Pretenţii. Decizia nr. 1007/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1007/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 1007/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1007/2013
Ședința de la 29 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. B.
Judecător S. O.
Judecător I. M.
Grefier M. T.
Pe rol amânarea pronunțării privind judecarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă ., cu sediul în C., .. 7, județul D., împotriva sentinței civile nr. 939/25.06.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă SOCIETATEA AGRICOLĂ "D." C., cu sediul în C., .. 3, județul O., având ca obiect - pretenții.
Constatându-se că dezbaterile ce au avut loc în ședința publică din data de 22.10.2013, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, instanța, deliberând în secret, a pronunțat următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 939/25.06.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr._, s-a admis cererea de chemare în judecată așa cum a fost precizată, formulata de reclamanta ., împotriva pârâtei Societatea Agricolă ,,D.”- C., având ca obiect „ pretenții”.
S-a admis în parte cererea reconvențională așa cum a fost precizată.
S-a constatat că reclamanta-pârâtă ..A are un drept de creanță față de pârâta-reclamantă Societatea Agricolă,,D.’’în cuantum de 292.843,98 lei, reprezentând subvenția ce i se cuvenea conform contractului de arendă nr.1306/13.08.2009
S-a constatat că pârâta-reclamantă Societatea Agricolă ,,D.’’ are un drept de creanță față de reclamanta-pârâtă ..A în cuantum de 318.375,47 lei reprezentând valoarea arendei ce i se cuvenea conform contractului de arendă nr.1306/13.08.2009.
S-a dispus compensarea celor două obligații în cuantum de 318.375,47 lei și de 318.375,47 lei până la concurența celei mai mici și a mai fost obligată reclamanta-pârâtă ..A să plătească pârâtei-reclamante Socicetatea Agricolă D. suma de 25 531,49 lei, reprezentând obligația ce mai rămâne de executat reclamantei-pârâte.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că între părți au avut loc relații comerciale care s-au concretizat în încheierea contractului de asociere în participațiune nr.4260/08.05.2008 și a contractul de arendare nr.1306/13.08.2009.
Potrivit contractul de arendare nr.1306/13.08.2009, arendașul ..A urma să încaseze subvenția alocată de stat pentru acest teren, să exploateze terenul în scop agricol și să plătească arenda stabilită în contract numai în natură la 700 kg/ha (art 5 raportat art.14 și art.15).
În ceea ce privește încasarea subvenției, părțile au arătat expres în art.4, lit.e) din contract că arendatorul are obligația să cedeze arendașului toate drepturile sale în legătură cu eventualele subvenții, ajutoare acordate de stat în vederea exploatării terenului; în caz contrar, arendașul are dreptul să diminueze valoarea arendei cu contravaloarea sprijinului datorat,,.
Prin adresa nr.75/01.11.2010 reclamanta a fost notificată de către pârâtă că începând cu 01.11.2010 se reziliază unilateral contractul nr. 1306/13.08.2009, în baza art.8, invocându-se faptul că până la data de 31.10.2010 nu s-a achitat arenda pentru suprafața exploatată.
Prin adresa nr.2954/04.11.2010 reclamanta a răspuns cererii de reziliere adresată de către pârâtă și a specificat faptul că rezilierea unilaterală operează cu o notificarea prealabilă de 1 an de zile, că la data la care s-a solicitat rezilierea, pârâta S.A D. C. îi datora suma de 64.054,72 lei iar pe suprafața de 325 ha avea înființate culturi care însumau o cheltuială de 177.037 lei.
Urmare a faptului că reclamanta-pârâtă, în toamna anului 2010, în baza art.9 din contract, până la data de 01.11.2010, înființase deja culturi agricole pe o suprafață de 297,80 ha, contractul de arendare nr. 1306/13.08.2009 s-a derulat și pentru anul agricol următor 2010-2011.
La data de 07.12.2010 a avut loc o întâlnire a reprezentanților celor două societăți, încheindu-se procesul-verbal de compensare a obligațiilor reciproce nr.636/07.12.2010, în care au fost evidențiate obligații reciproce ce izvorau dintr-un contract de asociere în participațiune nr.4260/08.05.2008 și din contractul de arendare nr.1306/13.08.2009, care au fost stinse.
Instanța a avut în vedere dispozițiilor art. 1144 Cod civil, potrivit cărora ,,compensația se operează de drept, în puterea legii, și chiar dacă debitorii n-ar ști nimic despre aceasta; cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată și până la concurența cotităților lor respective". Plecând de al această definiție legală au fost stabilite mai multe condiții pentru a opera compensația, respectiv reciprocitatea obligațiilor, creanțele să aibă ca obiect bunuri fungibile, creanțele ce urmează a se compensa să fie certe, lichide și exigibile
Deși legea nu prevede expres, pentru a opera compensația este necesar ca acele datorii să fie și simultane, întrucât finalitatea acestei operațiuni juridice se limitează doar la plata restului necompensat, împiedicând astfel părțile să facă plăți inutile.
In speță, nu sunt îndeplinite în totalitate condițiile cumulative impuse de lege pentru compensarea datoriilor, iar creanța invocată de reclamantă nu este certă.
Prin cererea de chemare în judecată și parcursul derulării litigiului, reclamanta-pârâtă a susținut că obligațiile reciproce ale părților izvorăsc din contractul de arendare nr.1306/13.08.2009, pârâta-reclamantă învederând însă că obligațiile reciproce izvorăsc atât dintr-un contract de asociere în participațiune încheiat între cele două părți în anul 2008 cât și din contractul de arendare nr.1306/13.08.2009.
Cele două datorii nu sunt lichide, nefiind stabilită exact valoarea fiecăreia.
Astfel, referitor la creanța reclamantei, în cererea introductivă la instanță, s-a afirmat că aceasta ar fi de 169.699,41 lei, în timp ce pârâta a susținut că, în realitate, suma se ridică la 438.222,35 lei.
De asemenea, reclamanta-pârâtă a avut în vedere la evaluarea creanței sale prețul mediul al grâului așa cum acesta este stabilit prin hotărâre a Consiliului Județean, iar pârâta-reclamanta a menționat că evaluarea creanței trebuie să aibă în vedere prețul de circulație al grâului din prezent.
Creanțele reciproce nu au ca obiect bunuri fungibile având în vedere că obiectul creanței reclamantei constă în bunuri fungibile, respectiv într-o sumă de bani, iar obiectul creanței pârâtei a fost considerat prin act juridic ( contract de arendă) ca nefiind fungibil.
Cu privire la creanța reclamantei-pârâte, din probatoriul administrat în cauză (expertiză, înscrisuri) instanța a reținut că subvenția ce trebuia încasată de către reclamantă pentru suprafața de 496,43 ha, ce a făcut obiectul contractului de arendare pentru anul agricol 2009-2010, se ridica la suma de 186.930,22 lei, iar subvenția ce trebuia încasată de către reclamantă pentru suprafața de 297,80 ha, ce a rămas în arendare pentru anul agricol 2010-2011 este în cuantum de 105.913,76 lei (95-97, 194-197).
În concluzie reclamanta-pârâtă avea de primit o subvenție totală în cuantum de 292.843,98 lei (186.930,22 lei subvenția APIA pentru anul 2010+105.913,76 subvenția APIA pentru anul 2011.
În ceea ce privește obiectul creanței pârâtei-reclamante, constând în arenda în natură, instanța a reținut că pentru anul agricol 2009-2010, până la data de 31.10.2010, pârâta-reclamantă trebuia să primească cantitatea de 347.501 kg grâu consum reprezentând arenda de 700 kg/ha pentru suprafața de 496,43 ha, iar pentru anul agricol 2010-2011, până la data de 31.10.2011, pârâta-reclamantă trebuia să primească cantitatea de 208.460 kg grâu consum reprezentând arenda de 700 kg/ha pentru suprafața rămasă în arendă de 297,8 ha.
Instanța a reținut din procesul-verbal de compensare a obligațiilor reciproce nr.636/07.12.2010, că pentru suma de 38.895,09 lei părțile au convenit compensarea parțială cu suma datorată din arenda anului agricol 2009-2010 în baza contractului de arendă nr.1306/13.08.2009, în cantitate totală de 347.501 kg (cantitatea compensată 53.912 kg=39.895,09 lei:0,74 lei /kg) și că arendă rămasă de plată după compensarea anterior menționată este de 293.589 kg = 347.501 kg-53.912 kg.
Instanța nu a considerat ca executată obligația reclamantei-pârâte de predare a cantității de 50.000 kg, menționată în procesul-verbal de compensare a obligațiilor reciproce nr.636/07.12.2010, având în vedere că atunci când creditorul, din diverse motive, refuză plata, debitorul are dreptul subiectiv de a efectua plata pentru a nu suporta consecințele neexecutării obligației pe care el vrea să o execute, legea punând în acest la dispoziția debitorului o procedură prin care se poate libera de obligația ce-i incumbă în ipoteza in care creditorul nu-si dă interesul pentru a ridica plata sau o refuză. Această procedură este reprezentată de oferta reală urmată de consemnațiune .
În cauza de fată, reclamanta-pârâtă nu a făcut dovada somării și ulterior consemnării la dispoziția pârâtei-reclamante a cantității de 50.000 kg, așa cum prevăd dispozițiile legale menționate.
În concluzie pârâta-reclamantă avea de primit o arendă totală în cantitate de 502.049 kg=293.589 kg pentru anul 2010+208.460 kg pentru anul 2011 (f.11-12,96-98).
Pârâta-reclamantă avea de primit o arendă în valoare totală de 318.375,47 lei, respectiv 293.589 kg, arenda pentru anul 2010 x 0,63 lei prețul de piață +208.460 kg, arenda pentru anul 2011 x 0,64 lei prețul de piață.
Față de cele expuse mai sus, instanța a constatat că reclamanta-pârâtă are un drept de creanță față de pârâta-reclamantă în cuantum de 292.843,98 lei, reprezentând subvenția ce i se cuvenea conform contractului de arendă nr.1306/13.08.2009 și că pârâta-reclamantă are un drept de creanță față de reclamanta-pârâtă în cuantum de 318.375,47 lei reprezentând valoarea arendei ce i se cuvenea conform contractului de arendă nr.1306/13.08.2009 și a dispus compensarea celor două obligații până la concurența celei mai mici și a obligat reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante suma de 25 531,49 lei, reprezentând obligația ce mai rămâne de executat reclamantei-pârâte.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii, în sensul anulării raportului de expertiză întocmit de expert și admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivare, recurenta arată că stabilirea valorică a obligațiilor este eronată întrucât instanța de fond nu a avut la bază documentele legale solicitate de reclamantă pe parcursul judecării cauzei, respectiv deciziile APIA de plată a subvențiilor și documente oficiale din care să rezulte prețul pieței la grâul de consum în anii 2010 și 2011.
Hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină și este lipsită de temei legal, bazându-se pe un raport de expertiză nefondat.
Referitor la evaluarea prețului pieței la grâu consum pentru anii 2010 și 2011, recurenta precizează că a solicitat expertului desemnat de instanță să ia în calcul pentru evaluarea obligației prețul prevăzut în codul fiscal, singurul act care stabilește evaluarea în bani a arendei, ținând cont de prețurile medii de piață comunicate de către Direcțiile Agricole Județene.
Menționează recurenta că este societate comercială pe acțiuni, listată la bursă pentru care legislația în domeniu prevede auditarea situațiilor financiare, controlul întocmirii documentelor fiind extrem de riguros, toate operațiunile de plăți fiind efectuate în baza documentelor justificative prevăzute de lege.
Concluzionând, . datorează arendă către SA D. C. suma de 248.852,65 lei, în loc de 318.375,47 lei cum în mod greșit a constatat instanța de fond, luând ca referință prețuri de 0,63 lei/kg, respectiv 0,64 lei/kg., fără nicio fundamentare.
De asemenea, recurenta consideră că este relevant și util cauzei, prețul tranzacționat de părțile litigante la grâul de consum pentru a compara cu prețul stabilit conform codului fiscal.
Referitor la cuantumul ajutorului financiar(subvenția) pe suprafața de teren datorată de pârât SA D. C., recurenta subliniază faptul că singura diminuare a sumelor stabilite prin hotărâre de guvern ce se aplică tuturor fermierilor este reducerea liniară a plăților, orice alte diminuări ale acestor sume fiind considerate penalizări din cauza culpei fermierilor la declararea suprafețelor.
Recursul este fondat.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 169.699,41 lei reprezentând debit datorat conform contractului de arendă nr.1306/2009, potrivit căruia, urma să exploateze o suprafață de 520,31 ha. teren agricol situat pe raza orașului C., achitând o arendă de 700 kg. grâu consum/ha pentru fiecare an agricol.
Contractul de arendă a fost încheiat pe o perioadă de 5 ani cu începere de la data de 1.07.2009.
La termenul din 11.12.2012, pârâta a formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantei la plata arendei constând în 502,049 kg.grâu sau contravaloarea în lei a acestei cantități la prețul pieței stabilit la momentul executării efective.
În urma probelor administrate în cauză, respectiv concluziile raportului de expertiză și acte, instanța de fond a constatat că reclamanta are un drept de creanță față de pârâtă în cuantum de 292.843,98 lei, iar pârâta un drept de creanță față de reclamantă de 318.375,47 lei, dispunând compensarea celor două obligațiuni.
La stabilirea valorii arendei, instanța de fond a avut în vedere concluziile raportului de expertiză care a stabilit contravaloarea unui kilogram de grâu consum la prețul de circulație actual al pieței de 1 leu.
Din analiza contractului de arendă se constată că arenda este stabilită la 700 kg. consum /ha pentru fiecare an agricol, fără să se precizeze că valoarea unui kilogram de grâu este estimată în funcție de prețul de circulație al pieței.
În această situație, se apreciază că la stabilirea valorii unui kilogram de grâu consum, instanța de fond trebuia să aibă în vedere prețul mediu stabilit prin hotărârea Consiliului Județean O. pentru produsele agricole aferente anului 2010-2011.
Având în vedere dispozițiile art. 312 cod procedură civilă, urmează să se admită recursul, să se caseze sentința și să se trimită cauza spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării cauzei, se va dispune efectuarea unei expertize contabile, urmând ca la stabilirea prețului unui kilogram de grâu consum, să se aibă în vedere prețurile medii ale produselor agricole, menționate în hotărârile Consiliului Județean O..
Se vor avea în vedere și celelalte motive de recurs invocate de recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă ., cu sediul în C., .. 7, județul D., împotriva sentinței civile nr. 939/25.06.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă SOCIETATEA AGRICOLĂ "D." C., cu sediul în C., .. 3, județul O., casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 Octombrie 2013 la Tribunalul O..
Președinte, I. B. | Judecător, S. O. | Judecător, I. M. |
Grefier, M. T. |
Red.IM/SM
JF.D. R.Fl.
Ex.2
30.10.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 339/2014. Tribunalul OLT | Pretenţii. Decizia nr. 219/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
