Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 103/2016. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 103/2016 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 02-02-2016 în dosarul nr. 103/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBOLT:2016:020._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 103/2016
Ședința publică de la 02 Februarie 2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător O. M. P.
Grefier R. I. T.
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de apelantul reclamant N. P. – L. și apelanta pârâtă N. I. – A., împotriva sentinței civile nr. 9489/10.12.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 01.02.2016, care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, când instanța având în vedere dispozițiile art. 396 alin. 1 C.p.c. și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la o dată ulterioară, respectiv 02.02.2016.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentință civilă nr. 9489/10.12.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamant N. P. – L., CNP_, cu domiciliul procesual ales la C.. Av. C. R. în Slatina, ., județul O., în contradictoriu cu pârâta N. (S.) I. – A., CNP_0, cu domiciliul în București, ., nr. 4, .. 1, ., sector 3 și cu domiciliul procesual ales la C.. Av. L. D. V. în București, .. 6, .,
S-a stabilit program de vizită provizoriu, până la soluționarea definitiva a dosarului_, în cadrul căruia reclamantul să poată lua legătura cu minorul NEGRES IANIS L.:
a)în fiecare week-end (sfarsit de saptamana), în zilele de sambata si duminica, de la orele 12,00 la orele 18,00, la domiciliul minorului,
b)în zilele de 25, respectiv 26.12.2015, de la orele 12,00 la orele 18,00, la domiciliul minorului,
c)de ziua de nastere a minorului, în fiecare an par, de la orele 12,00 la orele 20,00, cu posibilitatea luarii minorului si cu obligatia de a îl readuce în domiciliul pârâtei,
d)doua saptamani în timpul vacantei de vara din fiecare an, de la data de 01 iulie, orele 10,oo, pana la 15 iulie, orele 12,00, cu posibilitatea luarii minorului în domiciliul reclamantului si cu obligatia de a îl readuce în domiciliul pârâtei,
e)o saptamana în timpul vacantei de iarna, începand cu anul 2016, respectiv saptamana în care este cuprinsa ziua de C., de luni, orele 12,00, pana duminica, orele 16,00, cu posibilitatea luarii minorului în domiciliul reclamantului si cu obligatia de a îl readuce în domiciliul pârâtei,
f)trei zile în timpul sarbatorilor pascale, în fiecare an par, inclusiv a doua zi de Paste, pana la orele 16,00, cu posibilitatea luarii minorului la domiciliul reclamantului si cu obligatia de a îl readuce în domiciliul pârâtei,
S-a respins cererea reclamantului privind stabilirea unui alt program de vizita decât cel stabilit mai sus, ca neîntemeiata,
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr._, reclamantul Negres P. L., in contradictoriu cu pârâta Negres I. A., a solicitat, pe cale de ordonanta președințiala, sa se dispuna incuviintarea de a avea legaturi personale cu minorul, in sensul stabilirii următorului program de vizita: in al doilea si al patrulea weekend din luna, de vineri ora 14.00 pana duminica ora 18.00, permitandu-i-se sa-l ia pe minor in domiciliul sau din Slatina, 30 de zile in timpul verii de la 01.07 la 31.07 ale fiecărui an, o săptămâna in timpul vacantei de iarna, inclusiv a doua zi de C., trei zile in perioada vacantei de primăvara, inclusiv a doua zi de Paste, iar o data la doi ani de ziua de naștere a minorului, la fiecare vizita reclamantul având obligația de al lua pe minor si de al readuce, după terminarea vizitelor la domiciliul sau.
In motivarea cererii, în esenta, arata ca s-a căsătorit cu pârâta la data de 18 mai 2013, conform Certificatului de căsătorie .. Nr._, înscris în Registrul de stare civilă sub nr. 73 din data de 18.05.2013, eliberat de către Primăria Municipiului Slatina, jud. O., iar relațiile de familie sunt grav și iremediabil vătămate, deoarece pârâta nu își mai îndeplinește obligațiile conjugale și, mai mult decât atât, a părăsit domiciliul conjugal, fiind practic despărțiți în fapt încă de circa 7 luni,
Precizeaza ca din căsnicie a rezultat un copil, respectiv: N. Ianis L., născut la data de 20.04.2014, iar pârâta nu-i mai permite să aiba niciun fel de legături personale cu fiul sau astfel, deși a încercat în permanență (în cursul acestei perioade) să-si vada fiul, să aiba grijă de el, reușind acest lucru printr-o prezenta constanta in viata fiului lui, in sensul ca l-a putut vedea in fiecare săptămâna prin deplasarea lui la domiciliul sau in București, fiind implicat atât afectiv, moral cat si material in creșterea acestuia, pârâta i-a interzis de aproximativ o săptămâna, în mod abuziv, orice contact cu acesta.
Aceste demersuri ale sale, făcute în repetate rânduri in ultima săptămâna, au fost un eșec de fiecare dată, pârâta evitând în mod categoric un răspuns, fără a-i menționa motivele acestei situații.
Mentioneaza ca nu înțelege ce a determinat acest comportament al fostei soții față de el, deoarece a fost de bună credință, a iubit-o, a considerat-o și i-a arătat tot respectul pe care îl poate arăta un bărbat care își iubește soția și famila, a intrat in contact cu fiul lor chiar si in fiecare zi vorbind la telefon cu acesta, indiferent de vârsta sa de doar un an si doua luni, vizitandu-1 in fiecare sfârșit de săptămâna si contribuind activ din punct de vedere material, prin cumpărarea hăinuțelor, a jucăriilor acestuia cat si a hranei sale si nu in ultimul rând prin sume consistente de bani pe care le-a achitat săptămânal pentru a nu-i lipsi nimic acestuia.
Se arata ca, in prezent a depus o acțiune pe rolul Judecătoriei Slatina, O., dosar nr._, având drept obiect divorț, stabilire domiciliu minor si exercitarea autorității părintești.
In drept, invoca dispozițiile art. 996 al. 1,2,3,4 si 5 si urmat, din Codul procedura civila si art. 401 Cod civil
In dovedire a depus inscrisuri (f. 5).
Legal citata parata a depus intampinare solicitand respingerea cererii, in principal ca inadmisibila si in subsidiar ca nefondata, în esenta, motivand ca pe rolul Judecătoriei Slatina este înregistrat, de către același reclamant, dosarul nr._ având ca obiect cerere de divorț. Acest dosar are termen de judecată în data de 29.09.2015, foarte aproape de expirarea termenului legal pentru depunerea întâmpinării de către parata, în prezenta cauză,
Arata ca în momentul de față, relațiile sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, reclamantul N. P. L. fiind singurul culpabil pentru această situație nefericită, iar în realitate, parata N. I. A. a fost de acord ca în luna septembrie 2013, după ce a rămas însărcinată, să-si dea demisia de la locul de muncă pe care îl avea la acel moment în București și să se mute în Slatina, deși era proprietara imobilului din București, . nr. 4, unde locuiesc și în prezent, și din luna septembrie 2013 și până în luna aprilie 2015 a locuit împreună cu soțul într-un apartament din Slatina care este proprietatea surorii acesteia, In această perioadă de timp, relațiile s-au deteriorat treptat, reclamantul având un comportament neadecvat, marcat de amenințări și lipsă de afecțiune. Mai mult, acesta era tot timpul preocupat de viața sa personală, care gravitează în jurul restaurantului pe care îl deține în Slatina,
In ciuda faptului că activitatea acestui restaurant este una profitabilă, reclamantul având o stare materială foarte bună, acesta nu a manifestat niciodată interes pentru ca viața de familie să aibă o perspectivă normală pentru un cuplu tânăr, cu un copil nou născut. Astfel, reclamantul refuza să contribuie la cheltuielile comune, nu și-a manifestat niciodată intenția pentru a achiziționa o locuință corespunzătoare, în timp ce parata nu avea nicio perspectivă profesională în Slatina, din cauza atitudinii pe care reclamantul o avea față de aceasta. Cu toate aceste, din banii obținuți ca urmare a activității pe care reclamantul o desfășura la restaurant, a cumpărat în timpul căsătoriei un apartament cu trei camere în, Slatina, dar pe numele mamei sale, ei locuind în continuare în apartamentul surorii paratei.
In aceste circumstanțe, după ce minorul a împlinit vârsta de 1 an, a decis să se reîntoarca în București pentru a-si putea asigura existența și un viitor ei și fiului ei. Nu a urmărit să puna capăt relației cu reclamantul, distanța dintre București și Slatina fiind totuși ușor de parcurs, dar lipsa unei perspective trebuia să înceteze, iar după ce a revenit în București, reclamantul, în loc să înțeleagă faptul că fiecare dintre ei are dreptul la o existență decentă, care să-i confere fiului un mediu adecvat de viață, a inceput să devină din ce în ce mai agresiv, să o amenințe, toată această atitudine culminând cu agresarea sa fizică, care a avut loc în municipiul Slatina în data de 23 august 2015.
P. la acest incident, a sperat fie într-o reluare a relațiilor normale dintre doi soți, fie într-un divorț civilizat, lipsit de patimă și resentimente și care să nu-1 afecteze pe fiul lor,
Cererea este inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile art. 997 C.pr.civ., respectiv conditia urgentei și a aparenței de drept în favoarea reclamantului, măsurile solicitate să fie numai provizorii, iar nu definitive (să soluționeze fondul litigiului), măsurile solicitate "să fie necesare "pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere", "pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara", ori "pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări",
Astfel, nu este îndeplinită condiția urgenței. Arata faptul că reclamantul este cel care a intentat cererea de divorț pe dreptul comun, la foarte scurt timp după ce acesta ar fi considerat că ar imposibilă continuarea căsătoriei.
Dosarul nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Slatina, are termen de judecată în data de 9.09.2015, foarte aproape de expirarea termenului legal pentru depunerea întâmpinării de către parata, în prezenta cauză. Cu această ocazie, se vor discuta inclusiv aspectele privitoare la exercitarea autorității părintești asupra minorului, ceea ce ar lăsa oricum fără obiect prezenta cerere.
De asemenea, stabilirea unor măsuri în modalitatea solicitată de reclamant nu au caracterul unor măsuri vremelnice, ci, prin întinderea lor în viitor, rezolvă exact fondul cauzei, respectiv ceea ce reclamantul solicită prin cererea de divorț (stabilirea unui program de vizitare al minorului, după propriile preferințe, cu luarea minorului de la domiciliul mamei). Or, tocmai acesta este un capăt de cerere accesoriu cererii de divorț, deci un drept aflat în prezent în tigiu.
Precizeaza că un astfel de program este și imposibil de pus în practică la acest moment, deoarece minorul, având vârsta fragedă de un an și cinci luni, are nevoie de îngrijirea continuă a mamei sale, diamantul nefiind capabil să asigure independent nevoile fizice și emoționale ale copilului în această perioadă.
De asemenea, nu este incident niciunul din cazurile prevăzute la art. 997 alin. 1 C.pr.civ - măsurile solicitate să fie necesare "pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere", pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara", ori "pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări".
Dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minorul în cadrul unui program de vizitare va fi tranșat în curând de către instanța de judecată investită cu cererea de divorț, deci reclamantul nu poate justifica un drept care s-ar păgubi prin întârziere, din moment ce acesta urmează abia a fi stabilit de către instanța de judecată.
Tot astfel, în acest context nu există nicio pagubă iminentă justificabilă, cu atât mai mult una care nu s-ar putea repara.
Cu privire la ultima condiție, în mod evident în prezenta cauză nu se află în ipoteza înlăturării nor piedici ivite cu prilejul unei executări.
Ca ultimă mențiune, face precizarea că art. 920 C.pr.civ. reglementează expres măsurile ce pot fi luate prin ordonanță președințială pe timpul procesului de divorț. Intre acestea se regăsesc măsuri care într-adevăr tind să păstreze un drept care s-ar păgubi prin întârziere (cum ar fi încasarea obligației de întreținere, încasarea alocației de stat) sau să prevină o pagubă iminentă (cum ar fi imposibilitatea unui soț de a folosi locuința familiei, sau stabilirea provizorie a domiciliului minorului, dacă situația sa personală și interesul său superior o cer). Or, o cerere de stabilire a unui program de vizitare nu se regăsește în această enumerare limitativă, tocmai pentru că nu indeplinește condițiile de urgență și provizorat cerute de art. 997 și urm. C.proc.civ.,
Se arata ca în realitate, reclamantul a încercat o singură dată (în data de 09.09.2015) să-l contacteze pe minor, însă în mod direct, fără acordul ei și fără măcar să-i prezinte aceste intenții, la creșa la care acesta este înregistrat, deși acesta are o vârstă de doar un an și cinci luni. Chiar și în acest context, al efectuării unei vizite pro-causa, pentru a justifica ulterior o acțiune în instanță, reclamantului nu i-a fost interzis accesul, însă la data respectivă, minorul se afla încă în vacanța de vară.
In acest context, se opune cererii de stabilire program astfel cum a fost formulată de către reclamant.
Precizeaza că de la naștere și până în prezent, minorul a locuit în mod statornic cu parata reclamantă, inițial la adresa ultimului domiciliu comun pe care l-a avut cu soțul ei în Slatina, iar din luna aprilie 2015 la adresa de domiciliu din București, . nr. 4, l. M54, se. 1, ., sector 3. Mai mult, este în interesul superior al minorului ca acesta să locuiască împreună cu parata, date fiind relațiile de afecțiune care s-au stabilit între ei, dar și varsta foarte fragedă a acestuia.
Arata ca dacă se va admite totuși parțial cererea reclamantului, solicita să se stabileasca programul de vizitare în modul solicitat de ea prin cererea reconvențională din dosarul de divorț, și anume: în al doilea și al patrulea sfârșit de săptămână din lună, de sâmbătă dimineața de la ora 10 până sâmbătă seara la ora 18 și de duminică dimineața de la ora 10 până duminică seara la ora 18, fără posibilitatea reclamantului de a-l lua pe minor din domiciliul mamei și numai în prezența acesteia, până la împlinirea vârstei de 3 ani; în al doilea și al patrulea sfârșit de săptămână din lună, de vineri de la ora 17 până duminică la ora 18, după împlinirea vârstei de 3 ani; Două săptămâni în timpul vacanței de vară din fiecare an, până la împlinirea vârstei de 3 ani, și o lună în timpul vacanței de vară din fiecare an, după împlinirea vârstei de 3 ani, de la 1.07 la 15.07, respectiv de la 1.07 la 31.07; O săptămână în timpul vacanței de iarnă, inclusiv în perioada Crăciunului în anii pari; Trei zile în timpul sărbătorilor pascale în anii pari; Cu ocazia zilei de naștere, în anii pari.
In drept invoca dispoz art. 205, art. 920, art. 997 și urm. Cod procedură civilă, art. 263 Cod Civil,
Prin note de sedinta, parata a precizat ca, dosarul nr._, având ca obiect cerere de divorț, înregistrat pe rolul Judecătoriei Slatina de către același reclamant» a fost solutionat iar sentința civilă a Judecătoriei Slatina pronunțată în dosarul nr._ este executorie de drept, potrivit art 448 alin. 1 pc 1 Cod procedură civilă, în partea ce privește exercitarea autorității părintești, stabilirea domiciliului copilului minor și respectiv modul de exercitare a dreptului reclamantului de a avea legături personale cu minorul, ceea ce lasă prezenta cauză fără obiect,
De asemenea, solicit obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat în cuantum de 2480 lei, confonn facturii nr. 127 din data de 17.09.2015 și a extrasului de cont emis de UniCredit Bank la data de 30,09.2015, atașate prezentei în copii conforme cu originalul,
În cauza a fost încuviințată proba cu înscrisuri si proba testimoniala,
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Așa cum părțile au susținut, acestea sunt despărțite în fapt, pârâta împreună cu minorul rezultat din căsătoria părților, născut la data de 20.04.2014, locuind în Bucuresti iar reclamantul în localitatea Slatina,
Potrivit martorului B. C. V., atunci cand pârâta s-a mutat împreuna cu minorul în Bucuresti, reclamantul nu a putut lua legatura cu minorul, dupa care reusind sa afle unde minorul este înscris la gradinita, reclamantul a reusit sa ia legatura cu minorul la aceasta gradinita iar apoi în toamana acestui an, în Slatina, cand parata a mai venit împreuna cu minorul,
De asemenea, s-a arătat că martorul a precizat ca în luna octombrie a acestui an, fiind împreuna cu reclamantul, a observat personal cand reclamantul, aflandu-se langa autovehiculul condus de parata, discuta cu aceasta, care se afla împreuna cu minorul în autovehicul, cu geamul deschis, nefiindu-i permis sa ia legatura cu minorul, martorul aratand în acelasi timp ca din cate cunoaste parata nu îi permite reclamantului să ia legatura cu minorul,
Ceea ce trebuie remarcat în cadrul depozitiei martorului, este faptul că sunt momente în care pârâta, fara vreo justificare temeinica, nu permitea reclamantului să ia legatura cu minorul,
Potrivit art. 997 alin. (1), alin. (2) C. proc. civ. „(1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări; (2) Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului”
Astfel, s-a apreciat că pentru admiterea cererii de ordonanță președințială trebuie îndeplinite următoarele condiții: vremelnicia, urgența și neprejudecarea fondului, toate acestea fiind necesare pentru păstrarea unui drept, prevenirea unei pagube iminente ori pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
De asemenea, în raport de principiul care stă la baza instituirii unei asemenea proceduri de urgență, principiu care se degajă din întreaga reglementare (ratio legis), dispozițiile citate sunt deopotrivă aplicabile pentru reprimarea unui manifestări abuzive prin care se aduce atingere unui interes public sau privat, dacă măsura este necesară pentru înlăturarea unui prejudiciu pe care l-ar încerca reclamatul,
Conform art 262 C.civ., (2) Copilul care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceștia (…), iar potrivit art 401 C.civ., (1) În cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta,
Instanța de fond a apreciat că în ceea ce privește prima condiție (vremelnicia), instanța o apreciază îndeplinită, întrucât pe rolul instanței se află dosarul nr_ ce are ca obiect principal divorțul părților, în cadrul caruia s-a solicitat si stabilire autoritate parinteasca, stabilire domiciliu minor, program de vizita minor, iar în acest fel măsura ce se solicită a fi dispusă pe calea ordonanței președințiale urmând a produce efecte doar pe o anumită perioadă, respectiv pe perioada soluționării, în mod definitiv, a litigiului dintre părți cu privire la stabilirea autoritatii parintesti, stabilirea domiciliului minorului si a programului de vizita minor,
Cu privire la condiția urgenței măsurii, instanța a constatat că aceasta este îndeplinită, dat fiind faptul că, așa cum reiese din depoziția martorului audiat în cauză, în cadrul comportamentului avut de pârâtă, nepermitand în anumite momente reclamantului să ia legătura cu minorul, în condițiile în care pârâta nu a dovedit vreo justificare care să-i confere dreptul de a interzice reclamantului să ia legătura cu minorul, continuarea acestui comportament de către aceasta apare ca un act abuziv exercitat pe de o parte față de dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minorul iar pe de altă parte față de dreptul minorului de a avea legături personale cu unul din părinti (tatăl său),
Faptul că reclamantul ar fi încercat sa îl viziteze pe minor la gradinita unde este înscris, fara acordul paratei, sau că minorul are o vârstă fragedă, nu conferă legalitate sau temeinicie pentru nepermiterea legaturii dintre reclamant si minor, și implicit faptului de a selecta pârâta momentele în care reclamantul sa ia legatura cu minorul,
Cu privire la condiția de a nu fi prejudecat fondul cauzei, de asemenea, instanța a apreciat că este îndeplinită, întrucât, în cadrul prezentei cereri, instanța nu analizează fondul raportului juridic (în care intră drepturile și obligațiile pe care le au părțile în contextul relațiilor de familie create, stabilind definitiv modul în care acestea trebuie respectate), ci analizeaza doar dacă în persoana reclamantului dar și a minorului există aparența unei situații juridice legale care, în raport și de celelalte condiții, să impună luarea măsurii cerută pe calea ordonanței președințiale. Or, selectarea de către pârâtă a vizitelor si momentelor în cadrul cărora reclamantul să ia legătura cu minorul, și implicit refuzul pârâtei de a permite reclamantului să ia legătura cu minorul, fara a prezenta un motiv întemeiat care să justifice respectivul refuz, venit pe marginea disputelor dintre părți, fiind îndeplinite și celelalte condiții cerute de art 997 C.proc.civ., îl îndreptățește pe aceasta din urmă a solicita și obține, pe calea ordonanței, stabilirea unui program de vizită în care să poată lua legătura cu minorul,
De altfel, este lipsit de îndoială faptul că această condiție este îndeplinită, știut fiind că ordonanța președințială nu are autoritate de lucru judecat în raport cu hotărârea pronunțată pe fondul cauzei. Astfel, stabilirea provizorie a unui program de vizită în favoarea reclamantului pe cale de ordonanță președințială nu va avea efecte juridice decât până la pronunțarea unei hotărâri definitive cu privire la litigiul ce ar urma asupra fondului raportului juridic creat între părți, fapt care nu reprezintă o formă de prejudecare a fondului,
În concluzie, față de aceste argumente, instanța a constatat întemeiată sub acest aspect cererea reclamantului privind stabilirea provizorie pe cale de ordonanță președințiala a unui program de vizită în cadrul căruia reclamantul să ia legătura personal cu minorul,
În ceea ce privește modul de desfășurare al programului provizoriu de vizită, instanța a stabili un program în cadrul căruia reclamantul să ia legătura personal cu minorul în fiecare week-end (sfarsit de saptamana), în zilele de sambata si duminica, de la orele 12,00 la orele 18,00, la domiciliul minorului, în zilele de 25, respectiv 26.12.2015, de la orele 12,00 la orele 18,00, la domiciliul minorului, de ziua de nastere a minorului, în fiecare an par, de la orele 12,00 la orele 20,00, cu posibilitatea luarii minorului si cu obligatia de a îl readuce în domiciliul pârâtei, doua saptamani în timpul vacantei de vara din fiecare an, de la data de 01 iulie, orele 10,oo, pana la 15 iulie, orele 12,00, cu posibilitatea luarii minorului în domiciliul reclamantului si cu obligatia de a îl readuce în domiciliul pârâtei, o saptamana în timpul vacantei de iarna, începand cu anul 2016, respectiv saptamana în care este cuprinsa ziua de C., de luni, orele 12,00, pana duminica, orele 16,00, cu posibilitatea luarii minorului în domiciliul reclamantului si cu obligatia de a îl readuce în domiciliul pârâtei, trei zile în timpul sarbatorilor pascale, în fiecare an par, inclusiv a doua zi de Paste, pana la orele 16,00, cu posibilitatea luarii minorului la domiciliul reclamantului si cu obligatia de a îl readuce în domiciliul pârâtei, urmând ca raportat la vârsta frageda a minorului de doar 19 luni, fiind dependent de persoana care îl îngrijește în mod statornic, obișnuit cu locul în care locuiește de la despărțirea în fapt a părților, având un program de masă, odihnă, joacă, să nu fie acordat programul de vizita asa cum este indicat de reclamant, tocmai pentru că prin luarea minorului în prima vacanta de iarna si odata la doua saptamani, respectiv de vineri până duminică, la domiciliul reclamantului, aflat la o distanta de circa 200 km de cel al minorului, s-ar produce brusc o modificare majoră a programului minorului de natură a influența negativ creșterea, educarea dar și dezvoltarea psihică a acestuia, putând fi dezorientat de o astfel de schimbare bruscă a programului, mediului si persoanelor din jurul său, ceea ce nu este în interesul minorului, fiind necesar ca mai întâi să existe o acomodare a minorului cu reclamantul care acesta să cunoasca în mod clar programul minorului si felul în care reactioneaza minorul la diferite situatii si în acest fel sa poata sa îl introduca într-un alt mediu într-un mod cât mai putin remarcat de minor,
S-a apreciat de instanță că sustinerile paratei, precum că cererea ar trebuii respinsa, întrucat cererea privind stabilire program de vizită minori nu este prevăzută printre măsurile provizorii reglementate de art 920 C.proc.civ., sunt neîntemeiate,
Aceasta întrucât prin art 920 Cproc.civ., se reglementează doar situațiile în care legea prezuma urgența prevăzută ca și condiție pentru ordonanța președințială, și nu doar situațiile în care s-ar putea pronunța o ordonanță președințială în cadrul divorțului, cum susține pârâta, textul de lege nefăcând vorbire de faptul că doar în situațiile reglementate se poate pronunța ordonanța președințială,
În alte cuvinte, pentru situațiile reglementate de textul de lege indicat, pentru pronunțarea ordonanței, instanța verifică doar dacă este îndeplinită condiția vremelniciei, respectiv condiția de neprejudecare a fondului, cea a urgenței fiind prezumată de lege,
Pe când în toate celelalte situații, altele decât cele prevăzute de textul de lege, cum este și cea din cauză, se verifică îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de lege (urgenta, vremelnicia, neprejudecarea fondului) pentru emiterea ordonanței președințiale,
De asemenea si sustinerile paratei precum ca cererea privind ordonanta presedintiala ar fi ramasa fara obiect, sunt neîntemeiate, neputand atrage respingerea acesteia, întrucat dosarul de fond nr_ nu a fost solutionat în mod definitiv cu privire la cererea prin care s-a solicitat stabilire program vizita minor, fata de aceasta cerere hotararea pronuntata fiind supusa caii de atac, asa cum reiese din certificatul de grefa depus la dosar (f63), neputandu-se retine sub acest aspect nici faptul ca hotararea pronuntata în dosarul respectiv ar fi executorie cu privire la solutia data cererii privind stabilirea programului de vizita, dat fiind faptul ca art 448 pc 1 C.proc.civ., invocat de parata, are în vedere situatia în care stabilirea autoritatii parintesti, a locuintei minorului sau a programului de vizita este solicitata pe cale principala, iar nu situatia în care o atare cerere este accesorie cererii privind divortul,
Instanta retine referitor la acest aspect si că obiectul cererii de chemare în judecata este reprezentat de pretentia din cererea principala iar nu de pretentia din cererea accesorie, aceasta întrucat cererea accesorie, asa cum reiese din art 30 C.proc.civ., urmeaza soarta cererii principale iar nu invers, Asa încat, si obiectul hotararii de care se face vorbire în art 448 C.proc.civ., este dat tot de obiectul cererii principale solutionata prin acea hotarare,
Or, hotararea pronuntata asupra divortului are ca obiect divort (cererea principala de solutionat fiind divortul), nefiind de drept executorie provizoriu, întrucat nu se regaseste în situatiile prevazute de art 448 C.proc.civ., iar ca atare nici solutia data cererilor accesorii divortului nu poate fi executorie provizoriu de drept, instanta gasind în acest fel neîntemeiate sustinerile paratei referitoare la ramanerea fara obiect a cererii privind emiterea ordonantei presedintiale.
Împotriva acesteia a declarat apel reclamant N. P. – L. solicitând instanței, in temeiul disp.art.480 alin.2NCPC, admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate, în sensul incuviintarii de a avea legaturi personale cu minorul prin stabilirea programului de vizita, in modalitatea solicitata, obligarea paratei intimate la plata cheltuielilor de judecata generate de prezentul litigiu.
In fapt, menționează că acesta a formulat cererea ce constituie obiectul prezentului dosar, prin care, in procedura ordonanței preseditiale, a solicitat ca instanța sa dispună încuviințarea de a avea legaturi personale cu minorul Negres Ianis L. - fiul rezultat din căsătoria sa cu parata, in sensul stabilirii unui program de vizita, respectiv:
În al doilea si al patrulea week-end din luna, de vineri, ora 14.00 pana duminica, ora 18.00, fiindu-mi permis a-l iau pe minor in domiciliul meu din Slatina, jud. O.; 30 de zile in timpul verii-de la 1.07. la 31.07., in fiecare an ; o sapatamana in timpul vacantei de iarna, inclusiv a doua zi de C., trei zile in timpul vacantei de primăvara, inclusiv a doua zi de Paste si o data la doi ani, de ziua de naștere a minorului. Desigur, cu ocazia fiecărei vizite eu având obligația de a-l lua pe minor si de a-l readuce, dupa terminarea vizitelor la domiciliul său.
F. de aceasta solicitare, instanța de fond, apreciind ca intemeiata cererea sa sub aspectele condițiilor pe care aceasta trebuie sa le indeplineasca (vremelnicia, urgenta măsurii si neprejudecarea fondului cauzei), admite numai in parte, iar in ceea ce privește modul de desfășurare efectiva a programului provizoriu de vizita stabilește un cu totul alt program, din care exclude posibilitatea ca el sa conducă minorul in domiciliul său, singura modalitate de vizita fiind aceea de a-l vedea, câteva ore pe zi, in domiciliul paratei intimate.
Arată că înțelege sa critice sentința sub acest aspect întrucât:
Ca sa deruleze un program de vizita, in acest moment, in modalitatea -vineri si sâmbăta, de la ora 12.00 la ora 18.00 - la domiciliul minorului presupune ca el, cazat . cele doua zile, sa petreacă efectiv cate 6 ore pe zi in domiciliul (apartamentul) mamei copilului ( aflați la acest moment in proces de divorț).
Această varianta-de-program provizoriu de vizita in niciun caz nu este una viabila, deoarece in acest mod, copilul, care, desi are o vârsta frageda sau tocmai de aceea, este foarte atașat de apelant si de familia extinsa ( mai ales de părinții mei si bunicii lui), alături de care a si crescut pana la vârsta de un an si ar fi astfel privat de legaturile afective ce s-au stabilit, in timp, intre el si bunici, de mediul de viata in care a trăit si care-i este familiar si benefic.
De asemenea, comportamentul paratei intimate in tot acest timp, privitor la dreptul său de a avea legaturi personale cu minorul (de a-l intani, a-l contacta), l-a îndreptățit sa solicite obținerea pe aceasta cale a stabilirii unui program de vizita in care sa poată avea legaturi personale directe/efective cu copilul său.
Arată că din probatoriul administrat a reieșit ca au existat momente in care parata intimata, fara nicio justificare temeinica nu i-a permis, pur si simplu, sa ia legătura cu copilul.
Acest comportament apare evident ca un act abuziv exercitat, pe de o parte fata de dreptul său de a avea legaturi personale cu minorul, dar este abuziv si fata de dreptul minorului de a avea legaturi personale cu celalalt părinte, tatăl sau.
Aceasta varianta de program vizita stabilita de judecătorul cauzei a fost argumentata de către acesta prin referire la vârsta frageda a minorului, prin distanta dintre cele doua orașe, prin afectarea programului de viata obișnuit al minorului, etc. Insa, apreciază că vârsta frageda a minorului, sau conflictul dintre părinți nu este niciodată un motiv rezonabil de a limita interesul superior al copilului si dreptul la legaturi personale al acestuia cu celalalt părinte cu care nu locuiește in mod statornic (dec. civ. nr. 70/2008 - Curtea de Apel A., dosar nr._ ).
In plus fata de acestea, arată că programul propus de el si justificat prin natura activității pe care o desfășoară (economica), care îl ajută considerabil sa ofere minorului sprijin material consistent ( asa cum si parata recunoaște ), justificat, de asemenea, si prin crearea unui cadru intim si armonios in care sa decurgă interactionarea cu copilul (domiciliul meu - loc familiar acestuia, in mijlocul familiei lărgite ) - nu este unul excesiv, nu-i afectează sub nicio forma programul obișnuit de viata, nu-i afectează siguranța ori stabilitatea.
Mai arată că în acest sens s-a exprimat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului ( cauza Monory contra României si Ungariei): «posibilitatea părintelui si copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar masurile naționale care stânjenesc aceasta posibilitate reprezintă o ingerința in dreptul la viata de familie protejat de art. 8, statele având obligația de a asigura reunirea copilului cu părintele sau ».
La stabilirea programului de vizita consideră ca trebuie avut in vedere principiul respectării si promovării cu prioritate a interesului superior al copilului, care prevalează in toate demersurile si deciziile care il privesc pe acesta.
Desfășurarea legaturilor personale in domiciliul său este de natura sa asigure apropierea fireasca intre tata si minor, . exclude tensiunile dintre părinți, de natura a-l afecta in mod evident pe aceasta (care are o vârsta mult prea frageda pentru a înțelege consecințele unui divorț) si prin beneficierea unei perioade mai îndelungate de contact.
Arată faptul ca, in domiciliul său, copilul are amenajata camera lui personala, cu toate cele necesare vârstei sale, personalizat, jucării si toata gama de obiecte necesare.
De asemenea, împotriva aceleiași sentinței, a formulat apel și apelanta pârâtă N. I. – A., solicitând admiterea apelului și schimbarea în totalitate a sentinței civile apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și obligarea intimatului-reclamant N. P. L. la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața instanței de fond și instanței de apel.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 1000 alin. 2 din. Codul de procedură civilă, solicită să se dispună suspendarea executării sentinței apelate până la soluționarea apelului, sens în care solicită să se dispună înaintarea de îndată a prezentului dosar către Tribunalul O., în vederea soluționării acestei cereri.
În motivare, arată că după momentul înregistrării cererii de divorț ce a format obiectul dosarului_ al Judecătoriei Slatina, reclamantul N. P. L., în scop șicanatoriu și de vădită rea-credință, a înregistrat la data de 31.08.2015 cererea de ordonanță președințială ce face obiectul prezentului dosar.
Prin sentința civilă nr. 8658 / 12.11.2015, Judecătoria Slatina a soluționat în primă instanță cererea de divorț și cererile accesorii acesteia, inclusiv capătul de cerere prin care reclamantul N. P. L. a solicitat încuviințarea acestuia de a avea legături personale cu minorul N. lanis L..
La data de 07.12.2015, N. I. A. a înregistrat la prezentul dosar un certificat de grefă eliberat de Judecătoria Slatina cu minuta sentinței civile nr. 8658/12.11.2015, în timp ce la data de 08.12.2015 a transmis prin fax și poștă electronică o cerere în cuprinsul căreia a arătat că ordonanța președințială ce formează obiectul prezentului dosar trebuie să fie respinsă în principal ca inadmisibilă și lipsită de obiect, în conformitate cu prevederile art. 448 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Apreciază că sentința civilă apelată este dată cu încălcarea legii, întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept când au ca obiect stabilirea modului de exercitare a autorității părintești, stabilirea locuinței minorului precum și modul de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorul.
În aceste condiții, apreciază că fiind în prezența unei hotărâri judecătorești executorii, fie ea și nedefinitivă, nu mai sunt incidente dispozițiile art. 997 din Codul de procedură civilă, câtă vreme dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minorul N. Ianis L. poate fi exercitat, în cazul opoziției subsemnatei, prin intermediul forței coercitive a statului (punerea în executare a dispozițiilor din sentința civilă apelată care sunt executorii).
De asemenea, consideră că nu poate fi reținută nici teza finală a art. 997 alin. 1 din Codul de procedură civilă, atât timp cât apelanta nu i-a pus nicio piedică cu prilejui executării dispozițiilor din sentința civilă nr. 8658 / 12.11.2015, cu atât mai mult cu cât nu a fost începută nicio procedură de executare silită împotriva sa.
În conformitate cu prevederile art. 1002 alin. 3_din Codul de procedură civilă, hotărârea dată asupra fondului dreptului are autoritate de lucru judecat asupra unei cereri de ordonanță președințială. Chiar dacă sentința civilă nr. 8658 / 12.11.2015 nu este definitivă, ci numai executorie în privința capetelor de cerere accesorii, apreciază că prima sentință civilă se bucură în cel mai rău caz de o autoritate de lucru judecat provizorie, până la momentul soluționării definitive a litigiului ce face Obiectul dosarului nr._ .
O abordare contrară creează o instabilitate juridică, de vreme ce există două hotărâri judecătorești executorii care vizează aceleași raporturi juridice, apelanta fiind în situația în care, dacă respectă ad literam una dintre cele două hotărâri judecătorești, o va încălca în mod automat pe cealaltă. Acest fapt rezultă cu claritate din analiza dispozitivului celor două hotărâri judecătorești pronunțate în litigiile dintre părți.
Face și precizarea că art 920 Cpr.civ. reglementează expres măsurile ce pot fi luate prin ordonanță președințială pe timpul procesului de divorț. între acestea se regăsesc masuri care într-adevăr tind să păstreze un drept care s-ar păgubi prin întârziere (cum ar fi încasarea obligației de întreținere, încasarea alocației de stat) sau să prevină o pagubă iminentă (cum ar fi imposibilitatea unui soț de a folosi locuința familiei, sau stabilirea provizorie a domiciliului minorului, dacă situația sa personală și interesul său superior o cer). Or, o cerere de stabilire a unui program de vizitare nu se regăsește în această enumerare limitativă, tocmai pentru că nu îndeplinește condițiile de urgență și provizorat cerute de art. 997 și urm. C.proc.civ.
De asemenea, apreciază că sentința civilă apelată este nefondată și solicită să se aibă în vedere faptul că apelanta nu i-a îngrădit niciodată reclamantului dreptul de a avea legături personale cu minorul.
De altfel, cu ocazia dezbaterilor care au avut loc la termenul din data de 03.11.2015 în dosarul nr._, la interpelarea instanței de judecată, acesta a pretins că nu și-a mai văzut copilul de mai bine de o lună, în timp ce martorul propus de acesta, chiar fratele reclamantului, a declarat sub jurământ că tatăl minorului tocmai ce își văzuse fiul cu o zi înainte.
De asemenea, între momentul pronunțării sentinței civile nr. 865S / 12.11.2015 și momentul redactării prezentelor motive de apel, reclamantul nu a înțeles să-și exercite dreptul de a avea legături personale cu fiul nostru minor, nici în varianta stabilită prin această sentință civilă, nici în varianta stabilită prin sentința civilă apelată și nici într-o altă variantă.
În plus, consideră că se impune suspendarea executării sentinței civile apelate până la soluționarea prezentului apel.
Chiar dacă art. 1000 alin. 2 din codul de procedură civilă lasă la latitudinea instanței de apel posibilitatea de a suspenda efectele sentinței civile pronunțate într-o cerere de ordonanță președințială, apreciază că măsura suspendării în prezenta cauză este obligatorie, date fiind argumentele prezentate mai sus.
Probe: înscrisuri, interogatoriu și martori.
În drept: art. 12, art. 448 alin. 1 pct. 1, art. 920, art. 997, art. 1000, art. 1002, art. 466 și următoarele din Codul de procedură civilă, art. 263 din Codul Civil.
Analizând sentința apelantă prin prisma motivelor de apel invocate, în conformitate cu dispoz. art. 476 și urm. cod pr civilă, raportat la probele administrate în cauză și cu respectarea dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată următoarele :
În ceea ce privește apelul formulat de apelantul reclamant N. P. L., care a criticat sentința apelată sub aspectul modalității alese de instanța de fond atunci când a stabilit legătura personală cu minorul N. Ianis L., tribunalul apreciază că nu este întemeiat și îl va respinge apreciind că, raportat la vârsta copilului și domiciliul apelantului, care este în București, modalitatea aleasă de instanță este corectă.
Mai mult, față de împrejurarea că apelul formulat de către apelanta pârâtă este apreciat ca fiind fondat și urmează a fi admis, cu consecința schimbării în tot a sentinței apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, celelalte motive de apel nu vor mai fi dezvoltate în considerentele prezentei decizii.
Astfel, apelul formulat de apelanta pârâtă împotriva sentinței civile nr. 9489/10.12.2015, prin care instanța de fond a admis în parte cererea de ordonanță președințială și a stabilit provizoriu programul de vizită pentru reclamant,astfel încât acesta să poată lua legătura cu minorul rezultat din căsătorie, tribunalul constată că este întemeiat pentru următoarele considerente:
Cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul N. P. L. prin care solicita ca pe cale de ordonanță președințială să se încuviințeze legătura cu minorul N. Ianis L. a fost formulată la data de 31.08.2015, acesta menționând că la data formulării cererii exista pe rolul Judecătoriei Slatina dosarul nr._ având ca obiect divorț, stabilire domiciliu minor și exercitarea autorității părintești.
La data de 24.11.2011, la dosar s-a depus de către pârâta N. I. A. certificat de grefă eliberat în dosarul nr._ având ca obiect divorț, din care rezultă că a fost încuviințată cererea reclamantului pârât N. P. L. să aibă legături personale cu minorul N. Ianis L. născut la data de 20 aprilie 2014 conform programului stabilit de instanță.
Prin urmare, la data pronunțării sentinței civile nr. 9489/10.12.2015, prin care s-a admis în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul N. P. L. exista la dosar dovada faptului că acțiunea de divorț se soluționase deja în primă instanță.
Potrivit dispozițiilor art. 448 alin. 1 pct.1 cod pr civilă, sunt executorii de drept hotărârile primei instanțe prin care s-a stabilit modul de exercitare a autorității părintești, stabilirea locuinței minorului precum și modul de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorul.
Rezultă că, hotărârea prin care instanța de fond în cadrul procesului de divorț a stabilit și măsuri cu privire la modul de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorul, se bucură, în mod provizoriu, vremelnic de caracter executoriu de drept mai înainte de a rămâne definitivă, din considerente ce țin de interesul superior al copilului care a constituit un principiu fundamental al întregii legislații privind protecția și ocrotirea minorului.
În atare situație, dispozițiile art. 996 și urm. din codul de procedură civilă, care reglementează procedura ordonanței președințiale, nu mai sunt incidente, dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minorul fiind stabilit deja.
De asemenea, în sprijinul celor arătate anterior, pot fi invocate și dispozițiile art. 1001 din cod pr civilă, care la alineatul 2 precizează că, ordonanța președințială nu are autoritate de lucru judecat asupra cererii privind fondul dreptului, adică chiar dacă soluționarea pe fond a unei cereri care face obiectul și a ordonanței președințiale ar interveni ulterior pronunțării în procedura specială, tot hotărârea instanței de fond, deci cea dată asupra fondului dreptului, are autoritate de lucru judecat asupra unei cererii ulterioare de ordonanță președințială.
În concluzie, având în vedere considerentele de fapt și de drept arătate, tribunalul constată că apelul formulat de apelanta N. I. A. este întemeiat și în temeiul dispoz.art. 480 alin. 2 cod pr civilă, îl va admite, va anula în tot sentința civilă apelată în sensul că va respinge cererea de ordonanță președințială ca fiind rămasă fără obiect.
Văzând și dispoz.art. 453 al. 1 cod pr civilă, potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată să-i plătească părții care a câștigat la cerere cheltuielile de judecată, va fi obligat intimatul reclamant la plata sumei de 1020 lei către apelanta pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu pentru avocat și taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul reclamant N. P. L., CNP_, cu domiciliul Slatina ..9, . jud.O., în contradictoriu cu pârâta N. (S.) I. – A., CNP_, cu domiciliul în București, ., nr. 4, .. 1, ., sector 3 și cu domiciliul procesual ales la C.. Av. L. D. V. în București, .. 6, ., ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 9489/10.12.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ .
Admite apelul formulat de apelanta pârâtă N. I. A., împotriva aceleiași sentințe.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că respinge cererea de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect.
Obligă intimatul reclamant la plata sumei de 1020 lei către apelanta pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Februarie 2016.
Președinte, D. S. | Judecător, O. M. P. | |
Grefier, R. I. T. |
Red. Jud. D.S.
Tehnored. R.T.
Jud. fond. S. C.
04 Februarie 2016/ 4 ex.
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 88/2016. Tribunalul OLT | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
