Fond funciar. Sentința nr. 8527/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8527/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 676/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 676/2015
Ședința publică de la 24 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. V.
Judecător S. O.
Grefier A. D.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelanta reclamantă . cu sediul în C., ., Județul D., împotriva sentinței civile nr. 8527 din 22.09.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte S. M., domiciliată în Pitești, .,.,C. Locală de A. a L. F. F.-Făgetelu,cu sediul în . și C. Județeana de A. a L. F. F.-O.,cu sediul în Slatina. ., nr.14, Județul O. ,având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns:consilier juridic C. C. pentru apelanta reclamantă . C., lipsă intimatele pârâte S. M., C. Locală de A. a L. F. F.-Făgetelu,cu sediul în . și C. Județeana de A. a L. F. F.-O. .
Procedura legal îndeplinită cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că prin serviciul fax s-au depus la dosar la data de 24.09.2015 din partea intimatei pârâte S. M.,concluzii scrise.
Instanța în conformitate cu prevederile 131 alin. 1 raportate la dispozițiile art. 95 alin. 2 privitoare la competența Tribunalului și art. 466 alin. 1 Cod proc. Civ. privitoare la calea de atac a apelului, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Consilier juridic C. C. pentru apelanta reclamantă . C. având cuvântul învederează instanței că nu mai au alte acte de depus la dosar sau probe de solicitat.
Constatându-se că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, și procesul se află în stare de judecată, instanța acordă cuvântul părților cu privire la cererea de apel.
Consilier juridic C. C. pentru apelanta reclamantă . C.,având cuvântul, admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond spre rejudecare, în vederea administrării probelor cu expertize tehnice specialitatea topografie și electroenergetică.
Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 28.10.2013, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, s-a dispus: „In temeiul art. 212 rap la art. 139 alin. 5 NC.pr.civ., disjunge petitul I al cererii reconventionale (fila 45 dosar), avand ca obiect constatare nulitate absoluta partiala a titlului de proprietate nr. 3566/99 din 06.05.1994.
Dispune desprinderea cererii reconventionale aflata la fila 45 si urm. din dosar (cu efectuarea unei copii a acesteia pentru dosarul de fata), alaturi de copii ale cererii de chemare in judecata si a titlului de proprietate aflat la fila 10 din dosar, si inaintarea acesteia Serviciului Registratura al instantei, pentru primirea unui numar de dosar din aplicatia Ecris, cu termen de judecata la data de 04.11.2013, la acelasi complet (CC5).
In conditiile art. 413 alin. 1 pct. 1 NC.pr.civ., suspenda judecata cererii principale si a petitlului 2 al cererii reconventionale (ultima fiind solutionata impreuna cu cererea principala conform art. 210 alin. 1 NC.pr.civ.) pana la solutionarea definitiva a dosarului care face obiectul cauzei privind constatarea nulitatii absolute partiale a titlului de proprietate nr. 3566/99 din 06.05.1994.”
Prin cererea (reconvențională disjunsă) înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr._, reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu pârâtele S. M., C. LOCALĂ DE FOND F. FĂGEȚELU și C. JUDEȚEANĂ DE FOND F. O. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 3566/99 din 06.05.1994 și a certificatului de moștenitor nr. 173/08.09.2004 doar pentru suprafața ocupată de stâlpi părți componente ale instalației energetice, așa cum aceasta va fi determinată de expertize topo-cadastrale și electroenergetică ce se vor administra în cauză.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că TDP nr. 3566 /99 emis la 06.05.1994, a cărui constatare a nulității absolute parțiala o solicita, a fost emis cu încălcarea dispozițiilor imperative ale L. nr. 18/1991 a fondului funciar, lege care stipulează in mod foarte clar in cuprinsul sau ca Terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile (art. 5 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicata actualizata).
Pe terenul atribuit in proprietate numitei P. D. A., mama reclamantei, se aflau amplasați 5 stâlpi ce aparțin racordului de medie tensiune PTA1 Gruiu, instalații aflate in
proprietatea/gestiunea C. Distribuție SA si au fost puse in funcțiune in anul 1971 pentru alimentarea cu energie electrica a consumatorilor din zona.
Astfel, deși pe o parte din terenul pentru care s-a emis titlul de proprietate enunțat mai sus se afla amplasata o instalație energetica de utilitate publica, totuși C. de fond funciar a reconstituit dreptul de proprietate inclusiv pentru suprafața afectata de capacitatea energetica, incalcand prevederi imperative ale legii, in special dispozițiile art. 42 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, care interzic expres acest lucru.
Conform prevederilor art. 2 lit. e) din Legea nr. 18/1991 terenurile pe care se afla amplasate instalații ce servesc la transportul energiei electrice sunt terenuri cu destinație speciala, iar art. 4 al (4) si art. 5 din Lege, terenul aferent acestor instalații electrice aparține domeniului public.
De asemenea, art. 36 al. (5), art 41 si art 42 al. (3) din aceeași lege arata in mod clar si fara putința de tăgada ca nu se poate reconstitui dreptul de proprietate pentru terenuri ocupate de lucrări de investiții (instalația energetica de utilitate publica este o astfel de investiție). Dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia prevăd ca domeniul public este alcătuit din bunurile care prin natura lor sunt unt de uz sau de interes public, fiind inalienabile insesizabile si imprescriptibile.
HGR nr. 627 /2000 privind infiintarea ELECTRICA SA, anexa 5.1 art. 5 arata ca Electrica SA are drept scop asigurarea serviciului public de furnizare energie electrica. Conform HGR nr. 1342/2001 noi ELECTRICA OLTENIA SA (firma desprinsa din ELECTRICA SA) actualmente C. HSTRIBUTIE SA asigura serviciul public de distribuție energie in zona geografica a Olteniei, in plus in Argeș si Teleorman. Asigurarea acestui serviciu public de distribuție energie se face in baza licenței de distribuție si se realizează inclusiv prin rețeaua electrica in cauza, intrucat prin acesta se alimentează cu energie electrica o parte insemnata din consumatorii de energie electrica de pe raza mun. Slatina si imprejurimi.
Din coroborarea textelor de lege invocate mai sus, rezulta in mod clar ca terenul aferent instalatiilor electrice construite pe diverse terenuri, înainte de reconstituirea dreptului de proprietate către actualii proprietari, aparține domeniului public si in mod categoric nu sunt in circuitul civil.
Corectitudinea acestui raționament pe care părțile trebuiau sa îl facă la data emiterii TDP este întărită de . luna august 2003 a L. energiei, Legea nr. 318/2003, abrogata de Legea nr. 13 /2007 si ulterior de Legea nr. 123/2012, lege care are in ceea ce priveste situația dedusa judecații aceleași reglementari ca si Legea 318.
Pe o parte a terenului care a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate este amplasata încă înainte de 1990 instalația energetica, parte componenta a rețelei de distribuție a energiei electrice. Terenul aferent acestor instalații electrice, este teren proprietate publica a statului roman conform art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, teren care nu poate fi introdus in circuitul civil, decât daca a fost scos/dezafectat din domeniul public. Atâta vreme cat exista instalația electrica nu poate fi vorba de o dezafectare a domeniului public. Respectiva rețea electrica de distribuție este funcționala si alimentează cu energie electrica consumatorii casnici, agenți economici, instituții publice din zona, ele neputand fi desființate.
F. de cele de mai sus, a solicitat admiterea acțiunii si constatarea nulitatii absolute partiale a titlurilor de proprietate atacate si anume in ceea ce privește terenul ocupat de instalația electrica având suprafața rezultata din expertiza topo-cadastrala.
In drept, cererea s-a întemeiat pe prevederile L. nr. 18/1991, L. 213/1998, Legea 123 /2012 si a Constituției României.
A solicitat în probațiune proba cu înscrisuri, expertize tehnice topo cadastru, electroenergetica, expertize care sa stabilească destinația capacitatii energetice, suprafata ocupata de aceasta instalație electrica in zona stâlpilor, cat si a conductoarelor si zona de protecție si siguranța.
A solicitat judecarea in lipsa, cu cheltuieli de judecata.
Pârâta S. M. a depus întâmpinare la data de 03.12.2013, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, precum si excepția lipsei de interes motivate de împrejurarea că ea nu este titulara unui drept de proprietate asupra terenului din litigiu.
Emiterea titlului de proprietate în favoarea autoarei paratei este rezultatul procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 18/1991, procedură a cărei valabilitate nu a fost contestată. Terenul a aparținut autoarei P. D. A., pentru acest teren s-a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în condițiile legii, suprafața fiind evidențiată în aiul Agricol, nefiind proprietate publică de stat, așa cum se susține.
Ulterior, moștenitorii acesteia s-au partajat, parata fiind cea căreia i-a venit in lot suprafața de teren de 1776 mp cea la care presupune ca se refera cererea reclamantei- intrucat cererea de chemare in judecata este forma sub acest aspect, nu cuprinde mentiuni privind suprafața de teren pentru care se solicita anularea titlului de proprietate, vecinii, unde este pozitionata in titlu etc...
Potrivit dispozitiilor art. 3 din Legea nr. 169/1997 sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite potrivit legii la astfel de reconstituiri sau constituiri. Or, autoarea paratei a beneficiat în mod legal de reconstituirea dreptului de proprietate.
Prin calitate procesuală se înțelege interesul îndreptățit al unei persoane de a cere concursul justiției, ce izvorăște din încălcarea unui drept propriu sau dintr-un raport de conexitate cu acel drept.
Art. III din legea nr. 169/1997 care reprezintă „sediul materiei" în privința nulității absolute a actelor emise cu încălcarea dispozițiilor legii nr. 18/1991, la alineatul 2 din aceasta precizează că „nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, procuror și de alte persoane care justifică un interes legitim...".
Față de aceste dispoziții, reclamanta nu justifică calitatea procesuală activă, fiind terță persoană fată de operațiunea de reconstituire a dreptului de proprietate în ceea ce o privește pe autoarea paratei și neopunând în prezenta cauză niciun act de proprietate asupra terenului.
Faptul că deține un număr de circa cinci stâlpi ce aparțin racordului de medie tensiune nu îi conferă însă și drept de proprietate asupra terenului și nici legitimitatea de a cere anularea actelor de proprietate ale persoanei ce deține proprietatea asupra terenului în cauză .
Dispozițiile legale invocate nu au nicio relevanță în cauza de față, nici măcar acea decizie a Curții Constituționale nr. 676/2012. Aceasta pentru că se referă la acordarea de despăgubiri în condițiile încheierii unor convenții cadru, prevăzute de Legea nr. 13/2007 ori părțile nu sunt în această situație, neexistând la acest moment o astfel de convenție între părți stabilindu-se faptul ca despăgubiri in virtutea convenției se acorda pe viitor, si nu pentru perioada anterioara intrării in vigoare a legii.
Așa cum se arata in acțiune, reclamanta este proprietara acelor instalații ce afectează terenul proprietatea paratei, instalații construite înainte de 1990. Este vorba despre o societate cu capital privat, înființată în anul 2001, adică cu mult după eliberarea titlului de proprietate a cărui nulitate se solicita, care realizează beneficii de pe urma transportului energiei electrice și care în egală măsură trebuie să suporte costurile folosirii unor imobile ce nu le aparțin, existând si posibilitatea de dezafectare a acestora si amplasarea pe teren domeniu public.
Reclamanta poate dobândi cel mult un drept de uz si de servitute asupra părtii de teren afectata de instalații pe durata funcționarii capacității energetice insa nu in mod gratuit.
Încălcarea proprietății pârâtei fără nicio despăgubire echivalează cu o nerespectare a dreptului de proprietate, așa cum acesta este recunoscut și consfințit prin Protocolul nr. 1 adițional al CEDO, respectiv prin Constituția României. Neacordarea unor despăgubiri pentru folosirea terenului proprietatea pârâtei ar reprezenta o veritabilă expropriere, fără acordarea unei prealabile și juste despăgubiri.
Nu în ultimul rând, pârâta a solicitat a se avea în vedere practica Curții Europene a Drepturilor Omului, statul român fiind sancționat în mai multe cauze, stabilindu-se că anularea titlului de proprietate după trecerea unei perioade mari de timp de la emitere, după ce terenurile au intrat în circuitul civil și pentru motive imputabile autorităților reprezintă o încălcare gravă a pricipiului securității raporturilor juridice și a art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO (cauza Toșcuța vs România, cauza Jones vs. România, cauza D. vs. România).
Nici in privința certificatului de moștenitor nr.173 din 08.09.2004 reclamanta nu justifica vreun interes in anularea acestuia, este un terț care isi poate valorifica eventualele pretenții prin acțiuni separate, motiv pentru care solicitam admiterea excepțiilor invocate si pe fond respingerea acțiunii.
Pârâta a solicitat cheltuieli de judecata.
În dovedire, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri, relații de la C. de fond funciar Fagetelu privind modul de reconstituire al dreptului de proprietate in favoarea autoarei P. D.A..
A atașat următoarele înscrisuri, în copie: titlul de proprietate nr. 3566/99/06.05.1994, certificatul de mostenitor nr. 173/08.09.2004 eliberat de BNP C. V., încheierea nr. 5018/29.03.2007 data de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliara O., extras de carte funciara pentru informare-CF nr. 151, plan de amplasament și delimitare a imobilului.
În ședința publică din 17.03.2014 instanța de fond, la solicitarea apărătorului pârâtei și având în vedere necesitatea administrării unor probe pentru lămurirea situației de fapt și totodată necesare pentru verificarea interesului reclamantei în promovarea cererii, a unit excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei cu fondul cauzei.
În aceeași sedință publică a încuviințat pentru reclamantă-proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, proba cu expertiză în specialitatea topografie –cadastru și proba cu expertiză în specialitatea electroenergetică, iar pentru pârâta S. M.-proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În ședința publică din 05.05.2014 instanta de fond a stabilit din oficiu obiectivele celor doua expertize, pentru expertiza in specialitatea topografie cadastru: identificarea suprafeței de teren de 1760 m.p,categoria arabil intravilan, situata in T146, P 49, prin dimensiuni si vecinătăți, identificarea suprafeței de teren, ocupată si afectată de instalația energetica (stâlpi si echipamente electrice), verificarea daca este posibil accesul utilajelor agricole pentru efectuarea lucrărilor raportat la amplasamentul stâlpilor si echipamentelor electrice cu întocmirea de schițe anexa si evidențierea acestora pe achite, verificarea daca raportat la Rolul agricol al autoarei P. D. A. si la punctul 2 din cerere de reconstituire,aceasta suprafața de teren reprezintă vechiul amplasament al autoarei, iar pentru expertiza în specialitate electroenergetică următoarele: identificarea suprafeței de teren de 1760 m.p si a suprafeței de teren ocupata de stâlpi si echipamente electrice, din acesta suprafața de 1760 m.p., stabilirea anului amplasării instalațiilor electrice si caracteristicile acestei instalații, verificarea regimului juridic al suprafeței de teren la data amplasării instalației electrice.
Au fost desemnati experti M. E. în specialitatea topografie-cadastru și onorariu provizoriu de expert în cuantum de 700 lei în sarcina reclamantei și M. I. în specialitatea electroenergetică cu onorariu provizoriu de expert in cuantum de 800 lei.
A fost prorogată emiterea adreselor catre expertii M. E. si M. I. BLET O., pana la achitarea si depunerea la dosar a dovezii de achitare, de catre reclamanta a onorariilor provizorii de expert și emisă adresa care reclamanta ., prin care i se punea in vedere facă dovada achitării onorariilor provizorii de expert, in cuntum de 700 lei și 800 lei.
La solicitarea instanței de fond, pârâta C. Locală de Fond F. Făgețelu a înaintat în copie înscrisurile care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 3566/99/06.05.1994 pe numele P. D. A. (filele 49-53).
Prin cererea depusă la dosar la data de 12.06.2014 pârâta S. Marsila a solicitat decaderea reclamantei din proba cu expertiză daca aceasta nu a facut dovada achitării onorariului.
În ședința publică din 16.06.2014 consilierul jurdic C. M. pentru reclamantă a solicitat acordarea unui nou termen pentru achitarea onorariilor de expert arătând ca adresa comunicată de instanta nu a ajuns la reclamanta, instanta de fond acordând un nou termen pentru când a pus în vedere reclamantei prin apărător sa depună la dosar dovezile de achitare a onorariilor de expert, așa cum a fost dispus prin încheierea de ședința de la data de 05.05.2014, in termen de 5 zile, sub sancțiunea decăderii din probele cu expertiza in specialitatea topografie cadastru si electroenergetica, conform dispozițiilor art. 333 alin 3 N.C.p.c .
Totodată, analizând înscrisurile de la dosarul cauzei, respectiv “Certificatul de moștenitornr.173/08.09.2004„ (fila 27 dosar) si constatând ca numita Ș. E., figurează cu domiciliul in Pitești, . .,jud. Argeș, instanta a pus in vedere reclamantei, prin reprezentant, sa facă verificări si încunoștințeze instanța daca si in prezent numita Ș. E., mai domiciliază la acesta adresa în vederea unei eventuale introduceri în cauză a acesteia în temeiul art. 78 NCPC.
De asemenea, s-a pus in vedere reclamantei, prin apărător, sa depună la dosar înscrisuri, privind punerea in funcțiune a instalației electrice si situația terenului la momentul amplasării la momentul instalației electrice, prorogând emiterea adreselor către experti si BLET.
Desi a fost admisă cererea reclamantei de amânare în vederea achitării onorariilor de expert și s-a acordat termen la data de 15.09.2014, reclamanta nu a depus la dosar dovada achitării onorariilor pentru expertii M. E. în specialitatea topografie-cadastru și M. I. în specialitatea electroenergetică, iar în sedința publică din 15.09.2014 instanța de fond, având in vedere ca se solicita judecata cauzei in lipsa si faptul ca nu a fost depusa la dosar dovada achitării onorariului de expert, văzând dispozițiile art. 331 si art. 185 N.C.p.c. a constatat decăzuta reclamanta ., din probele cu expertiza in specialitatea topografie cadastru si electroenergetica.
Prin sentința civilă nr. 8527/22.09.2014 Judecătoria Slatina a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei . și excepția lipsei de interes a reclamantei . în promovarea acțiunii.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta ., in contradictoriu cu pârâții S. M., C. L. de aplicare a L. F. F. – Făgetelu și C. Județeana de A. a L. F. F.-O..
S-a respins cererea pârâtei S. M. privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin titlul de proprietate nr. 3566/99/06.05.1994 eliberat pe numele autoarei pârâtei, P. A., în temeiul L. nr. 19/1991 a F. F., i s-a reconstituit autoarei dreptului de proprietate pentru suprafața totala de 3,42 ha teren situat pe raza comunei Făgețelu, judetul O..
Prin certificatul de moștenitor nr. 173/08.09.2014, prin care s-a dezbătut succesiunea autoarei P. A., decedată la data de 07.05.1996, procedându-se totodata la ieșirea din indiviziune a mostenitorilor, suprafața de 1760 m.p. teren intravilan situat în T 146 P 49 cu vecinătățile R- Pd 851, A-DJ 2, MZ-P. Ș. și Mn-R. I. a fost atribuită în lotul pârâtei S. M..
Reclamanta . a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 3566/99 din 06.05.1994 doar pentru suprafața ocupată de stâlpi părți componente ale instalației energetice, pârâta S. AMRSILIA recunoscând prin întâmpinarea depusa că reclamanta detine un număr de 5 stâlpi ce apartin retelei de medie tensiune, acestia fiind indicati pe planul de amplasament si delimitare a imobilului în suprafața de 1776 m.p situat în . P 49/2, nr. cadastral 275.
Art. 5 din Legea nr. 18/1991 prevedea la data emiterii titlului de proprietate nr. 3566/99/06.05.1994 ”Aparțin domeniului public terenurilepe care sînt amplasate construcții de interes public, piețe, căi de comunicații, rețele stradale și parcuri publice, porturi și aeroporturi, terenurile cu destinație forestieră, albiile rîurilor și fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare și al mării teritoriale, țărmurile Mării N., inclusiv plajele, terenurile pentru rezervații naturale și parcuri naționale, monumentele, ansamblurile și siturile arheologice și istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apărării sau pentru alte folosințe care, potrivit legii, sînt de domeniul public ori care, prin natura lor, sînt de uz sau interes public.
Terenurile care fac parte din domeniul public sînt scoase din circuitul civil, dacă prin lege nu se prevede altfel. Dreptul de proprietate asupra lor este imprescriptibil.”
În sensul că suprafețele de teren afectate de capacitătile energetice existente la data intrarii în vigoare a L. nr. 18/1991 faceau parte din domeniul public al statului/unității administrativ teritoriale sunt si dispozitiile art. 3 din Legea nr. 213/1999 privind proprietatea publică, dar si art. 16 din Legea nr. 13/2007 (în prezent abrogată), art. 12 din Legea nr. 123/2012.
Chiar daca aceste legi sunt ulterioare emiterii titlului de proprietate, prin acestea s-au stabilit un drept de uz si un drept de servitute numai asupra proprietăților private afectate de capacitățile energetice, care se vor realiza după . legilor, cu plata unei indemnizatii (stabilite prin conventie cadru sau prin intermediul instantei de judecata), rezultând că acele suprafețe pe care existau capacități energetice la . L. nr. 18/1991 nu putea face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate.
Conform art. III alin. 1 lit. b si alin. 2 din Legea nr. 169/1997 ” 1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor L. fondului funciar nr. 18/1991, L. nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor L. fondului funciar nr. 18/1991 și ale L. nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi: b) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, orașelor sau municipiilor;
(2) Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun.
(21) Nulitatea absolută, în sensul prezentei legi, va putea fi invocată și în litigiile în curs.”
Pe de altă parte, însăși pârâta S. M. prin cererea principala înregistrata la data de 27.03.2013 sub. nr._ solicită obligarea reclamantei . la plata sumei de 300 lei cu titlul de despăgubiri civile și obligarea acesteia la plata unei sume anuale cu titlul de chirie pe toata perioada folosintei stâlpilor de înaltă tensiune și a transformatorului pentru curent electric.
Prin urmare, instanta de fond a retinut ca reclamanta . în calitatea sa de succesoare a . de energie electrică, își justifica atât interesul în constatarea nulității partiale a titlului de proprietate al autoarei pârâtei S. M. (folosul practic urmărit fiind recunosterea dreptului de proprietate publica asupra terenului afectat de capacitatea energetică prin însăși existenta capacitătii energetice la data intrarii în vigoare a L. nr. 18/1991, verificarea daca aceasta este înscrisa în titlul de proprietate și evitarea plății către reclamantă a unor indemnizatii pentu uzul capacitătii energetice), cât și calitatea procesuala activă în baza art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997.
Exercitarea actiunii în constatarea nulității absolute partiale a titlului de proprietate nu este conditionata de existenta unui titlul de proprietate al persoanei fizice/juridice care promoveaza actiunea, fiind suficient ca reclamanta să justifice un interes legitim.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, instanta de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei . și excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii.
În ceea ce priveste fondul cauzei, instanta de fond a retinut ca potrivit art. 331 alin. 3 NCPC ”(3) Dovada plății onorariului se depune la grefa instanței de partea care a fost obligată prin încheiere, în termen de 5 zile de la numire sau în termenul stabilit de instanță potrivit alin. (2). Onorariul poate fi majorat, în condițiile prevăzute la art. 339 alin. (2).” si art. 185 NCPC ” (1) Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.”, reclamanta avea obligatia achitării în termen a onorariilor de expert, iar în conditiile în care a fost admisă cererea reclamantei de amânare în vederea achitării onorariilor de expert și reclamanta nu a depus la dosar dovada achitării onorariilor pentru expertii M. E. în specialitatea topografie-cadastru și M. I. în specialitatea electroenergetică până la termenul din 15.09.2014 a intervenit decaderea reclamantei din proba cu expertize.
Totodată, conform art.249 NCPC ”Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege” și în consecință reclamantei . îi revenea obligatia de a face atât dovada întinderii suprafeței de teren ocupată de capacitatea energetică, cât și dovada că aceasta suprafata de teren este înscrisă într-adevăr în titlul de proprietate al autoarei pârâtei și nu reprezinta vreo suprafata învecinată.
Pentru aceste considerente de fapt si de drept, instanta de fond a respins acțiunea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtele S. M., C. LOCALĂ DE FOND F. FĂGEȚELU și C. JUDEȚEANĂ DE FOND F. O. ca neîntemeiată.
Având în vedere dispozitiile art.452 NCPC”Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.”, raportat la dispozitiile art. 453 alin. 1 NCPC si la solutia pronuntata, instanța de fond a respins cererea pârâtei S. M. privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată întrucât din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezulta ca aceasta ar fi efectuat cheltuieli de judecata în dosarul nr._ .
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel reclamanta ., prin care solicită admiterea apelului, anularea sentinței atacate si trimiterea cauzei instanței de fond spre rejudecare, in vederea administrării probelor cu expertize tehnice specialitatea topografie si specialitatea electroenergetica, asa cum au fost încuviințate la judecarea in fond a cauzei.
Arată că în mod greșit instanța de fond a constatat, la termenul de judecata din data de 15.09.2014, decăderea din probele cu expertize tehnice specialitatea topografie-cadastru si specialitatea electroenergetica, in temeiul art. 331 alin. (3) si art. 185 NCPC.
Astfel, dispozițiile art. 331 alin. 3 fac referire la obligația părții de a depune dovada plații onorariului la grefa instanței in termen de 5 zile de la numire sau în termenul stabilit de instanța, fara a se preciza ca nedepunerea acestei dovezi atrage, de drept, decăderea din proba încuviințata, iar art. 185 cuprinde dispoziții generale procedurale privind nerespectarea termenului si sancțiunile aplicabile in cazul în care un drept procesual trebuie exercitat ., nerespectarea acestuia atrăgând decăderea din exercitarea dreptului.
In cauza dedusa judecații însa, instanța de fond eronat a apreciat ca depunerea dovezii de achitare a onorariului de expert este un drept procesual, in realitate fiind vorba despre o obligație procesuala stabilita in sarcina reclamantului, căruia i s-a încuviințat proba cu expertiza ca fiind utila soluționării cauzei.
Neîndeplinirea unei obligații in cursul judecații de către reclamant este însa reglementata de dispozițiile art. 242 alin. (1) C., care prevăd suspendarea judecății cauzei când se constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii.
Susține reclamanta că instanța de fond, in mod greșit, a constatat decăderea din proba cu expertizele încuviințate, procedând la termenul din 15.09.2014 la judecarea cauzei în fond, in lipsa administrării unui probatoriu absolut necesar unei juste soluționări a cauzei, asa cum rezulta si din considerentele sentinței atacate. A fost astfel încălcat principiul rolului activ al judecătorului in aflarea adevărului prevăzut de art. 22 alin. (2) C., potrivit căruia judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Apreciază că măsura corecta ce trebuia aplicata de instanța de fond era aceea a suspendării judecării cauzei potrivit art. 242 alin. (1) C. pentru neexecutarea unei obligații procesuale stabilita in sarcina reclamantului sau darea in debit ulterior, si nu decăderea din expertizele încuviințate, care a condus la pronunțarea unei soluții greșite in fond, contrare aflării adevărului in cauza si practicii judiciare in materie pentru litigii având ca obiect constatarea nulității unor titluri de proprietate emise cu încălcarea legii.
Mai arată reclamanta că obligația de achitare a onorariilor de expertiza a fost executata în termenul stabilit de instanța.
Astfel, potrivit O.P. nr. 1485 /18.06.2014 reprezentând 800 lei expertiza electroenergetica si O.P. nr. 1486 /18.06.2014 700 lei expertiza topo cadastrala, atașate în copie, societatea a achitat onorariile dispuse prin încheierea din 16.06.014 a instanței de fond, dar numai dintr-o omisiune dovezile nu au fost depuse și la grefa instanței de fond, fapt pentru care apreciază că decăderea din proba încuviințată contravine normelor procedurale invocate.
In drept, s-au invocat dispoz. art. 242 alin. (1), art. 22 alin. (2), art. 466 si urm. C.p.civ.
Au fost anexate copii de pe ordinele de plată privind achitarea onorariilor de expertiza.
Pârâta S. M. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului declarat de reclamantă, ca nefondat, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Susține că este nefondată critica reclamantei, potrivit căreia instanța de fond în mod greșit, la termenul de judecată din data de 15.09.2014, a constatat decăderea reclamantei din probele cu expertiză încuviințate.
In opinia reclamantei sancțiunea pentru neîndeplinirea obligației de plată a onorariilor stabilite pentru experții desemnați în cauză ar fi atras sancțiunea suspendării cauzei raportat la dispoz. art. 242 alin 1 C. pr. civ.
Consideră că în mod corect instanța a decăzut pe reclamantă din proba cu expertiză încuviințată și a procedat la soluționarea pe fond a litigiului.
Potrivit dispozițiilor art. 331 alin 3 C.pr. civ. dovada plății onorariului pentru experții desemnați în cauză se depune la grefa instanței de partea care a fost obligată prin încheiere în termen de 5 zile de la numire.
Potrivit art.185 C.pr. civ când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului.
Arată că nu era în interesul cauzei și nici nu răspundea condiției soluționării într-un termen rezonabil a acesteia măsura de a suspenda judecarea cauzei, cu atât mai mult cu cât se recunoaște în apel faptul că dovezile de achitare a onorariilor nu ar fi fost depuse la dosar, iar „regretabila omisiune" despre care face vorbire apelanta nu este prevăzută de codul de procedură civilă ca o modalitate de exonerare de la executarea obligațiilor sau de repunere în termen.
Au fost invocate și dispozițiile art. 22 alin. 2 Cod pr. civ. care însă nu au nicio legătură cu neexecutarea obligațiilor de către apelantă, magistratul neputând aprecia decât în limitele investirii și față de actele cauzei, în nici un caz neputând să prevadă posibilitatea plății onorariilor și a reținerii chitanțelor doveditoare la sediul apelantei, culpa procesuală aparținând în exclusivitate apelantei.
Mai arată că instanța de fond a dat dovadă de rol activ în condițiile în care la un termen anterior, respectiv la data de 16.06.2014, deși reclamanta nu își îndeplinise obligația, i s-a acordat totuși un al doilea termen pentru achitarea onorariului.
De asemenea și anterior instanța a suplinit obligațiile ce reveneau reclamantei, stabilind din oficiu obiectivele pentru lucrările de expertiză, în absența vreunui reprezentant al apelantei și fără ca acestea să fi fost propuse prin cererea de chemare în judecată, motiv pentru care s-au opus la admiterea acestei probe.
Apreciază că a răspuns și celei de-a doua susțineri din motivele de apel, care nu reprezintă o veritabilă critică de nelegalitate, încă o dată subliniind faptul că apelanta recunoaște culpa proprie în neîndeplinirea obligațiilor procesuale și faptul că deși achitase onorariile cu întârziere, chitanțele nici nu au fost depuse la dosarul cauzei, neexistând nicio dispoziție procedurală care să permită reclamantei să depună aceste chitanțe în orice stadiu al pricinii.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 471 alin 5 C.pr. civ, 453 Cod pr. civ.
Pârâta S. M. la data de 24.09.2015 a depus și concluzii scrise, prin care solicită respingerea apelului declarat de reclamantă, ca nefondat, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Instituția Primarului comunei Făgetelu a depus note scrise, prin care solicită respingerea apelului declarat de reclamantă.
Analizând sentința prin prisma motivelor de apel, în considerarea dispozițiilor legale incidente în cauză și prin raportare la actele de procedură de la dosar, tribunalul constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Din observarea actelor de procedură de la dosar, tribunalul reține că la termenul din data de 17.03.2014 instanța de fond a încuviințat probele solicitate de părți pentru dovedirea pretențiilor lor, apelantei reclamante fiindu-i admisă cererea privind administrarea probei cu expertiză, cu toate că această solicitare era stric formală, în condițiile în care nu se indicaseră împrejurările de fapt a căror lămurire se solicita.
La termenul din data de 05.05.2014, în lipsa reclamantei, care a manifestat lipsă de diligență în administrarea propriei afaceri judiciare, instanța de fond a stabilit din oficiu obiectivele expertizelor dispuse și onorariile pentru experți, încunoștințând despre aceasta pe apelanta reclamantă prin adresa emisă la data de 07.05.2014.
A urmat termenul din data de 16.06.2014, când reclamanta nu a depus la dosar dovada plății onorariilor de expert, deși, potrivit art. 331 alin. 3 C.proc.civ., „Dovada plății onorariului se depune la grefa instanței de partea care a fost obligată prin încheiere, în termen de 5 zile de la numire sau în termenul stabilit de instanță potrivit alin. (2).”. În aceste condiții, trecând peste faptul că instanța de fond nici măcar nu avea obligația de a comunica apelantei reclamante cuantumul onorariului de expert, este evident că era îndreptățită să aplice sancțiunea decăderii din probă încă de la acest termen.
Cu toate acestea, instanța de fond a mai acordat reclamantei un termen pentru a depune dovezile de plată ale onorariilor, însă nici la termenul din data de 15.09.2014 acestea nu au fost depuse la dosar.
Ori, textul legal este extrem de clar, dovada achitării onorariului de expert trebuie făcută în cel mult 5 zile de la data numirii expertului, fiind lipsit de relevanță în cauză că partea a fost sau nu prezentă la termenul la care a avut loc această numire.
În aplicarea art. 262 alin. 3 și 4 C.proc.civ. înseamnă că nedepunerea onorariului în termenul fixat de legiuitor sa, după caz, de judecător atrage decăderea părții din dreptul de a administra dovada încuviințată în fața acelei instanțe.
Pe de altă parte, conform art. 20 din O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, suma stabilită drept onorariu de expert se depune în termen de 5 zile de la numirea expertului, de partea la cererea căreia s-a încuviințat efectuarea expertizei, în contul special al biroului local de expertize judiciare tehnice și contabile, deschis în acest scop.
Este de menționat și faptul că ordinele de plată ce consemnează plata onorariului de expert nu au fost depusă în dosarul de fond și nici la Biroul Local de Expertize Tehnice și Contabile O., copiile lor fiind atașate cererii de apel.
În acest context, raportat la dispozițiile legale anterior menționate, în mod corect, prima instanță a dispus decăderea reclamantei din proba cu expertiză, ce i-a fost încuviințată.
Procedând astfel, prima instanță nu a încălcat rolul activ al judecătorului reglementat de art. 22 C.proc.civ., întrucât acesta nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia. Mai mult decât atât, dacă prima instanță nu ar fi dispus decăderea reclamantei din proba cu expertiză (pentru neachitarea onorariului) după 4 luni de la încuviințare, ar fi însemnat încălcarea de către aceasta a unuia din principiile fundamentale ale procesului civil – dreptul la un proces echitabil, în termen optim și previzibil (art. 6 C.proc.civ.) a dispozițiilor art. 21 din Constituție, care sunt în deplină concordanță cu cele ale art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și ale art. 1 din Protocolul nr. 1 al convenției menționate.
Este culpa apelantei că nu a depus la dosar cele două ordine de plată, deși achitase onorariile de expert, iar această lipsă de diligență se impune a fi sancționată de tribunal, date fiind și dispozițiile art. 10 alin. 1 C.proc.civ.
Contrar celor susținute de apelantă, suspendarea judecății potrivit art. 242 alin. 1 C.proc.civ. nu este obligatorie, dacă partea refuză să achite onorariul de expert, ci instanța poate proceda la decăderea părții din proba încuviințată.
În considerarea argumentelor expuse, tribunalul, în temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ., urmează să respingă apelul declarat de apelanta reclamantă ca nefondat.
Cum intimata S. M. nu a depus la dosar dovezi cu privire la cheltuielile ocazionate de acest apel, în temeiul art. 453 alin. 1 raportat la art. 452 C.proc.civ., tribunalul va respinge cererea de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L.
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta reclamantă . cu sediul în C., ., Județul D., împotriva sentinței civile nr. 8527 din 22.09.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte S. M., domiciliată în Pitești, .,., Județul Argeș,C. Locală de A. a L. F. F. - Făgetelu,cu sediul în . și C. Județeana de A. a L. F. F.-O.,cu sediul în Slatina. ., nr.14, Județul O., ca nefondat.
Respinge cererea intimatei S. M. de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 24.09.2015.
Președinte, V. V. | Judecător, S. O. | |
Grefier, A. D. |
Red./tehnored.S.O.
Ex.6/01.10.2015
Judecător fond M.M. B.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 916/2015. Tribunalul OLT | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 967/2012. Tribunalul OLT → |
|---|
