Rezoluţiune contract. Decizia nr. 69/2016. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 69/2016 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 69/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBOLT:2016:020._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 69/2016
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. O.
Judecător V. V.
Grefier A. D.
Pe rol, soluționarea apelului civil declarat de apelantul pârât M. M. D., domiciliat în Slatina, ., ., împotriva sentinței civile nr.3872 din 12 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă I. E., domiciliată în Slatina, ., . și intimata reclamantă I. M.,domiciliată în Slatina, ., ., ., având ca obiect rezoluțiune contract .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21.01.2016 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Tribunalul având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor de la dosar a amânat pronunțarea la data de 28.01.2016, dată la care deliberând în secret a pronunțat următoarea soluție.
INSTANȚA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3872/12.05.2015, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Slatina a admis cererea având ca obiect „rezoluțiune contract„ formulată de reclamanta I. E., în contradictoriu cu pârâții I. M. și M. M. D. și a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 277/25.01.2007 .
Totodată, a fost obligat pârâtul M. M. D. la 1750 de lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere si abitatie autentificat sub nr.277 din data de 25.01.2007 la BNP V. C., reclamanta a vândut pârâților M. (actualmente I.) M., fiica sa, și soțului acesteia din acel moment, M. M. D., un imobil - apartament situat în Slatina, ., . cu nr. cadastral provizoriu 377/2 jud.O., prețul vânzării fiind compus din suma de 35.200 de lei, la care s-a adăugat obligația cumpărătorilor pârâți de a o întreține pe reclamantă și a o îngriji sub toate aspectele, la nivelul acesteia de trai, până la sfârșitul vieții, când cei doi pârâți se obligau să o înmormânteze după obiceiurile creștinești. În cuprinsul contractului s-a menționat că vânzătoarea reclamantă a primit de la cumpărători suma de 35.200 de lei iar obligația de întreținere pe care pârâții urmau să o presteze în favoarea reclamantei constând în: îngrijirea locuinței și gospodăriei, realizarea igienei personale, supravegherea și îngrijirea medicală necesară, menținerea și ameliorarea capacităților fizice și intelectuale, procurarea și pregătirea hranei, filele 4. In același contract de vânzare-cumpărare s-a menționat si faptul ca reclamanta și-a rezervat dreptul de a locui in apartamentul înstrăinat pe tot timpul vieții.
Apartamentul a fost înscris în CF_ a mun. Slatina, filele 6,7.
Din răspunsurile pârâtului și ale reclamantei la interogatoriu, filele 161, întrebarea 4 și 163 întrebarea 8, instanța de fond a reținut că părțile au locuit împreună până în anul 2012, când pârâții, s-au despărțit iar pârâtul M. M. D. nu a mai locuit în apartamentul situat în Slatina, ., . rămânând să locuiască reclamanta împreună cu pârâta și copilul minor al pârâților.
În ceea ce privește susținerile pârâtului potrivit cărora, în perioada 2010-2011, pârâta M. (actualmente I.) M. ar fi fost plecată la muncă în străinătate, de unde a trimis sume de bani reclamantei reprezentând întreținerea datorată acesteia, în urma administrării interogatoriului acesteia, instanța de fond a reținut că afirmațiile au fost confirmate parțial, în sensul că pârâta a trimis sume de bani pe numele reclamantei, dar acestea au avut drept scop întreținerea minorului M. E., copilul pârâților, fiind destinate exclusiv nevoilor acestuia –hrană, școlarizare, etc., filele 158, verso iar pregătirea medicală pe care o are i-a dat ocazia să o ajute pe mama sa, reclamanta, când aceasta are nevoie, fără să înțeleagă să efectueze aceasta activitate în considerarea îndeplinirii obligațiilor contractuale, ci raportat la obligațiile morale pe care le are față de mama sa. Totodată pârâta a recunoscut că locuiește cu reclamanta și fiul ei, dar își folosește salariul exclusiv pentru întreținerea fiului său.
Din declarațiile martorilor P. M. E. și B. G., filele 168-169, martori propuși de reclamantă, s-a reținut că părțile au locuit împreună până în anul 2012, când pârâții s-au despărțit în fapt și numai pârâta a continuat să locuiască cu reclamanta iar începând cu anul 2012 pârâtul a continuat să vină în vizită în mod sporadic. Totodată martorii au declarat că atât în perioada 1997-2012 cât și ulterior, reclamanta era cea care achita cheltuielile de întreținere ale apartamentului, pârâta folosindu-și resursele financiare pentru întreținerea copilului ei iar despre pârât nu au văzut vreodată ca acesta să o viziteze pe reclamantă sau să-i procure hrană și medicamente.
Martorul M. L., martor propus de pârât, a declarat în fața instanței de fond că știe că pârâtul nu a mai locuit cu celelalte părți din proces începând cu anul 2011, dar că acesta ar mai fi trimis pachete cu alimente la interval de 3 săptămâni sau o lună destinate reclamantei și copilului pârâtului, filele 170, pachetele cu alimente fiind înmânate fiului său. A mai arătat că, începând cu luna octombrie 2014, pârâtul a trimis alimente prin fiul său la locuința în care acesta locuiește cu reclamanta și pârâta circa o dată pe lună, fiind prezent și martorul cu acea ocazie.
Reclamanta, răspunzând la interogatoriul formulat de pârât și prin susținerile făcute în fața instanței de fond, a declarat că alimentele erau compuse din produse din carne de porc, erau destinate copilului pârâtului și nu puteau fi consumate de aceasta datorită bolii de care suferă.
Potrivit art. 102 alin 1 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicarea a Noului cod civil contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
Contractul de întreținere, conform legislației (și doctrinei) aplicabile în speță, contractul fiind încheiat sub imperiul vechiului Cod civil, este un contract nenumit, sinalagmatic, prin care o parte își asumă obligația de a-i asigura întreținere celeilalte părți pe tot timpul vieții, în schimbul unei sume de bani sau a înstrăinării unui bun, iar după moarte s-o înmormânteze.
Potrivit dispozițiilor art.1020–1021 C.civ., în vigoare la data încheierii contractului, „condiția rezolutorie este subînțeleasă întotdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una dintre părți nu îndeplinește angajamentul său.”,, „într-acest caz, contractul nu este desființat de drept. Partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune-interese. Desființarea trebuie să se ceară înaintea justiției, care, după circumstanțe, poate acorda un termen părții acționate.”
Instanța de fond a reținut că, pentru a fi admisibilă rezoluțiunea, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: una din părți să nu-și fi executat obligațiile ce-i revin; neexecutarea să-i fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația; debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere în condițiile prevăzute de lege.
Datorită caracterului alimentar și succesiv al obligației de întreținere, termenul are caracter esențial, debitorul fiind de drept în întârziere.
Prestația unei obligații de întreținere are corespondent în obligația celeilalte părți născută din contract și în starea de nevoie a beneficiarului întreținerii. De asemenea nerespectarea obligației de întreținere trebuie să fie culpabilă părții îndatorate la acest lucru .
Din probele administrate a rezultat că reclamanta a fost nevoită să apeleze la ajutorul altor persoane care să o ajute, așa cum rezultă din declarația martorei P. M. E., filele 168, că acesta s-au aflat cu adevărat în nevoie iar pârâții, de peste un trei ani de zile, nu au mai îngrijit-o.
Coroborând declarațiile martorilor cu răspunsurile părților la interogatoriu și înscrisurile depuse, instanța de fond a apreciat că reclamanta nu a beneficiat de întreținere din partea pârâților din anul 2012, așa cum această obligație a fost definită în conținutul contractului a cărui rezoluțiune se solicita, atât pârâta cât și pârâtul M. M. D. înțelegând să asigure întreținerea fiului lor minor și nu au mai avut în vedere îndeplinirea obligațiilor de întreținere asumate prin contractul autentificat sub nr.277 din data de 25.01.2007.
Jurisprudența in materie a statuat ca, atunci când izvorul obligației de întreținere este un contract, noțiunea de întreținere este complexa. Astfel, noțiunea de întreținere include multiple prestații, precum procurarea si prepararea hranei, cumpărarea de îmbrăcăminte, încălțăminte, lenjerie, medicamente, îngrijiri medicale. Astfel, trebuie analizat daca debitorul si-a îndeplinit obligația de întreținere in toata complexitatea ei, raportat la conținutul obligației, si nu la starea debitorului sau a creditorului. Jurisprudența a mai statuat ca debitorul este obligat la executare chiar si atunci când creditorul are mijloace de întreținere.
Conform jurisprudenței, acela care, in neexecutarea unui contract de întreținere, întâmpina rezistenta beneficiarului, care refuza nejustificat prestațiile, poate sa ceara instanței sa transforme obligația sa . bani determinata, echivalenta întreținerii pe care o datora.
Or, in cauza de fata, atunci când au locuit împreună in apartamentul obiect al contractului, pentru a achita întreținerea acestui imobil reclamanta a folosit si bani proveniți din pensia acesteia. Totodată, pârâții nu au dovedit că au asigurat nevoile de hrană, îmbrăcăminte și asistență medicală ale reclamantei, conform înscrisurilor depuse de pârât acesta trimițând suma de 200 de lei lunar reclamantei în perioada iunie-august 2012, în perioada mai 2014 (după sesizarea instanței cu prezenta cerere)-februarie 2015 a mai trimis prin mandat poștal lunar sume de bani, între 120 și 135 de lei/lună, filele 177, neexistând în schimb nicio dovadă că în perioada 28.08._14 pârâții ar fi încercat în vreun fel, chiar prin virarea de sume de bani reclamantei, îndeplinirea obligațiilor contractuale .
Apărarea paratului, conform căreia nu i s-a permis sa meargă la apartamentul unde locuia reclamanta, a fost găsită lipsita de relevanta, atât timp cat pârâții aveau posibilitatea sa ceara instanței sa transforme obligația de întreținere (pe care si-o asumaseră prin contract) . bani determinata, echivalenta întreținerii pe care ei o datorau reclamantei. Insa pârâții au preferat sa rămână in pasivitate și o astfel de solicitare a fost formulată de către pârâtul M. M. D. numai în timpul prezentului proces, reclamanta opunându-se categoric acestei cereri, înțelegând să solicite rezoluțiunea contractului.
Cum, față de prevederile art.1020–1021 C.civ., posibilitatea opțiunii între a solicita executarea contractului sau rezoluțiunea acestuia, aparține numai părții în privința căreia angajamentul nu s-a executat, deci în speța de față reclamantei, instanța de fond a respins cererea pârâtului.
În aceste condiții, instanța de fond a reținut că sunt întrunite cumulativ condițiile de admisibilitate ale rezoluțiunii contractului, neexecutarea nefiind imputabilă pârâților, astfel că, având în vedere disp. art. 1020 c.civ., a admis acțiunea, dispunând rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere și abitație autentificat sub nr. 277/25.01.2007.
Văzând totodată prevederile art. 453 și 454 din C.proc. civ., având în vedere că pârâta a recunoscut pretențiile reclamantei, instanța de fond a obligat pârâtul M. M. D. la 1750 de lei cheltuieli de judecată către reclamantă .
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel apelantul pârât M. M. D., pe care o critică pentru nelegalitate si netemeinicie și solicită admiterea apelului, modificarea sentinței instanței de fond in sensul respingerii cererii formulate de intimata reclamanta I. E..
În motivarea apelului se arată că, prin probele administrate, a dovedit nu numai faptul că nu a încetat niciodată să presteze întreținerea la care a fost obligat, însă, cea care refuză această întreținere ( sau o parte din aceasta ) este chiar reclamanta-intimată.
Astfel, cu înscrisuri, a făcut dovada că a trimis în mod constant sume de bani prin mandat poștal către reclamantă, sume de bani pe care le-a acceptat pana în luna mai 2014, moment de la care refuza primirea acestor sume. Aceste susțineri sunt dovedite cu mandatele poștale transmise, dar si cu relațiile solicitate de către instanța de fond către posta romana, proba neanalizata de către instanța de fond la pronunțarea hotărârii.
Cu celelalte probe (testimoniala si interogatoriu) a făcut dovada că lunar îi trimite reclamantei-intimate produse alimentare, constând în pasări de țară, lapte, brânză, oua, dar si legume si fructe, produse pe care reclamanta nu le-a returnat niciodată, mai puțin pachetul din luna decembrie 2014 ( asa cum a rezultat din declarația martorilor si din interogatoriul administrat intimatei-reclamante).
Mai arată că tot intimata-reclamanta este cea care refuza orice alt ajutor, iar apelantul nu poate intra si în imobilul ce a făcut obiectul contractului încheiat si astfel se află în imposibilitate de a se achita si de celelalte obligații, obligații de care se achita însă fosta soție, pârâta I. (M.) M., care locuiește împreună cu reclamanta, are o relație apropiată cu aceasta dar și o calificare de specialitate fiind asistent medical si se ocupă de îngrijirea locuinței, supravegherea si îngrijirea medicală a reclamantei.
Precizează că se află în fata unui contract de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere, la autentificarea căruia s-a achitat suma de 35.200 lei reprezentând prețul vânzării, la care se adaugă obligația cumpărătorilor de a întreține și îngriji pe reclamantă la nivelul său de trai până la încetarea din viață.
Apreciază ca reclamanta-intimata nu a făcut dovada ca nivelul sau de trai a fost modificat, dupa despărțirea de către fiica intimatei-reclamante si nici dovada stării de nevoie in care s-ar afla, iar pe de alta parte, arată că a făcut dovada că dupa ce a divorțat de intimata-parata I. M., a continuat sa se achite de obligațiile asumate prin contract, cea care a refuzat sa primească întreținere fiind chiar intimata-reclamanta.
Mai arată că, a învederat instanței ca în toata aceasta perioadă, a fost si este si în prezent salariat la . a obținut si obține un venit peste media salariaților de pe platforma industriala Slatina, a avut suficiente fonduri pentru a achita prețul vânzării stipulat în cuprinsul contractului de vanzare-cumparare, pentru a efectua numeroase îmbunătățiri la acest imobil în vederea sporirii valorii lui de piață si a confortului locatarilor, a asigura întreținerea minorului rezultat din căsătoria cu pârâta M. M. prin plata lunara a sumei de 450 lei cu titlul de pensie de întreținere dar si prin asigurarea tuturor celor necesare minorului, care locuiește mai mult la domiciliul său, dar si pentru a asigura reclamantei cele necesare traiului potrivit nivelului sau de trai.
Susține că instanța de fond nu a dat eficacitate probelor administrate din care rezulta cu certitudine ca intimata I. M. ( fosta M.) continua sa-i acorde intimatei Irimeci E., întreținerea conform obligațiilor asumate prin contract, și s-a limitat numai sa ia act de afirmația acestei intimate ca refuza im mod categoric sa-i mai acorde intretinere reclamantei, in condițiile in care din probatoriul administrat a rezultat contrariul, insa chiar instanța de fond a retinut ca neexecutarea contractului nu este imputabila pârâților ( fila 7 paragraful 4).
Este însă de înțeles acțiunea intimatei-reclamate care, încearcă în acord cu fiica sa, intimata I. ( M.) M., să scoată de la masa de partaj imobilul ce a făcut obiectul contractului de vanzare-cumparare a cărei rezoluțiune se solicită, după ce în dosarul având ca obiect partaj bunuri comune, instanța de judecata a reținut imobilul ca fiind dobândit în timpul căsătoriei.
Apreciază ca instanța de fond trebuia sa aiba in vedere si acest aspect, pe care l-a dovedit cu înscrisuri ( hotărârea judecătoreasca si încheierea de admitere in principiu) dar si prin proba testimoniala si interogatoriu, insa fara nici o mențiune cu privire la apărarea sa, instanța de fond a trecut peste aceste aspecte si retine în mod cu totul nejustificat si contrar probatoriilor administrate ca reclamanta-intimata nu a mai primit intretinere din partea paraților din anul 2012.
Mai mult decât atat, hotarararea cuprinde motive contradictorii, in sensul ca instanța de fond a retinut următoarele " instanța retine că sunt întrunite cumulativ condițiile de admisibilitate ale rezolutiunii contractului, neexecutarea nefiind imputabilă pârâților...astfel ca urmează sa dispună rezolutiunea contractului " ( fila 7 paragraful 4 din hotărâre, ori reținând faptul ca neexecutarea nu-i poate fi imputabila lui, consecința era respingerea cererii si nu admiterea ei.
O alta critica adusa hotărârii instanței de fond este aceea ca a respins in mod neîntemeiat, cererea sa prin care a solicitat transformarea obligației de întretinere . bani determinata (o renta), reprezentând echivalenta întretinerii pe care o datora intimatei-reclamante.
Arată că, pentru a-i respinge cererea, instanța de fond a retinut ca aceasta cerere a formulat-o numai el, nu si parata-intimata I. ( M.) M., iar reclamanta s-a opus categoric .
Apreciază ca cererea este una admisibila, in speța de fata aflandu-se in situația in care unul dintre debitorii obligației de întretinere se afla in situația in care, din motive obiective, nu poate presta întreținerea in natură, asa cum s-a obligat prin contract, insa, având in vedere faptul ca nu mai poate intra in imobilul ce a făcut obiectul contractului, ca reclamanta-intimata refuza sa mai primească orice fel de intretinere, instanța trebuia sa-i admită cererea.
Apelantul pârât apreciază ca hotărârea este data cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 1020-1021 cod civil dar si cu greșita interpretare a probatoriului administrat.
Intimata pârâtă I. E. la data de 18.09.2015 a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului ca fiind nefondat.
Solicită a se aprecia că din materialul probator administrat în cauză rezulta că obligația de întreținere nu a fost executată în modalitățile stipulate în contractul de întreținere.
Rezultă astfel din probațiunea administrată că în perioada 2008 - 2012 soția apelantului a fost plecată la muncă în Spania, evident că în această perioadă aceasta nu putea să presteze întreținere în natură.
Dar chiar și în această perioadă în care soția apelantului venea în țară pe perioade scurte de timp, aceasta nu presta niciun fel de întreținere în natură, nefăcând nici măcar mâncare, așa cum rezultă chiar din afirmațiile făcute de apelant în cererea de divorț, în care arăta că soția sa refuza dintotdeauna să pregătească mâncare, pe motiv că nu-i place să gătească, spunând că dacă nu le place mâncarea pregătită, să și-o facă singuri. Ori, pregătirea hranei este de esența obligației de întreținere, iar apelantul nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
Mai rezultă din probațiunea administrată în cauză că în ceea ce privește executarea obligației de întreținere în perioada în care soția apelantului a fost plecată la muncă în Spania, această obligație nu a fost executată de apelant.
Arată că, în toată această perioadă, a fost nevoită să se descurce singură, în condițiile în care suferea de diabet și avea nevoie de tratament medical, alimentație corespunzătoare.
Neavând resurse financiare pentru a se întreține și a-și cumpăra medicamente a fost nevoită să se împrumute la bancă sau la vecini, așa cum rezultă din declarația martorilor P. și B..
Mai arată că, soția apelantului, adică fiica sa, nu trimitea bani din Spania decât pentru întreținerea copilului și pentru ca acesta să-și poată organiza diferite evenimente legate de ziua de naștere, sărbători.
Arată că deși îi solicita fiicei bani pentru a putea achita cheltuielile de întreținere și medicamente, aceasta îi spunea că i-a trimis apelantului însă se pare că nu se întâmpla așa din moment ce prin cererea de divorț apelantul arată că nu i-a trimis niciun ban și că nu știa pe ce soția sa cheltuia banii.
Mai arată că în această perioadă veniturile apelantului erau grevate de datori și în plus au fost folosite și pentru a realiza îmbunătățiri la apartamentul lui din . rezultă din hotărârea de partaj dintre apelant și fiica sa
De altfel, apelantul nici nu a putut arăta în concret cum a executat obligația de întreținere, cu precizarea că nici obiectiv nu putea, bărbat fiind și neavând dexteritățile corespunzătoare pentru a pregăti mâncarea, nici măcar pentru el sau pentru minor.
Este neîntemeiată susținerea apelantului că în această perioadă ar fi suplinit executarea obligației de întreținere prin remiterea unor sume de bani.
Menționează că a rămas surprinsă când la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri din care rezultă că în lunile iunie, iulie și august 2012 apelantul i-ar fi trimis prin mandat poștal câte 200 lei lunar, pe care i-ar fi primit.
Precizează că în această perioadă apelantul încă mai locuia în apartamentul din litigiu, nu a ridicat banii și deși apar ca fiind primitor ai sumelor respective, afirmând că aceste sume au fost ridicate chiar de apelant.
Precizează că nu mai există copia cupoanelor, existând doar mențiunile din scriptele poștei din care rezultă că banii au fost ridicați de destinatar, însă susține că apelantul, locuind în apartament, la adresa sa de domiciliu, a ridicat banii la înțelegere cu factorul poștal.
Faptul că în această perioadă nu a beneficiat de întreținere, fiind nevoită să se descurce cum putea singură și apelând chiar și la ajutorul vecinilor a determinat înrăutățirea stării de sănătate, pentru refacerea acestei stări fiind necesară o intervenție chirurgicală.
Cu referire la produsele alimentare, arată că acestea erau trimise sporadic, iar la interogatoriu apelantul a arătat că erau trimise pentru toți.
Observând însă natura acestor produse se poate observa că nu putea să le folosească, datorită afecțiunilor de care suferă.
În același timp nici nu putea să le refuze pentru că l-ar fi privat pe minor de alimentele pe care el putea să le consume, oricum trimiterea sporadică de alimente nu înseamnă că obligația de întreținere a fost îndeplinită sub aspectul ei alimentar.
Mai susține că, nu este adevărată susținerea apelantului că după 2012 ar fi trimis lunar e de bani pe care i-ar fi acceptat până în luna mai 2014.
Rezultă din probațiunea administrată că aceste sume de bani au fost trimise începând cu luna mai 2014, când l-a anunțat că a intentat acțiune pentru desființarea contractului.
Este adevărat că a refuzat sumele de bani deoarece acțiunea a fost introdusă tocmai pentru executarea obligației de întreținere până la această iată și consideră că oricum refuzul său este justificat deoarece avea și are nevoie de întreținere în natură.
Mai arată că nu este adevărat că fiica sa a executat obligația de întreținere deoarece locuiau împreună, întrucât aceasta și-a exprimat poziția în ceea ce privește executarea obligației de întreținere, neputând fi obligată la executarea în natură a acestei obligații pe de o parte, iar pe de altă parte, nedispunând nici de resurse financiare care să-i permită executarea obligației.
De asemenea, arată că pentru a se întreține în această perioadă a fost nevoită să contracteze 4 credite de nevoi personale așa cum rezultă din înscrisurile anexate.
Menționează că este nefondat și motivul de apel ce vizează faptul că instanța de fond nu a avut în vedere că nu a făcut dovezi în sensul că după despărțirea acestuia de fiica sa, nivelul său de trai nu s-a modificat și că nu a făcut nici dovada stării de nevoie.
Este bine cunoscut și consacrat în practica judecătorească și doctrina juridică că nu trebuie dovedită starea de nevoie sau starea beneficiarului întreținerii, debitorul fiind obligat să execute obligația de întreținere în toată complexitatea ei și în raport de conținutul ei așa cum a fost stabilit prin contract de la data încheierii contractului.
De altminteri nici nu există vreo clauză în contract ce vizează un anume, termen de începere a executării raportat la starea de nevoie sau situația materială a mea.
Rezultă din chiar depozițiile martorilor că se afla și se află în nevoie, motiv pentru care a și încheiat contractul, iar faptul că singură reușește să-și mențină un nivel de trai cât de cât decent, s-a făcut și prin contractarea acelor împrumuturi întrucât veniturile din pensie nu-i sunt suficiente.
Este nefondat și motivul de apel vizând critica sentinței instanței de fond pentru faptul că a respins cererea acestuia privind transformarea obligației de întreținere în natură într-o sumă de bani determinată.
Conform regulilor generale art. 1021 C.civ. creditorul are posibilitatea să opteze pentru executarea contractului, în sensul că atunci când executarea în natură a întreținerii este imposibilă, poate cere convertirea în bani a obligației.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 24.09.2015 tribunalul a respins cererea apelantului de acordare a ajutorului public judiciar sub formă de scutire/reducere/eșalonare, beneficiu acordat acestuia ulterior, prin încheierea din camera de consiliu din data de 19.11.2015, de completul învestit cu soluționarea cererii de reexaminare.
Prin notele de ședință depuse la data de 21.01.2016 apelantul a inovat excepția autorității de lucru judecat/prezumția de lucru judecat cu privire la titlul său de proprietate, raportat la sentința civilă nr. 9139/24.09.2013, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr. 139/2015, pronunțată de Tribunalul O..
A precizat că sentința civilă nr. 9139/24.09.2013 a finalizat procesul de partaj bunuri comune, consfințind calitatea de bun comun a apartamentului în litigiu, care a fost atribuit în lotul fostei sale soții.
A menționat că toate părțile din prezentul litigiu au fost părți și în dosarul în care s-a pronunțat sentința de mai sus, ce se bucură de autoritate de lucru judecată.
A invocat dispoz. art. 430 alin. 1 și 2, art. 431 alin. 2, art. 432 și art. 476 alin. 3 C.proc.civ.
A atașat hotărârile pronunțate în dosarul nr._ și cererea de intervenție formulată în acel dosar de intimata reclamantă din prezenta cauză.
La termenul din data de 21,01,2016, la solicitarea tribunalului, apelantul a precizat că a invocat excepția autorității de lucru judecat prin raportare la sentința civilă nr. 9139/24.09.2013, irevocabilă.
Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. 1 C.proc.civ., excepția autorității de lucru judecat invocată de apelant, în considerarea dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 9139/24.09.2013, pronunțată în dosarul nr._, irevocabilă, Judecătoria Slatina a admis în parte și pe fond acțiunea civilă având ca obiect partaj de bunuri comune formulată de reclamantul M. M. D. (apelant în prezenta procedură judiciară) împotriva pârâtei reclamante M. M. (intimată în prezenta procedură judiciară), a admis în parte și pe fond cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă la data de 29.01.2013 cu precizarea din data de 5.03.2013, a luat act de declarația pârâtei reclamante de renunțare la capătul de cerere având ca obiect constatare nulitate contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 277 din 25.01.2007 de către BNP C. V., a dispus ieșirea din codevălmășie a părților și omologarea rapoartelor de expertiză precum și atribuirea loturilor și a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta I. E. (intimată în prezenta procedură judiciară) la data de 29.01.2013, ca fiind neîntemeiată.
Este drept că, astfel cum rezultă din observarea cererii de intervenție în interes propriu formulată în dosarul nr._, intervenienta principală solicitase, în finalul cererii, „rezilierea” din culpa reclamantului a contractului de vânzare-cumpărare ce face și obiectul litigiului pendinte.
Din interpretarea coroborată a art. 431 și art. 430 alin. 1 C.proc.civ., rezultă că există lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecata are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți.
Respectarea principiului autorității de lucru judecat presupune asigurarea stabilității raporturilor juridice, o chestiune litigioasă odată tranșată de instanță să nu mai poată fi adusă înaintea judecății.
Repunerea în discuție într-o nouă procedură judiciară a aceeași cereri și în contradictoriu cu aceleași părți ar însemna ignorarea efectelor juridice ale acestei hotărâri si menținerea pe termen nelimitat a unui conflict între părți, ceea ce ar afecta grav siguranța raporturilor juridice civile și încrederea în sistemul judiciar, în temeiul art. 432 C.proc.civ.
În acest sens, este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care se reține în mod constant că unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care presupune, printre altele, că soluțiile definitive date de instanțele judecătorești nu mai pot fi rediscutate (cauza Brumărescu c. României).
Având în vedere dispozițiile art. 431 C.proc.civ. coroborare cu dispozițiile art. 1201 și 1202 C.civ., respectiv chiar dacă în cauză există, raportat la cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Slatina, tripla identitate de obiect, părți și cauză, ținând seama de caracterul contractului de întreținere ca și contract cu executare succesivă, tribunalul constată că în speță excepția invocată de apelant nu își găsește aplicabilitatea.
Și aceasta deoarece creditorul obligației de întreținere se poate prevala de neîndeplinirea obligației debitorului de întreținere după momentul pronunțării sentinței anterioare în care s-a dispus respingerea cererii de rezoluțiune contract de întreținere.
Așadar, este vorba de analizarea îndeplinirii obligațiilor contractuale de către debitorul întreținerii după rămânerea definitivă și irevocabile a hotărârii judecătorești în raport de care s-a invocat excepția autorității de lucru judecat.
Cât privește argumentul apelantului în sensul că regimul juridic de bun comun al apartamentului în discuție a fost stabilit în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 9139/2013, tribunalul reține că formularea acțiunii de față nu aduce atingere principiului securității raporturilor juridice. La momentul soluționării dosarului nr._, în temeiul contractului autentificat sub nr. 277/25.01.2007, fără discuție, apelantul și intimata I. (fostă M.) M. erau proprietarii acestui imobil. Însă, împrejurarea că cei doi foști soți au divorțat și au pus capăt comunității matrimoniale de bunuri nu împiedică pe creditoarea obligației de întreținere să solicite rezoluțiunea contractului pentru neexecutarea culpabilă a obligației asumate de debitori, pentru că acest drept subzistă cât timp ființează contractul și nu este limitat în timp de un eventual partaj dintre debitori.
Analizând sentința prin prisma motivelor de apel privind fondul, în considerarea dispozițiilor legale incidente în cauză și prin raportare la probele de la dosar, tribunalul constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Natura juridică a contractului încheiat între părți autentificat sub nr. 277/25.05.2007 obligă pe debitorii întreținerii să acorde întreținere și să îngrijească pe creditoare sub toate aspectele și la nivelul său de trai, până la sfârșitul vieții, când se obligau să o înmormânteze după obiceiurile creștinești. În cuprinsul contractului s-e prevede expres că întreținerea se va acorda în natură și va consta în: îngrijirea locuinței și gospodăriei, realizarea igienei personale, supravegherea și îngrijirea medicală necesară, menținerea și ameliorarea capacităților fizice și intelectuale, procurarea și pregătirea hranei.
Având în vedere caracterul aleatoriu a contractului în lipsa acordului creditorului, debitorul nu se poate libera de executarea obligației de întreținere oricât de oneroasă ar fi pentru el.
În contractele cu obligație de întreținere, neplata la termen atrage chiar în lipsa unei stipulații exprese rezoluțiunea contractului datorită caracterului alimentar al prestației care trebuie executată succesiv, termenul având un caracter esențial.
În cazul unui contract de întreținere, noțiunea de întreținere trebuie să primească un înțeles cât mai cuprinzător, debitorul urmând să asigure creditorului alimente, îmbrăcăminte, medicamente și chiar să-i prepare hrana și să-l ajute la diferite treburi gospodărești etc.
Transformarea în bani a obligației de întreținere este posibilă prin consimțământul părților ori în cazul când creditorul în cadrul unei acțiuni în executare optează pentru această soluție, dacă executarea în natură nu este posibilă.
În speță, nu a operat novația prin consimțământul părților ori pe cale judecătorească, transformarea întreținerii în rentă viageră de către debitorul obligației – apelantul pârât, astfel cum se lasă să se înțeleagă prin primul motiv de apel, situându-se în afara legii.
În atari condiții, o soluție care să legalizeze chitanțele de plată a unor sume de bani depuse de pârât ca fiind dovada executării obligației de întreținere, așa cum dorește apelantul, excede cadrului legal al specificului contractului de întreținere.
Și aceasta deoarece refuzul creditorului de a primi mandatele poștale, chiar adevărat de ar fi, probează numai împrejurarea că acesta nu a consimțit la transformarea întreținerii în rentă viageră.
Ca urmare, înlăturând valoarea probatorie dorită de apelant pentru recipisele de mandat poștal, tribunalul se va raporta doar la celelalte probe pentru a stabili dacă, ulterior pronunțării sentinței civile nr. 9139/2013, debitorii au îndeplinit obligațiile asumate prin contractul autentificat sub nr. 277/25.01.2007.
în această privință, contrar celor susținute de apelant, probele de la dosar converg spre concluzia argumentată și corect stabilită de instanța de fond că sancțiunea rezoluțiunii este pe deplin justificată în cauză.
Astfel, din depoziția martorului M. L., audiat la solicitarea pârâtului, rezultă că în lunile octombrie și decembrie 2015 și martie 2015 (ulterior, deci, formulării cererii pendinte), apelantul s-a deplasat la domiciliul intimatei reclamante cu diverse pachete cu hrană. A apreciat martorul că, anterior acestor dare, l-a mai însoțit pe pârât de aproximativ 6-7 ori, pentru același scop.
Trecând peste faptul că o parte dintre aceste deplasări au avut loc în timpul judecății, tribunalul nu poate împărtăși punctul de vedere al apelantului, în sensul că de aici rezultă o executare corespunzătoare a obligației de întreținere.
Sub acest aspect, din simpla observare a contractului încheiat de părți, rezultă că întreținerea ce trebuia acordată în natură creditoarei reclamante consta nu numai în procurarea hranei, ci și în îngrijirea locuinței și gospodăriei, realizarea igienei personale, supravegherea și îngrijirea medicală necesară, menținerea și ameliorarea capacităților fizice și intelectuale, pregătirea hranei.
Ori, niciuna dintre aceste din urmă activități nu au fost prestate de către apelant, care nici măcar nu a susținut contrariul, ci a afirmat că intimata reclamantă a refuzat întreținerea acordată.
Această afirmație nu este, însă, susținută de nicio dovadă de la dosar, astfel că în mod temeinic a fost înlăturată de instanța de fond.
Este relevantă, în privința îndeplinirii obligațiilor derivate din contractul autentificat sub nr. 277/2007, depoziția martorei P. M. E., din care rezultă că reclamanta a solicitat pârâtului să-i achiziționeze medicamente, dar acesta a refuzat, a solicitat pârâtului să achite utilitățile, însă, la fel, acesta a refuzat.
Este nefondată și critica privind existența unor motive contradictorii în cuprinsul considerentelor sentinței, fiind vorba, în realitate, de o simplă eroare materială produsă cu ocazia redactării hotărârii. O asemenea concluzie se desprinde din simpla analiză a paragrafelor anterioare din considerentele hotărârii, în care se arată în mod cert că pârâții nu au executat obligația de întreținere.
Cât privește cererea de transformare a obligației de întreținere în natură în plata periodică a unei sume de bani, tribunalul reține că această operațiune presupune modificarea contractului inițial și realizarea unui nou acord de voință între părți, neputându-se dispune la cererea unilaterală a pârâtului debitor al întreținerii, cu atât mai mult cu cât acesta nu și-a îndeplinit îndatorirea contractuală inițială de a acorda întreținere.
Astfel fiind, instanța de fond în mod legal a respins cererea apelantului pârât, reținând că doar creditorul obligației neexecutate are facultatea opțiunii între executarea contractului și rezoluțiune.
Pentru ansamblul considerentelor ce preced, în temeiul art. 480 alin. 1 teza I C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât.
Întrucât intimata reclamantă nu a făcut dovada existenței și, cu atât mai puțin, a întinderii cheltuielilor de judecată pretinse, astfel cum o obligă art. 452 C.proc.civ., tribunalul va respinge cererea acesteia de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Văzând dispozițiile art. 19 alin. 1 din OUG nr. 51/2008, și încheierea de reexaminare din data de 19.11.2015, ajutorul public judiciar acordat apelantului sub forma reducerii taxei de timbru în sumă de 979,35 lei va rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 41 și 44 alin. 3 din OUG nr. 80/2013, tribunalul va dispune comunicarea încheierii din Camera de Consiliu din data de 19.11.2015, privitoare la cererea de reexaminare, către organul de executare al municipiului Slatina, pentru executarea creanței având ca obiect 2 rate ale taxei de timbru, de câte 245 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția autorității de lucru judecat.
Respinge apelul declarat de apelantul pârât M. M. D., domiciliat în Slatina, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.3872 din 12 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă I. E., domiciliată în Slatina, ., ., . și intimata reclamantă I. M., domiciliată în Slatina, ., ., ., ca nefondat.
Respinge cererea intimatei reclamante de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Ajutorul public judiciar acordat apelantului sub forma reducerii taxei de timbru în sumă de 979,35 lei, prin încheierea de ședință din data de 19.11.2015, rămâne în sarcina statului.
Dispune comunicarea încheierii din Camera de Consiliu din data de 19.11.2015, privitoare la cererea de reexaminare, către organul de executare al municipiului Slatina, pentru executarea creanței având ca obiect 2 rate ale taxei de timbru, de câte 245 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2016.
Președinte, S. O. | Judecător, V. V. | |
Grefier, A. D. |
red.SO
tehnored.S.O./IM
jf: G.F.A.
ex.5/15.02.2016
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 20/2016. Tribunalul OLT | Contestaţie la executare. Decizia nr. 64/2016. Tribunalul OLT → |
|---|
