost contestate conform procedurilor puse la dispoziția sa de legiuitor, prin legilor fondului funciar, iar nesoluționarea cererii de 21 ani, se datorează și pasivității sale, recurentul nefăcând dovada că până la data promovării prezentei acțiuni a întreprins vreun demers în vederea clarificării, situației terenului de 135 ari.
Prin prisma celor expuse, simpla posesie a terenului exercitată din anul 1991, confirmată de C. L. de aplicare a fondului funciar, prin înscrisurile depuse la dosar, comisie care a emis un proces verbal de punere în posesie pentru acest teren la data de 18.11.2011, cu încălcarea formalitățile premergătoare prevăzute de legile fondului funciar, nu constituie motiv de rectificare a titlului de proprietate.
Constatând că instanța de fond a dat o interpretare corespunzătoare probatoriilor administrate, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant P. G., domiciliat în I. J., județul O., împotriva sentinței civile nr. 372 din data de 24 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. L. I. J., de aplicarea legii fondului funciar și C. Județeană O. de aplicarea legii fondului funciar, cu sediul în Slatina, ., nr. 12, județul O..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 aprilie 2012 la Tribunalul O..
Președinte, I. D. | Judecător, A. C. Tițoiu | Judecător, M. I. S. |
Grefier, M. R. |
Red. ACT
Tehnored.BA
Ex. 2/21.05.2012
| ← Pretenţii. Decizia nr. 436/2012. Tribunalul OLT | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 13/2013.... → |
|---|
