Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2771/2012. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2771/2012 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 27-11-2012 în dosarul nr. 2771/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. O.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 2771/2012
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Grefier M. T.
M. Public a fost reprezentat de procuror – A. A. E. – Procuror la P. de pe lângă T. O..
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantele R. M. C. și R. C. C., ambele domiciliate în Slatina, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. FINANȚELOR P. - DGFP O., cu sediul în Slatina, ., județul O., având ca obiect - Despăgubiri Legea nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta R. C. C. personal și asistată de avocat F. L., lipsă reclamanta R. M. C., fiind reprezentată de avocat F. L. lipsă fiind pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. - DGFP O..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța, din oficiu, verificând, conform art. 159 ind. 1 alin. 4 c.p.c. competența generală, materială și teritorială să judece pricina, constată că este competentă în soluționarea cauzei și acordă cuvântul asupra excepției lipsei de interes a reclamantelor în constatarea caracterului politic al condamnării, raportat la art. 1 alin.2 din Legea 221/2009, invocate la termenul din data de 30.10.2012.
Avocat F. L., pentru reclamante, pe excepție având cuvântul, solicită respingerea excepției întrucât reclamantele au interes în cauză iar cererea se întemeiază și pe dispozițiile art. 1 alin.4 din Legea 221/2009.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă T. O., solicită admiterea excepției întrucât fapta pentru care se solicită a se constata caracterul politic al condamnării este constatată de drept.
Instanța unește excepția cu fondul și acordă cuvântul părților.
Avocat F. L., pentru reclamante, solicită admiterea celui de-al doilea capăt de cerere și să se constate caracterul politic al măsurilor administrative, avându-se în vedere actele depuse la dosar.
În ceea ce privește cel de-al treilea capăt al cererii, solicită acordarea daunelor morale în cuantum de 2.000.000 euro, reprezentând prejudiciul moral suferit ca urmare a condamnării autorului reclamantelor.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă T. O., solicită respingerea celui de-al doilea capăt de cerere având în vedere că nu există dovezi în acest sens, iar în ceea ce privește acordarea daunelor morale, solicită respingerea și acestui capăt de cerere, având în vedere deciziile Curții Constituționale prin care s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor legii 221/2009, privind acordarea despăgubirilor morale.
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului O., reclamantele R. M. C. și R. C. C., în contradictoriu cu S. R. prin M. FINANȚELOR P. – Direcția Generală a Finanțelor P. O. și în conformitate cu dispozițiile Legii nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora pronunțate în perioada 06.03._89, au solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se constate caracterul politic al condamnării autorului lor R. D.; să se constate caracterul politic al măsurilor administrative, să se acorde despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit în sumă de 2.000.000 euro, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantele au arătat să sunt descendente de gradul I al autorului R. D., fost absolvent al Școlii de Cavalerie – ofițer în rezervă și patru ani al Facultății de D. București, fără examen de stat de facultate, datorită faptului că a fost condiționat să devină informator al securității, ceea ce a dus la refuzul categoric în ciuda pregătirii și a vocației de care a dat dovadă.
Reclamantele precizează că autorul lor a fost președinte al Tineretului la PNȚ în perioada 1938-1947, până la trecerea în ilegalitate, iar ca student al Facultății de Științe Juridice București a făcut parte din același partid.
După Revoluția din 1989, a reînființat, organizat și condus PNȚCD pe județul O., dedicându-se acelorași convingeri și principii, fiind desemnat de C. C. în funcția de Președinte al PNȚCD pe județul O..
Reclamantele arată că autorul lor a suferit represiunea comunistă, numeroase percheziții domiciliare și arestări mai mulți ani, fiind urmărit îndeaproape și permanent de securitate, a activat atât legal cât și ilegal, fiind deținut politic la Securitatea Slatina, Pitești, Rahova, București, MAI București.
Astfel, la data de 10.10.1950 a fost arestat și cercetat timp de 6 luni și eliberat, iar la 30.04.1951 a fost arestat până la data de 31.05.1951 împreună cu alți tineri pentru împărțirea de manifeste în oraș.
La data de 15.08.1952 a fost arestat în . Argeș, în timp ce era în interes de serviciu, și a fost dus la securitatea din Pitești pentru anchetă și condamnat la 60 luni cu pedeapsă administrativă, fiind eliberat la data de 13.05.1954.
A trecut prin Penitenciarele; Pitești, Jilava, G., prin lagărele; B., G., colonii de muncă; Canal Dunărea-Marea N., L. Giurgeni, Vadul Oii., iar după închiderea lucrărilor la Canalul Dunărea-Marea N. a fost transferat în M. la colonia de muncă Borzești și Onești. A fost eliberat cu biletul nr.9266 din 13.05.1954 de la Formațiunea 0665 Onești.
La data de 05.12.1960 a fost din nou arestat și condamnat conform sentinței nr.172 /1961 de T. M. C. la 5 ani închisoare corecțională și 5 ani interdicție conform art. 209 pct.,2 lit.a cp., pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale în dosarul nr.133/1961, cu suspendarea exercițiului drepturilor prev.de art. 59-58 pcvt.2-4 c.p. În tota,l autorul reclamantelor a executat 5 ani, 8 luni și 18 zile de detenție ca urmare a condamnărilor dispuse în mod abuziv.
Reclamantele menționează că autorul lor a suferit atât pe plan fizic cât și psihic, fiind marcat de anchetele care durau zile întregi, de ridicările de la domiciliu, de maltratările, injuriile și amenințările organelor de anchetă, precum și de condițiile precare ale închisorilor, care au lăsat urme adânci .
De asemenea, nici după eliberarea din penitenciar nu au încetat anchetele, vizitele la domiciliu și interogatoriile, situație care a continuat în toți anii de dictatură comunistă până la data de 22.12.1989.
Această situație politică a avut repercusiuni și asupra familiei, respectiv asupra reclamantelor care, datorită dosarului personal, nu au putut să urmeze o facultate pentru care aveau vocație, iar mama lor a fost persecutată pe plan profesional de către factorii decizionali, imputându-i-se fapte de care nu se făcea vinovată.
Datorită schimbărilor radicale în viața mamei sale, cât și a stării de sănătate, aceasta a decedat la data de 05.11.2007.
Au fost depuse la dosar, în copie, adresa nr._ din 15.04.1991, bilet de liberare nr.9266 /1954, adeverința din 07.03.1995, adresa nr.97 din 4 mai 1990, diplome de onoare, decizia nr.61 din 6.VII.1973, acte de stare civilă.
S. R. prin M. Finanțelor P. prin Direcția Generală a Finanțelor P. O. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art.1 din Legea 221/2009, iar cu privire la capătul de cerere pentru acordarea daunelor morale, dispozițiile art.5 din Legea 10/2001 au fost declarate neconstituționale.
La termenul din 30 octombrie 2012, având în vedere dispozițiile art.1 al.2 din Legea 221/2009, raportat la condamnarea aplicată autorului în baza art. 209 cod penal, instanța din oficiu a invocat excepția lipsei de interes în constatarea caracterului politic al condamnării autorului reclamantelor.
Analizând în condițiile art.137 al.1 Cod procedură civilă, excepția invocată, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1 al.(2) din Legea nr.221/2009 ,, Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute în: a) art. 185 - 187, 190, 191, 1931, 194, 1941 - 1944, 1961, 197, 207 – 209…din Codul penal din 1936…”.
Potrivit art.1 alin.(4) din Legea nr.221/2009 caracterul politic al condamnărilor prevăzute la alin.(3), se constata de instanța judecătorească, în condițiile prevăzute la art.4.
Art.4 alin.1 din Legea nr.221/2009 statuează că ,,Persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3).”.
In cauză, reclamantele nu justifica interesul sesizării instanței de judecată, deoarece caracterul politic al condamnării suferite de autorul său este stabilit de drept, în temeiul dispozițiilor art.1 al.(2) din Legea nr.221/2009, condamnarea a fost dispusă în temeiul art.209 pct.2 lit.a Cod penal din 1936, la 5 ani închisoare corecțională și 5 ani interdicție corecțională cu suspendarea exercițiului drepturilor prev.de art. 59,58 pct.2-4 cod penal, pentru delictul de uneltire contra ordinei sociale, așa cum rezultă din sentința nr.172/1961 pronunțată de T. M..
Sesizarea instanței de judecată se justifică numai în situația reglementată de art. 1 alin.(3) din lege, aspect ce rezultă din prevederile art.4.
Pe cale de consecință, se va admite excepția lipsei de interes, invocată din oficiu și se va respinge cererea reclamantelor formulată în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. București – DGFP O., privind constatarea caracterului politic al condamnării penale suferită de autorul lor, R. D., ca lipsită de interes.
Referitor la capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurilor administrative, urmează să se constate că este neîntemeiat, în cauză nefiind îndeplinite dispozițiile art.3 din Legea 221/2009, potrivit cărora ,,constituie măsură administrativă cu caracter politic, orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități având ca obiect dislocarea și stabilirea domiciliului obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative menționate’’.
În cauză, nu s-a făcut dovada luării unei măsuri administrative împotriva autorului prin care să se fi dispus dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea unui loc de muncă obligatoriu,
Relativ la cel de-al treilea capăt de cerere, prin care reclamantele au solicitat despăgubiri în cuantum de 2.000.000 euro pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea și executarea de către tatăl lor sau a pedepselor stabilite prin sentința 172/1961 a Tribunalului M. C., și acest capăt de cerere urmează să fie respins ca neîntemeiat.
P. Decizia 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial din 15 noiembrie 2010, dispozițiile art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009 care stabileau un drept la despăgubiri pentru persoanele condamnate și moștenitorii acestora, și pe care reclamantul și-a întemeiat cererea de chemare în judecată, au fost declarate neconstituționale, astfel că instanța trebuie să aibă în vedere art. 31 alin. 1 din Legea 47/1992 și dispozițiile art. 147 din Constituție potrivit cărora, decizia prin care o normă de drept a fost declarată neconstituțională își încetează efectele după 45 zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, iar pe durata acestui termen dispozițiile sunt suspendate de drept.
În condițiile stabilite de art. 31 alin.1 și 3 din Legea 47/1992 și art.147 alin.4 din Constituție, decizia care a declarat neconstituțională o dispoziție legală este definitivă și obligatorie, efectele sale se răsfrâng și în alte cauze, nu numai în cauza în care a fost invocată excepția. Decizia este general obligatorie, opozabilă erga omnes, inclusiv pentru instanțele judecătorești și are putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că, după publicare, ea are efect asupra cauzelor aflate în curs de soluționare sau care se vor soluționa în viitor.
Concluzia care se impune este aceea că dispoziția din lege declarată neconstituțională nu se mai poate aplica, instanța investită cu soluționarea unei acțiuni căreia i se aplica norma declarată neconstituțională având obligația să nu aplice în acea cauză dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost constatată prin decizia Curții Constituționale.
De altfel prin Decizia în interesul legii nr.12/19.09.2011 pronunțată de ÎCCJ, s-a statuat că declararea neconstituționalității dispozițiilor art.5 alin. (1) lit.a) teza I din Legea nr.221/2009 a avut drept consecință atât încetarea efectelor juridice ale acestora, cât și imposibilitatea de a le invoca drept temei juridic în cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Constatând această situație de fapt, se apreciază că acțiunea reclamantelor născută din dispozițiile normei invocate mai sus nu poate fi primită, atâta timp cât legiuitorul nu a modificat sau completat dispozițiile art. 5 ce a fost declarat neconstituțional, situație ce impune respingerea și acestui capăt de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al condamnării autorului R. D., formulat de reclamantele R. M. C. și R. C. C., ambele domiciliate în Slatina, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. FINANȚELOR P. – Direcția Generală a Finanțelor P. O., cu sediul în Slatina, ., județul O., ca fiind lipsit de interes.
Respinge capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurilor administrative, formulat de reclamantele R. M. C. și R. C. C., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. FINANȚELOR P. - DGFP O., ca neîntemeiat.
Respinge capătul de cerere privind acordarea daunelor morale în cuantum de 2.000.000 euro, formulat de reclamantele R. M. C. și R. C. C., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. FINANȚELOR P. - DGFP O.,ca neîntemeiat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 Noiembrie 2012 la T. O..
Președinte, I. M. | ||
Grefier, M. T. |
Red.IM/SM
Ex.6
5.12.2012
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 13/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 34/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
