Pretenţii. Hotărâre din 14-10-2014, Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul OLT la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 431/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 431/2014
Ședința publică de la 14 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător I. B.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul reclamant S. C. DE U. C., cu sediul în C., ., Județul D., împotriva sentinței civile nr. 317/13.03.2014, pronunțată de Judecătoria Corabia, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât L. B., domiciliat în ., având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu s-au prezentat părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța, din oficiu, verificând conform art. art. 131 din Noul Cod de Procedură Civilă, prin raportare la dispozițiile art. 95 pct.2 din Noul Cod de Procedură Civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina și că nu se mai impune estimarea duratei cercetării procesului, conform art. 238 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Având în vedere că prin cererea de apel, apelantul reclamant, prin reprezentanții săi legali, a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 411 din Noul Cod de Procedură Civilă, constatând dosarul în stare de judecată, instanța, reține cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 317/13.03.2014, pronunțată de Judecătoria Corabia, în dosar nr._ ,s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C., in contradictoriu cu pârâtul L. B., având ca obiect „ pretenții”.
S-a luat act că pârâtul nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentința, instanța a reținut următoarele:
În perioada 09.09._09, pârâtul a beneficiat de asistenta medicala de specialitate în S. C. de Urgență C. ca urmare a unei agresiuni.
Potrivit prevederilor art. 313 Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata.
Înainte de a analiza condițiile răspunderii civile delictuale, instanța urmează sa stabilească legea aplicabila in cauza de fata.
Instanța constata presupusa fapta producătoare de prejudicii a fost savarsita sub imperiul vechiului Cod Civil. În respectarea principiului neretroactivității legii civile, având in vedere dispozițiile art. 6 alin 1, 2, 5 din C.civil, în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod Civil. În aceste condiții, instanța va analiza cererea reclamantului prin prisma vechilor dispoziții legale privitoare la răspunderea civila delictuala.
Astfel, potrivit art. 998-999 Cod civil, condițiile angajării răspunderii civile delictuale a unei persoane sunt: existența unei fapte ilicite, a unei persoane prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane, existenta unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat și vinovăția autorului faptei ilicite.
Fapta ilicită reprezintă o acțiune sau inacțiune a unei persoane prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se aduc prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane.
Prejudiciul produs în dauna persoanei vătămate reprezintă efectul negativ suferit de aceasta care trebuie să se afle în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită în sensul că acest efect negativ trebuie să fie rezultatul direct și nemijlocit al acțiunii autorului faptei ilicite.
Vinovăția reprezintă latura subiectivă a răspunderii civile delictuale și constă în atitudinea de voință și conștiință a autorului faptei ilicite față de aceasta și rezultatul socialmente periculoase.
Nu se poate retine existenta unei fapte ilicite în sarcina pârâtului, în sensul de acțiune sau inacțiune prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, s-a vătămat dreptul subiectiv al altei persoane, deoarece însăși reclamantul precizează că pârâtul este victima încălcării a normelor legale de către un pretins autor (agresiune individuala). Totodată reclamantul nu a facut dovada că i s-a pus în vedere pârâtului să indice autorul agresiunii. Analizând temeiul de drept invocat de reclamant în susținerea cererii sale, instanța constată ca actele normative care reglementează sistemul de asigurări de sănătate nu instituie in sarcina paratului - victimă a agresiunii/accidentului, obligația de a comunica numele persoanei care a provocat ./accidentul, prin încălcarea căreia să fi provocat un prejudiciu în patrimoniul reclamantului sau al Fondului Național Unic. Prin urmare, nu se poate reține că omisiunea de a furniza astfel de relații reprezintă o faptă ilicită.
De asemenea, instanța retine că, în conformitate cu disp. art. 92 Legea nr. 95/2006, acordarea asistentei medicale publice de urgență este o datorie a statului și un drept al cetățeanului (textul nedistingând între cetățeanul asigurat si cel neasigurat). Sistemul național de servicii medicale de urgență și prim ajutor calificat reprezintă ansamblul de structuri, forțe, mecanisme și relații, organizate după aceleași principii și reguli, care utilizează proceduri integrate de management specializat și/sau calificat (art. 86 alin. 1 lit. a din Legea nr. 95/2006).Finanțarea acordării asistenței medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății Publice și bugetul Ministerului Administrației și Internelor, din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităților publice locale, precum și din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donații și sponsorizări (art. 93 alin 1 din Legea nr. 95/2006). Unul dintre obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate este protejarea asiguraților față de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident ( art. 208 alin 2 lit. a). Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sale se realizează pe baza unor principii, printre care: acordarea unui pachet de servicii medicale de bază, în mod echitabil și nediscriminatoriu, oricărui asigurat. Asigurații au dreptul de a beneficia de servicii medicale de urgență conform art. 218 lit. h din Legea nr. 95/2006.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 95/2006, serviciile medicale de urgenta sunt suportate din Fondul național unic, format potrivit art. 256 din contribuțiile persoanelor fizice si juridice, subvenții de la bugetul de stat, donații, dobânzi, sponsorizări, venituri obținute din exploatarea patrimoniului CNAS si caselor de asigurări, precum si alte venituri in condițiile legii, sume proprii ale Ministerului Sănătății Publice.
Conform art. 34 din Constituție, dreptul la ocrotirea sănătății este garantat, statul fiind obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice.
Față de cele expuse, instanța constată că cererea introdusă de reclamant este neîntemeiată, în cauză nefiind întrunite condițiile impuse de art. 313 Legea nr. 95/2006 si condițiile răspunderii civile delictuale, urmând a fi respinsa.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. C. Județean de Urgență C., solicitând admiterea apelului, anularea sentinței și pe cale de consecință, obligarea pârâtului la plata debitului de 1406,72 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale ocazionate de acordarea serviciilor medicale.
În motivare apelului, reclamantul arată că, având în vedere dispozițiile art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuieli efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Precizează apelantul că spitalul în calitate de furnizor de serviciu medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia, cheltuielile de spitalizare pentru agresiuni, accidente rutiere, accidente de muncă și boli profesionale, nu se suportă din fondul asigurărilor sociale de sănătate, astfel încât spitalul trebuie să deconteze casei de asigurări de sănătate cheltuielile de spitalizare de la persoanelor vinovate.
Apelantul consideră că cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare sănătății altei persoane.
Având în vedere faptul că pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar spitalul a efectuat cheltuieli și a asigurat asistență medicală pârâtului, este evident că S. C. Județean de Urgență C. a suferit o diminuare a patrimoniului, fără ca pentru aceasta să existe o justă cauză.
Astfel, la baza diminuării patrimoniului a stat atitudinea pârâtului care nu a făcut demersurile legale pentru a identifica persoana culpabilă și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a accidentat/agresat, iar spitalul se află în imposibilitatea de a cunoaște făptuitorul.
Ținând cont de dispozițiile art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății ,,pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale casei de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, iar spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul Național de Asigurări de Sănătate’’.
Menționează apelantul că sumele ocazionate de unitățile sanitare cu serviciile medicale acordate pacienților victime ale accidentelor de circulație/agresiunilor, trebuie recuperate de furnizorii de servicii medicale, în speță, S. C. Județean de Urgență C. și restituite către Casa de Asigurări de Sănătate D., de la persoanele care datorează debitul.
Concluzionând, apelantul reclamant arată că nu deține date sau documente privind persoanele care au produs fapta, decât evidența persoanelor spitalizate.
Intimatul pârât L. B., a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că a fost victima unei agresiuni și deci nu se poate reține în sarcina sa o faptă ilicită și nici vinovăție.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 466-480 din Noul Cod de procedură civilă, tribunalul urmează să constate că apelul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Dispozițiile art. 313 alin.1 din Legea 95/2006 modificată și completată prin OUG nr. 1/25.01.2010 privind reforma în domeniul sănătății, stabilesc cu claritate persoana împotriva căreia furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta pentru recuperarea daunei suferite, ca urmare a prestării asistenței medicale în favoarea unei persoane victimă a unui accident de circulație, sarcina reparării prejudiciului revenind persoanelor care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane.
Astfel, legea stabilește cadrul procesual în care se va desfășura un eventual litigiu având ca obiect recuperarea contravalorii prestațiilor, iar pe de altă parte, ea nu impune în sarcina victimei obligația de a identifica persoana care a determinat producerea evenimentului pentru care au fost necesare efectuarea cheltuielilor pentru furnizarea de servicii medicale ocazionate cu internarea pârâtului.
Concluzionând, tribunalul constată că pârâtul nu poate fi obligat la plata sumelor de bani solicitate de apelantul reclamant, întrucât necomunicarea numelui persoanei vinovate de producerea prejudiciului asupra sănătății sale, nu poate fi interpretată ca o faptă ilicită pentru a putea fi atrasă răspunderea sa civilă în temeiul art. 998-999 din vechiul cod civil.
Pentru cele ce preced, și constatând pe de o parte că efectul devolutiv al apelului operează doar în limitele investirii prin cererea de apel, iar pe de alta că nu există motive de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu potrivit art. 479 alin.1 din noul cod de procedură civilă, în temeiul art. 480 alin.1 din același act normativ, hotărârea atacată urmează a fi păstrată, iar apelul respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul reclamant S. C. de U. C., cu sediul în C., ., Județul D., împotriva sentinței civile nr. 317/13.03.2014, pronunțată de Judecătoria Corabia, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât L. B., domiciliat în ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 octombrie 2014 la Tribunalul O..
Președinte, I. M. | Judecător, I. B. | |
Grefier, M. T. |
Red. IB
Tehnored.BA
J.f. A.P.
Ex. 4
27.10.2014
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 59/2015. Tribunalul OLT | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 449/2014.... → |
|---|
