Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 67/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 67/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 585/331/2009
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civila nr.67
Ședința publică din data de 4 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE- M. B.
Judecător-A. M. L.
Grefier- V. R.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții-reclamanți M. D. C.,domiciliată în București, ..19 . sector 2, B. V., domiciliată în București, ..19 ., și M. N. (decedat), cu ultimul domiciliu în București, ..19 . sector 2, M. A. A.(moștenitor def.M. N.), domiciliată în București, ..6A, . și D. R. O.(moștenitor def.M. N.), domiciliată în București, ..6A, . împotriva sentinței civile nr. 263/14.02.2011, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimații-pârâți F. N., domiciliat în București, ., ., ., sector 2, F. C., domiciliată în București, ..6, . și ., cu sediul în București, . sector 4.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 28.01.2013 care face parte integrantă din prezenta când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la 04.02.2013, cand a dat următoarea hotarare:
TRIBUNALUL
Prin actiunea înregistrată pe rolul instantei cu nr._ din 10 martie 2009, reclamantii M. N., M. D. C. și B. V., au chemat în judecată pe pârâții F. M., F. N., F. C. si S.C. G. I. SRL, solicitând să se constate nulitatea absolută partială a contractului de donație autentificat sub nr. 5093 din 3 decembrie 1992 de notariatul de Stat Local Vălenii de M., nulitatea absolută partială a procurii autentice nr. 3801 din 11 septembrie 2006 și pe cale de consecință nulitatea absolută partială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2120 din 9 septembrie 2008 de B.N.P. C. E., cu consecința repunerii părților în situatia anterioară.
In motivarea actiunii, s-a arătat că în anul 1991 reclamantii au dobandit, prin acte cu titlu oneros, în formă autentică, de la F. M., imobile terenuri formând două loturi egale de 1062,5 mp. fiecare. Actele au fost înregistrate în registrul de transcriptiuni, sub nr. 472 si 473/1991. Deși terenurile au fost posedate neîntrerupt de reclamanti, în toamna anului 2008, cu ocazia întocmirii formalitătilor cadastrale s-a constatat că cele două terenuri se suprapun cu nr.cadastral_. Situatia ivită a fost cauzată de vânzătoarea F. M. care a donat propriului fiu, F. N., prin contractul de donație autentificat sub nr. 5093 din 3 decembrie 1992 de Notariatul de Stat Local Vălenii de M., terenurile dobandite de reclamanti, desi nu mai avea calitatea de proprietar. Pârâtul F. N., prin mandatar F. C., vinde imobilul către Societatea Comercială G. I. S.R.L.
Reclamantii sustin că nulitatea absolută a actelor intocmite ulterior vânzării-cumpărării din 1991 se impune având in vedere lipsa de obiect partial a contractului de donatie, a procurii autentice si a contractului de vanzare subsecvent.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 948 si următoarele si art. 480 cod civil.
La cerere au fost atașate, în copie, actele autentice de dobândire si înstrăinare a terenurilor si alte înscrisuri.
Pârâtul F. N. a formulat întampinare, arătând că pârâta, F. M., mama sa, în vârstă fiind și cu un grad de cultură redus, a înteles să-i doneze din lotul primit în urma unui partaj voluntar, terenuri în suprafețe de 2125 mp. și 400 mp., donatie acceptată de pârât, fără să cunoască situatia juridică si de fapt a acestor imobile. Neputându-se ocupa de proprietatea primită, pârâtul a mandatat pe pârâta F. C. să dispună de aceste terenuri, cum va credea de cuviință. Pârâtul sustine că până la chemarea sa în judecată de către reclamanti, nu a avut cunostintă despre modul in care mandatara sa a dispus de terenuri, clauzele din procură fiind clare cu privire la primirea prețului de către pârât. Acesta apreciază că nu are nici o culpă în neregulile produse.
La 19 octombrie 2009 reclamantii au precizat cererea de chemare în judecată, cu privire la temeiul juridic al acesteia.
Se arată că lipsa obiectului atrage nulitatea absolută a donației, pârâta F. M. neputând înstrăina ceea ce nu mai avea. Celelalte acte trebuie anulate ca subsecvente donatiei, sustinându-se și că pârâta cumpărătoare a fost de rea credintă, întrucât putea, cu minime diligențe, să afle care este situatia juridică a terenului la momentul încheierii contractului.
Pârâta . a formulat întampinare, prin care a sustinut că imobilul cumpărat se află în posesia sa de la data dobândirii. Transferul proprietații s-a făcut cu respectarea tuturor formalitătilor prescrise de lege, iar dreptul a fost intabulat în cartea funciară. Conform extraselor de carte funciară, asupra terenurilor nu existau litigii sau sarcini, vânzătorul F. N. declarând că sunt proprietatea sa, pe proprie răspundere. In aceste conditii pârâta apreciază că a fost de bună credintă, neputandu-se solicita nulitatea absolută partială a contractului.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 115 si următoarele cod procedură civilă.
In dovedirea actiunii, reclamantii au solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâtilor si audierea unor martori.
In apărare, pârâtul F. N. a solicitat interogatoriul reclamantilor și înscrisuri.
Pârâta . cerut interogatoriul celorlalte părti si audierea unor martori.
Instanta a încuviintat cererile, apreciind probele legale, concludente si utile cauzei.
După luarea interogatoriilor si audierea martorilor M. E., S. M. si S. O. T. Vicentiu, instanta a pus in discutie, din oficiu, necesitatea efectuării un ei expertize topografice, lucrare apreciată ca utilă solutionarii litigiului si dispusă.
Pe parcursul judecătii a decedat pârâta F. M. al cărei unic mostenitor este pârâtul F. N..
Expertiza topografică a fost întocmită de expert D. Z..
Prin s.c.nr.263/14.02.2011 a Judecatoria Valenii de M. a admis, în parte, actiunea formulată de reclamantii M. N., M. D.-C. si B. V., impotriva pârâtilor F. N., F. C., si S.C. G. I. S.R.L..
A constatat nulitatea absolută partială a contractului de donatie autentificat sub nr. 5093 din 3 decembrie 1992, de Notariatul de Stat Local Vălenii de M., cu privire la suprafața de 2125 mp. teren în intravilanul comunei Izvoarele, . – ..
A respins cererile privind constatarea nulitătii absolute partiale a procurii autentificate sub nr. 3801/2006 de B.N.P. P. C. M. si a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2120 din 9 septembrie 2008 de BNP C. E., precum și de repunere a părtilor în situatia anterioară, ca neîntemeiate.
Pentru a dispune astfel, prima instanța de fond a reținut că prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 1040 si nr. 1041 din 22 aprilie 1991 de Notariatul de Stat Local Vălenii de M., numita F. M. a vândut, prin primul act numitilor B. I. si B. V., iar în cel de-al doilea numitilor M. N. si M. D. C., câte 1062,5 mp. teren arabil, situat în intravilanul comunei Izvoarele, jud. Prahova.
Cele două acte au fost înscrise sub nr. 472 si 473 în registrul de transcriptiuni, pe anul 1991.
Ca urmare a decesului cumpărătorului B. I., la 29 iulie 2008 și a partajului voluntar al averii acestuia, cota de ½ din terenul de 1062,5 mp. a fost dobandită de sotia sa, pârâta B. V., devenită astfel proprietar exclusiv.
Sub nr. 5093 din 3 decembrie 1992, Notariatul de Stat Local Vălenii de M. a autentificat contractul prin care aceeasi F. M. a donat fiului său F. N. suprafetele de 2125 mp. si 400 mp. în intravilanul comunei Izvoarele, .> Donatoarea declară, în cuprinsul actului autentic, pe proprie răspundere, că terenurile descrise nu au fost scoase din circuitul civil, rămânând continuu în stăpânirea sa, în mod legal.
Donatarul F. N., reprezentat de F. C., în baza procurii autentificată sub nr. 3801 din 11 septembrie 2006 de BNP P. C. M. din Bucuresti, a vândut . terenuri donate de mama sa, în suprafata de 400 mp. si respectiv 2135 mp., ultima rezultată în urma măsurătorilor cadastrale.
Dreptul pârâtei a fost înscris in cartea funciară.
Astfel cum rezultă din constatările si concluziile raportului de expertiză tehnică topografică D. Z., terenul cumpărat de pârâta . acelasi imobil care a fost vândut, în două loturi egale, reclamantilor.
Se poate concluziona, ca situatie de fapt necontestată de părti, că vânzătoarea F. M., după ce a instrăinat terenurile reclamantilor, cu titlu oneros, a donat aceleasi imobile fiului său F. N.. Acesta le-a vandut ulterior, ca un teren unitar pârâtei societate comercială.
Examinand această situatie de fapt, în raport cu dispozitiile art. 801 si art. 822 – 824 cod civil, instanta retine că liberalitătile între vii sunt, prin esenta lor, irevocabile.
Pornind de la acest principiu, practica și literatura de specialitate au statuat în sensul că dacă bunul donat este individual determinat, donatorul trebuie să aibă calitatea de proprietar. Dacă contractul are ca obiect lucrul altuia, donația este nulă absolut în toate cazurile (indiferent de solutia care se admite în materia vanzării lucrului altuia) întrucât donatorul se poate abține să dobândească proprietatea lucrului altuia si deci donația contravine principiului irevocabilitătii (Fr. D. – Tratat de drept civil – contracte speciale Ed. Actami 1996 pg. 94).
Reclamanții invocă, în mod greșit, lipsa obiectului, care este terenul identificat de expert și nu un imobil inexistent, confundând lipsa obiectului cu lipsa dreptului. Invocă însă și lipsa dreptului donatoarei, ca temei al nulitătii actului.
Este evident că, înstrăinând terenul (în două loturi) reclamantilor, numita F. M. nu mai era proprietarul acestuia, la momentul încheierii contractului de donatie, conditii în care acest contract este nul absolut.
Unul din principiile efectelor nulitătii actului juridic civil, este acela al anulării actului subsecvent, ca urmare a anulării actului inițial – resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, în virtutea căruia anularea actului initial, primar atrage anularea si a actului subsecvent, următor, datorită legăturii sale cu primul.
Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2120 din 9 septembrie 2008 poate fi calificat subsecvent contractului de donatie, prin care vanzătorul îsi justifică dreptul ce îl transmite cumpărătorului.
Există, însă, exceptii de la principiul enuntat mai sus, unul dintre acestea fiind cazul subdobânditorului de bună credință și cu titlu oneros a unui imobil, solutia justificându-se pe rațiuni de echitate si utilitate socială.
Numai în cazul în care tertul achizitor, cu titlu oneros, a cunoscut sau, cu diligențe minime, putea să cunoască nevalabilitatea titlului de proprietate al înstrăinătorului, deci a fost de rea credință – ceea ce trebuie dovedit – operează regula de drept potrivit căreia nevalabilitatea titlului de proprietate al vânzătorului atrage si nulitatea titlului subachizitorului (Gh. B., D. Civil R. – Introducere în dreptul civil – Casa de Editură și Presă „Sansa” SRL Bucuresti 1992 pg.187).
Ocrotirea bunei credinte a dobânditorului cu titlu oneros a fundamentat si solutia adoptată în materia vânzării lucrului altuia, potrivit căreia dacă cumpărătorul a fost de bună credintă si a dobandit de la neproprietar (chiar cand acesta din urmă stia că nu are dreptul pe care îl transmite), contractul de vânzare-cumpărare este anulabil si nu nul absolut (ca in cazul în care ambii contractanti au cunoscut inexistenta dreptului vânzătorului). In acest domeniu, regula este că nulitatea relativă poate fi cerută numai de părtile contractului.
Prin urmare, pentru aplicarea regulilor enunțate la cauza de față, trebuie verificată buna credintă a tertului dobanditor. Mai precis, dacă pârâta . cunoscut sau, cu diligențe minime, putea să cunoască lipsa titlului numitei F. M..
In continutul contractului de vânzare cumpărare din 9 septembrie 2008, în fața notarului public, se mentionează că terenurile dobandite intraseră în proprietatea vanzătorului prin donatie de la mama sa, act transmis sub nr. 2883/1992 de Notariatul de Stat Local Vălenii de M., terenurile fiind înregistrate la O.C.P.I. Prahova, Biroul de cadastru si Publicitate Imobiliară Vălenii de M. cu nr. 4891/2008 si 4892/2008, intabulate in C.F. nr. 1488 si 1486 ale localitătii Izvoarele.
Prin urmare, la momentul încheierii contractului de vanzare-cumpărare dintre pârâtul F. N. si pârâta ., evidentele de publicitate imobiliară nu ofereau nici un indiciu privind lipsa dreptului de proprietate asupra terenului, în patrimoniul vânzătorului F. N..
Pe de altă parte, din răspunsurile la interogatoriu si din declaratiile martorilor, rezultă că posesia reclamantilor s-a exercitat prin alte persoane. Neîngrădirea terenului, culegerea fructelor prin alte persoane si vizitele sporadice ale reclamantilor (de obicei la sfârsit de săptămână) nu erau de natură a oferi unor potentiali cumpărători, indicii cu privire la lipsa titlului pârâtului F. N..
Aceste împrejurări – evidentele cadastrale si situatia de fapt prezumată – reflectă necunoasterea nevalabilitătii titlului pârâtului de către ., cumpărător de bună credință.
Concluzionând, nulitatea absolută a donatiei către pârâtul F. N., l-a lipsit pe acesta de titlu valabil de proprietate. Lipsa titlului însă nu a fost cunoscută de pârâta cumpărătoare, asa încât contractul de vanzare-cumpărare subsecvent, desi anulabil (doar prin manifestarea de vointă a cumpărătoarei) nu este nul absolut, datorită a bunei credinte a pârâtei.
Vom avea, prin urmare, asupra acelor imobile, titlul valabil de proprietate al reclamantilor si titlul pârâtei ., dobandit de la un neproprietar, situatie juridică ce se poate clarifica definitiv într-o actiune în revendicare sau in constatare (în functie de posesorul terenurilor).
In ceea ce priveste procura autentificată sub nr. 3801/2006 de BNP P. C. M., instanta retine, de asemenea, că nu există temei legal pentru nulitatea absolută a actului. Din probele administrate nu rezultă reaua credintă a ambilor contractanti, frauda la lege sau alte motive de nulitate absolută.
In consecintă, instanta de fond admite, în parte, actiunea, va constata nulitatea absolută partială a contractului de donatie, dar va respinge, ca neîntemeiate, cererile privind constatarea nulitătii absolute partiale a procurii și a contractului de vanzare-cumpărare subsecvente.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs (recalificat apel) reclamantii M. N., M. D. C. și B. V., solicitand admiterea apelului, schimbarea in parte a sentintei apelate in sensul admiterii in totalitate a cererii de chemare in judecata.
In mod gresit, instanta de fond a retinut ca pârâta . este de buna credinta, acesta nefacand nici o minima diligenta pentru a afla nevalabilitatea titlului de proprietate a instrainatorului. Nu se indica nici probatoriul din care reiese acest aspect.
Avand in vedere lipsa de obiect a contractului de donatie considera ca si actele subsecvente acestuia sunt lovite de nulitate absoluta, impunandu-se repunerea partilor in situatia anterioara.
In drept, au fost invocate dispoz.art.282-296 C.pr.civ., C.Civ, Constitutia Romaniei, jurisprudenta CEDO.
Intimata-parata . a formulat intampinare prin care solicita respingerea apelului ca nefondat si mentinerea sentintei apelate.
Se arata ca solutia primei instante cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei cat si pe cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor.
Intimata-parata . este subdobanditor de buna-credinta si cu titlu oneros al celor doua imobile-nu existau indicii ale nevalabilitatii titlului de proprietate al instrainatorului.
In drept, au fost invocate dispoz.art.261 C.pr.civ..
A fost administrata proba cu inscrisuri.
Examinând sentinta apelată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele care se vor expune în continuare:
Instanta de fond a stabilit in mod corect situatia de fapt, calificata juridic sub aspectul a ceea ce doctrina a numit vanzarea lucrului altuia.
Este de necontestat ca vânzătoarea F. M., după ce a instrăinat terenurile reclamantilor, cu titlu oneros, a donat aceleasi imobile fiului său F. N.. Acesta le-a vandut ulterior, ca un teren unitar intimatei-pârâte societate comercială.
F. de situatia de fapt corect stabilita si calificata juridic, prima instanta a stabilit analizand răspunsurile la interogatoriu si din declaratiile martorilor, ca intimata-parata . este cumpărător de bună credință.
In ceea ce priveste acest aspect apelul este vadit fondat.
Vanzarea-cumparare a lucrului altuia in cunostiinta de cauza, reprezinta o operatiune speculativa, cu o cauza ilicita si este nula absolut in baza art.968 C.Civ.vechi. Doctrina a stabilit ca o astfel de vanzare este incheiata cu complicitatea sau, in orice caz pe riscul cumparatorului.
Un astfel de risc este asumat in conditiile in care dincolo de evidentele cadastrale, situatia de fapt include indicii asupra nevalabilitatii titlului de proprietate a instrainatorului. Ori buna-credinta in analiza aceste situatii, include minime diligente in stabilirea sau confirmarea situatiei juridice a terenului vandut la momentul incheierii contractului.
Astfel, martorul M. E. releva indicii clare ale posesiei continue exercitate de apelantii-reclamanti, atribut al dreptului de proprietate-vizite, lucrari, plantare pomi. Din interogatoriul administrat, rezulta clar ca nu a fost luate informatii cu privire la situatia terenului de la nici un vecin, identificat conform expertizei, mai ales ca acordul de vointa a fost stabilit cu un mandatar.
De altfel, acestia au si achitat impozitele aferente, aspect necontestat.
Sub acest aspect reaua-credinta a mandantului F. N., si a mandatarei F. C. este evidenta, incepand cu anul 1991.
In plus declaratia martorului S. O. T. nu e credibila sub raportul datelor indicate-,, cumparat in 2009...teren imprejmuit,,.
Lipsa unor minime diligenta este implicita recunoscuta de intimata-parata la interogatoriul administrat, desi o simpla consultare a evidentelor registrului de transcriptiuni din 1991-ce trebuia preluat in evidentele cadastrale-era necesara.
Raportat la cele retinute, tribunalul va admite apelul si va schimba in parte sentinta apelata, in sensul ca admite in totalitate actiunea.
Va constata nulitatea absoluta partiala a procurii autentificate sub nr. 3801/2006 de BNP P. C. M. si a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2120 din 9 septembrie 2008 de BNP C. E..
Va repune partile in situatia anterioara, efect al nulitatii actelor mentionate.
Va inlatura obligația reclamanților de a plăti în solidar pârâtei . suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, precum și obligația pârâților F. N. și F. C. de a plăti în solidar reclamanților suma de 2512 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Culpa procesuala fiind clara, va obliga intimații-pârâți în solidar la plata către apelanții-reclamanți a sumei de 2.530 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în fond și apel-taxe judiciare, onorariu expert si onorariu avocat.
Va mentine în rest dispozițiile sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite apelul declarat de apelanții-reclamanți M. D. C.,domiciliată în București, ..19 . sector 2, B. V., domiciliată în București, ..19 ., și M. N. (decedat), cu ultimul domiciliu în București, ..19 . sector 2, M. A. A.(moștenitor def.M. N.), domiciliată în București, ..6A, . și D. R. O.(moștenitor def.M. N.), domiciliată în București, ..6A, . împotriva sentinței civile nr. 263/14.02.2011, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimații-pârâți F. N., domiciliat în București, ., ., ., sector 2, F. C., domiciliată în București, ..6, ., . sector 3 și ., cu sediul în București, . sector 4.
Schimba in parte sentinta apelata, in sensul ca admite in totalitate actiunea.
Constata nulitatea absoluta partiala a procurii autentificate sub nr. 3801/11.09.2006 de BNP P. C. M. si a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2120/09.09.2008 de BNP C. E..
Repune partile in situatia anterioara.
Inlatura obligația reclamanților de a plăti în solidar pârâtei . suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, precum și obligația pârâților F. N. și F. C. de a plăti în solidar reclamanților suma de 2512 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obliga intimații-pârâți în solidar la plata către apelanții-reclamanți a sumei de 2.530 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în fond și apel.
Mentine în rest dispozițiile sentinței apelate.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 04.02.2013.
Președinte, Judecator
B. M. A. M. L.
Grefier
V. R. Red. BM
ex.11/26.04.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1225/2013. Tribunalul... | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
