Fond funciar. Sentința nr. 8928/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8928/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 1144/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1144/2013
Ședința publică de la 09 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. M. P.
Judecător M. V.
Judecător C. C.
Grefier C. B. M.
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurentul reclamant C. M. împotriva sentinței civile nr. 8928/18.09.2013, pronunțată de Judecătoria Slatinal în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. I., C. L. G. pentru S. D. de Proprietate Privată Asupra Terenurilor și C. Județeană O. pentru S. D. de Proprietate Privată Asupra Terenurilor, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul pârât C. I., lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că intimatul pârât C. I. a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură, întâmpinare.
Instanța constată că un exemplar al întâmpinării nu conține semnătura intimatului pârât, iar acesta procedează la semnarea exemplarului respectiv al întâmpinării.
Instanța invocă excepția inadmisibilității căii de atac a recursului în temeiul Art. 457 C.p.c.
Intimatul pârât lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția invocată.
Instanța urmează să rămână în pronunțare cu privire al excepția invocată.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 16.04.2013, sub nr._, reclamantul C. M. în contradictoriu cu pârâtii C. I., C. Locala G. și C. Județeană O., ambele pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor a solicitat să se constate nulitatea absolută partială a titlului de proprietate nr._/28 din 05.08.1996, emis pe numele C. Gh. M. si C. Gh. I. in sensul radierii de pe acesta a paratului C. Gh. I. întrucât este renunțător expres la succesiunea defunctului C. A. G. si obligarea Comisiei Județene O. sa emită un alt titlu de proprietate pentru aceeași suprafața totala de 4 ha si 9017 m.p. numai pe numele reclamantului C. Gh. M., singura persoana îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că este frate cu paratul C. Gh. I., descendenți de gradul I ai defunctului C. A. G. și deși atât el cat si fratele său au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma tatălui lor, defunctul C. A. G., persoana îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate este numai C. Gh. M. intrucat fratele său, C. Gh. I. a renunțat expres la moștenirea tatălui potrivit certificatului de moștenitor nr. 526/26.06.1981. pronunțat in Dos. nr. 68/1981 in baza declarației sale înregistrata sub nr. 145 la aceeași data in registrul de renunțări la succesiuni.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 13 din Legea nr. 18/1991, precum și Decizia nr. XI/05.02.2007 a ICCJ, Secțiile Unite prin care s-a statuat că „Beneficiază de repunerea in termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea in termenul prevăzut de art 700 din Codul civil, iar nu si cei care au renunțat la moștenire”.
De asemenea, s-a apreciat că în aceasta situație, sunt aplicabile disp. art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997, deoarece titlul de proprietate in cauza a fost emis atât pe numele său cat si pe numele paratului care, conform legii, nu era persoana îndreptățită sa figureze pe acesta, ca urmare a renunțării făcute cu ocazia dezbaterii succesiunii autorului C. A. G..
În susținerea cererii la dosarul cauzei au fost depuse copii de pe titlul de proprietate nr._/28/05.08.1996; certificat de moștenitor nr 526/26.06.1981; extras de pe registrul de renunțări la succesiuni; sentința civila nr._, fișa pentru completarea titlului de proprietate, cererii pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Pârâtul C. I. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității, motivatde faptul ca prin sentința civila nr. 1491/15.02.2011 pronunțata de Judecătoria Slatina s-a anulat acest titlul de proprietate, insa pana la aceasta data nu s-a eliberat un alt titlu, precum și excepția inadmisibilității, motivat de faptul că nu se poate cere nulitatea unui titlul care este deja anulat pentru motivația data prin sentința civila indicata mai sus.
Pe fondul cererii s-a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantul C. M., ca neîntemeiata, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării pârâtul a susținut că cererea reclamantului este total neîntemeiata, motivat de faptul ca potrivit art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere prin eliberarea unui titlul de proprietate, iar potrivit art.13 alin. 2 moștenitorii care nu-si pot dovedi aceasta calitate in trucat terenurile nu s-au găsit in circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept in termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați ca au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei”.
S-a apreciat astfel că reconstituirea dreptului de proprietate are un regim juridic aparte fata de partajul succesoral, persoana îndreptățită fiind persoana care a formulat cerere în nume propriu la comisia locala de fond funciar.
S-a arătat de asemenea că în condițiile in care s-a depus certificatul de moștenitor nr. 526/26.06.1981, se poate lesne observa ca nu numai pârâtul este străin de succesiune ci și însuși reclamantul, care este străin de succesiunea autorului C. G., potrivit art. 700 C. civ.
S-a susținut de asemenea că la data decesului autorului nostru terenurile nu se aflau in circuitul civil, astfel încât toate susținerile reclamantului nu sunt întemeiate.
S-a mai solicitat suspendarea cauzei pana la eliberarea noului titlului de proprietate (conform sentința civila nr. 1491/15.02.2011 pronunțata de Judecătoria Slatina), motivat de faptul că s-au făcut demersuri in vederea eliberării unui nou titlul pe cale administrativa conform dispozitivului sentinței civile menționate.
S-a mai susținut că terenul unde se afla amplasat imobilul casă este proprietatea sa exclusiva si nu a reclamantului, deoarece deține titlul de proprietate nr._/62/26.09.1994, fiind unicul moștenitor al bunicului său, C. V.A., el fiind și cel care a achitat impozitele aferente, conform certificatului de atestare fiscala nr. 1912/22.04.2013 eliberat de Primăria Ganeasa, Jud. O..
In drept au fost invocate dispoz. art.8 alin.3, art.13 alin.2 din Legea nr.18/1991 rep.
Reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate în întâmpinare și a arătat că își menține în totalitate susținerile și cererea formulată.
În cursul procedurii, la termenul din data de 11.09.2013 au fost respinse ca neîntemeiate atât excepțiile de prematuritate și inadmisibilitate a cererii, cât și cerea de suspendare a cauzei pentru motivele arătate în încheierea de la acea dată.
P. soluționarea cererii a fost admisă pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 8928/18.09.2013, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._, s-a respins cererea formulată de reclamantul C. M. în contradictoriu cu pârâții C. I., C. L. G. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor și C. Județeană O. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, ca neîntemeiată.
Analizând cererea formulată prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei și a dispozițiilor normative incidente în speță, Judecătoria o găsește neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Singurul motiv pentru care reclamantul solicită să se constate nulitatea titlului de proprietate este acela că pârâtul nu poate beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorului C. A. G., deoarece este renunțător la succesiunea acestui autor, conform certificatului de moștenitor nr. 526/26.06.1981.
În susținerea acestui punct de vedere s-a făcut referire la dispozițiile art. 13 din Legea nr. 18/1991, și la decizia nr. XI/05.02.2007 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii.
Judecătoria a constatat că, într-adevăr, la decesul lui C. A. G. s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 526/26.06.1981 prin care au fost declarați moștenitori C. C. și C. M., în vreme ce reclamantul C. M. a fost declarat străin de succesiune, iar pârâtul C. I. și numita C. M. au fost declarați renunțători la succesiune.
Judecătoria a constatat că în conformitate cu dispozițiile art. 8 și art. 13 din Legea nr. 18/1991, de prevederile legii beneficiază și moștenitorii membrilor cooperatori (...), iar cei care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor și sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
Verificând documentația înaintată de C. L. Vulturești, Judecătoria constată că pentru terenul în cauză au făcut cerere atât reclamantul C. Gh. M., cât și pârâtul C. Gh. I. (filele 18-19), ambii în calitate de moștenitori ai defunctului C. A. G..
Aceste persoane au fost trecute de altfel și în fișa cu date pentru emiterea titlului de proprietate (f. 17), fără ca reclamantul să conteste acest act (sau vreun altul emis în prealabil titlului de proprietate) în procedura plângerii reglementate de art. 53 din Legea nr. 18/1991.
În aceste condiții, Judecătoria a constatat că și pârâtul C. Gh. I., în calitate de moștenitor al defunctului C. A. G., a dobândit o dată cu depunerea cererii de reconstituire calitatea de moștenitor al acestuia (beneficiind de repunerea în dreptul de a accepta succesiunea recunoscută de art. 8 și 13 din Legea nr. 18/1991), astfel că în mod legal titlul de proprietate s-a emis și în beneficiul acestuia.
În ceea ce privește incidența în speță a Deciziei nr. 11/05.02.2007 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii, Judecătoria constată că această soluție a fost pronunțată în 05.02.2007, după emiterea titlului de proprietate contestat în prezenta cauză, respectiv 05.08.1996.
Judecătoria a apreciat de asemenea că în cauză nu este aplicabilă soluția pronunțată de ÎCCJ în materie (respectiv Decizia nr. 11/05.02.2007 dată în recurs în interesul legii), conform căreia în aplicarea dispozițiilor art. 8 și art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 din Codul civil, iar nu și cei care au renunțat la moștenire, deoarece soluțiile pronunțate de ÎCCJ în recurs în interesul legii nu pot avea efect retroactiv.
Interpretarea dată de ÎCCJ dispozițiilor normative prevăzute de art. 8 și 13 din Legea nr. 18/1991 nu poate fi avută în vedere decât pentru titlurile eliberate după data de 05.02.2007, data pronunțării recursului în interesul legii
Dacă s-ar aprecia că interpretarea dată de ÎCCJ ar fi aplicabilă și titlurilor de proprietate eliberate până la pronunțarea recursului în interesul legii, s-ar ajunge la o situație de retroactivitate al legii (lato sensu) nejustificată de nicio normă juridică.
În această situație s-ar încălca în mod direct unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului, respectiv principiul securității raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluția dată de către instanțe în mod definitiv oricărui litigiu să nu mai fie pusă în discuție (Brumărescu c. României, par. 61).
Conform acestui principiu, niciuna dintre părți nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive și executorii cu unicul scop de a obține o reanalizare a cauzei și o nouă hotărâre în privința sa. Reexaminarea nu trebuie să devină un apel deghizat, iar simplul fapt că pot exista două puncte de vedere asupra chestiunii respective nu este un motiv suficient de a rejudeca o cauză.
Așa fiind, în măsura în care comisiile abilitate de Legea nr. 18/1991 au stabilit în procedura administrativ-jurisdicțională desfășurată în procedura Legii nr. 18/1991 înainte de apariția recursului în interesul legii, faptul că toate persoanele care au făcut cerere trebuie trecute pe titlul de proprietate (inclusiv pârâții), a trece la o „reexaminare” a acestei soluții, aplicând o „lege” ulterioară (respectiv recursul în interesul legii, printr-o interpretare extensivă a noțiunii de lege), înseamnă în mod evident a încălca în mod nejustificat principiul securității raporturilor juridice amintit mai sus.
Pe de altă parte, atâta vreme cât anterior, prin sent. civ. nr. 1491/15.02.2001 Judecătoria Slatina, admițând cererea formulată de C. Gh. I. (reclamant în acea cauză) a stabilit că atât C. Gh. I. cât și Ghiriță Gh M. au calitate de moștenitori ai lui C. A. G. (și, implicit, de beneficiari ai Legii nr. 18/1991), această hotărâre se impune cu putere de lucru judecat între părți.
Atâta vreme cât reclamantul din prezenta cauză (Chirță Gh. M.) a fost parte în acest proces anterior, el nu mai poate solicita constatarea nulității acestui titlu, pentru aspecte verificate deja de instanța anterioară.
Aceasta deoarece nu mai poate pune în discuție situația de fapt stabilită de hotărârea judecătorească, neîndeplinind calitatea de terț pentru a putea invoca inopozabilitatea. Această concluzie este cerută de prezumția absolută a puterii de lucru judecat (art. 1201 C. civ.) și de necesitatea respectării principiului stabilității juridice care impune ca soluția definitivă și irevocabilă dată de instanțe cu privire la orice litigiu să nu mai fie repusă în discuție.
Împotriva sentinței a declarat recurs recurentul reclamant C. M., considerând-o nelegală și netemeinică.
Arată că nu s-a contestat faptul că ambii moștenitori ai autorului C. G. au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate după tatăl lor.
Este adevărat și faptul că ambii au fost trecuți în fișa cu date pentru emiterea titlului de proprietate iar acest lucru nu l-a contestat.
Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că reclamantul C. M. nu a avut cunoștință la acea dată despre renunțarea expresă a fratelui său, C. I., la moștenirea tatălui său C. G..
Arată că, pârâtul C. I. a solicitat, în contradictoriu cu reclamantul, partajul succesoral de pe urma pârâților C. G. și C. M., depunând cu această ocazie la dosar cele două certificate de moștenitor ale autorilor nr. 526/26.06.1981 privind pe defunctul C. G. și nr. 1147/12.08.1993 privind pe defuncta C. M..
Mai arată că, observând cele două certificate de moștenitor, la data de 21.03.2013 a intrat în posesia copiei de pe registrul de renunțări la succesiune în care la poziția 145 figurează C. I. ca renunțător expres la moștenirea tatălui său C. G..
Tot cu acea ocazie, la aceeași dată, 21.03.2013, arată că a intrat și în posesia copiilor celor două testamente făcute de către părinții săi celor două nepoate ale lor, respectiv fiicelor celor doi frați.
În aceste condiții, la data înscrierii lui C. I. în fișa cu date pentru emiterea titlului de proprietate, nu a cunoscut că fratele său renunțase expres la drepturile succesorale care i se cuveneau după tatăl său, acesta fiind motivul pentru care nu a contestat nici unul din actele premergătoare emiterii titlului de proprietate.
Mai arată că, în cauză sunt aplicabile dispoz. art. 8 și 13 din legea 18/1991, acte normative invocate în susținerea acțiunii însă instanța a dat o interpretare eronată a acestor texte de lege în raport cu speța dedusă.
De prevederile legii beneficiază și moștenitorii, a căror calitate se dovedește prin certificatul de moștenitor și numai cei ce nu pot dovedi această calitate printr-un astfel de act, sunt repuși în drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine și sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea făcută comisiei.
In speța dedusă judecății, pârâtul Chirță I. nu a vrut să facă dovada de moștenitor prin certificatul de moștenitor în care era renunțător expres ci a lăsat să cadă îndoiala asupra calității sale de moștenitor fiind considerat de către comisii drept acceptant al moștenirii ca urmare a cererii făcute.
Apreciază că, în mod greșit instanța a considerat că prin cererea făcută pârâtul C. I. a beneficiat de repunerea în dreptul de a accepta succesiunea.
Odată renunțarea expresă la succesiune fiind făcută, nu se poate reveni la aceasta printr-o simplă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autor.
Se mai arată că, nu se poate ca instanța, în susținerea netemeiniciei acțiunii promovate să invoce autoritatea de lucru judecat, reprezentat de sentința civilă nr. 1491/15.02.2011.
Aceasta întrucât, acea cauză viza, într-adevăr, tot constatarea nulității absolute a aceluiași titlu de proprietate însă viza o a treia persoană care exista pe titlu și care nu avea calitate.
În raport de sentința invocată și cauza dedusă judecății, solicită a se observa că sentința nr. 1491/15.02.2011, nu are putere de lucru judecat.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/28 din 05.08.1996 emis pe numele C. Gh.M. și C. Gh.I., în sensul radierii de pe acesta a pârâtului C. Gh. I. întrucât este renunțător expres la succesiunea defunctului C. A.G. și să fie obligată C. Județeană O. să emită un alt titlu de proprietate pentru aceeași suprafață totală de 4 ha. și 9017 mp. numai pe numele său, singura persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate.
Pârâtul C. I. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică și obligarea recurentului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Arată că cererea formulată de recurent la instanța de fond este total neîntemeiată, motivat de faptul că potrivit art. 8 alin.3 din legea nr. 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere prin eliberarea unu titlu de proprietate, iar potrivit art. 13 alin. 2 moștenitorii care nu își pot dovedi această calitate întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși în drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
Reconstituirea dreptului de proprietate are un regim juridic aparte față de partajul succesoral, persoana îndreptățită fiind persoana care a formulat cerere în nume propriu la comisia locală de fond funciar, la data decesului autorului terenurile nu erau în circuitul civil.
Mai arată că, în mod legal, instanța de fond a motivat că în speța judecății nu este aplicabilă soluția ICCJ, decizia nr._.02.2007, motivat de faptul că nu poate fi vorba de efectul retroactiv al legii, titlul a fost emis mult anterior acestei decizii, în anul 1996.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției invocate și a dispozițiilor art.457, art.466 și art.483 C., instanța reține următoarele :
Dispozițiile art. 81 din OUG 4/2013 care a modificat Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, au statuat că, Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, cu completările ulterioare, intră în vigoare la data de 15 februarie 2013.
În cauza de față cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 16.04.2013.
Prin urmare, cauza este supusă dispozițiilor Noului Cod de Procedură Civilă.
Potrivit disp.art.466 alin.1 C., hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel.
Conform art.483 alin.1 C., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.
Disp.art.5 alin.1 din Titlul XIII din Legea nr.247/2005 arată că, hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului.
Conform art. 7 alin.1 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.
Conform disp.art.457 alin.1 C., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.
În continuare, alin.2 prevede că, mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.
A..3 din același text de lege arată că, dacă instanța respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părților care au luat parte la judecata în care s-a pronunțat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, Tribunalul urmează să admită excepția inadmisibilității recursului și, pe cale de consecință, să respingă recursul ca inadmisibil.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția de inadmisibilitate a recursului, invocată din oficiu.
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant C. M., domiciliat în Slatina, ., ., ., CNP-_, împotriva sentinței civile nr. 8928/18.09.2013, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. I., C. L. G. pentru S. D. de Proprietate Privată Asupra Terenurilor și C. Județeană O. pentru S. D. de Proprietate Privată Asupra Terenurilor, ca inadmisibil.
Irevocabila
Pronunțată în ședința publică de la 09 Decembrie 2013.
Președinte, O. M. P. | Judecător, M. V. | Judecător, C. C. |
Grefier, C. B. M. |
Red.CC
Tehnored.CC/IM
Jf:D.L.
Ex.2/23.12.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 292/2013. Tribunalul OLT | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1387/2013.... → |
|---|
