Partaj judiciar. Decizia nr. 222/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 222/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 16-11-2015 în dosarul nr. 222/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 222/2015
Ședința publică de la 16 Noiembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE O. M. P.
Judecător D. S.
Judecător S. O.
Grefier R. I. T.
Pe rol pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurenta reclamantă S. M., domiciliată în Slatina, .. 23, ., . împotriva sentinței civile nr. 1617/23.02.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte B. F. domiciliată în com. P., . și P. I. domiciliată în P., jud. O., având ca obiect partaj judiciar.
Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 02.11.2015, care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, când instanța având în vedere dispozițiile art. 396 alin. 1 C.p.c. și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la o dată ulterioară, respectiv 09.11.2015 iar apoi la data de 16.11.2015.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 1617/23.02.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea având ca obiect ieșirea din indiviziune formulată de reclamanta S. M., în contradictoriu cu pârâtele B. F. și P. I. și s-a luat act în parte de tranzacția intervenită la data de 19.01.2015 între părți:
„TRANZACȚIE
Intervenită între părți și să pronunțe o hotărâre de expedient care să consfințească învoiala noastră, după cum urmează:
1.Sadulescu M., va dobândi următoarele bunuri:
- suprafața de 461 mp,( teren curți construcții), situată în intravilanul comunei P., ., în T 20, P 1268, având ca vecinătăți la N-Lv 1269, A 1270, la E-N. T.V., la S-Ds 1353, la V-C. D-tru,
-suprafața de 578 mp, situată în intravilanul comunei P., ., în T 20, P 1269, având ca vecinătăți la N-A 1270, la E-A 1270, la S-CC 1268, la V-C. D-tru,
-suprafața de 4203 mp, situată în intravilanul comunei P., ., în T 20, P 1270, având ca vecinătăți la N-P.Plapcea, la E-N. T.V., la S-Lv. 1269, Ce 1268, la V-C. D-tru,
-suprafața de 4416 mp, situată în extravilanul comunei P., ., în T89, P 28, având ca vecinătăți la N- P.D 1348, la E-C. I., la S-DE 131,1a V-S. M., bunuri menționate pe titlul de proprietate nr._/16 eliberat de Comisia Județeană O. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, la data de 20.03.1996.
2.P. I.,va dobândi următoarele bunuri:
-suprafața de 5171 mp, parte din suprafața de 1 ha și 342 mp, situată în extravilanul comunei P., ., în T 79, P 68, având ca vecinătăți la N-DE 1113, la E-B. F., la S-DE 1105, la V-P. M., bunuri menționate pe titlul de proprietate nr._/16 eliberat de Comisia Județeană O. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, la data de 20.03.1996,
-suprafața 7500 mp, parte din suprafața de 1 ha și 5000 mp, situată în extravilanul comunei Icoana, ., în T 62, P 47, având ca vecinătăți la N-De 107, la E-B. F., la S-De 711, la V-C. I. și menționată pe titlul de proprietate nr.7876/18 eliberat de Comisa Județeană O. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, la data de 23.01.2002.
3.B. F., va dobândi următoarele bunuri:
-suprafața de 5171 mp, parte din suprafața de 1 ha și 342 mp, situată în extravilanul comunei P., ., în T 79, P 68, având ca vecinătăți la N-DE 1113, la E-T. T., la S-DE 1105, la V-P. I., bunuri menționate pe titlul de proprietate nr._/16 eliberat de Comisia Județeană O. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, la data de 20.03.1996,
-suprafața 7500 mp, parte din suprafața de 1 ha și 5000 mp, situată în extravilanul comunei Icoana, ., în T 62, P 47, având ca vecinătăți la N-De 107, la E-D. T., la S-De 711, la V- P. I., menționată pe titlul de proprietate nr.7876/18 eliberat de Comisa Județeană O. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, la data de 23.01.2002”.
S-a respins cererea de tranzacționare asupra imobilului casă de locuit în suprafață de 70 mp, construită în anul 1998 și asupra anexei în suprafață de 28 mp construită în același an, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, așa cum rezultă din cuprinsul certificatului de deces nr. 28/18.06.2011 (fila 7), la data de 16.06.2011 s-a deschis succesiunea de pe urma defunctului V. P. cu ultimul domiciliu în localitatea P., Jud. O..
Conform certificatului de moștenitor nr. 47/25.08.2011, moștenitorii legali ai defunctului sunt reclamanta S. M. în calitate de descendent de gradul I și pârâtele B. F. și P. I. în calitate de descendenți de gradul I.
Ca renunțător la succesiune a fost menționată numita V. N., soția defunctului potrivit declarației de renunțare autentificată sub nr.747/28.07.2011 la BNP I. S. (fila 40 verso).
Față de cele arătate în precedent, instanța a reținut că, în raport de disp. art. 669 V.C.civ. și art.696 V.C.civ. (prin raportare la data deschiderii succesiunii), au calitatea de moștenitori ai defunctului V. P. reclamanta S. M. în calitate de descendent de gradul I și pârâtele B. F. și P. I. în calitate de descendenți de gradul I.
În privința masei succesorale:
Potrivit titlurilor de proprietate nr. 7876/18/23.01.2002 și nr._/16/20.03.1996 emise de către Comisia Județeană O. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, în masa succesorală a defunctului V. P. sunt cuprinse următoarele imobile-terenuri: teren arabil extravilan în suprafață de 1 ha și 5000 mp situat în T62 P47, N- De 107, E- D. T., S- De 711, V- C. I.; teren arabil extravilan în suprafață de 4.416 mp situat în T89 P28, N-PD 1348, E- C. I., S- De 131, V-S. M.; teren arabil extravilan în suprafață de 1 ha și 342 mp situat în T79 P68, N- De 1113, E- T. T., S- De 1105, V- P. M.; teren arabil intravilan în suprafață de 4203 mp situat în T20 P1270, N-P Plapcea, E- N. T. V., S- Lv.1269, Cc1268, V- C. D.; teren intravilan în suprafață de 578 mp situat în T20 P1269, N- A1270, E- A1270, S-Cc1268, V- C. D-tru; teren categoria curți construcții în suprafață de 461 mp situat în T20, P1268, N- Lv1269, A1270, E-N. T. V., S- Ds1353, V-C. D-tru.
În privința imobilului-construcție instanța reține disp. art.644 C.civ. și art.645 C.civ.(în vigoare la momentul deschiderii succesiunii), proprietatea se dobândește prin succesiune, prin legate, prin convenție, prin tradițiune, prin accesiune sau incorporațiune, prin prescripție, prin lege sau prin ocupațiune, prin urmare, proprietatea nu se poate dobândi în nicio altă modalitate, cu excepția celor prevăzute de lege.
Astfel, deși instanța a pus în vedere prin viza aplicată la data de 01.10.2014 (fila 18) să se facă dovada existenței titlului de proprietate pentru imobilul-casă de locuit, părțile reclamante și pârâte nu s-au conformat.
Cu privire la aptitudinea certificatului de moștenitor nr.47/25.08.2011 de a constitui titlu de proprietate, instanța a reținut că acesta nu reprezintă în sine, un mod de dobândire a proprietății, el fiind exclusiv o dovadă a transmiterii proprietății prin succesiune legală sau prin legat, astfel încât este incident principiul nemo plus iuris ad alium transfere potest, quam ipse habet (nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are).
În privința certificatului de atestare fiscală pentru persoane fizice (fila 5), după cum chiar în cuprinsul său se atenționează, acesta nu reprezintă titlu de proprietate și nu conferă această calitate, înscrisul atestând exclusiv impozitele și taxele locale datorate de solicitant.
Totodată, se reține că instanța nu a fost învestită cu o acțiune în constatarea dobândirii accesiunii imobiliare artificiale, ea neputându-se considera învestită din oficiu, cu atât mai mult cu cât această acțiune presupune un cadru procesual specific, susținut de probatoriu distinct și complex în raport cu proba cu înscrisuri solicitată de către părți.
Sub aspectul unei eventuale apărări legate de funcționarea prezumției de proprietate a proprietarului imobilului asupra construcțiilor aflate pe acesta, instanța reține că aceasta funcționează ca prezumție legală, deci consecință pe care legea sau judecătorul o trage spre a stabili un fapt necunoscut, iar nu un act juridic nedovedit.
Față de cele arătate în precedent, instanța constată că părțile nu au făcut dovada proprietății asupra imobilului-casă a cărui partajare se solicită. Cu alte cuvinte, imobilul nu există din punct de vedere juridic, existența faptică neavând relevanță în cauză, întrucât, în raport de disp. art.650 C.civ.(în vigoare la data deschiderii succesiunii) și următoarele, există două aspecte asupra cărora părțile nu pot tranzacționa: calitatea de moștenitor și compunerea masei succesorale. Fiind un act de aplicare a legii, hotărârea judecătorească este prezumată legal, în mod absolut, ca reprezentând adevărul în ceea ce privește cauza în care a fost dată (res iudicata pro veritate habetur), astfel că instanța nu poate produce cu autoritate de lucru judecat un titlu de proprietate pentru părțile petente. Acesta este și motivul pentru care, în baza unei declarații pe proprie răspundere cu privire la existența bunului pentru care nu există un titlu de proprietate, notarul public poate lua act de tranzacția părților.
Concluzionând, instanța a reținut că masa succesorală nu poate face obiectul unei tranzacții, înțelegerea intervenind cu privire la modul de partajare a bunurilor aflate în masa succesorală, exclusiv după dovedirea componenței acesteia.
De asemenea, instanța a constatat că nu se impune respingerea cererii de constatare a tranzacției și continuarea judecării cauzei pe baza probelor administrate întrucât în cauză nu este vorba despre drepturi de care părțile nu pot dispune și nici nu au fost încălcate condițiile de validitate a contractului, acesta continuând să producă efecte între părțile semnatare.
Față de cele arătate în precedent, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma tranzacției încheiate de părți, instanța reține următoarele:
În raport de disp. art.438 alin.1 C. potrivit căruia părțile se pot înfățișa oricând în cursul judecății, chiar fără a fi fost citate, pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfințească tranzacția lor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta reclamantă S. M.,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că prin această sentință instanța de fond a respins cererea de partajare prin tranzacție a imobilului casă de locuit in suprafață de 70 m.p. și a anexei in suprf. de 28.m.p. ambele construite in anul l998 ,imobil rămas de pe urma autorului V. P., instanța apreciind de asemenea că nu s-a făcut in nici un fel dovada că autorul a fost proprietarul casei și anexei iar certificatul de moștenitor și certificatul de atestare fiscală nu reprezintă titlul de proprietate și nici nu conferă această calitate, și astfel instanța a făcut o interpretare greșită a probelor depuse la dosarul cauzei.
Se mai arată că de pe urma autorului V. P., decedat la data de 16 iunie 2011, au rămas ca bunuri și 1/2 dintr-o casă în suprafață de 70 mp, construită în anul 1998 din beton și cărămidă și 1/2 dintr-o anexă, în suprafață de 28 mp, construită în anul 1998 din lemn și cărămidă, (restul cotei de 1/2 din casă și anexă reprezentând cota de bun comun a soției supraviețuitoare, V. N.), precum și suprafața de 461 mp,( teren curți construcții), bunuri situate în intravilanul comunei P., ..
De asemenea, numita V. N., soția defunctului, a renunțat la succesiunea acestuia, astfel încât cota de ½ înscrisă în certificatul de moștenitor a fost însușită de fiicele autorului.
Faptul că sunt cunoscute ca moștenitoare, ale celor două construcții reiese și din certificatul de atestare fiscală nr. 382/22.08.2014 al Primăriei comunei Icoana ,același aspect rezultând și din certificatul de atestare fiscală nr. 6l09/05.-08,.2014 emis de Primăria P..
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului și să fie inclusă și casa cu anexa in masa partajabilă, modificând sentința primei instanțe și să se ia act de tranzacția încheiată inclusiv cu privire la casă și anexă.
Examinând sentința recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul apreciază, în majoritate că recursul este fondat având în vedere următoarele considerente:
Este cunoscut faptul că procesul ci vil este guvernat de principiul disponibilității părților asupra cadrului juridic al acțiunii.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.9 cod pr civilă, instanța este ținută de limitele in vestirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecății.
Astfel supus, instanța nu poate depăși limitele investirii sale, dar, totodată, aceasta este obligată să soluționeze acțiunea în întregul său cu toate aspectele din cererea de chemare în judecată cu care a fost investită.
De asemenea, dispoz.art. 397 alin. 1 cod pr civilă, prevede că „instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel.
Pe de altă parte, obligația de pronunțare asupra tuturor capetelor și acțiunii în întregul său, presupune ca dispozitivul hotărârii judecătorești să aibă un conținut cât mai complet, să rezolve în mod concret toate cererile formulate de părți și să nu fie contradictoriu sau de a nu lăsa să se deducă implicit soluția fără a o exprima în concret.
În cauza de față, părțile, respectiv reclamanta S. M. în contradictoriu cu pârâtele B. F. și P. I. a solicitat instanței să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile mobile și imobile ce au rămas de pe urma autorului V. P., decedat la data de 16 iunie 2011 cu ultimul domiciliu în ..
Prin sentința civilă apelată, instanța de fond a luat act de tranzacția încheiată între părți și a admis în parte acțiunea, doar cu privire la bunurile imobile ,respectiv terenuri înscrise în titlul de proprietate nr. 7878/18/23.01.2002 eliberat pe numele autorului.
Cu privire la celelalte bunuri solicitate a fi partajate prin cererea de chemare în judecată, instanța, deși a dezvoltat în considerentele sentinței recurate motivele pentru care nu a încuviințat tranzacția încheiată între părți în totalitate, respectiv că părțile nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului casă, concluzionând că acest bun nu există din punct de vedere juridic nu s-a pronunțat prin dispozitiv cu privire la acțiunea de împărțire și a acestuia, ci a luat act de tranzacția încheiată între părți.
Totuși, dacă imobilul casă există faptic, acesta fiind menționat atât în certificatul de moștenitor nr. 47/25 august 2011, în certificatul de sarcini nr._/28.08.2014 eliberat de OCPI O., precum și în certificatul de atestare fiscală eliberat de Primăria comunei Icoana, instanța trebuia să se pronunțe în urma administrării în cauză și a altor probe (declarații de martori, înscrisuri) și să stabilească dacă a cest bun a aparținut sau nu autorului comun și să se pronunțe în consecință.
Concluzionând, în majoritate, tribunalul constată că instanța de fond nu a soluționat acțiunea de partaj în totalitate, aceasta având obligația de a se pronunța cu privire la acțiune în întregul său, iar soluția pronunțată trebuie să rezulte expres din dispozitivul hotărârii, ceea ce în cauza de față nu se regăsește și nu din considerentele sentinței cum a procedat instanța de fond.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate, tribunalul apreciază că recursul este fondat și, în temeiul dispoz. art. 496 C.p.c. îl va admite, va casa în parte sentința recurată în ceea ce privește imobilele construcții și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, prima instanță va administra toate probele necesare și va stabili cu certitudine dacă bunurile imobile construcții au aparținut sau nu autorului comun ,dacă acestea fac parte din masa de împărțit și va hotărî în consecință.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul civil declarat de recurenta reclamantă S. M., domiciliată în Slatina, .. 23, ., ., jud. O. împotriva sentinței civile nr. 1617/23.02.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte B. F. domiciliată în . și P. I. domiciliată în P., jud. O., având ca obiect partaj judiciar.
Casează în parte sentința cu privire la imobilele construcții și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Noiembrie 2015.
Judecător D. S. | Judecător, S. O. | |
Grefier, R. I. T. |
Red. Jud. D.S.
Tehnored. MC
5 ex./17.12.2015
Jud. fond.N.S.
Cu opinia separată a doamnei judecător O.-M. P., în sensul respingerii recursului declarat în cauză.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs, constat că recursul formulat în cauză este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
În speță, deși instanța a pus în vedere prin viza aplicată la data de 01.10.2014 (fila 18) să se facă dovada existenței titlului de proprietate pentru imobilul-casă de locuit, părțile nu s-au conformat, ci au susținut că titlul de proprietate nr._/16/20.03.1996 face dovada amplasării imobilelor construcții, care corespund cu cele menționate în certificatele fiscale depuse anterior.
De asemenea, au depus la dosar certificatul de moștenitor nr. 47/25.08.2011 (f. 15) emis de pe urma defunctului V. (V.) P., în care, la masa succesorală s-a menționat și o casă din cărămidă în suprafață de 70 mp construită în anul 1998 fără autorizație de construire și anexă în suprafață de 28 mp construită în anul 1998 fără autorizație de construire.
Potrivit dispozițiilor art. 644 C.civ. și art. 645 C.civ. (în vigoare la momentul deschiderii succesiunii), proprietatea se dobândește prin succesiune, prin legate, prin convenție, prin tradițiune, prin accesiune sau incorporațiune, prin prescripție, prin lege sau prin ocupațiune.
Având în vedere aceste prevederi legale, precum și susținerile părților, în mod corect a reținut prima instanță că nici certificatul de moștenitor, nici certificatul de atestare fiscală nu țin loc de titlu valabil de proprietate asupra imobilului construcție.
Cu privire la aptitudinea certificatului de moștenitor nr.47/25.08.2011 de a constitui titlu de proprietate, instanța a reținut că acesta nu reprezintă în sine, un mod de dobândire a proprietății, el fiind exclusiv o dovadă a transmiterii proprietății prin succesiune legală sau prin legat, astfel încât este incident principiul nemo plus iuris ad alium transfere potest, quam ipse habet (nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are).
Într-adevăr, inițial legiuitorul a prevăzut prin art. 25 alin. 2 din Decretul nr. 40/1953 (privitor la procedura succesorală notarială, prin care cauzele succesorale au fost trecute din competența instanțelor judecătorești în competența fostelor notariate de Stat), că până la anularea prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplină în ce privește calitatea de moștenitor și cota sau bunurile ce revin fiecărui moștenitor. Aceste prevederi au fost preluate întocmai prin art. 88 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale (în forma în vigoare la data eliberării certificatului de moștenitor depus la dosar, aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum).
Opțiunea legiuitorului de a nu recunoaște certificatului de moștenitor valoarea de titlu de proprietate pentru bunurile menționate ca făcând parte din masa de partajat (chiar și în baza unei simple declarații a moștenitorilor) impune moștenitorului obligația de a face dovada dreptului de proprietate al defunctului asupra masei succesorale.
Această sarcină nu poate fi considerată probatio diabolica, astfel cum susține reclamanta, fiind o aplicație a principiului nemo dat quod non habet (nimeni nu poate transmite ceea ce nu are).
În privința certificatului de atestare fiscală pentru persoane fizice nr. 6109/05.08.2014 (fila 5), după cum chiar în cuprinsul său se atenționează, acesta nu reprezintă titlu de proprietate și nu conferă această calitate, înscrisul atestând exclusiv impozitele și taxele locale datorate de solicitant.
În fine, titlul de proprietate nr._/16/20.03.1996 este valabil doar pentru bunurile la care se referă, respectiv pentru suprafețele de teren reconstituite lui de cujus în temeiul Legii nr. 18/1991, nu și pentru construcțiile care, eventual, au fost edificate pe acestea.
Totodată, în mod temeinic a reținut prima instanță că din moment ce nu a fost învestită cu o acțiune în constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilelor-construcții printr-unul din modurile prevăzute de art. 644 - 645 C.civ. (accesiune, uzucapiune etc.), nu se poate pronunța din oficiu asupra acestei chestiuni, cu atât mai mult cu cât o asemenea acțiune presupune un cadru procesual specific, susținut de probatoriu distinct și complex, nefiind suficientă proba cu înscrisuri solicitată de către părți.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 496 C.p.c., tribunalul va respinge recursul formulat, ca nefondat.
Judecător, Grefier,
O.-M. P. R. I. T.
Red./ Tehnored: O.M.P.
5 ex./16.12.2015
Jud. fond: N.S.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 760/2015. Tribunalul OLT | Fond funciar. Decizia nr. 892/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
