Obligaţie de a face. Decizia nr. 371/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 371/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 371/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 371/2014
Ședința publică de la 15 octombrie 2014
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE I. D.
Judecător C. T.
Judecător A. C. Tițoiu
Grefier M. R.
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant I. G. cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat M. J. R. în București, sector 3, .. 6, ., . civile nr. 582 din data de 27 mai 2014, pronunțată de Judecătoria Corabia, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți I. T. și I. T., ambii domiciliați în ., având ca obiect- obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat M. O. pentru intimații pârâți I. T. și I. T., lipsă recurentul reclamant I. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că prin serviciul de registratură a fost depusă la dosar, de către apărătorul recurentului reclamant, cerere de judecare a cauzei în lipsă și chitanța nr._/1/2014 cu suma de 9,5 lei ce reprezintă taxa judiciară de timbru.
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 159 ind.1 alin. 4 c.p.c., constată în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 3 c.p.c. că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Apărătorul intimaților pârâți depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare nr._/2014 și chitanța nr. 351/2014 ce reprezintă onorariul de avocat. Arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare, și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat M. O., având cuvântul pentru intimații pârâți I. T. și I. T., solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât pe baza întregului material probator instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, ce se impune a fi menținută.
În motivare, arată că în mod corect a reținut instanța de fond că reclamantul nu a făcut dovada faptului că este proprietar exclusiv al terenului, părțile aflându-se în indiviziune după decesul părinților. Chiar și la data formulării cererii de chemare în judecată părțile se aflau în indiviziune cu privire la suprafața de teren de 800 mp. În plus, se poate solicita demolarea construcției numai în situația în care se demonstrează reaua credință a constructorului.
Solicită obligarea recurentului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 582 din data de 27 mai 2014, pronunțată de Judecătoria Corabia, s-a respins acțiunea formulată de I. G., în contradictoriu cu I. T. și I. T., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, reclamantul I. G. și pârâtul I. T., sunt moștenitori legali ai numiților I. R. și I. Ș., în calitate de fii, respectiv descendenți de gradul I.
Conform certificatului de moștenitor, tatăl reclamanților I. R. a decedat la data de 29 aprilie 1969, iar moștenitorii care au acceptat succesiunea de pe urma acestuia au fost I. Ș., în calitate de soție supraviețuitoare, căreia îi revine cota de ¼ si I. G., în calitate de fiu căruia îi revine cota de ¾, pârâtul I. T., împreună cu ceilalți moștenitori înțelegând să renunțe la succesiunea rămasă de pe urma tatălui lor.
Bunurile care au rămas la data deschiderii succesiunii au fost terenul loc de casă în suprafață de 800 mp. situat în . împreună cu cota de ½ dintr-o casă de locuit construită din cărămidă acoperită cu tablă, având 3 încăperi.
Conform certificatului existent la dosar, la data de 10.09.1986 a decedat si numita I. Ș., mama reclamantului și a pârâtului I. T., iar moștenitorii care au acceptat succesiunea de pe urma acesteia, a fost numai pârâtul I. T., cu o cotă de 1/1.
Prin același certificat de moștenitor s-a mai reținut că numiții I. R.G., I. R.P., Musuroi C.S., L. I. și I. R.M., în calitate de descendenți de gradul I au renunțat tacit la moștenirea defunctei I. Ș..
Din masa succesorală a defunctei I. Ș. au făcut parte cota de ¼ din suprafața de 800 mp, teren loc de casă situat în ., învecinat la R-Irimin A.., A-I. M, MZ-teren CAP, MN-. 5/8 din una casă de cărămidă acoperită cu tablă, având patru încăperi, un pătul.
In cauza de față, din probele administrate în cauză, s-a constatat că lucrările adăugate la imobilul casă de locuit ce a rămas de pe urma autorilor I. R. și I. Ș. și a căror demolare se solicită prin cererea dedusa judecații, au fost realizate înainte de octombrie 2011.
Din prevederile legale, instanța a reținut că se recunoaște un drept de opțiune în favoarea proprietarului imobilului, în funcție de buna sau reaua credință a autorului lucrării, fie de a solicita ridicarea construcțiilor, fie de a le păstra pentru acesta, cu obligația de a plăti constructorului, fie valoarea materialelor, fie sporul de valoare adus terenului.
Așadar, cel care poate cerere demolarea construcțiilor în cazul constructorului de rea credință este numai proprietarul terenului.
Instanța a constatat însă că reclamantul I. G. nu a făcut dovada faptului că acesta este proprietar exclusiv al terenului în suprafață de 800 mp și, din contră, din actele aflate la dosar se constată că reclamantul și pârâtul I. T. dețin acest teren în indiviziune, ca urmare a decesului părinților acestora, respectiv reclamantul deține o cotă de ¾, iar pârâtul o cotă de ¼.
Astfel, nici la momentul promovării prezentei cereri, dar nici la momentul pronunțării hotărârii, succesiunea cu privire la terenul în suprafață de 800 mp nu era dezbătută, pârâții fiind în indiviziune cu privire la această suprafață de teren.
Din probele administrate, instanța a mai reținut că pârâții I. T. și I. T. au fost cei care, după decesul numitului I. R. au rămas în casa părintească din . împreună cu mama acestora, respectiv I. Ș., iar după decesul acesteia, pârâții au continuat să locuiască în acest imobil.
Mai mult decât atât, potrivit adeverinței emise de Consiliul Local Izbiceni, s-a constatat că la data intrării în vigoare a Legii 18/1991, suprafata de 800 mp se afla în posesia pârâtului I. T. și a fratelui acestuia, I. M..
De asemenea, pentru o parte din lucrările a căror demolare se solicită, pârâtul deține autorizație de construcție.
Față de această împrejurare, instanța a concluzionat că nu există rea credința din partea pârâtului și a soției acestuia în privința lucrărilor adăugate la imobilul rămas moștenire de pe urma părinților săi.
Totodată, s-a constatat că, deși lucrările a căror demolare se solicita sunt foarte vechi, iar realizarea lor s-a făcut pe o perioadă îndelungată de timp, o parte chiar în timpul în care mama părților trăia, totuși, în tot acest interval de timp, reclamantul nu s-a opus realizării acestor construcții, astfel încât instanța a apreciat că atitudinea acestuia de a solicita la acest moment demolarea lor, nu se justifică.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul I. G., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecând pe fond, admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii recurentul arată că instanța de fond s-a pronunțat asupra unui drept de accesiune imobiliară asupra construcțiilor edificate pe un teren coproprietate, în condițiile în care nu a fost investită cu un astfel de capăt de cerere și în cauză nu s-a formulat o cerere reconvențională .
Precizează recurentul că instanța de fond a analizat situația juridică, analizând situația terțului care construiește cu bună credință pe proprietatea altei persoane.
În motivele de recurs, reclamantul face referire și la faptul că, deși instanța de fond reține că terenul în suprafață de 800 mp. și casa de locuit au făcut obiectul a două dezbateri succesorale în urma cărora recurentul deține cota de ¾, nu a valorificat regimul proprietății pe cote-părți, rezultând implicit că, în speță, s-a acordat mai mult decât s-a cerut, s-au valorificat temeiuri de drept străine de natura pricinii.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Recursul a fost legal timbrat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.7,8 și 9 coroborat cu art. 304 ind.1 și art.312 cod procedură civilă.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 304 pct.7,8 și 9 cod procedură civilă, tribunalul urmează să constate că recursul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Dispozițiile art. 304 pct.7, 8 și 9 din vechiul cod de procedură civilă, arată că modificarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, când instanța interpretând greșit actul dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia sau când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea ori aplicarea greșită a legii.
În speța dedusă judecății, se constată că instanța de fond a fost investită cu o cerere prin care se solicita obligarea pârâților la demolarea construcțiilor edificate pe un teren asupra căruia reclamantul și pârâtul se aflau în indiviziune, iar în subsidiar autorizarea reclamantului de a demola construcțiile pe cheltuiala pârâților.
Din considerentele sentinței recurate, tribunalul reține că în mod corect a fost analizată această cerere prin raportare la dispozițiile Codului civil din 1864 și prin prisma dispozițiilor art.492 și următoarele din vechiul cod civil.
În plus, tribunalul constată că edificarea construcțiilor s-a făcut de un coproprietar, nu de un terț, potrivit certificatelor de moștenitor existente la dosar, în urmă cu mai mult de 30 de ani, astfel cum rezultă din depozițiile martorilor audiați în cauză și pasivitatea reclamantului în a cere la momentul respectiv stoparea ridicării construcțiilor echivalează cu un acord al acestuia .
Se vor reține în acest sens depozițiile martorilor Irimin I. și M. M., aflate la filele 45,46 dosar fond, care au declarat în fața instanței faptul că în perioada în care trăia și autoarea celor doi frați, în gospodărie au fost edificate o magazie, bucătărie, pivniță, un garaj și o magazie de lemne.
Aceiași martori au declarat în fața instanței că nu doar cele solicitate a fi demolate sunt singurele construcții edificate pe terenul loc de casă, pe amplasamentul respectiv fiind construită și o casă, de un alt frate al părților, I. M..
Din examinarea hotărârii pronunțate de fond, se va reține că în considerente sunt arătate atât motivele de fapt cât și motivele de drept în temeiul cărora aceasta și-a format convingerea, astfel că dispozițiile art. 304 pct.7 cod procedură civilă, nu sunt incidente în cauză.
Cu privire la dispozițiile art. 304 pct.8 cod procedură civilă, invocate în cererea de recurs, tribunalul constată că niciuna din criticile formulate nu se înscrie în acest motiv.
Astfel, recurentul reclamant și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 585 din Noul Cod Civil, iar instanța de fond a motivat în drept făcând referire la dispozițiile art. 58 din Legea 71/2011, de ce în cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod civil și a analizat cererea prin prisma acestor prevederi legale.
De altfel, între dispozițiile art. 585 din noul cod civil și dispozițiile art. 494 din cod civil de la 1864, nu există deosebiri de esență cu privire la dreptul proprietarului de a cere obligarea autorului de rea credință la desființarea lucrării.
În mod corect a reținut instanța de fond că reclamantul recurent nu a dovedit dreptul său de proprietate exclusivă asupra terenului, având în vedere faptul că părțile sunt în indiviziune, având în acest mod o cotă ideală din drept și nu o cotă parte din terenul fizic.
Susținerea că în mod greșit a reținut instanța de fond faptul că intimatul pârât I. T. a locuit în imobilul succesoral după decesul autorului I. R., nu poate fi primită de instanța de control judiciar, având în vedere declarațiile exprese ale martorilor susmenționați, care au subliniat la instanța de fond că reclamantul nu a mai locuit în casa autorilor începând cu anul 1967, dar că în gospodăria acestora au locuit pârâții care au edificat împreună cu autoarea I. Ș., după decesul lui I. R., dar cu mult înainte de anul 1980, mai întâi două camere și o sală, iar ulterior și alte construcții, respectiv un garaj pentru care pârâtul are autorizație de construire emisă de Primăria localității Izbiceni.
Instanța de fond s-a pronunțat pe ceea ce s-a cerut, respectiv demolarea construcțiilor sau autorizarea reclamantului de a demola pe cheltuiala pârâților și având în vedere că aceasta este singura cerere din dosar, nici nu putea să valorifice ,,regimul proprietății pe cote părți’’, astfel cum critică prin motivele de recurs.
Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă temeiurile de fapt invocate și analizate prin prisma art.304 pct.7,8,9 cod procedură civilă și nu există vreun alt motiv de casare de ordine publică care să poată fi invocat din oficiu și pus în dezbaterea părților de instanța de recurs în conformitate cu prevederile art. 306 al.2 cod procedură civilă, în temeiul art. 312 al.1 teza a II-a cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de declarat de recurentul reclamant I. G. cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat M. J. R. în București, sector 3, .. 6, ., ., împotriva sentinței civile nr. 582 din data de 27 mai 2014, pronunțată de Judecătoria Corabia, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți I. T. și I. T., ambii domiciliați în ., ca nefondat.
Obligă recurentul la 600 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2014, la Tribunalul O..
Președinte, I. D. | Judecător, C. T. | ptr.Judecător, A. C. Tițoiu transferată la Tribunalul D., semnează Președinte Tribunal |
Grefier, M. R. |
Red.ID/SM
JF.C. E.M.
Ex.2/24.11.2014
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 449/2014.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
