Contestaţie la executare. Decizia nr. 54/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 54/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 54/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 54/2014
Ședința publică de la 12 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. Tițoiu
Judecător I. D.
Judecător M. I. S.
Grefier M. R.
Pe rol, soluționarea recursurilor civile declarate de recurentul contestator D. N. M., domiciliat în Slatina, ., ., ., recurenta intimată Administrația Județeană a Finanțelor P. O., cu sediul în Slatina, ., județul O. și recurenta intimată C. de A. de S. O., cu sediul în Slatina, județul O., declarate împotriva sentinței civile nr. 9786 din data de 10 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, având ca obiect- contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat D. M. G. pentru recurentul contestator D. N. M., lipsă recurentele intimate Administrația Județeană a Finanțelor P. O. și C. de A. de S. O..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 159 ind.1 alin. 4 c.p.c., constată, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 3 c.p.c., că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Avocat D. M. G. depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare a recurentului contestator, cu nr._/2014. Solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosar.
Instanța încuviințează proba.
Avocat D. M. G. arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Din oficiu, instanța invocă si punein discuție excepția de tardivitate a recursului declarat de C. de A. de S. O..
Pentru recurentul contestator, avocat D. M. G., solicită admiterea excepției și respingerea recursului declarat de C. de A. de S. O., ca tardiv formulat.
Asupra recursului declarat de contestatorul D. N. M., solicită admiterea acestuia, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivare, arată că se impune această măsură întrucât instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate de contestator în condițiile în care acesta nu și-a modificat sau completat niciodată acțiunea.
În subsidiar, solicită modificarea sentinței și pe fond admiterea contestației la executare așa cum a fost formulată și în acest sens arată că anterior comunicării titlului executoriu și a somației, contestatorul nu a primit vreo decizie de impunere cu privire la obligațiile pe care acesta le-ar avea din desfășurarea vreunei activități, aspect ce a fost dovedit în speța de față.
Despre decizia nr._ contestatorul a luat cunoștință din întâmpinarea de la dosar și a contestat-o la AFP Slatina, iar prin decizia nr. 415/2013 a fost desființată prima. Raportul de inspecție fiscală cât și deciziile de impunere au fost anulate prin decizia nr. 1329/2011 a Tribunalului O..
Având în vedere și restul motivelor inserate în cererea de recurs se impune admiterea acestuia așa cum a fost formulat.
Cu privire la recursul declarat de intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. O., solicită respingerea ca nefondat.
Solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 25.02.2013 sub nr._, contestatorul D. N. M. în contradictoriu cu intimatele Direcția Generală a Finanțelor P. O. – Administrația Finanțelor P. Slatina și C. de A. de S. O., a formulat contestație la executare împotriva formelor de executare reprezentate de titlul executoriu nr._ și somația nr. 28/_ /_, emise de intimata AFP Slatina în dosarul de executare nr._/28/_ /_, solicitând anularea acestora, exonerarea sa de la plata oricărei sume de bani și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, contestatorul a arătat că la data de 18.02.2013 a ridicat de la oficiul poștal Slatina recomandata 127/161 care conținea titlul executoriu și somația menționate anterior, prin care i se comunica faptul că are de plată suma de 26.352,00 lei.
A precizat că atât în titlul executoriu, cât și în somație la rubrica „natura obligației fiscale” este trecut „contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele care realizează venituri din activități independente” fără să se precizeze din ce documente provine această contribuție și care este modul de calcul a sumei de 26.352,00 lei.
De asemenea, atât în somație cât și în titlul executoriu contestat nu este trecut codul de înregistrare fiscală ce în mod obligatoriu este atribuit unei persoane fizice care realizează venituri din activități independente.
Mai mult, nu este precizată activitatea independentă și perioada pentru care se solicită plata acestei sume.
De asemenea, persoanele fizice care realizează venituri din activități independente au obligația de a ține evidențe contabile, registrul-jurnal de încasări și plăți în baza căruia se stabilesc sumele de plată. Însă întrucât nu desfășoară activități independente, nu are obligația să întocmească aceste documente și nu a înțeles în baza căror înscrisuri i se solicită suma din titlul executoriu și somația sus menționate.
În cuprinsul dispoz. art. 46 alin. 1 Cod fiscal sunt definite veniturile din activități independente: „veniturile din activități independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesiile libere și veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activități adiacente”, iar contestatorul a precizat că nu a desfășurat și nu desfășoară nici una din aceste activități cu caracter permanent lucrativ.
A menționat că în anul 2011 a avut un control din partea Serviciului de inspecție fiscală persoane fizice 1 din cadrul DGFP O. pentru perioada 2006-2010 în urma căruia a fost întocmit raportul de inspecție fiscală nr. 982/28.02.2011 prin care s-a stabilit că prin operațiunile de vânzări imobile din perioada 1.01.2009 – 27.04.2009 a devenit persoană impozabilă. Acest raport și deciziile de impunere stabilite în baza acestui raport au fost contestate la Tribunalul O. și au fost anulate prin sentința nr. 1329 din 13.06.2012 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ *, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 21.11.2012.
În consecință, nu există o activitate independentă și deci niciun temei legal pentru a fi obligat să plătească suma din somație și titlul executoriu contestate, situație în raport de care a solicitat admiterea contestației, anularea celor două acte de executare – titlul executoriu și somația – și să se dispună exonerarea sa de la plata oricărei sume de bani.
Intimata Direcția Generală a Finanțelor P. O. - Administrația Finanțelor P. Slatina, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare și menținerea actelor de executare ca fiind legale și temeinice.
A precizat intimata că titlurile de creanță care au stat la baza actelor de executare contestate nu au fost predate în materialitatea lor de către C. Națională de S., debitele fiind preluate informatic conform pct. 10.1 din anexa nr. 1 la Protocolul – cadru de predare – primire a documentelor și informațiilor privind contribuțiile sociale obligatorii datorate de persoane fizice.
Mai mult, conform art. V din OUG 125/2011 „competența de administrare a contribuțiilor sociale datorate de persoane fizice prevăzute la alin. 1 pentru veniturile aferente perioadelor fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 2012, precum și perioadei 1 ianuarie – 30 iunie 2012 cu titlu de contribuții sociale aferente anului 2012 și totodată, pentru soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative prin care s-a făcut stabilirea, revine caselor de asigurări sociale, potrivit legislației specifice aplicabile fiecărei perioade.”
Pentru aceste motive intimata Administrația Finanțelor P. Slatina a solicitat introducerea în cauză în calitate de intimate a Casei Județene de S. O..
A mai precizat intimata că potrivit art. 141 alin. 2 din OG nr. 92/2003, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Întrucât contestatorul nu a înțeles să achite debitul cu care figura în evidențele fiscale, respectiv suma de 26.352 lei, organele de executare silită au declanșat procedura de executare silită pentru recuperarea acestora conform art. 141 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, prin emiterea somației nr. 28/_ /_ din 07.02.2013 și a titlului executoriu nr._ din 07.02.2013. Atât somația contestată cât și titlul executoriu au fost comunicate contestatorului în data de 18.02.2013 cu confirmare de primire.
În ceea ce privește titlurile de creanță emise de C. Județeană de S. O., față de dispozițiile art. 172 alin. 3 din Codul de procedură fiscal, consideră intimata că instanța civilă nu poate analiza, în cadrul contestației la executare, apărările contestatorului cu privire la cuantumul obligațiilor de plată stabilite în sarcina sa prin titlul executoriu contestat, atâta vreme cât, potrivit art. 141 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă și, prin urmare, conținutul titlului executoriu este identic cu cel din titlul de creanță iar contestatorul are deschisă o altă cale de atac oferită de art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, cale specială împotriva titlului de creanță.
Astfel, nu se pot formula apărări de fond în cadrul contestației la executare atunci când titlul executoriu care stă la baza executării silite este reprezentat de o hotărâre pronunțată de un organ de jurisdicție, fie o instanță judecătorească, fie un alt organ din afara sistemului instanțelor judecătorești, dar care are atribuții jurisdicționale.
În ceea ce privește motivele invocate de contestator în cererea supusă judecății, acestea nu vizează motive de nelegalitate ale actelor contestate ci se referă exclusiv la legalitatea și temeinicia titlului de creanță emis de C. de A. de S. O..
Actele de executare, respectiv somația și titlul executoriu contestate sunt întocmite în mod corect și conțin toate mențiunile prevăzute de lege. Este prevăzut actul prin care e individualizată creanța, e menționat termenul de plată dar și cuantumul sumei datorate, fiind comunicate toate aceste acte de executare către contestator.
La data de 20.06.2013 a depus întâmpinare intimata C. de A. de S. O., prin care a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția necompetenței materiale în soluționarea litigiului.
Pe fond, intimata C. de A. de S. O. a arătat faptul că toate susținerile contestatorului exced cadrului legal deoarece acesta figurează ca și contribuabil în evidențele C.A.S. O..
Conform art. 208 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii pentru toți cetățenii români cu domiciliul sau reședința în România.
Contestatorul are venituri din chirii în perioada 01.01.2006 – 07.04.2011. Data angajării este data de 07.04.2011, din această dată CAS O. nu i – a mai calculat CASS la FNUASS, având și calitatea de angajat. Reaua credință privind cunoașterea legii (privind obligativitatea contribuției la FNUASS) derivă și din faptul că din data de la care a luat la cunoștință nu a dorit să plătească în mod intenționat, după primirea deciziilor a făcut contestație. După prezentarea la CAS O. (datorită contestației) a indicat o adresă de corespondență unde nu a mai primit nici un plic recomandat.
Titlul de creanță potrivit art. 35 alin. 1 și 2 din Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007 este reprezentat de deciziile emise de CAS O. în baza veniturilor declarate la Administrația Finanțelor P. Slatina.
Obligația de plată a CASS – ului la F.N.U.A.S.S. s – a născut în momentul în care s – a efectuat depunerea declarației la DGAFP O.. Decizia de impunere emisă de către C.A.S. O. a fost emisă în baza deciziilor de impunere emise de către Administrația Finanțelor P. O.(în baza declarațiilor estimative și deciziilor privind veniturile depuse de contestator).
Obligațiile de plată s – au stabilit având în vedere termenele de plată, respective odată cu plata impozitului pe venit datorat, trimestrial, până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru.
Deciziile emise de CAS O. sunt legal emise respectându-se prevederile legale din preambulul deciziilor.
La termenul de judecată din 26.09.2013, intimata C. de A. de S. O. a renunțat la excepțiile invocate prin întâmpinare.
Soluția instanței de fond:
Prin sentința civilă nr. 9786 din data de 10 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul D. N. M., formulată în contradictoriu cu intimatele Direcția Generală a Finanțelor P. O. – Administrația Finanțelor P. Slatina și C. de A. de S. O..
S-a dispus îndreptarea titlului executoriu nr._ din data de 07.02.2013 în sensul că Documentul prin care s–a evidențiat suma de plată este Decizia nr._ din 31.05.2012 iar Termenul legal de plată este 20.08.2012.
A fost obligată intimata Direcția Generală a Finanțelor P. O. – Administrația Finanțelor P. Slatina la plata către contestator a sumei de 199 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxa judiciară de timbru + timbrul judiciar).
Motivarea instanței de fond:
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 31.05.2012 C. Națională de A. de S. O. a emis Decizia referitoare la obligațiile de plată și calcul accesorii nr._, prin care stabilea în sarcina contestatorului D. N. M., pentru plata cu întârziere a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor venituri ale bugetului general consolidat, obligația de plată a sumei de 26.352 lei cu titlu de debit principal restant. Potrivit dispozițiilor art. 110 din O.G. nr. 92/2003, decizia emisă de către intimata C. Națională de A. de S. O. constituia titlu de creanță și putea fi contestată conform dispozițiilor art. 205 și 207 din același act normativ în termen de 30 zile de la data comunicării acestui înscris, aceste din urmă mențiuni regăsindu – se în cuprinsul deciziei. Titlul de creanță reprezentat de Decizia referitoare la obligațiile de plată și calcul accesorii nr._ din 31.05.2012 a fost transmis contestatorului inițial prin serviciul poștal, prin scrisoare recomandată (fila 113) însă, întrucât nu s – a putut finaliza operațiunea de remitere efectivă a titlului de creanță către contestator, comunicarea s – a realizat prin publicitate, respectiv prin emiterea unui anunț colectiv la data de 04.07.2012, contestatorul regăsindu – se la poziția nr. 1.
Urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 125/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și a Ordinului comun privind procedura de predare – primire a documentelor și informațiilor în vederea administrării de către Agenția Națională de Administrare Fiscală a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice, creanța înscrisă în titlul de creanță reprezentat de Decizia referitoare la obligațiile de plată și calcul accesorii nr._ din 31.05.2012 a fost preluată de către intimata Direcția Generală a Finanțelor P. O. - Administrația Finanțelor P. Slatina.
Având în vedere că termenul de plată a sumei de 26.352 lei a ajuns la scadență iar contestatorul nu a înțeles să achite debitul, intimata Direcția Generală a Finanțelor P. O. - Administrația Finanțelor P. Slatina a declanșat procedura de executare silită prin emiterea somației nr. 28/_ /_ și a titlului executoriu nr._, ambele din 07.02.2013.
Actele de executare au fost comunicate contestatorului la data de 18.02.2013 prin serviciul poștal.
Potrivit art. 172 alin. 1 din Codul de procedură fiscală – Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii iar potrivit art. 174 alin. 3 din același act normativ – Dacă admite contestația la executare, instanța, după caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseși, anularea sau lămurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată.
În raport de starea de fapt rezultată din probatoriul administrat în cauză și analizând actele de executare silită contestate, instanța a reținut că la data de 07.02.2013 intimata Administrația Finanțelor P. Slatina, în conformitate cu prevederile art. 141 din Codul de procedură fiscală a emis titlul executoriu nr._ prin care s – a stabilit că D. N. M., contestatorul, are de achitat suma de 26.352 lei, prin expirarea termenului de plată al obligațiilor fiscale.
Cu toate că documentul prin care au fost individualizată suma de 26.352 lei, corect înscrisă în titlul executoriu, era Decizia referitoare la obligațiile de plată și calcul accesorii nr._ din 31.05.2012, intimata, la rubrica Doc. prin care s – a individualizat suma de plată a făcut următoarea mențiune – Doc nr._ din data 28.02.2012.
Or, această mențiune nu are corespondență în înscrisul prin care a fost individualizată suma datorată de către contestator.
Mai mult, nr._ reprezintă doar numărul de înregistrare al uneia dintre declarațiile inițiale în baza căreia s – a stabilit suma de plată și care se regăsește în Decizia referitoare la obligațiile de plată și calcul accesorii nr._ din 31.05.2012, acest din urmă document fiind cel prin care a fost individualizată suma de 26.352 reprezentând debitul principal restant. Așadar, documentul prin care a fost individualizată suma datorată de către contestator, respectiv suma de_ lei – menționată în titlul executoriu, este Decizia referitoare la obligațiile de plată și calcul accesorii nr._ din 31.05.2012.
În ceea ce privește termenul de plată pentru suma de_ lei, instanța a constatat că în mod greșit intimata a stabilit că termenul de plată al debitului a fost 28.02.2012.
În realitate, termenul de plată al sumei de_ lei este 20.08.2012, dată la care a intervenit scadența obligației.
Pentru a concluziona astfel, instanța a avut în vedere Anunțul colectiv privind comunicarea prin publicitate nr._ din 04.07.2012 și dispozițiile art. 111 din Codul de procedură fiscală potrivit cărora – (1) Creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează.
(2) Pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, astfel:
a) dacă data comunicarii este cuprinsă în intervalul 1 – 15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare;
b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16 – 31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.
La pct. 4 din anunțul colectiv privind comunicarea prin publicitate nr._ din 04.07.2012 se menționează că data comunicării titlului de creanță este data la care expiră termenul de 15 zile de la data anunțului publicitar, în condițiile art. 44 alin. 3 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în cauza de față 19.07.2012. În raport de această dată și de dispozițiile art. 111 alin. 2 lit. b din Codul de procedură fiscală, instanța a constatat că obligațiile de plată stabilite prin Decizia referitoare la obligațiile de plată și calcul accesorii nr._ din 31.05.2012 trebuiau executate până la data de 20.08.2012.
Astfel, rămânând la analiza motivelor de nelegalitate ale actelor de executare emise de către intimată, raportat la afirmația contestatorului potrivit căreia la rubrica Natura obligației fiscale din titlul executoriu și somație nu se precizează din ce documente rezultă această contribuție și care este modul de calcul al sumei de 26.352 lei, instanța nu a reținut ca fiind întemeiată o astfel de susținere având în vedere faptul că obligația de plată a contestatorului este reprezentantă chiar de contribuția de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente.
Pe de altă parte, documentul din care rezultă obligația fiscală este Decizia referitoare la obligațiile de plată și calcul accesorii nr._ din 31.05.2012 comunicată contestatorului la data de 19.07.2013 așa cum se arăta anterior iar modul de calcul rezultă într-un mod lipsit de echivoc din anexa la această decizie.
În ceea ce privește codul de înregistrare fiscală care lipsește din cuprinsul actelor de executare instanța a reținut că lipsa acestui element nu reprezintă o situație care să conducă la anularea acestor înscrisuri în prezenta cauză.
Pentru a aprecia în acest sens, instanța a constatat că în cuprinsul actelor de executare se regăsește codul numeric personal al contestatorului ca și element de identificare în sensul art. 141 alin. 4 rap. la art. 43 alin. 2 lit. c din Codul de procedură fiscală.
Pe de altă parte lipsa acestui element ar trebui să producă o vătămare contestatorului care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, vătămare însă care nu rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei și care nu a fost dovedită de către contestator pe parcursul judecății.
În ceea ce privește lipsa din cuprinsul actelor de executare a activității independente desfășurate și a perioadei pentru care se solicită sumele stabilite în titlul de creanță, instanța a constatat, de asemenea, că o astfel de susținere nu poate fi reținută întrucât, pe de – o parte aceste elemente se regăsesc în titlul de creanță iar pe de altă parte nu este obligatoriu ca activitatea care a impus obligația de plată să fie menționată în actele de executare fiind înscrisă doar natura acestei obligații cf. dispozițiilor art. 141 alin. 4 din Codul de procedură fiscală.
Referitor la cuantumul sumei menționate în titlul executoriu nr._ ca fiind datorată de către contestatorul D. N. M. precum și la activitatea din care rezultă această sumă stabilită cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, instanța a constatat că nu poate supune analizei pe calea prezentei contestații la executare aspecte referitoare la titlul executoriu în temeiul căruia a fost începută executarea.
Pentru a aprecia în acest fel, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 172 alin. 3 din Codul de procedură fiscală potrivit cărora – Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În cauza de față, instanța a constatat că nu pot fi analizate împrejurări care se referă la fondul titlului de creanță atâta timp cât contestatorul avea la îndemână calea contestației împotriva titlului de creanță – Decizia referitoare la obligațiile de plată și calcul accesorii nr._ din 31.05.2012, comunicată contestatorului la data de 19.07.2013, în termen de 30 de zile de la comunicare potrivit pct. 3 din decizie.
Contestația la executare fiind o cale de atac deschisă contra măsurilor de executare nelegale, instanța învestită cu soluționarea acesteia este ținută a se limita să cerceteze dacă actele de executare se realizează cu respectarea dispozițiilor legale privind executarea silită, neputând analiza existența și întinderea obligațiilor fiscale stabilite în sarcina contestatorului potrivit evidențelor fiscale ale intimatei Direcția Generală a Finanțelor P. O., astfel de motive putând fi invocate pe calea unei contestații împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale, prevăzută de Titlul IX din O.G. nr. 92/2003 republicată.
În ceea ce privește comunicarea titlului de creanță către contestator și posibilitatea acestuia de a – l contesta pe calea prevăzută în Titlul IX din O.G. nr. 92/2003, instanța a constatat că intimata C. de A. de S. O. a respectat dispozițiile art. 44 alin. 2 – 22 din Codul de procedură fiscală în ceea ce privește comunicarea titlului de creanță, procedând la comunicarea prin publicitate doar după ce s – a constatat că nu se poate realiza prin serviciul poștal.
În ceea ce privește deciziile de impunere nr. 983 din 28.02.2011, nr. 984 din 28.02.2011 și nr. 685 din 27.04.2011 și raportul de inspecție fiscală nr. 982 din 28.02.2011, titluri de creanță care au făcut obiectul dosarului nr._ *, instanța a reținut pe de – o parte că acestea nu pot face obiectul contestației la executare în procedura prevăzută de dispozițiile art. 172 alin. 1 din Codul de procedură fiscală iar pe de altă parte acestea nu au stat la baza emiterii titlului executoriu contestat în prezenta cauză așa cum rezultă din adresa nr._ din 26.08.2013 a intimatei Direcția Generală a Finanțelor P. O..
În concluzie, în raport de toate aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea formulată de către contestatorul D. N. M. în contradictoriu cu intimatele Direcția Generală a Finanțelor P. O. – Administrația Finanțelor P. Slatina și C. de A. de S. O. și a dispus îndreptarea titlului executoriu nr._ din data de 07.02.2013 în sensul că Documentul prin care s – a evidențiat suma de plată este Decizia nr._ din 31.05.2012 iar Termenul legal de plată este 20.08.2012.
Având în vedere dispozițiile art. 274 din codul de procedură civilă potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată precum și faptul că intimata Direcția Generală a Finanțelor P. O. – Administrația Finanțelor P. Slatina este cea care a emis actele de executare contestate în prezenta cauză, a fost obligată la plata către contestator a sumei de 199 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – taxa judiciară de timbru.
Calea de atac exercitată:
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs contestatorul D. N. M. și intimatele Administrația Județeană a Finanțelor P. O. și C. de A. de S. O..
În recursul declarat de contestatorul D. N. M. este criticată hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate, solicitându-se în principal, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, modificarea sentinței, în sensul admiterii contestației, anulării titlului executoriu nr._ și a somației nr. 28/_ /_.
În motivare, contestatorul arată că instanța de fond nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, ci pe un aspect care nu a fost invocat în cursul cercetării judecătorești, recurentul nu și-a modificat sau completat niciodată acțiunea în sensul îndreptării titlului executoriu așa cum s-a dispus prin dispozitiv.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra motivelor pe care recurentul le-a invocat și care vizau anularea formelor de executare.
Precizează recurentul că până să-i fie comunicate titlul executoriu și somația nu a primit vreo decizie de impunere referitoare la obligațiile pe care le are din desfășurarea vreunei activități, DGFP O. – AFP Slatina, având obligația de-ai comunica documentele în baza cărora s-a întocmit titlul executoriu așa cum rezultă și din decizia nr.415/03.12.2013 eliberată de Direcția Regională a Finanțelor P. C..
În speță, s-a făcut dovada faptului că actul administrativ prin care s-a stabilit obligația de plată, respectiv decizia nr._ nu a fost comunicată, deși AFP Slatina a arătat faptul că, în fapt, comunicarea s-a făcut prin publicitate prin decizia nr.415 din 03.12.2013, în realitate trebuia comunicată prin scrisoare recomandată, procedură ce a fost viciată.
Referitor la debitul reprezentând accesorii, recurentul arată că, necomunicându-i-se decizia nr._ referitoare la accesorii, nu avea cum să i se comunice decizia referitoare la debit, acestea fiind trecute pe una și aceeași decizie.
Această decizie a fost atacată de contestator la AFP Slatina, recurentul luând cunoștință de existența acesteia din întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de intimată, nefiindu-i comunicată, iar ca răspuns la contestația formulată a fost emisă decizia nr.415 din 03.12.2013 de Direcția Regională a Finanțelor P. C. prin care s-a dispus desființarea deciziei nr._.
Fiind vorba de una și aceeași decizie referitoare atât la debit cât și la accesorii, iar soluția fiind desființarea deciziei, rezultă că întreaga decizie a fost desființată.
Mai mult, instanța de fond precizează că decizia nr._ este din data de 31.05.2012, iar Direcția Regională a Finanțelor P. C. precizează că această decizie este din 01.07.2012.
În ceea ce privește natura obligației de plată, suma rezultă din activități independente, respectiv tranzacționare bunuri imobile, iar CAS s-a calculat în baza deciziilor de impunere nr.983 și 984 din 28.02.2011 ca urmare a celor consemnate în raportul de inspecție fiscală nr.982/28.02.2011.
Precizează recurentul că atât raportul de inspecție fiscală cât și deciziile de impunere au fost anulate prin decizia nr.1329 din 13 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ *, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 21.11.2012, soluție care nu a mai fost transmisă de către DGFP – AFP Slatina, către CAS O..
De menționat faptul că Tribunalul O.- Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal a dispus anularea deciziei nr.221/26.04.2013 a DGFP O. și a deciziei de impunere nr._ din 31.12.2012 emisă de AFP Slatina în cuantum de 2256 lei reprezentând dobânzi aferente debitului principal restant în sumă de 26.352 lei preluat la data de 30.06.2012 de la C. de A. de S. și, totodată, instanța a menționat că debitele principale de plată s-au stabilit în urma raportului de inspecție fiscală nr.982/28.02.2011 întocmit de Serviciul de Inspecție Fiscală din cadrul DGFP O. în urma căruia s-au emis deciziile de impunere nr.984 și 983 din 28.02.2011. Totodată, s-a precizat faptul că nu se pot plăti accesorii cât timp nu există un debit principal, prin actele administrative fiscale contestate, contestatorul a devenit persoană vătămată.
Se mai arată de către contestator că a depus la dosar o adeverință eliberată de DGFP O. – AFP Slatina în care este precizat faptul că nu a desfășurat și nu desfășoară nici un fel de activitate independentă, astfel că nu poate fi obligat la plata unor sume de bani reprezentând venituri la bugetul de stat pentru o activitate care nu există.
Consideră recurentul că neîntemeiată este și susținerea instanței de fond în sensul că sumele de bani reprezintă de fapt CAS datorat din chirii ca și activitate independentă deoarece, această activitate potrivit codului fiscal, nu poate fi considerată ca activitate independentă decât dacă o persoană fizică are înregistrate la data de 31 decembrie a anului calendaristic, mai mult de cinci contracte de închiriere în derulare ori acest lucru nu a fost dovedit de intimată.
Hotărârea instanței de fond cuprinde dispoziții contradictorii deoarece, în timp ce consideră că actele de executare, respectiv somația și titlul executoriu sunt întocmite în mod corect și conțin toate mențiunile prevăzute de lege, instanța dispune totuși îndreptarea titlului executoriu chiar dacă numai cu privire la numărul documentului prin care s-a evidențiat suma de plată și a termenului legal de plată.
Însă, datorită acestui lucru actele de executare nu sunt corecte nici din punctul de vede al laturii obligației fiscale, nici a documentului prin care s-a evidențiat suma de plată și nici a termenului legal de plată, mai mult, documentul prin care s-a evidențiat suma de plată, respectiv decizia nr._ a fost desființat de Direcția Regională a Finanțelor P. C..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 și următoarele cod procedură civilă.
În recursul declarat de recurenta intimată Administrația Județeană a Finanțelor P. O., se solicită admiterea recursului și, în temeiul prevederilor art. 480 cod procedură civilă, schimbarea sentinței recurate în sensul respingerii ca neîntemeiată a contestației la executare formulată de D. N. M., cu consecința menținerii titlului executoriu nr._/07.02.2013.
Astfel, potrivit art.141 alin.2 din OG 92/2003, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Precizează intimata că, întrucât reclamantul nu a înțeles să achite debitul cu care figura în evidența fiscală, respectiv suma de 26.352 lei, organele de executare silită din cadrul AFP Slatina au declanșat procedura de executare silită prin recuperarea acestora prin emiterea somației și a titlului executoriu care au fost comunicate contestatorului la data de 18.02.2013 cu confirmare de primire.
Astfel, instanța de fond, în mod eronat a reținut faptul că în actele de executare a fost trecut eronat termenul de plată și că documentul prin care s-a evidențiat suma de plată este decizia nr._ din 31.06.2012.
Așadar, actele de executare, respectiv somația și titlul executoriu sunt întocmite în mod corect și conțin mențiunile prevăzute de lege.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 480 al.2 din codul de procedură civilă.
În recursul declarat de intimata C. de A. de S. O., se arată că susținerile contestatorului exced cadrului legal, deoarece acesta figurează ca și contribuabil în evidențele CAS O., iar potrivit Legii 95/2006, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii pentru toți cetățenii români.
În speță, contestatorul are venituri din chirii în perioada 01.01._11, iar data angajării este data de 07.04.2011, din această dată CAS O. nu i-a mai calculat CASS la FNUASS, având și calitatea de angajat, iar reaua credință a acestuia reiese din faptul că, din data de la care a luat cunoștință de obligațiile care îi revin, nu a dorit să plătească în mod intenționat, deși răspunsul la contestație l-a primit la adresa pe care CAS O. o avea în programul informatic.
Precizează recurenta că între CNAS și MFP a fost încheiat un protocol de colaborare prin care administrațiile financiare locale comunică trimestrial caselor județene de asigurări de sănătate, veniturile realizate de PFA și persoanele care desfășoară profesii liberale, iar CAS O. a calculat contribuția de asigurări de sănătate datorată de contestator raportat la veniturile realizate conform informațiilor primite de la AFP Slatina, unde figurează cu venituri impozabile realizate din activități independente.
Obligația de plată a CASS-ului la FNUASS s-a născut în momentul în care s-a efectuat depunerea declarației la DGAFP O., iar în baza protocolului devine opozabilă și CAS O..
Decizia de impunere emisă de către CAS O. a fost emisă în baza deciziilor de impunere emise de AFP O. în baza declarațiilor estimative și deciziilor privind veniturile depuse de contestator, iar obligațiile de plată s-au stabilit având în vedere termenele de plată, respectiv o dată cu plata impozitului pe venit datorat, astfel trimestrial la venitul estimat, până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru, iar aceste decizii sunt legal emise, respectându-se prevederile legale din preambulul deciziilor.
De asemenea, conform art.257, contestatorul avea obligația constituirii și virării contribuției de sănătate.
Menționează recurenta că această contribuție de asigurări sociale de sănătate a fost calculată corect și achitarea cu întârziere a dus la calculul de accesorii până la data achitării integrale potrivit art. 365 din Legea 95/2006.
Astfel, pentru neplata la scadență a contribuțiilor se calculează și se datorează accesorii în condițiile Ordonanței Guvernului nr.92/2003 privind codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 120 cod procedură fiscală, majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
Pentru că debitul nu a fost achitat la timp, au fost calculate majorări de întârziere, acestea calculându-se în continuare până la achitarea integrală a debitului.
În drept, au fost invocate dispozițiile codului de procedură civilă.
Contestatorul D. N. M. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor formulate de Administrația Județeană a Finanțelor P. O. și C. de A. de S. O., ca neîntemeiate, cu motivarea că actele de executare, respectiv titlul executoriu și somația sunt complet eronate la toate rubricile pe care le cuprind.
Astfel, la rubrica ,,natura obligației fiscale’’ este trecută –Contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele care realizează venituri din activități independente – ori această specificație este complet eronată, chiar AFP Slatina a eliberat adeverința nr.8593 din 28.03.2013 în care se precizează că nu figurează în evidența AFP Slatina că a desfășurat sau desfășoară activități independente din profesii libere conform unei legi speciale sau activități comerciale autorizate de Oficiul Registrului în baza OUG nr.44/2008.
În ceea ce privește cea de a doua rubrică,,Documentul prin care s-a evidențiat suma de plată’’ este trecut – documentul nr._ din 28.02.2012 care nu i-a fost comunicat și nu știe ce reprezintă, astfel că nu îi este opozabil.
De asemenea, Administrația Județeană a Finanțelor P. O. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de D. N. M. ca nefondat, întrucât reclamantul nu a înțeles să achite debitul cu care figura în evidența fiscală, respectiv suma de 26.352 lei, organele de executare silită din cadrul AFP Slatina au declanșat procedura de executare silită prin recuperarea acestora prin emiterea somației și a titlului executoriu care au fost comunicate contestatorului la data de 18.02.2013 cu confirmare de primire.
Raportat la speța de față, se precizează că, cerințele admisibilității contestației la executare, cale de atac de care a uzitat reclamantul D. N. M. nu sunt întrunite, deoarece împotriva titlului de creanță în temeiul căruia a fost pornită executarea există o altă procedură prevăzută de lege.
Mai mult decât atât, recurentul nu a făcut în nici un fel dovada că ar fi contestat titlul de creanță în baza căruia s-a pornit executarea silită.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și următoarele cod procedură civilă.
C. de A. de S. O. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată și totodată, a invocat excepția netimbrării acțiunii reclamantului raportat la dispozițiile art.1 din Legea 146/1997.
In recurs s-a administrat proba cu înscrisurile noi depuse de părți la dosar.
La termenul de astăzi Tribunalul a invocat si a pus in discutia contradictorie a părtilor exceptia tardivității declararii recursului formulat de C. de A. de S. O..
Analizând exceptia invocata cu prioritate, in conditiile art.137 al.1 C.pr.civ., potrivit cărora instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, urmează a constata că recursul este tardiv.
Astfel, Tribunalul constată că prin dispozițiile art. 301 C.pr.civ. legiuitorul a impus declararea recursului într-un termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, termen de decădere, ce nu a fost respectat de către recurenta pârâtă.
Astfel, din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, inclusiv a procesului verbal de comunicare a hotărârii contestate, aflat la fila 135 dosar de fond, reiese că sentința fost comunicată intimatei CAS O. la 13 decembrie 2013.
Din data postei aplicata pe plicul de corespondență cu care recursul CAS a fost expediat către Judecătoria Slatina, rezultă că cererea de recurs a fost formulată de intimata la 08 ianuarie 2014, peste termenul de 15 zile prevăzut de legiuitor, situație ce impune respingerea recursului ca tardiv formulat.
Așa fiind, tribunalul va respinge ca tardiv recursul formulat.
Pe cale de consecință instanța nu va mai putea analiza motivele de nelegalitate invocate în cererea de recurs.
Analizând recursul declarat de recurentul contestator D. N. M., in strânsă legătura cu cel declarat de intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. O.,prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozitiile legale incidente in cauză, Tribunalul reține următoarele:
Relativ la recursul contestatorului, Tribunalul constată că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut (art.304 pct.6 C.pr.civ.), deoarece prin contestatia dedusa judecătii contestatorul a solicitat anularea titlului executoriu si a somației emise de intimata ALFP, iar instanța de fond a dispus, fără a se fi cerut, îndreptarea acestora.
Este adevărat ca in materia contestației la executare se poate dispune si îndreptarea actului de executare contestat, insa acest lucru trebuie sa se fi solicitat in mod expres, astfel încât sa se respecte principiul disponibilității ce guvernează procesul civil.
In speță instanța de fond era ținuta a verifica si a stabili daca titlul de creanța înscris in titlul executoriu există, dacă acesta a fost comunicat catre debitor, daca respectiva creanță a ajuns la scadență, aceasta fiind de fapt cauza emiterii titlului executoriu, cu consecința somării debitorului, după cum rezulta din dispozitiile art. 141 al.2 din OG nr.92/2003, potrivit cărora ,,Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege”.
Din aceste prevederi rezultă că între sumele înscrise în titlul de creanță (care trebuie sa fie corect individualizat) si cele înscrise in Titlul executoriu si apoi in somație este necesar sa existe o deplină concordanță.
Mai mult, de esența executării fiscale este comunicarea catre debitor a titlului de creanță, moment de la care curge termenul de plată, astfel încât la expirarea acestuia, titlul de creanță devine titlu executoriu.
Observând actele si lucrările dosarului, se constată că intimata AJFP a înscris in conținutul titlului executoriu contestat un titlu de creanță reprezentat de documentul nr._/28.02.2012, in privința căruia nu a făcut dovada comunicării către contestatorul debitor.
Mai mult, prin adresa nr._/26.08.2013 intimata AJFP a comunicat instanței că titlul de creanță a fost comunicat contestatorului prin anunțul colectiv nr._/04.07.2012 (f.82 dosar fond).
Singurul act administrativ fiscal comunicat contestatorului debitor prin respectivul anunt este Decizia referitoare la obligațiile de plată și calcul accesorii nr._ din 31.05.2012, despre care intimata insăsi afirmă că ar reprezenta titlul de creanță in baza caruia a pornit executarea silită.
Or acest inscris nu este mentionat in titlul executoriu, ceea ce înseamnă că nu a stat la baza emiterii acestuia din urmă.
In consecință titlul executoriu si somatia emise sunt nelegale si in dezacord cu titlul de creanță si urmează a fi anulate ca atare.
Motivarea este similara si in ceea ce priveste recursul declarat de intimata AJFP O., care a susținut ca unic motiv de recurs greseala instantei de fond in a aprecia că titlul de creană este reprezentat de decizia nr._ din 31.05.2012.
Or, chiar prin relatiile comunicate instanței de fond si înscrisurile depuse la dosar, recurenta intimata a susținut contrariul: ca titlul de creanță reprezentat de aceasta decizie ar fi fost comunicat debitorului prin anuntul colectiv nr._/04.07.2012(f.82 dosar fond).
In consecință, văzând dispozițiile art.312 al.1 si 3 C.pr.civ., Tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de intimata recurenta Administrația Județeană a Finanțelor P. O. si va admite recursul declarat de recurentul contestator D. N. M., împotriva sentinței civile nr. 9786 din data de 10 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, va modifica sentința în sensul că va admite contestația la executare și va anula actele de executare contestate (somația și titlul executoriu).
In temeiul dispoz art.23 al.1 lit.e) din legea nr.146/1997, se va dispune restituirea către recurentul contestator a taxei judiciare de timbru în cuantum de 291 lei (fond și recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta intimată C. de A. de S. O., cu sediul în Slatina, .-3 ,județul O., împotriva sentinței civile nr. 9786 din data de 10 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu recurentul contestator D. N. M., domiciliat în Slatina, ., ., . și recurenta intimată Administrația Județeană a Finanțelor P. O., cu sediul în Slatina, ., județul O., ca tardiv formulat.
Respinge recursul declarat de recurenta intimată Administrația Județeană a Finanțelor P. O., cu sediul în Slatina, ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 9786 din data de 10 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu recurenta intimată C. de A. de S. O., cu sediul în Slatina, ..1-3 ,județul O. și recurentul contestator D. N. M., domiciliat în Slatina, ., ., ., ca nefondat.
Admite recursul formulat de recurentul contestator D. N. M., domiciliat în Slatina, ., ., împotriva sentinței civile nr. 9786 din data de 10 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu recurenta intimată Administrația Județeană a Finanțelor P. O., cu sediul în Slatina, ., județul O. și recurenta intimată C. de A. de S. O., cu sediul în Slatina, ..1-3, județul O., modifică sentința, în sensul că admite contestația la executare și anulează actele de executare contestate (somația nr. 28/_ /_ și titlul executoriu nr._ din 07.02.2013).
Dispune restituirea către recurentul contestator a taxei judiciare de timbru în cuantum de 291 lei (fond și recurs).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2014, la Tribunalul O..
Președinte, A. C. Tițoiu | Judecător, I. D. | Judecător, M. I. S. |
Grefier, M. R. |
Red./TehnoredM.I.S.
JF:C. N.C.
Ex.2
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1009/2013. Tribunalul OLT | Contestaţie la executare. Decizia nr. 31/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
