Pretenţii. Decizia nr. 864/2012. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 864/2012 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 03-10-2012 în dosarul nr. 864/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 864/2012
Ședința publică de la 03 octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. Tițoiu
Judecător M. I. S.
Judecător I. D.
Grefier M. R.
Pe rol, soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții reclamanți C. M. și T. I., ambii domiciliați în Sibiu, ., . și de recurenții pârâți C. I. și C. L., ambii domiciliați în ., împotriva sentinței civile nr. 6524 din data de 03 iulie 2012, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, având ca obiect- pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul pârât C. I. personal și asistat de avocat P. N. care o reprezintă și pe recurenta pârâtă lipsă C. L., lipsă recurenții reclamanți C. M. și T. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 159 ind.1 alin. 4 c.p.c., constată în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 3 c.p.c. că este competentă atât material cât și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Se învederează instanței de către grefierul de ședință că prin serviciul de registratură a fost depusă la dosar cerere de amânare formulată de recurenții reclamanți C. M. și T. I., prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată fiind în imposibilitate de a se prezenta.
De asemenea a fost depusă cerere de strigare a cauzei la sfârșitul ședinței formulată de avocat P. N. la care se află atașată și chitanța nr._/2012 cu suma de 80 lei ce reprezintă taxa judiciară de timbru aferentă cererii de recurs a pârâților.
Avocat P. N. arată că nu se mai impune strigarea cauzei la sfârșitul ședinței. Se opune la cererea de amânare formulată de reclamanți, având în vedere că până la acest termen aceștia nu au achitat taxa judiciară de timbru.
Astfel că, invocă excepția de netimbrare a cererii de recurs a reclamanților recurenți și pe cale de consecință solicită anularea recursului ca netimbrat.
Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Avocat P. N., având cuvântul pentru recurenții pârâți C. I. și C. L., solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii reclamanților, ca neîntemeiată.
În motivare arată că, în cauză nu sunt întrunite cumulativ elementele care angajează răspunderea civilă delictuală.
De asemenea, instanța de fond nu a soluționat corect excepția autorității de lucru judecat întrucât nu a ținut seama de faptul că reclamanții și-au precizat acțiunea, perioada fiind pe ultimii trei ani de zile.
Solicită obligarea reclamanților recurenți la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față;
Prin sentința civilă nr. 6524/ 3.07.2012 pronunțată de Judecătoria Slatina, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanții C. M. și T. I., în contradictoriu cu pârâții C. I. și C. L..
S-a respins cererea reclamanților privind obligarea pârâților la plata lipsei de folosință pentru bunurile din . ianuarie_10 întrucât există autoritate de lucru judecat.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamanta C. M. a sumei de 818 lei reprezentând lipsa de folosință pentru terenul în suprafață de 1620 mp corespunzătoare perioadei 05.03._11.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamantul T. I. a sumei de 1045 lei reprezentând lipsa de folosință pentru imobilele construcții de locuit și anexe în perioada 05.03._11. (175,2 lei lipsa de folosință anexe și 869,8 lei lipsa de folosință construcții de locuit.)
Au fost obligați pârâții la plata sumei de 500 lei onorariu avocat și 76 lei taxa judiciară de timbru către reclamanta C. M. și 94 lei taxă judiciară de timbru către reclamantul T. I..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că imobilul este format din suprafața de 1620 mp și mai multe construcții și este ocupat de pârâți, situație necontestată de părți, suprafață ce este înscrisă în titlul de proprietate_/80/29.02.2000, astfel cum se reține prin decizia civilă 1317/13.12.2010 pronunțată de Tribunalul O., recunoscută prin sentința civilă 339/21.01.2009 și sentința civilă 7594/16.11.2000 pronunțată de Judecătoria Slatina.
Pentru imobilele construcții, ca titlu de proprietate s-a invocat de reclamanți actul de adjudecare întocmit la 19.06.2003 în care se menționează că adjudecatarul construcțiilor este reclamantul T. I., bunuri care se află pe terenul proprietatea creditoarei C. M..
Pentru perioada 05.03._10, reclamanții au pretins de la pârâți contravaloarea lipsei de folosință pentru suprafața de 1620 mp teren si construcții, cerere ce a fost respinsă ca neîntemeiată.
În cauza de față se solicită obligarea pârâților la plata lipsei de folosință corespunzătoare acestor imobile pe ultimii 3 ani, fiind admisă excepția autorității de lucru judecat pentru perioada până la 05.03.2010, perioada supusă analizei fiind 05.03._11.
Așadar, s-a reținut că reclamanta C. M. este titularul dreptului de proprietate asupra terenului de 1620 mp ocupat de pârâți, iar reclamantul T. I. este proprietarul construcțiilor aflate pe acesta și menționate în actul de adjudecare: casa cu 2 camere din paiantă acoperita cu tablă, bucătărie de vară, anexa din calupi, grajd din calupi si grajd din paiantă.
Expertiza specialitatea agricultură, necontestată de pârâți a stabilit că lipsa de folosință pentru perioada 05.03._11 este de 818 lei venit net, sumă ce se cuvine reclamantei C. M., în calitate de proprietar al terenului.
Pentru expertiza construcții, expertul a făcut distincție între folosința construcțiilor locuibile și a anexelor, stabilind un preț de 3,4 euro pe luna/mp (atât cât ar fi pentru un apartament cu 4 camere diminuată de 10 ori).
Inițial, prin expertiză s-a stabilit o valoare de 1757,7 lei pentru suprafața de 88 mp și 175,2 lei pentru anexe.
Pârâții au formulat obiecțiuni în sensul că suprafața locuibilă avută în vedere este mai mare decât cea reprezentată de construcțiile menționată în actul de adjudecare, acesta fiind titlul invocat de pârât.
În urma identificării de către expert a suprafeței locuibile pentru construcțiile din actul de adjudecare s-a obținut suprafața de 42,5 mp, necontestată de părți.
Lipsa de folosință pentru această suprafață a fost stabilită prin aplicarea metodei de calcul folosită pentru suprafața de 88 mp din prima expertiză, respectiv un preț pe mp de 3,40 euro la cursul din momentul efectuării suplimentului 4,4595 lei/euro, necontestat de părți, adică 15,16 lei.
Rezultă că valoarea lipsei de folosință este 15,16 lei*42,5 = 644,3 lei:10 = 64,43 lei/lună*13,5 luni rezultă 869,8 lei.
La pronunțarea acestei hotărâri, instanța a avut în vedere prețul mediu de 3,4 euro/mp astfel cum a fost determinat pentru suprafața de 88 mp și nu cel din suplimentul la expertiză, de 7,05 euro pe lună, întrucât în efectuarea suplimentului expertul a pornit de la premisa că prețul pentru suprafața de 88 mp, 300 euro, este același cu cel pentru suprafața de 42,5 mp, tot 300 euro, situație ce determină, pe metru pătrat, un preț mai mare iar în final conduce la o valoare mai mare pentru o suprafață mai mică, ceea ce nu poate fi admis.
Pentru construcții, lipsa de folosință a fost stabilită la 869,8 lei pentru suprafața locuibilă și 175,2 lei pentru anexe, în total 1045 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanții cât și pârâții.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanții, instanța în conformitate cu dispozițiile art. 137 c.p.c. urmează să constate că acesta este netimbrat.
În raport de obiectul cererii deduse judecății, tribunalul constată că potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 recurenții reclamanți trebuiau să achite o taxă judiciară de timbru de 355,5 lei.
De asemenea, timbrul judiciar care trebuia achitat era de 1,5 lei, conform O.G. nr. 32/1995, modificată și completată.
Potrivit art. 35 alin. 1 din O.M.J. nr. 760/1999, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar conform alin.2 în cazul în care taxa nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Alineatul 5 al aceluiași articol stipulează că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii. De asemenea art.9 alin.2 din O.G. nr.32/1995 prevede că în cazul neachitării timbrului judiciar corespunzător cererii, se va proceda conform prevederilor legale referitoare la taxa de timbru.
Instanța va reține că, deși recurenții reclamanți au fost citați cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru in suma de 355,5 lei și timbru judiciar de 1,5 lei, sub sancțiunea anulării ca netimbrat a recursului, nu s-au conformat obligației stabilite în sarcina lor.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, va anula recursul reclamanților, ca netimbrat.
Pe cale de consecință nu va mai putea analiza motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate în cererea de recurs formulată de aceștia.
Motivele de recurs invocate de recurenții pârâți vizează nelegalitatea sentinței, în sensul că nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, astfel cum sunt reglementate de art.998 și următoarele din vechiul cod civil.
Astfel, pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesară întrunirea cumulativă a elementelor care țin de fapta ilicită a pârâților, de vinovăție, de existența legăturii de cauzalitate și de prejudiciu.
Instanța de fond și-a motivat existența vinovăției exclusiv pe declarația martorului reclamanților, fără să dea eficiență juridică și lipsei la interogatoriu a reclamanților care au fost citați la instanță sub sancțiunea art.225 cod procedură civilă.
În ceea ce privește prejudiciul cauzat prin lipsa de folosință a imobilelor casă și teren, instanța a pronunțat o hotărâre netemeinică, acordând eficiență juridică expertizelor care au stabilit lipsa de folosință prin aplicarea unei metode de calcul care nu este aplicabilă în mediul rural.
Printr-un alt motiv de recurs, se susține că instanța de fond nu a soluționat corect excepția autorității de lucru judecat invocată cu referire la sentința civilă nr.3837 din 25.06.2010 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr._/311/2009, rămasă irevocabilă la data de 13.12.2010.
Astfel, față de momentul promovării acțiunii – 16.05.2011 și precizarea făcută de reclamanți – 24.08.2011 ca și sentința civilă nr.3837 din 25.06.2010, pronunțată de Judecătoria Slatina, instanța de fond în mod greșit a admis numai în parte excepția autorității de lucru judecat.
Analizând sentința în raport de motivele de recurs invocate de pârâții C. I. și C. L., dar și în baza dispozițiilor art. 304 și 304 ind. 1 c.p.c tribunalul urmează să constate că acesta este nefondat.
P. critică vizând nelegalitatea sentinței instanței de fond sub aspectul neîntrunirii elementelor civile delictuale, astfel cum acestea sunt reglementate de art. 998 și următoarele din vechiul cod civil, nu va putea fi reținută de instanța de control judiciar, având în vedere faptul că din probele administrate în cauză, rezultă cu certitudine imposibilitatea recurenților reclamanți C. M. și T. I. de a folosi imobilul teren și construcții asupra căruia au un drept de proprietate potrivit actului de adjudecare din data de 19.06.2003 în ceea ce îl privește pe reclamantul T. I. și titlul de proprietate nr._/80/29.02.2000 emis reclamantei C. M. din care rezultă că aceasta este titulara dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 3722 mp.din care pe suprafața de 1620 mp. se află construcțiile reclamantului.
Cum titularilor dreptului de proprietate le lipsește un atribut exclusiv cel privind folosința bunurilor, este fără dubiu prejudiciul suferit de aceștia, constând în prejudiciul efectiv și beneficiul nerealizat ca urmare a faptei ilicite a pârâților recurenți care au continuat să folosească fără drept bunurile.
Nici cea de a doua critică nu este fondată, întrucât sentința civilă nr.339 din 21.01.2009 a obligat recurenții la plata despăgubirilor civile reprezentând contravaloarea lipsei de folosință aferentă perioadei 2004-2008, iar prin sentința criticată s-au calculat despăgubiri pentru perioada 5.03._11, astfel că în mod corect a fost reținută autoritatea de lucru judecat doar pentru perioada ianuarie 2008-5.03.2010.
Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă temeiurile de fapt invocate și analizate prin prisma art.304 pct.9 cod procedură civilă și nu există vreun alt motiv de casare de ordine publică care să poată fi invocat din oficiu și pus în dezbaterea părților de instanța de recurs, potrivit dispozițiilor art. 306 al.2 cod procedură civilă, în temeiul art. 312 al.1 teza a II-a cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat, recursul formulat de recurenții reclamanți C. M. și T. I., ambii domiciliați în Sibiu, ., județul Sibiu împotriva sentinței civile nr. 6524 din data de 03 iulie 2012, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu recurenții pârâți C. I. și C. L., ambii domiciliați în comuna Icoana, ..
Respinge ca nefondat, recursul declarat de recurenții pârâți C. I. și C. L., ambii domiciliați în comuna Icoana, ., împotriva sentinței civile nr. 6524 din data de 03 iulie 2012, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu recurenții reclamanți C. M. și T. I., ambii domiciliați în Sibiu, ., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03 octombrie 2012, la Tribunalul O..
Președinte, A. C. Tițoiu | Judecător, M. I. S. | Judecător, I. D. |
Grefier, M. R. |
Red.ID/SM
JF.C. R.D.
Ex. 2
| ← Fond funciar. Decizia nr. 784/2012. Tribunalul OLT | Pretenţii. Decizia nr. 812/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
