Pretenţii. Decizia nr. 784/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 784/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 784/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 784/2015
Ședința publică de la 21 octombrie 2015
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE C. T.
Judecător I. D.
Grefier M. R.
Pe rol, judecarea apelului civil, privind pe apelantul reclamant S. Județean de urgență C., cu sediul în C., ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 1288 din data de 03 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât B. M. domiciliat în Caracal, ., ., ., județul O., având ca obiect- pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia învederează și că prin cererea de apel s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 c.p.c., constată în conformitate cu prevederile art. 95 c.p.c. și 466 alin. 1 c.p.c. că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține pentru soluționarea apelului promovat.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față;
P. sentința civilă nr. 1288/2015 Judecătoria Caracal a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului B. M., invocată din oficiu de instanța de judecată.
A respins acțiunea formulată de reclamantul S. C. de Urgență C., în contradictoriu cu pârâtul B. M., pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.
A respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului ridicată de pârât.
A respins excepția prescripției dreptului la acțiune ca rămas fără obiect.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere mai întâi dispozițiile art.248 alin.1 C.p.c: potrivit cu care instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură.
Cu privire la lipsei calității procesuale pasive pentru că celelalte excepții presupun ca toate părțile să aibă calitate procesuală în cauză instanța a constatat că reclamantul a solicitat instanței ca victima să fie obligată să-i achite suma de 883,26 lei reprezentând cheltuielile cu spitalizarea sa, în perioada 23.04-26.04.2011 apreciind că sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii delictuale ale acestuia.
Instanța a apreciat că nu sunt incidente prevederile art. 998-999 V.c.civ. având în vedere că faptul ilicit, lovirea acestuia care a avut ca urmare cauzarea de leziuni implicând regiuni multiple ale corpului datorită căruia victima a fost internată în spital a fost urmare agresiunii unei alte persoane iar internarea pârâtului a avut loc in perioada 23.04-26.04.2011,
Una dintre condițiile care atrage răspunderea delictuală a unei persoane este aceea de a săvârși o faptă ilicită.
Pe plan procesual, săvârșirea unei asemenea fapte atrage după sine existența calității sale procesuale pasive în procesul în care s-ar pune problema reparării pagubei cauzată printr-o asemenea faptă, conform art.32 și art. 36 N.c.p.c
Potrivit art.313 din Legea nr.95/2006 persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Potrivit acestei reglementări specifice și particulare rezultă că numai persoana care printr-o faptă care aduce daune sănătății altei persoane, răspunde pentru prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, pentru că, prevederea legii este clară și limitativă.
De aceea, în cadrul răspunderii delictuale pentru cauzarea unui astfel de prejudiciu ,ce formează obiectul unui litigiu civil, numai această persoană are calitate procesuală pasivă și nu victima pentru că, legea nu prevede o obligație din partea acesteia de a achita c/v cheltuielilor de spitalizare în nici o împrejurare.
Susținerea reclamantului cu privire la culpa beneficiarului îngrijirilor medicale a apreciat-o instanța ca fiind neîntemeiată, având în vedere că legea nu stabilește în sarcina persoanei vătămate obligația de a identifica agresorul .
Pe cale de consecință, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune ca rămas fără obiect, având in vedere că excepția putea fi analizată numai în cazul în care pârâtul ar fi avut calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește lipsa capacității procesuale de folosință a reclamantului invocată de pârât, instanța de asemenea a respins-o ca neîntemeiată deoarece potrivit art. 313 furnizorii de servicii medicale au dreptul de a recupera cheltuielile de spitalizare acordate în condițiile reglementate de acest text de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul solicitând admiterea apelului, casarea sentinței cu trimiterea spre rejudecare la instanța de fond și pe cale de consecință obligarea pârâtului la plata debitului ce reprezintă contravaloarea serviciilor medicale acordate acestuia de către spital.
În motivare, apelantul arată că, potrivit dispozițiilor Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății ,,persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale’’, iar spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală datorată, întrucât pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia, nu se suportă din fondul asigurărilor sociale de sănătate, astfel încât spitalul trebuie să deconteze casei de asigurări de sănătate cheltuielile de spitalizare de la persoanele vinovate.
În speță, s-au efectuat cheltuieli și s-a asigurat asistență medicală pârâtului, astfel încât S. C. Județean de Urgență C. a suferit o diminuare a patrimoniului, fără ca pentru aceasta să existe o justă cauză.
Or, pârâtul nu a făcut demersurile legale pentru a identifica persoana culpabilă și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a agresat.
De asemenea, apelantul a precizat faptul că a chemat în judecată pe pârât după ce acesta a fost înștiințat despre debit și i s-a pus în vedere că comunice date/documente din care să reiese cine este autorul faptei și în urma cărora unitatea să facă demersurile necesare pentru recuperarea debitului și virarea sumei către CAS D., iar spitalul nu deține date privind persoanele care au produs fapta decât evidența persoanelor spitalizate.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, stabilesc cu claritate persoana împotriva căreia furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta pentru recuperarea daunei suferite, ca urmare a prestării asistenței medicale în favoarea unei persoane - victimă a unui accident de circulație sau agresiuni, sarcina reparării prejudiciului revenind persoanelor care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane.
Legea stabilește cadrul procesual în care se va desfășura un eventual litigiu având ca obiect recuperarea contravalorii prestațiilor, excluzând posibilitatea obligării victimei pe de o parte, iar pe de altă parte, legea nu impune în sarcina acesteia obligația de a identifica persoana vinovată, iar o astfel de omisiune nu poate fi interpretată ca faptă ilicită a victimei care să atragă răspunderea acesteia în temeiul răspunderii civile delictuale.
Concluzionând, se constată că, așa cum și instanța de fond a reținut, pârâtul nu poate fi obligat la plata respectivei sume de bani, ci numai persoana vinovată de producerea prejudiciului asupra sănătății pârâtului.
Față de această situație, se constată că instanța de fond a apreciat corect probele administrate în cauză și a aplicat corect dispozițiile legale incidente, excepția lipsei calității procesuale pasive fiind admisă în mod corect.
Pe cale de consecință, cum instanța de fond a dat o interpretare corespunzătoare dispozițiilor legale aplicabile în speță, în temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de apelantul reclamant S. Județean de urgență C., cu sediul în C., ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 1288 din data de 03 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât B. M. domiciliat în Caracal, ., ., ., județul O..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 octombrie 2015, la Tribunalul O..
Președinte, C. T. | Judecător, I. D. | |
Grefier, M. R. |
Red.CT
Jf. I.rezeanu
4 ex./27.10.2015
| ← Actiune in regres. Decizia nr. 854/2015. Tribunalul OLT | Actiune in regres. Decizia nr. 239/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
