Validare poprire. Sentința nr. 3783/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3783/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 47/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 47/2013
Ședința publică de la 19 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. O.
Judecător M. I. S.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelanta creditoare S. I., domiciliată în C., ..9, ., ., împotriva sentinței civile nr. 3783/03.10.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare D. M., domiciliată în . și cu intimatele terț poprite ȘCOALA CU CLS.I-V. R., cu sediul în ., C. A. D. P. C., având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă procurist S. M., reprezentând pe apelanta creditoare S. I. și intimata creditoare D. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța, din oficiu, verificând conform art. 1591 C.proc.civ., prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 2 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Se aduc la cunoștință procuristului dispozițiile art. 68 pct. (4)1 cod procedură civilă, care prevăd că „Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepția consilierului juridic care, potrivit legii,reprezintă partea”, situație în care nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra apelului.
Intimata creditoare D. M., având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, conform cu întâmpinarea depusă la dosar.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3783/03.10.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria C. a respins cererea de validare a popririi formulată de creditoarea S. I. în contradictoriu cu terții popriți ȘCOALA CU CLS.I-V. R., C. A. D. P. C. și debitoarea D. M., ca rămasă fără obiect.
A admis excepția tardivității formulării validării popririi, în dosarul de executare nr.168/EX/2010, invocată de către instanță din oficiu, și a respins cererea de validare a popririi în dosarul de executare nr.168/EX/2010, ca fiind tardiv formulată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la data de 17.11.2011, sub nr. _, creditoarea S. I. a formulat cererea de validare a popririi in contradictoriu cu terți popriți ȘCOALA CU CLS.I-V. R. și C. A. D. P. C. și cu debitoarea D. M., în motivarea acțiunii arătându-se că prin sentința civilă nr. 1769/04.05. 2010, din dosarul nr._, de completare a dispozitivului sentinței civile nr._ din același dosar, rămase irevocabile prin decizia nr.7l/l9.ian.2011, debitoarea a fost obligată să-i plătească suma de 2255 lei, reprezentând diferența de cheltuieli de judecată in dosarul nr. l_ .
A arătat creditoarea că, întrucât debitoarea nu și-a îndeplinit de bună voie obligația prevăzută in titlu executoriu, s-a adresat Biroului exec. jud. R. V., care la data de 01.09.2011 a dispus înființarea popririi asupra drepturilor bănești pe care debitoarea le ridica de la .-V. . D. P. din C..
Terții popriți nu și-au îndeplinit obligațiile prevăzute de lege, astfel că la data de l0.oct.2011, au eliberat in totalitate drepturile bănești debitoarei, motiv pentru care creditoarea a solicitat validarea popririi înființate de exec.jud.R. V. și să fie obligați terții popriri să-i plătească suma poprită.
In drept au fost invocate disp.art.460 C.p.c.
In dovedirea susținerilor sale, creditoarea a depus la dosar înscrisuri.
S-a mai reținut că prin întâmpinarea formulată la data de 25.01.2012, terțul poprit Scoala cu cls.I-V. R. a solicitat in principal respingerea cererii, arătând că debitoarea D. M. a formulat contestație la executare, contestând cele două titluri executorii, depunând in acest sens la secretariatul școlii un certificat de grefă prin care se aduce la cunoștință instituției că pe rolul Judecătoriei C. se află dosarul cu nr._, având ca obiect contestație la executare asupra titlurilor creditoarei.
La solicitarea primei instanțe, la dosarul cauzei s-a atașat copie de pe dosarul de executare silită nr. 159 ex./2011, precum și copii de pe contractele de muncă încheiate cu debitoarea.
Prin încheierea din data de 25.0l.2012 s-a admis excepția de litispendență invocată de instanță din oficiu și s-a dispus conexarea dosarului mnr._ la dosarul nr._ .
A reținut prima instanță că în acest dosar, creditoarea S. I. a solicitat validarea poprii in contradictoriu cu terții popriți C. A. C. și Școala cu cla.I-V. . și debitoarea D. M..
In motivare a arătat că prin hotărârea civilă nr.l365/30.03.2010, in dosarul nr._, devenită definitivă și irevocabilă prin decizia nr.7l7l9.0l.2011, a Tribunalului O.,debitoarea D. M., a fost obligată să-i restituie suma de 33.253,57 lei și cheltuieli de judecată in cuantum de 1941 lei.
Întrucât debitoarea nu și-a îndeplinit de bună voie obligația prevăzută in titlu executoriu, s-a adresat B. R. V., cu sediul in C., ..21, care în dosarul de executare 168/Ex/2010, a dispus la data de 01.09.2011 revenirea la ordonanța de poprire din iunie 2010, asupra drepturilor bănești, pe care debitoarea le ridică de la Scoala cu cls. I-V. . la ordonanța de poprire din marte 2011, la C. A. D. P..
In dovedirea solicitării s-a depus copie titlu executoriu, copii adrese de înființarea popririi, copie de pe înștiințarea debitoarei despre înființarea popririi.
Prima instanța a constatat că cererea de suspendarea a cauzei, formulată de debitoarea D. M. și terțul poprit și Școala cu Clasele I- VII R., a rămas fără obiect având în vedere că sentința civilă nr. 206/19.01.2012 pronunțată în dosarul mnr._ a rămas definitivă.
Asupra cauzei, prima instanță a reținut că la data de 27 mai 2011, creditoarea S. I. a formulat cerere de executare silită la B. R. V. a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1769/04.05.2010, pronunțată de Judecătoria C., prin care debitoarea D. M. a fost obligată la plata sumei de 2255 lei cheltuieli de judecată, fiind înregistrată sub nr.l59/Ex/2011( f. 16,67).
Prin încheierea din data de 02.06.2011, pronunțată de Judecătoria C. in dosarul nr._/2011, s-a admis cererea de încuviințare a executării silite a sentinței civile nr. l769/4 mai 2010, pronunțată in dosarul nr.l_, rămasă irevocabilă prin decizia nr.7l/l9.ian.2011, a Tribunalului O.(f. 18).
Prin adresa nr.159/Ex/2011, din data de 26.oct.2011, B. R. V. a dispus înființarea unei popriri din cota de l/3,din veniturile nete lunare, către terțul poprit C. A. C.,..l45, jud. O., pentru suma de 2681 lei pe care o datorează debitoarea D. M., comunicată la data de l.XI.2011( f. 29).
Prin ordonanța de poprire nr.l59/2011, din l6.iunie 2011, s-a dispus executarea silită prin înființarea unei popriri in cotă de l/3 din venitul net lunar pe care terțul poprit Scoala cu cls. I-V. R. le datorează debitoarei D. M., pentru încasarea sumei de 2681 lei in baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă l769/4.iunie 2010, pronunțată de Judecătoria C. ( f.79)
Din adresa B. R. V.,din data de l.02.2012, (fila 64), s-a adus la cunoștință instanței de judecată că a fost recuperat integral prin compensare debitul pe care debitoarea D. M. îl avea față de creditoarea S. I. în dosarul de executare nr.l59/EX/2011.
Pe cale de consecință, având in vedere că, a fost achitat integral debitul in cuantum de 2681 lei pe care debitoarea D. M. îl avea către creditoarea S. I., prima instanță a respins ca rămasă fără obiect cererea de validare a popririi în dosarul de executare nr. l59/EX/2011.
Cu privire la dosarul de executare nr.l68/Ex/2010, s-a reținut că prin cererea adresată B. R. V., creditoarea Steonescu I. a solicitat executarea silită a sentinței civile nr.l365/30.03.2010, pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin nerecurare, prin care debitoarea a fost obligată să plătească suma de 33.253,57 lei, cererea fiind înregistrată sub nr.l68/Ex/2010 ( f. 137 ).
Prin încheierea din data de 12.07.2010, pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr._, s-a dispus încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.l365/30.03.2010, pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin nerecurare, împotriva debitoarei D. M..( f.145, )
S-a mai reținut că prin Ordonanța nr.l68/Ex/2010/23.07.2010, a B. R. V., s-a dispus înființarea popririi in cotă de l/3, din venitul lunar de la terțul poprit Scoala cu cls.I-V. R., pe care debitoarea D. M. îl primește, până la încasarea sumei de 38.9l4,57 lei.
Ordonanța de înființarea popririi a fost comunicată terțului poprit Scoala cu cls.I-V. R., la data de 26.07.2010, potrivit dovezii de comunicare( f. 170) .
La data de 08.10.2010 terțul poprit a reținut suma de 216 lei din salariul debitoarei D. M. (f. 258 ) înaintând-o executorului judecătoresc R. V.. Deși avea obligația să rețină în continuarea sumele poprite, pe data de 9 ale fiecărei luni( pct. j lit.4 contract de muncă, f. 291), terțul poprit Scoala cu cls.I-V. R. nu și-a onorat această obligație.
Prin Ordonanța din data de 22.oct.2010, dată de B. R. V. in dosar de executare nr.l68/Ex/2010, s-a dispus înființarea unei popriri in cotă de l/3 din venitul net lunar de la terțul poprit Liceul A. D. P., C., jud. O., pe care debitoarea D. M. îl primește până la încasarea sumei de 38.9l4,57 lei.
Ordonanța de înființarea popririi a fost comunicată terțului poprit C. A. D. P., la data de 02.l1.2010, potrivit dovezii de comunicare( f.180) .
Prima instanța, conformându-se dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.proc.civ., a analiza cu prioritate excepția tardivității cererii de validare a popririi invocată din oficiu, excepție pe care a apreciat-o întemeiată față de dispozițiile art. 460 alin. 1 C.proc.civ.
S-a reținut că potrivit acestor dispoziții legale„dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.”
Termenul instituit de lege pentru exercitarea dreptului de validare a popririi este un termen imperativ, a cărui nerespectarea atrage decăderea creditorului din dreptul de a mai exercita dreptul procedural menționat.
Natura juridică menționată a termenului prevăzut de art. 460 C.proc.civ. este consecința faptului că legea a instituit acest termen pentru exercitarea unui drept procesual, respectiv dreptul de a cere validarea popririi împotriva terțului poprit.
Or, în materie procesual civilă termenele prevăzute pentru exercitarea unor drepturi procesuale sunt termene de decădere. Regula aceasta rezultă din dispozițiile art. 103 alin. 1 C.proc.civ., care prevede că „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”.
A statuat prima instanță că termenul este de decădere, pentru că legea impune exercitarea dreptului de a cere validarea popririi înăuntrul acestuia.
În ceea ce privește momentul de la care curge acest termen, acesta este indicat chiar de art. 460 alin. 1 C.proc.civ.
Cu privire la curgea termenului față de terțul poprit Scoala cu cls.I-V. R., prima instanță a reținut că acesta a început să curgă de la data de 09.11.2010.
În cauză, dies a quo este reprezentat de expirarea termenului de 15 zile de la data comunicării către terțul poprit a adresei de poprire. Adresa de înființare a popririi a fost comunicată terțului poprit, C. A. D. P., la data de 02.l1.2010 ( f.180).
Astfel, momentul de la care a început că curgă termenul de 3 luni pentru formularea cererii de validare a popririi este reprezentat de data de 09.11.2010 respectiv 19.11.2010, împlinirea termenului de 15 zile fiind calculată potrivit regulilor prevăzute de art. 101 alin. 1 C.proc.civ.
În ceea ce privește momentul de împlinire (dies ad quem), prima instanță a reținut că acesta este reprezentat de data de 09.02.2011, respectiv 19.02.2011 calculat potrivit art.101 alin. 3 C.proc.civ.
Cererea de validare a popririi a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, în dosarul de executare nr.168/EX/2010, la data de 21.11.2011, deci după expirarea termenului de 3 luni prevăzut de art. 460 alin. 1 C.proc.civ.
Prima instanță nu a avut în vedere revenirile cu adresă de executorul judecătoresc, către terții popriți, întrucât aceste fac referire la ordonanțele de poprire inițiale, fapt ce nu echivalează cu emiterea unor noi ordonanțe de poprire, pentru a duce la întreruperea termenului de introducere a cererii de validare a popririi.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs recurenta creditoare, solicitând admiterea recursului, schimbarea sentinței și admiterea cererii de validare a popririi din dosarul nr._ împotriva debitoarei D. M. și a terțului poprit Școala Gimnazială din .> S-a arătat că în dosarul nr._ nu s-a formulat acțiune privind anularea adresei inițiale din 26 iulie 2010, de înființare a popririi pe salariul debitoarei, și nu s-a formulat nicio excepție în acest sens prin întâmpinare.
Prin expedierea unor adrese repetate de menținere a popririi s-a întrerupt cursul termenului de 3 luni, astfel că, de la fiecare termen de revenire curge un alt termen, în speță, de la 1.09.2011 curge un nou termen de prescripție și de la aceasta dată nu s-a depășit termenul de 3 luni prevăzut de art. 460 C.p.civ. de introducere a cererii de validare a popririi.
Termenul de 3 luni prevăzut de art. 460 C.p.civ este un termen prohibitiv care împiedică formularea cererii de validare înainte de împlinirea lui, dar formularea cererii de validare după împlinirea acestui termen nu este supusă vreunei sancțiuni, fiind totuși limitată de împlinirea termenului de prescripție a executării silite de 6 luni potrivit art. 389 C.p.civ.
Se arată că din actele și lucrările dosarului nu rezultă că acest termen s-ar fi împlinit și nici nu s-a invocat acest lucru de părțile interesate prin întâmpinare, nici prin formularea unei contestații a adresei inițiale de înființare a popririi din 26 iulie 2010.
Mai arată că, în ceea ce privește excepția tardivității formulării cererii de validare a popririi, instanța trebuia să rețină că termenul de 3 luni potrivit art. 460 C.p.civ. împiedică formularea cererii de validare a popririi înainte de împlinirea lui. Terțul poprit trebuia să-și îndeplinească obligațiile pentru efectuarea popririi în termen de 3 luni, în caz contrar poate fi sesizată instanța în vederea validării.
Se mai arată că nu sunt aplicabile acestui termen dispozițiile art. 103 C.p.civ., termenul prev. de art. 460 nefiind un termen de decădere, doar la data împlinirii acestuia existând posibilitatea sesizării instanței de validare.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.proc.civ.
Prin încheierea de ședință din data de 11.12.2012, pentru motivele acolo arătate, tribunalul a calificat calea de atac legală în speță ca fiind apelul, iar nu recursul.
La data de 04.02.2013 intimata debitoare D. M. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Se arată că apelanta a solicitat validarea popririi mult mai târziu față de termenul prevăzut de lege, excepția tardivității cererii de validare admisă de instanța de fond, fiind întemeiată, cu atât mai mult cu cât creditoarea nu a emis o nouă ordonanță de poprire ci doar a revenit cu adresă către executorul judecătoresc și către terții popriți, acestea făcând doar referire la ordonanțele de poprire inițiale și nu au produs efectele unei noi ordonanțe de poprire în sensul întreruperii termenului de introducere a cererii de validare a popririi.
Analizând sentința prin prisma criticilor din apel, în considerarea dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Prima instanță a pronunțat o sentință legală și temeinică, reținând în mod corect starea de fapt și de drept dedusă judecății și făcând o interpretare judicioasă și adecvată dispozițiilor legale aplicabile în speță.
Esența chestiunii litigioase supuse soluționării rezidă în interpretarea art. 460 alin. 1 C.proc.civ, sub aspectul naturii juridice a termenului de 3 luni pe care acest text de lege îl reglementează.
Prima instanță a statuat că în cauză nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 460 C.proc.civ, aceea a înaintării cererii de validare în termenul legal de 3 luni, reținând natura acestui termen ca fiind un termen procedural de decădere.
Apelanta, în esență, contestă această rezolvare juridică dată de prima instanță, susținând că termenul de 3 luni este unul prohibitiv, care împiedică formularea cererii de validare mai înainte de împlinirea lui.
Contrar acestor susțineri, tribunalul, în acord cu prima instanță, reține că termenul reglementat de art.460 alin.1 C.proc.civ. este un termen de decădere, urmând a se expune în continuare considerentele care justifică această soluție.
Calificarea naturii juridice a acestui termen nu poate fi făcută decât în raport de rațiunea și finalitatea avute în vedere de legiuitor la reglementarea lui.
O interpretare sistematică este, de asemenea, necesară, dat fiind că acest termen legal de 3 luni reprezintă o instituție de drept procesual ce se găsește în corelație cu alte instituții de drept procesual din materia popririi.
Trebuie precizat că rațiunea generică a termenelor procedurale este de a disciplina, de a ordona în mod riguros și judicios derularea raporturilor procesuale, dar și de a imprima celeritate procedurilor judiciare; în lipsa unor termene procedurale reglementate de lege, durata unui proces civil ar fi marcată de o totală incertitudine, iar actul de justiție nu ar mai putea fi administrat în mod corespunzător.
Rațiunea și finalitatea termenului legal de 15 zile de la comunicarea popririi reglementat de art. 456 alin.1 C.proc.civ constau în lăsarea răgazului necesar terțului poprit pentru ca acesta să poată indisponibiliza sumele de bani datorate debitorului și să înainteze dovada indisponibilizării executorului judecătoresc (sau să-i achite direct creditorului suma reținută și cuvenită acestuia, în situația prevăzută de art. 456 alin. 1 lit. b C.proc.civ).
Rațiunea și finalitatea termenului legal de 3 luni reglementat de art. 460 alin.1 C.proc.civ, sunt identice cu rațiunea și finalitatea oricărui termen procedural de decădere, acestea constând, așa cum s-a arătat mai înainte, în disciplinarea derulării raportului procesual.
În lipsa unui termen pentru introducerea cererii de validare a popririi, s-ar ajunge la situația de neconceput ca o asemenea cerere să poată fi introdusă oricând, ceea ce ar avea drept consecință menținerea și perpetuarea unei stări de incertitudine în care s-ar găsi subiectele de drept implicate în procedura popririi.
Necesitatea reglementării unui termen procedural pentru introducerea cererii de validare în instanță este evidentă, deoarece în speță nu ar putea fi aplicate dispozițiile Decretului nr.167/1958 referitor la prescripția extinctivă, acestea fiind aplicabile raporturilor juridice de drept substanțial, și nu raporturilor juridice execuționale, născute în aplicarea unui titlu executoriu.
Termenul reglementat de art. 460 alin. 1 C.proc.civ este un termen pe luni, întrucât el reprezintă intervalul de timp în care poate fi introdusă cererea de validare în fața instanței; el este suficient pentru ca persoana interesată (creditor, debitor, executor judecătoresc) să poată formula cerere de validare, prezumându-se că aceasta are îndatorirea de a urmări modul în care se desfășoară executarea silită, în condițiile în care finalitatea instituției juridice este de a tranșa raporturile juridice execuționale și de a finaliza procedura de executare silită.
Un raționament contrar celor arătate, dorit de apelantă, ar duce la concluzia că un drept de creanță statornicit printr-un titlu executoriu, drept care este, în esența sa, prescriptibil, conform normelor de drept substanțial, ar putea fi valorificat oricând, nelimitat în timp, în cadrul popririi, față de un alt subiect de drept decât debitorul, și anume față de terțul poprit.
Tribunalul arată, o dată în plus, că rațiunea termenului prevăzut de art. 460 alin. 1 C.proc.civ este de a imprima celeritate unei proceduri prin care se creează un al treilea raport juridic obligațional, acela dintre creditor și terțul poprit.
De altfel, întreaga materie a executării silite, ca fază finală a procesului civil, cuprinde numeroase termene procedurale, voința legiuitorului fiind aceea de a imprima o disciplină riguroasă modului în care se desfășoară activitatea judiciară și extrajudiciară a subiectelor implicate în executarea silită.
Reglementarea unui termen în care poate fi formulată cererea de validare a popririi era cu atât mai necesară cu cât în materia popririi nu sunt operante dispozițiile legale referitoare la perimare, mai exact art. 389 alin. 1 C.proc.civ, conform căruia „dacă creditorul a lăsat să treacă mai mult de 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei”.
Astfel, potrivit art. 390 alin. 1 C.proc.civ, „dispozițiile art. 387 și 389 nu se aplică în cazurile când legea încuviințează executarea fără somație”, iar potrivit art. 454 alin. 1 C.proc.civ, „ poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înștiințându-se totodată și debitorul despre măsura luată”.
Cu alte cuvinte, persoana interesată nu are posibilitatea de a introduce cererea de validare în intervalul de timp de 6 luni la expirarea căruia orice act de executare se perimă de drept, pentru că perimarea nu operează, fiind vorba despre o formă de executare silită indirectă mobiliară fără somație; or, dacă perimarea nu este incidentă, este logic să existe un termen procedural de decădere.
Împrejurarea că în cazul textului de lege analizat (art. 460 alin. 1 C.proc.civ) apare formularea „poate sesiza instanța de executare” nu duce la concluzia existenței unui termen de recomandare; utilizarea verbului „poate” se explică prin corelarea și raportarea lui la cele trei subiecte de drept ce au calitatea procesuală de a introduce cererea de validare - creditorul, debitorul sau organul de executare, în sensul că fiecare dintre ei „poate” să formuleze o astfel de cerere, dar și prin raportarea sa la principiul disponibilității, în sensul că, textul nu prevede o obligație imperativă, ci doar un termen imperativ („în termen de trei luni de la data când ...”).
În al doilea rând, tribunalul constată că teza calificării termenului de 3 luni drept termen prohibitiv este nefondată.
Nu există nici un temei și nici o rațiune pentru a se considera că legiuitorul a dorit să le interzică creditorului, debitorului sau executorului judecătoresc să introducă cererea de validare înainte de expirarea termenului de trei luni, care s-ar adăuga, în mod nejustificat, la termenul de 15 zile prevăzut la art. 456 alin. 1 C.proc.civ..
Din chiar formularea textului de lege analizat rezultă că acesta nu reglementează o conduită omisivă, nu fixează o interdicție de a se formula cererea de validare, ci instituie un termen înlăuntrul căruia se poate introduce cererea.
În aceste condiții, tribunalul constată că în mod temeinic și legal natura juridică a termenului de 3 luni a fost determinată de prima instanță, stabilindu-se că acesta reprezintă un termen imperativ, de decădere.
Nu poate fi primită susținerea apelantei referitoare la interdicția, pentru prima instanță, de a invoca excepția tardivității, în situația în care părțile interesate nu au invocat-o.
În acest sens, tribunalul are în vedere caracterul imperativ al termenului reglementat de art. 460 alin. 1 C.proc.civ., situație în care decăderea poate fi invocată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță, din oficiu. Dacă norma încălcată ar fi fost dispozitivă, într-adevăr, excepția ar fi putut fi invocată doare de partea interesată, însă, astfel cum s-a argumentat supra, nu aceasta este situația în speța de față.
În mod corect prima instanță de fond nu a avut în vedere adresele ulterioare expediate de executorul judecătoresc, atât timp cât acestea se referă la adresa de înființare inițială, reglementată de art. 454 alin. 1 C.proc.civ., codul neprevăzând în Secțiunea a V-a. Poprirea noțiunea de menținere a popririi, la care se referă apelanta în apelul său.
Pentru aceste considerente, constatând că sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, impunându-se păstrarea sa, în temeiul art.296 C.proc.civ., tribunalul urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de apelanta creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta creditoare S. I., domiciliată în C., ..9, ., ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 3783/03.10.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare D. M., domiciliată în . și cu intimatele terț poprite ȘCOALA CU CLS.I-V. R., cu sediul în ., C. A. D. P. C., ca nefondat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Martie 2013.
Președinte, S. O. | Judecător, M. I. S. | |
Grefier, M. T. |
Red./tehnored.S.O.
Ex.6/17.05.2013
Judecător fond C. C. M.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 345/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 310/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
