Reziliere contract. Hotărâre din 08-03-2013, Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul OLT la data de 08-03-2013 în dosarul nr. 275/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 275/2013
Ședința de 08 martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. Tițoiu
Judecător I. D.
Judecător M. I. S.
Grefier M. R.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurenta pârâtă ., cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 1435 din data de 02 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Corabia, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. C. I., cu domiciliul ales în . obiect- reziliere contract.
Instanța, constatând că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 06 martie 2013, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, deliberând în secret a pronunțat următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr. 1435 din data de 02 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Corabia, s-a admis în parte, cerere formulată de reclamantul T. C. I., în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect ,,reziliere contract”.
S-a constatat că a intervenit rezilierea de drept a contractului de arendă nr.310/02.11.2010 încheiat de către reclamant și ..
S-a admis excepția lipsei de interes cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata arenzii, invocată din oficiu, de instanță și s-a respins acest capăt de cerere, ca fiind lipsit de interes.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 02.11.2012, între pârti s-a încheiat contractul de arendă nr. 150/02.11.2010, înregistrat la Consiliul Local Studina sub același număr, pentru suprafața de 1,00 ha teren arabil.
Deși pârâta în calitate de arendaș s-a obligat prin acest contract să predea arendatorului 30% din producția obținută, conform prevederilor legii arendei, aceasta nu și-a respectat obligațiile contractuale și nu a predat arenda pentru anul 2011.
Cu privire la rezilierea contractului de arendă nr. 150/02.11.2010, instanța a constatat că la data când reclamanta a încheiat contractele de arendare cu societatea pârâtă era în vigoare Legea nr.16/1994, așa cum aceasta a fost modificată prin Legea nr.20/2008.
Pârâta a depus la dosarul cauzei o notificare către reclamantă prin care îi solicita acesteia să se prezinte la sediul său pentru ridicarea arendei, însă nu a solicitat constatarea întârzierii reclamantei, prin formele prevăzute de art. 1079 cod civil (art.1079 Cod civil -prin intermediul executorului judecătoresc sau cerere de chemare în judecată), astfel încât reclamanta să fie pusă în întârziere cu privire la obligația de a se prezenta la sediul pârâtei pentru ridicarea arendei.
Instanța a reținut că punerea în întârziere a debitorului obligației de plată a arendei s-a realizat prin cererea de chemare în judecată, instanței revenindu-i sarcina de a stabili dacă debitorul si-a executat sau nu obligațiile contractuale, în acest sens avându-se în vedere prevederile contractuale cu privire la obligația de plată a arendei, prevederile legii arendei ( Legea 16/1994 actualizată) și dispozițiile generale în materia plătii.
Astfel, instanța de fond a constatat că în contractul încheiat de părți nu se prevede locul efectuării plătii în natură devenind astfel aplicabile regulile generare în materie de plată, respectiv 1104 alin 2 Cod civil care prevede că, în situația în care părțile nu au stabilit locul plătii aceasta se efectuează la domiciliul debitorului ( în cazul de față domiciliul pârâtului), plata fiind cherabilă.
În cauza de față, debitorul nu a făcut dovada plătii arendei sau a consemnării ei la dispoziția creditorului, motiv pentru care instanța a constatat culpa debitorului pârât în neexecutarea obligațiilor contractuale, cu consecința intervenției rezilierii de drept a contractului de arendă.
Cu privire la excepția lipsei de interes al reclamatului referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, instanța a constatat că, în conformitate cu art. 6 alin 5 din Legea 16/1994, contractele de arendare încheiate în scris și înregistrate la consiliul local constituie titluri executorii pentru plata arendei la termenele și în modalitățile stabilite în contract. Rezultă din această dispoziție legală că, reclamanta se află deja în posesia unui titlu executoriu pe care trebuie doar să-1 pună în executare silită, fără a mai fi necesară o hotărâre judecătorească în același sens.
Or, persoana interesată are posibilitatea să solicite executorului judecătoresc punerea în executare a contractului de arendă, astfel încât, fără a face dovada că s-a adresat executorului judecătoresc pentru demararea executării silite și că au existat impedimente de natură juridică în realizarea dreptului, nu justifică practic niciun interes juridic în deschiderea unei proceduri judiciare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâtă ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificare sentinței, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
În motivare, se arată că instanța de fond nu a dat eficiență actelor și probelor de la dosar, în sensul că nu s-a avut în vedere că reclamantul nu s-a prezentat la interogatoriu, astfel că sunt incidente dispozițiile art.225 cod procedură civilă, aceste împrejurări fiind un început de dovadă scrisă.
De asemenea, nu s-a ținut cont de faptul că reclamantul, în mod intenționat, nu s-a prezentat în anul 2011 pentru a-și ridica produsele, încheind în acest sens la data de 01.09.2010, un alt contract de arendă cu o altă societate, deci, în speță, societății pârâtei nu i se poate imputa vreo culpă, din probe nerezultând că reclamantul a fost refuzat de către recurentă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 și următoarele și art. 274 cod procedură civilă
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate raportat la dispozițiile art.969 și următoarele, art.1020,1021 cod civil, tribunalul urmează să constate că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 969 alin.1 din vechiul cod civil în vigoare la data încheierii contractului dintre părți, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar în conformitate cu dispozițiile art. 970 alin.1 din același act normativ, convențiile trebuie executate cu bună credință.
P. contractul de arendare înregistrat la Consiliul Local Studina la 2.11.2010 care constituie legea părților s-a prevăzut în Cap.V, nivelul arendei, modalitățile și termenele de plată, statuându-se că nivelul arendei este de 30%, iar plata se face în produse și bani imediat după recoltarea culturii, dar nu mai târziu de 45 de zile, plata urmând să se facă direct la sediul arendașului ori, în cea de a doua modalitate prin mandat poștal la adresa arendatorului.
Din depoziția martorului M. S., rezultă că societatea pârâtă a plătit arendatorilor contravaloarea arendei, atât pentru anul agricol 2010-2011, cât și pentru perioada 2011-2012, iar în localitatea Studina se cunoaște de către toți arendatorii, faptul că plata în natură se face imediat după treierat, în zilele de sâmbătă și duminică.
Același martor a arătat că este de notorietate perioada în care se efectuează plata în natură, iar la cererea arendatorilor se poate face și în bani.
Cu adresa nr.8 din 20.01.2012, deci anterior introducerii cererii de chemare în judecată, recurentul pârât l-a notificat pe reclamantul intimat să se prezinte la sediul societății pentru a-și ridica drepturile cuvenite potrivit contractului.
Or, în contract cu privire la plata arendei în natură se specifică doar perioada în care se face aceasta nu și modalitatea în care se va face, situație în care sunt aplicabile dispozițiile art.1104 alineat final din vechiul cod civil, locul plății fiind cel al domiciliului debitorului ., plata fiind cherabilă și nu portabilă.
Așa fiind, în mod greșit prima instanță a reținut că debitorul a fost pus în întârziere prin cererea de chemare în judecată, întrucât pentru a fi aplicabile dispozițiile art.1114,1121 cod civil, ar fi trebuit să existe o înțelegere anterioară între părți cu privire la plata în bani a arendei, înțelegere care în speța dedusă judecății nu a existat, nici măcar sub forma unei notificări a reclamantului intimat către debitorul recurent care a cerut direct rezilierea contractului.
Mai mult, înainte de recoltarea grâului, reclamantul intimat a încheiat un alt contract de arendă, astfel cum rezultă din înscrisul depus la filele 30,31 dosar fond pentru aceeași suprafață de teren într-o perioadă în care ar fi fost imposibil să se rețină vreo culpă în neexecutarea contractului în sarcina arendașului.
Așa fiind, tribunalul constată că recurentul pârât nu are culpă în neexecutarea contractului, cel care nu și-a îndeplinit angajamentele fiind reclamantul, astfel că acțiunea sa în reziliere este neîntemeiată, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de 304 pct.9 cod procedură civilă, astfel că în conformitate cu art. 312 al.1 cod procedură civilă, recursul urmează a fi admis, iar sentința modificată în sensul respingerii cererii de reziliere contract, ca neîntemeiată.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă ., cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 1435 din data de 02 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Corabia, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. C. I., cu domiciliul ales în . în sensul că respinge cererea reclamantului privind rezilierea, ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 martie 2013, la Tribunalul O..
Președinte, A. C. Tițoiu | Judecător, I. D. | Judecător, M. I. S. |
Grefier, M. R. |
Red.ID/SM
JF;D. R.Fl.
Ex.2
11.04.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 146/2013. Tribunalul OLT | Uzucapiune. Decizia nr. 129/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
