Fond funciar. Sentința nr. 6776/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6776/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 310/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 310/2013
Camera de Consiliu de la 16 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Judecător C. C.
Grefier C. B. M.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelantul reclamant V. G. împotriva sentinței civile nr. 6776/13.06.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. JUDEȚEANA O. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR și C. L. B. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Constatându-se că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 09.12.2013, fiind consemnate și atașate în încheierea de ședință de la acea data care face parte din prezenta decizie, instanța deliberând în secret a pronunțat următoarea soluție.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 6776/13.06.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr._ s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul V. G., domiciliat în ., în contradictoriu cu pârâtele C. Locală pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar B., cu sediul în . și C. Județeană O. pentru S. D. de Proprietate Privată asupra Terenurilor, cu sediul în mun. Slatina, jud. O..
S-a respins cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
P. a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 13.03.1991, autorul reclamantului, V. T., a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate prin care a solicitat suprafața de 3,60 ha teren agricol care se afla în C.A.P. Bâlteni.
Ulterior formulării cererii, autorului V. T. i – a fost emis titlul de proprietate nr._/14 din 11.07.1995 pentru suprafața de totală de 3,7562 ha teren.
În data de 26.11.1997, autorul reclamantului, V. T., a formulat și depus la Primăria comunei Perieți o cerere înregistrată la această unitate administrativ teritorială sub nr. 1505 din 26.11.1997 în care solicita să i se elibereze o adeverință după registrul agricol din care să rezulte suprafața de 2,50 ha pe care a avut-o înscrisă la întovărășire și pentru care nu i s – a eliberat titlu de proprietate. Cu aceeași ocazie V. T. a solicitat reconstituirea întregii suprafețe de teren de 6,10 ha conform Legii nr. 18/1991 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 169/1997.
Reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 2,50 ha a făcut obiectul dosarului nr._/311/2010 în care Judecătoria Slatina, prin sentința civila nr. 5087 din 03.05.2011 a respins cererea de chemare in judecata a reclamantului V. G. ca fiind neîntemeiată. Prin decizia civila nr. 1333 din 19.10.2011, Tribunalul O. a admis recursul formulat de către reclamantul V. G. și a obligat C. locală Bâlteni să analizeze cererea înregistrată sub numărul 1505 din 26.11.1997 la Primăria Comunei Perieti.
C. L. Bâlteni pentru punerea în aplicare a legilor fondului funciar, prin hotărârea nr. 1 din 01.03.2012, a respins cererea reclamantului V. G. întrucât nu a dovedit dreptul de proprietate pentru suprafata în plus față de titlul de proprietate, respectiv 2,50 ha
Contestația reclamantului a fost respinsa de către C. Județeană O. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin hotărârea nr._ din 14.03.2013 motivând că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate pentru suprafața solicitată.
În raport cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și susținerile părților, instanța apreciază că probele invocate de reclamant nu sunt suficiente pentru a găsi cererea de chemare în judecată întemeiată, în registrele agricole din anii anteriori finalizării colectivizării autorul său, V. T. fiind menționat în permanență cu suprafața de 3,6 ha și nu cu suprafața solicitată de către reclamantul V. G., de 6,1 ha. Analizând copiile registrelor agricole depuse la dosarul cauzei, se poate observa faptul că la data de 01.01.1956 autorul reclamantului este înscris în evidențele agricole cu suprafața totală de 3,60 ha situație care se păstrează și în anii următori până în anul 1961, inclusiv, și în nicio perioada nu apar modificări la rolul respectiv, nefiind consemnate primiri sau înstrăinări de terenuri. Este adevărat că în registrul agricol pentru anii 1959 – 1961 sunt înscrise la pct. II.B – Identificarea pe parcele a terenurilor în poseria gospodăriei trei suprafețe de teren care însumează 2,5 ha(1ha+0,75ha+0,75ha) însă totodată, în aceeași filă a registrului, sunt înlăturate alte două suprafețe de teren prin bararea cu câte o linie, suprafețe care însumează tot 2,50 ha. În situația în care cele două suprafețe de teren nu ar fi fost înlăturate din registrul agricol iar terenurile aflate în posesia autorului reclamantului și a familiei sale s – ar fi mărit sub aspect cantitativ, această modificare ar fi trebuit să apară și la pct. II.A – Evidența terenurilor gospodăriei. Or, analizând fila din registrul agricol din perioada 1959 – 1961 se poate constata că autorul reclamantului este înscris în fiecare an cu suprafața totală de 3,60 ha iar nu cu cea de 6,10 ha.
Mai departe, în susținerea aceluiași raționament, împrejurarea că în registrul agricol din perioada 1959-1961 autorul reclamantului figurează cu suprafața totală de 3,6 ha însă la adunarea parcelelor se obține o suprafață de 6,1 ha, cele 2 tăiate cu o linie orizontală reprezentând suprafețe înscrise anterior în formele de organizare a proprietății comune, nu este suficientă pentru dovedirea pretențiilor sale câtă vreme în registrele agricole pentru anii anteriori nu se regăsesc toate aceste suprafețe, din care ulterior, după prima înscriere, să se observe o diminuare a terenului, cu atât mai mult cu cât din cererea de înscriere în Gospodăria Agricolă Colectivă Drumul Păcii nu rezultă suprafața înscrisă și data la care s-a făcut înscrierea, fiind făcută doar mențiunea că înscrierea s – a realizat cu suprafața prevăzută în registrul agricol din care 1,75 grâu. Totodată, în aprecierea temeiniciei cererii de chemare în judecată, se impune a fi reținut și faptul că reclamantul doar solicită să se constate că autorul său a deținut mai multe suprafețe de teren decât cele pentru care a operat reconstituirea dreptului de proprietate dar nu oferă și o explicație verosimilă pentru care în anii anteriori perioadei 1959 – 1961 suprafețele de teren constituind diferența de la 3,6 ha la 6,1 ha nu se regăsesc în registrele agricole.
Susținerea reclamantului potrivit căreia prin adeverințele nr. 288 din 16.03.1998 eliberată de Consiliul Local al comunei Perieți și nr.170 din 31.01.2011 eliberată de Primăria comunei B. se adeverește faptul că autorul său a fost înscris în registrul agricol cu suprafețele de teren a căror reconstituire se solicită este apreciată ca fiind neîntemeiată de către instanță. P. a concluziona astfel instanța reține că adeverința nr. 288 din 16.03.1998 nu reprezintă decât o copie a registrului agricol din perioada anilor 1959 – 1961 și nu aduce niciun element de noutate care să conducă la ipoteza dreptului de proprietate al autorului reclamantului pentru o suprafață de teren mai mare de 3,60 ha iar adeverința nr. 170 din 31.01.2011 în primul alineat confirmă conținutul adeverinței nr. 288 din 16.03.1998 iar în alineatul doi indică faptul că suprafețele de teren prevăzute la punctele 5,6 și 7 din adeverința nr. 288 din 16.03.1998 sunt lucrate(la nivelul anului 2011) de către două societăți comerciale, împrejurare care de asemenea nu conduce la ipoteza că aceste suprafețe de teren ar aparține reclamantului atâta timp cât autorului acestuia i – a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață chiar mai mare decât cea cu care figura în registrele agricole din perioada anilor 1951 – 1961, respectiv 3,76 ha.
În aprecierea temeiniciei cererii de chemare în judecată a reclamantului V. G., nu în ultimul rând instanța trebuie să aibă în vedere și faptul că autorul reclamantului V. G., prin cererea nr. 469 din 13.03.1991 adresată Primăriei comunei Perieți a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru o suprafață de 3,60 ha și nu pentru suprafața de 6,10 ha. Susținerea reclamantului potrivit căreia autorul său nu ar fi solicitat întreaga suprafață de teren care i se cuvenea la recomandarea unui funcționar al comisiei nu este credibilă atâta timp cât reconstituirea dreptului de proprietate după apariția și . Legii nr. 18/1991 nu s – a realizat pe baza unei solicitări verbale ci pe baza unei cereri formulate în scris de către solicitant și în care acesta avea posibilitatea să indice toate suprafețele de teren preluate de către cooperativele agricole de producție și pentru care se putea face totodată dovada acestei preluări în condițiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 18/1991.
În raport de considerentele anterior menționate, instanța a constatat temeinicia hotărârii nr._ din 14.03.2013 emisă de C. Județeană O. pentru stabilirea D. de Proprietate Privata asupra Terenurilor și a reținut că reclamantul V. G. nu a făcut dovada deținerii de către autorul său a suprafeței totale de 6,1 ha ce i s-ar fi cooperativizat, motiv pentru care cererea sa de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul V. G., considerând-o nelegală și netemeinică.
Consideră că instanța de fond a făcut o apreciere eronată a conținutului actelor depuse de apelant în prezenta cauză, acte emise de Primăria comunei B. și Primăria comunei Perieți din care rezultă amplasamentul suprafețelor deținute de autorul acestuia.
Instanța de fond după ce în prealabil a analizat întâmpinările formulate de C. Județeană O. de fond funciar și C. locală de fond funciar . faptul că autorul acestuia V. T. a formulat la data de 13.03.1991 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,60 ha teren agricol ce a fost înscris în CAP.
Ulterior la data de 26.11.1997 autorul V. T. a formulat și depus la Primăria comunei Perieți cererea înregistrată sub nr. 1505/26.11.1997 prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate și pentru suprafața de 2,50 ha pe care a avut-o înscrisă la „întovărășire” o formă primară de colectivizare forțată.
Instanța de fond în mod neîntemeiat a înlăturat ca fiind lipsită de relevanță adeverința nr. 289/16.03.1998 eliberată de Primăria comunei Perieți și adeverința nr. 170/31.01.2011, eliberată de Primăria comunei B. cu mențiunea că această adeverință nu reprezintă decât o copie a registrului agricol și nu aduce nici un element de noutate care să conducă la ipoteza dreptului de proprietate al autorului reclamantului pentru o suprafață mai mare de 3,60 ha.
Ori, enumerarea în cuprinsul registrului agricol a acestor suprafețe cât și amplasamentul lor, demonstrează fără putință de tăgadă că autorul apelantului a deținut și lucrat în colectivizare până la deposedarea treptată prin formele de colectivizare forțată care au început încă din anul 1950 sub diverse forme așa cum a fost și întovărășirea care a devenit ulterior GAC și apoi CAP.
De asemene,a instanța de fond în mod nelegal a înlăturat și conținutul alineatului 2 din adeverința nr. 288/16.03.1998 din care rezultă că suprafețele de teren prevăzute în registrul agricol al autorului apelantului de la punctele 5,6 și 7 sunt lucrate la nivelul anului 2011 de către două societăți comerciale ,ipoteză în care reține instanța de fond nu conduce ideea că acestor suprafețe de teren ar aparține autorului reclamantului.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței instanței de fond și să se pronunțe o hotărâre prin care cele două pârâte să fie obligate să emită actele premergătoare și să întocmească titlul de proprietate pentru suprafața de 2,50 ha teren arabil ce a aparținut autorului apelantului.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 și urm. cod pr civilă.
C. Județeană O. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere de pe lângă Prefectura – Județul O. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului reclamantului V. G. ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.
Critica apelantului privind legalitate ași temeinicia hotărârii instanței de fond se limitează doar la modul în care instanța de fond a analizat o adeverință eliberată de Primăria comunei Perieți înscris care este suficient în dovedirea dreptului de proprietate al autorului său, pentru 2,50 ha teren în plus.
Instanța de fond în mod corect a reținut că adeverința respectivă nu reprezintă nimic mai mult decât o copie a registrului agricol din perioada 1959 – 1961 și nu aduce niciun element de noutate care să conducă la ipoteza dreptului de proprietate pentru suprafața solicitată. Copiile registrelor agricole, probe la dosar, reflectă faptul că la data de 01.01.1956 autorul reclamantului este înscris în evidențele agricole cu suprafața totală de 3,60 ha, situație care se păstrează și în anii următori până în anul 1961, inclusiv .
În situația în care cele două suprafețe de teren nu ar fi fost înlăturate, iar terenurile din posesia autorului reclamantului s-ar fi mărit cantitativ, această modificare ar fi trebuit să apară și la punctul II A-Evidența terenurilor gospodăriei . Analizând registrul agricol 1959 – 1961, instanța a constatat că autorul reclamantului este înscris în fiecare an cu suprafața de 3,60 ha și nicidecum 6.10 ha.
Așadar, adeverința nr. 288/1998 a primăriei Perieți și adeverința nr. 170/2011 a Primăriei B. nu sunt suficiente pentru a proba dreptul de proprietate, faptul că cei 2,50 ha ar fi lucrați de două societăți comerciale nu dovedesc nici pe departe că terenul ar aparține autorului reclamantului. Or, dacă într-adevăr autorul ar fi deținut cele 6,10 ha, avea posibilitatea să le solicite, însă acesta s-a limitat la a cere reconstituirea dreptului pentru suprafaț-a de 3,60 ha, adică terenul înscris în evidențele agricole și la care a fost îndreptățit în acest sens fiindu-i eliberat titlul de proprietate nr._/14/1995.
Se solicită să se aibă în vedere că acest titlu a fost contestat în instanță și nu a fost anulat, instanța ,în dosarul nr._, reținând irevocabil faptul că din acte rezultă că autorul V. T. a intrat în CAP cu o suprafață de 3,60 ha teren pentru care a făcut cerere de reconstituire, C. Județeană i-a reconstituit o suprafață de 3,72 ha deci cu 0,12 ha mai mult.
Același lucru a reținut și instanța de fond în dosarul nr._/311/2010, apreciind că probele invocate de reclamat nu sunt suficiente pentru admiterea cererii sale.
În drept, s-au invocat dispozițiile HG nr. 890/2005, ale Legii nr.18/1991 R, ale Codului de procedură civilă.
Primăria Comunei B. – C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului declarat de apelantul V. G. ca nefondat și să se mențină sentința instanței de fond ca legală și temeinică, reiterând aceleași motive ca și în întâmpinarea Comisiei Județene O..
Apelantul V. G. a depus la dosar răspuns la întâmpinarile formulate de C. Județeană O. și C. Locală B., susținând că apărările celor două intimate-pârâte sunt neîntemeiate, deoarece și pe parcursul derulării litigiilor dintre aceștia, instanța de judecată a obligat cele două pârâte să analizeze cererea acestuia înregistrată sub nr._/26.11.1997.
Se arată că atât în registrul agricol din anii 1959 – 1962, cât și în adeverința eliberată de Primăria B. se menționează că autorul acestuia a figurat cu suprafața totală de 6,10 ha suprafață din care acesta s-a înscris anterior colectivizării într-o formă primară de colectivizare cu suprafața de 2,50 ha pe3ntru care a fost obligat să plătească impozitele și taxele locale, iar pentru această suprafață înscrisă la „Întovărășirea Flacăra”, această suprafață fiind lucrată efectiv, proprietarul primind doar o indemnizație pentru zilele lucrate în această întovărășire.
Analizând hotărârea prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată că apelul este nefondat, potrivit considerentelor care urmează a fi expuse:
Prin acțiunea formulată, apelantul-reclamant a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2, 5 ha teren intravilan, situată pe raza comunei B., teren care a aparținut autorului său, V. T., anterior cooperativizării agriculturii și care a fost preluată abuziv de fostul CAP B..
Din analiza registrului agricol din perioada 1959-1963, rezultă că autorul recurentului reclamant figurează cu suprafața de 3,6 ha teren, care a fost deja reconstituit recurentului, potrivit T.P. nr._/14 din 11.07.1995.
În dovedirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,5 ha teren solicitată ulterior emiterii T.P. menționat, apelantul reclamant a invocat faptul că, în registrul agricol, la capitolul B, “identificarea pe parcele a terenurilor”, sunt indicate suprafețele de teren și amplasamentul terenului deținut de autorul său, suprafețe care, însumate, conduc la totalul de 6,1 ha teren.
În completarea acestei dovezi, a invocat și adeverințele nr. 170 din 31.01.2011 și 288/16.03.1998 eliberată de Primăria Perieți.
Potrivit art. 11 alin (1) din Legea 18 / 1991” suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din actele de proprietate, carte funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori”
Analizând registrul agricol din perioada anilor 1956-1958, tribunalul reține că autorul apelantului reclamant V. T., cu număr casă 239, este înscris cu suprafața totală de 3,60 ha teren, din care 3,50 ha teren arabil și 0,10 ha teren pentru curți și clădiri. Terenul arabil se află în trei parcele, respective “Canton”- 1 ha, Valea M.- 2 ha și Moșteneasca 0,50.
În registrul agricol din perioada anilor 1959-1962, autorul apelantului este înscris cu aceeași suprafață de teren, respective 3,60 ha teren, din care 3,50 ha teren arabil și 0,10 teren pentru curți și clădiri. La capitolul B, “identificarea pe parcele a terenurilor în posesia gospodăriei “, sunt înscrise parcelele Canton- 1 ha. Valea M. 2 ha și Moșteneasca 0,50 ha, ultimele două fiind tăiate cu o linie roșie, în continuare fiind adăugate alte trei parcele, în suprafață totală de 2,50 ha teren, din care o parcelă de 1 ha și alte două parcele de câte 0,75 ha fiecare.
Așadar, suprafața totală a celor trei parcele adăugate în registrul agricol însumează 2,50 ha teren, suprafață egală însă cu suprafața parcelelor tăiate cu linie roșie, astfel că suprafața agricolă totală deținută de autorul recurentului nu s-a modificat, rămânând tot de 3,60 ha, pe fila de rol nefiind făcută nicio mențiune de mărire a suprafeței totale prin cumpărare, donație sau alte modalități de mărire a patrimoniului.
Susținerea apelantului că din însumarea parcelelor menționate în registrul agricol al anilor 1959-1961, se obține suprafața de 6,1 ha teren, cele două tăiate cu linia orizontală reprezentând suprafețele înscrise anterior în forma “primară de întovărășire”, nu este suficientă pentru dovedirea pretențiilor sale, câtă vreme, în registrele agricole ale anilor anteriori nu se regăsesc toate aceste suprafețe din care, ulterior, după prima înscriere, să se observe o diminuare a patrimoniului.
În ceea ce privește mențiunile din adeverința nr.170 din 31.01.2011 eliberată de primăria comunei B. potrivit cărora suprafețele de teren prevăzute la punctele 5,6 și 7 din adeverința nr. 288/1998 sunt lucrate (la nivelul anului 2011) de două societăți comerciale, tribunalul arată că simplul fapt că acestea sunt libere, neatribuite, nu poate face dovada dreptului de proprietate al apelantului cu privire la acestea.
În ceea ce privește adeverința nr. 288 din 16.03.1998 eliberată de Consiliul Local Perieți, aceasta atestă faptul că autorul apelantului figurează în registrul agricol din anii 1959-1961 cu suprafața totală de 3,6 ha teren, situată în punctele menționate în registrul agricol.
În alineatul 2 al acestei adeverințe se menționează expres care puncte sunt tăiate în registrul agricol cu o linie roșie, terenul fiind trecut în altele (puncte).
Așadar, această adeverință atestă conținutul registrului agricol al anilor 1959-1961, neaducând niciun element de noutate în dovedirea dreptului de proprietate pentru o suprafață mai mare de 3, 6 ha teren.
Potrivit considerentelor expuse, tribunalul constată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 480 din NCPC, apelul declarat împotriva acesteia urmează a fi respins, ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant V. G., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 6776/13.06.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. Județeana O. pentru S. D. de Proprietate Privata Asupra Terenurilor și C. L. B. pentru S. D. de Proprietate Privata Asupra Terenurilor.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16 Decembrie 2013.
Președinte, M. V. | Judecător, C. C. | |
Grefier, C. B. M. |
Red. MV
Tehnored.CM
Jf: NC C.
Ex.2/09.01.2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 955/2013. Tribunalul OLT | Contestaţie la executare. Decizia nr. 292/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
