Fond funciar. Decizia nr. 313/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 313/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 313/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 313/2013
Ședința publică de la 18 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Judecător C. C.
Judecător M. R. H.
Grefier D. S.
Pe rol pronunțarea recursului civil privind pe recurentele reclamante R. M. A. și R. P., cu domiciliul în București, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.9729/17.10.2012, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți I. N. – decedat, I.(fostă I.) M. și I. C. cu domiciliul în S., Satul Nou, ., județul O., C. L. S. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în S., județul O., C. JUDEȚEANĂ O. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR, pârât I. I., având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11 martie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, a amânat pronunțarea la data de 18 martie 2013, pentru a da posibilitatea apărătorului ales al recurenților reclamanți să depună concluzii scrise, când deliberând a pronunțat următoarea soluție:
TRIBUNALUL:
Prin sentința civilă nr. 9729 din 17.10.2012, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, s-a respins cererea formulata de reclamanții R. M. A. și R. P. in contradictoriu cu pârâții I. N., I. M., I. C., C. Județeană O. și C. Locala S., ambele pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, ca neîntemeiată.
Au fost obligați reclamanții să plătească pârâților I. M. și I. C. suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
P. a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 02.05.2012 sub nr._ reclamantele R. M. A. și R. P. au solicitat în contradictoriu cu pârâtii I. N., I. M., I. C., C. Locala S. și C. Județeană O. să se constate nulitatea absolută partială a titlului de proprietate nr. 7853/66/20.02.1997 privind suprafata de teren evidențiată în acest titlu Sola 198, parcelele 73 și 74, să se constate nulitatea absolută partială a titlului de proprietate nr. 7853/68/20.02.1997 privind suprafețele de teren evidențiate în acest titlu Sola 198, parcelele 71 și 72, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1748/19.06.1998 încheiat între I. N. și I. C. privind suprafața de teren de 1694 mp intravilan situată în sola 198 parcelele 73 și 74 și să fie obligate C. L. de a le reconstitui dreptul de proprietate pentru terenurile la care au făcut referire mai sus în suprafață de 3.089 m.p. intravilan situate în Municipiul S., cartier Satul Nou, . Județeană să elibereze Titlul de proprietate privind această suprafață de teren, cu cheltuieli de judecată.
La data de 19.06.2012 numitul I. I. a depus la dosar cerere de intervenție în nume propriu, in calitate de proprietar al suprafeței de 1032 m.p. teren situat in intravilanul oraș S. T198 P71 si 72, în calitate de moștenitor al autorului lonescu N. și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, reluând aceleași motive ca și pârâții I. M. și I. C..
În cursul procedurii, la termenul din 19.09.2012, apărătorului reclamanților a învederat că înțelege a se judeca și în contradictoriu cu numitul I. I., în calitate de moștenitor al I. N., acesta fiind conceptat în cauză ca pârât.
Analizând cererea formulată prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei și a dispozițiilor normative incidente în speță, instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Necesitatea pronunțării unei soluții judicioase impune analiza cu prioritate a capătului de cerere prin care reclamanții solicită să fie obligată C. L. să le reconstituie dreptul de proprietate pentru terenurile intravilane în suprafață de 3.089 m.p., situate în Municipiul S., cartier Satul Nou, . Județeană să fie obligată să le elibereze titlul de proprietate pentru această suprafață de teren.
Aceasta deoarece reclamanții trebuie să facă dovada în primul rând că au un interes în anularea titlurilor de proprietate eliberate în beneficul pârâților și, respectiv, anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat ulterior. Acest interes ia naștere numai în măsura reclamanții dovedesc că au dreptul să li se reconstituie pe cale judiciară dreptul de proprietate pentru această suprafață de 3.089 mp (urmând ca o dată recunoscut acest drept reclamanților instanța să analizeze dacă se impune anularea titlurilor de proprietate eliberate în beneficul pârâților și, respectiv, anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat ulterior).
În lipsa unui drept recunoscut reclamanților cu privire la această suprafață de teren de 3.089 mp care a fost inclusă în titlurile de proprietate eliberate pârâților, reclamanții nu justifică un interes în promovarea capătului de cerere având ca obiect anularea titlurilor de proprietate eliberate în beneficul pârâților și, respectiv, anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat ulterior
În această ordine de idei, instanța de fond a constatat că reclamanții au cerut instanței să oblige cele două comisii să procedeze la reconstituirea în beneficiul reclamanților a dreptului de proprietate pentru o suprafață de 3.089 mp teren intravilan.
Potrivit susținerilor reclamanților, autorului acestora, R. I., ar fi trebuit să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 5.000 mp teren intravilan, însă acestuia i-a fost recunoscut doar dreptul de proprietate pentru suprafața de 1.911 mp, conform titlului de proprietate nr. 1370/31.01.2012 emis de C. Județeană O. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor (fila 11).
P. acest motiv, în opinia reclamanților, se impune ca instanță să oblige cele două comisii să procedeze la recunoașterea dreptului de proprietate și eliberarea titlului și pentru diferența de 3.089 mp (diferență care s-ar regăsi inclusă pe titlurile de proprietate ale emise în beneficiul pârâților.
O primă constatare a instanței este că reclamanții nu au solicitat anularea titlului de proprietate nr. 1370/31.01.2012 care a fost emis pentru 1.911 mp și obligarea comisiilor să elibereze un alt titlu pentru toată suprafața de 5.000 mp, ci obligarea la emiterea unui alt titlu (suplimentar) pentru diferența de 3.089 m.p.
Acest aspect are drept consecință două ipoteze: fie titlul de proprietate nr. 1370/31.01.2012 a fost legal emis pentru 1.911 mp (în sensul că au fost respectate cererile făcute și actele premergătoare efectuate în acest sens), iar reclamanții solicită eliberarea unui titlu suplimentar pentru diferența de teren (de 3.089 mp) direct instanței de judecată; fie acest titlu de proprietate nr. 1370/31.01.2012 a fost nelegal emis pentru 1.911 mp (în sensul că nu au fost respectate cererile făcute și actele premergătoare efectuate), însă reclamanții au apreciat că nu este necesară anularea sa, deoarece pot să solicite instanței eliberarea unui titlu suplimentar pentru diferența de 3.089 mp.
Ambele ipoteze conduc la respingerea cererii ca neîntemeiată, după cum urmează.
În prima ipoteză, dacă titlul de proprietate nr. 1370/31.01.2012 a fost legal emis pentru 1.911 mp, iar reclamanții solicită eliberarea unui titlu suplimentar pentru diferența de teren (de 3.089 mp) direct instanței de judecată, cererea urmează să fie respinsă ca neîntemeiată, deoarece reclamanții nu pot solicita direct instanței de judecată reconstituirea dreptului de proprietate.
În materia fondului funciar, constituirea sau după caz reconstituirea dreptului de proprietate este condiționată de parcurgerea unei proceduri expres și imperativ reglementată de art. 8 și următoarele din Legea nr. 18/1991, procedură care se declanșează printr-o cerere adresată Comisiei Locale constituite pentru aplicarea legilor fondului funciar:
Așa fiind, instanța nu poate să procedeze în mod direct la reconstituirea dreptului de proprietate în beneficiul reclamanților.
În cea de-a doua ipoteză, dacă titlul de proprietate nr. 1370/31.01.2012 a fost nelegal emis pentru 1.911 mp (în sensul că nu au fost respectate cererile făcute și actele premergătoare efectuate), pentru recunoașterea drepturilor reclamanților este necesar ca instanța să constate că deși aceștia au solicitat comisiei să li se reconstituie dreptul de proprietate pentru 5.000 mp, iar din actele premergătoare rezultă că au acest drept, în mod nejustificat comisiile au eliberat titlul numai pentru suprafața de 1.911 mp.
Cu alte cuvinte, între titlul de proprietate și actele premergătoare există neconcordanțe, pe care instanța le-ar putea remedia conform art. 58 din Legea 18/1991 („pe baza hotărârii judecătorești definitive, comisia județeană care a emis titlul de proprietate îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desființa”), în măsura în care i se este învestită cu un astfel de capăt de cerere.
Reclamanții nu au solicitat instanței decât obligarea comisiilor să emită un titlu de proprietate suplimentar pentru suprafața de 3.089 mp, astfel că devin incidente aceleași dispoziții normative citate anterior (art. 8-9 și urm din Legea nr. 18/1991), conform cărora instanțele de judecată nu pot proceda în mod direct la reconstituirea dreptului de proprietate, ele fiind chemate numai să verifice legalitatea și temeinicia titlurilor emise de instituțiile cărora legea le-a conferit această prerogativă.
Prin urmare și în această ipoteză cererea urmează să fie respinsă.
De altfel, Judecătoria constată că actele premergătoare emise pentru titlul de proprietate nr. 1370/31.01.2012 nu au fost contestate de autorul reclamanților, respectiv fișa premergătoare (fila 49) și procesul verbal de punere în posesie care a fost semnat fără obiecțiuni (fila 48), fapt care conduce la concluzia că titlul de proprietate nr. 1370/31.01.2012 a fost în mod legal eliberat numai pentru suprafața de 1.911 mp.
În aceste condiții, reclamanții nu au făcut dovada unui drept recunoscut de comisiile de fond funciar cu privire la cei 3.089 mp teren și, dat fiind faptul că un astfel de drept nu poate fi recunoscut în mod direct de către instanță (fără parcurgerea procedurii obligatorii reglementate de Legea nr. 18/1991), reclamanții nu justifică nici un interes pentru anularea titlurilor de proprietate eliberate reclamanților (în ceea ce privește această suprafață de 3.089 mp teren intravilan).
Mai mult decât atât, verificând actele premergătoare acestor titluri de proprietate (nr. 7853/66/20.02.1997 și nr. 7853/68/20.02.1997), s-a constatat că au fost întocmite în deplină concordanță cu titlurile de proprietate, motiv pentru care nu găsește incident niciunul din cazurile de nulitate reglementate de art. III din Legea nr. 169/1997, cererea urmând să fie respinsă ca neîntemeiată.
Pe cale de consecință, s-a respins și capătul de cerere prin care se solicită să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1748/19.06.1998 încheiat între I. N. și I. C. privind suprafața de teren de 1694 mp, vânzătorul având calitatea de proprietar cu privire la terenul care a făcut obiectul contractului.
Împotriva sentinței au declarat recurs recurentele reclamante R. M. A. și R. P., considerând-o nelegală și netemeinică.
O primă critică vizează respingerea cererii de completare a probatoriului, formulată la ultimul termen de judecată, în sensul că această dispoziție reprezintă o antepronunțare, de vreme ce instanța a prevăzut că, reconstituirea se poate face și pe alte amplasamente decât cele din registrul agricol.
Un al doilea aspect are în vedere aplicabilitatea și consecințele dispozițiilor art. 25 din L 18/1991, potrivit cărora terenurile din intravilanul localităților revin de drept proprietarilor inițiali sau moștenitorilor acestora, prevederi pe care instanța de fond le-a ignorat în totalitate. Terenurile din litigiu au fost solicitate expres, aș acum rezultă din cererea depusă de către autorul recurentelor R. I., prin autoarea sa R. F., având ca obiect 5 000 m.p. teren intravilan.
În egală măsură, instanța de fond a omis a observa faptul că cei 1911 mp teren au fost atribuiți în luna ianuarie 2012, moment la care recurentele au aflat că diferența de 3089 mp fusese atribuită pârâților persoane fizice fără nici un drept și prin frauda la lege, moment la care au acționat prin prezenta cerere.
În ce privește interesul în anularea titlurilor de proprietate se arată faptul că atâta timp cât aceste terenuri aflate în litigiu constituie proprietatea recurentelor prin autorii lor e firesc, legal, să aibă interes în promovarea unei asemenea acțiuni.
In mod cert instanța de fond a dat o interpretare greșită atât cererii reclamanților, cât și a dispozițiilor legale în materie, atunci când a menționat că „judecătoria nu poate să procedeze în mod direct la reconstituirea dreptului de proprietate în beneficiul reclamanților”, întrucât recurentele nu au solicitat acest lucru.
Se impune a se constata faptul că s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru 5.000 mp, comisia locală S. fără a emite nici o hotărâre ori, propunere, reconstituie acest drept doar pentru 1911 mp, restul terenului fiind atribuit pârâților și atunci, nu revenea instanței de fond atributul de a obliga legal comisia să procedeze la reconstituirea către recurente a dreptului de proprietate.
Privitor la capătul de cerere al constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1748/1998, era și este firesc a susține acest capăt de cerere ce are ca obiect și vizează un teren ce constituie proprietatea recurentelor.
În raport de aceste considerente, se solicită admiterea recursului, dispunând în principal modificarea hotărârii și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, iar în subsidiar, casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
In drept, s-au invocat dispoz.art. 304/1 cod pr civilă.
La data de 7 februarie 2013, pârâții I. I., I. M. și I. C. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de recurente ca nefondat, susținând că au făcut dovada proprietății lor asupra terenurilor cu titlurile de proprietate a căror nulitate absolută se cerere, constatată de către instanță.
În mod corect instanța de fond a observat că reclamantele nu au solicitat sub nicio o formă anularea titlului lor de proprietate nr. 1370/31.01.2012 emis pentru suprafața de 1911 mp și obligarea celor două Comisii la emiterea unui alt titlu pentru suprafața totală de 5.000 mp ,acestea dorind doar desființarea titlurilor intimaților pentru suprafețele de teren precizate.
Se mai arată c ă din actele de la dosar, rezultă fără putință de tăgadă faptul că titlul de proprietate nr. 1370/31.01.2012 emis pe numele autorului recurentelor pentru suprafața de 1911 mp teren intravilan este emis perfect legal, actele premergătoare nu au fost contestate de autorul reclamantelor iar fișa premergătoare și procesul verbal de punere în posesie a fost semnat fără obiecțiuni.
Se susține că recurentele nu au făcut dovada unui drept recunoscut de cele două comisii cu privire la suprafața de 3089 mp teren iar cum acest drept nu poate fi recunoscut direct de către instanța de judecată, nu se justifică nici interesul pentru anularea titlului lor de proprietate, cu atât mai puțin pentru constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate a intimaților .
Instanța de fond a interpretat corect capetele de cerere ale acțiunii recurentelor, a analizat actele depuse la dosar de toate părțile și s-a pronunțat în mod corect, având în vedere „dispozițiile legale în vigoare”.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și în lumina dispoz.art. 304/1 cod pr civilă, tribunalul urmează să constate că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la primul motiv de recurs, tribunalul arată că respingerea probelor, ca nerelevante, nu echivalează cu o antepronunțare asupra cauzei, atâta timp cât judecătorii au competența să admită ori să respingă probele, în funcție de concludența lor. A aprecia altfel, ar însemna, practic, imposibilitatea pentru judecători să poată respinge o probă, pentru a nu fi suspectați că se antepronunță asupra fondului cauzei.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, referitor la aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 25 din L 18/1991, tribunalul reține că recurenții reclamanți nu au făcut dovada că sunt deținătorii inițiali ai terenului cu care au intrat în CAP și, potrivit actelor normative de la acea dată, a fost atribuit în folosința altor persoane, ca lot ajutător.
Pe de altă parte, acest aspect nici nu mai prezintă importanță câtă vreme, autorul recurenților reclamanți nu a contestat actele premergătoare eliberării titlului de proprietate nr. 1370/2012, respectiv fișa premergătoare și procesul verbal de punere în posesie, fapt care conduce la concluzia că acest titlu de proprietate a fost în mod legal emis numai pentru suprafața de 1 911 m.p.
Prin urmare, în lipsa unui drept recunoscut recurenților reclamanți cu privire la suprafața de 3 089 m.p. care a fost inclusă în titlurile de proprietate eliberate intimaților pârâți, recurenții nu pot justifica un interes în promovarea capătului de cerere având ca obiect anularea titlurilor de proprietate eliberate în beneficiul pârâților.
Neîntemeiată este și susținerea referitoare la faptul că se impunea a se constata faptul că, deși s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru 5 000 m.p., comisia locală a reconstituit dreptul doar pentru suprafața de 1 911 m.p., restul terenului fiind atribuit pârâților, astfel că, instanța de fond trebuia să oblige comisia locală la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea recurentelor.
Aceasta deoarece, pe de o parte, autorul recurenților reclamanți, R. I., nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 000 m.p. ci doar pentru 3, 04 ha teren. Pe de altă parte, reconstituirea dreptului de proprietate trebuie sa parcurgă o procedura administrativa, prin care sa se stabilească suprafata de teren ce se reconstituie persoanei indreptatite, iar aceasta, in cazul in care este nemultumita, se poate adresa instantei cu o contestatie impotriva hotararii comisiei judetene. Recurenții reclamanți nu au facut insa dovada faptului ca ar fi contestat vreunul dintre actele premergatoare emiterii titlului de proprietate, in conditiile art.51-58 din Legea nr.18/1991 sau ca ar fi solicitat, in mod distinct spre reconstituire diferenta de teren până la suprafața totala de 5 000 m.p.
În acord cu instanța de fond, tribunalul arată că, având în vedere că vânzătorul are calitatea de proprietar cu privire la terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare, nu există un motiv pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1748/19.06.1998 încheiat între I. N. și I. C..
Față de toate considerentele expuse, și reținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, urmează ca, în temeiul art. 312 Cod proc.civ, să se respingă, ca nefondat, recursul formulat de recurenții reclamanți.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentele reclamante R. M. A. și R. P., cu domiciliul în București, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.9729/17.10.2012, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți I. N. – decedat, I.(fostă I.) M. și I. C. cu domiciliul în S., Satul Nou, ., județul O., C. L. S. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în S., județul O., C. JUDEȚEANĂ O. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR, pârât I. I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.03.2013.
Președinte, M. V. | Judecător, C. C. | Judecător, M. R. H. |
Grefier, D. S. |
Red.MV
Tehnored.MV/CM
Jf: D.L.
Ex.2/09.04.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 310/2013. Tribunalul OLT | Contestaţie la executare. Decizia nr. 248/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
