Legea 10/2001. Sentința nr. 2485/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2485/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 2937/105/2009*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P. - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2485
Ședința publică din data de 15.10.2013
Președinte – Ș. O.-C.
Grefier – C. R.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect „Legea 10/2001” formulată de reclamantul P. G. cu domiciliul în București, .. 2, ., ., sector 4 în contradictoriu cu pârâții . cu sediul în Câmpina, ., nr. 1, județul P., . cu sediul în Câmpina, ., . cu sediul în Ploiești, ., județul P., P. M. CÂMPINA cu sediul în Câmpina, județul P. și chemații în garanție C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR BUCUREȘTI cu sediul în București, .. 202, sector 1 și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTABILIREA PROPRIETĂȚILOR cu sediul în București, .. 202, sector 1.
Prezenta si susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 03.10.2013 ce face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar note scrise, a amânat pronunțarea la data de 08.10.2013, iar ulterior având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 15.10.2013:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului P. la data de 17.06.2009 sub nr._ reclamantul P. G. a chemat în judecată pe pârâtele . și ., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 5012 mp, situat în pct. B. din Câmpina.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că începând din 1991 a făcut demersuri pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra a trei terenuri, situate pe raza orașului Câmpina, că a obținut recunoașterea dreptului doar pentru două dintre ele, respectiv pentru cel situat în . s-a construit Poșta și cel din . Prahovei, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 1288/2008 a Tribunalului P..
A arătat că pentru cea de a treia suprafață de teren, ce face obiectul prezentei acțiuni, nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate în dosarul în care s-a pronunțat sentința sus-menționată, și că în timpul soluționării apelului declarat împotriva acestei hotărâri a obținut Primăria Câmpina date din care rezultă că acest teren este deținut de cele două societăți parate.
La cererea reclamantului, tribunalul a dispus la data de 22.01.2010 introducerea în cauză în calitate de pârâtă a ..
Prin întâmpinare formulată, pârâta . Câmpina a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că nu deține în proprietate terenuri care să fi fost preluate abuziv de stat, precum și excepția de tardivității formulării acțiunii în condițiile în care reclamantul nu a respectat dispozițiile art. 28 din Legea 10/2001, în conformitate cu care avea posibilitatea ca în termen de 90 zile de la data când a luat cunoștința ca primăria nu putea identifica unitatea deținătoare a terenului, să cheme în judecată Statul prin Ministerul de Finanțe, ceea ce nu a făcut, solicitând în principal respingerea acțiunii ca prematur introdusă și în subsidiar ca inadmisibilă.
La rândul ei, pârâta . Câmpina a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea acțiunii ca prematur introdusă și în subsidiar ca inadmisibilă, arătând că în măsura în care reclamantul ar fi făcut dovada că societatea deține în tot sau în parte terenul pretins, acesta avea obligația de a o notifica cu privire la pretențiile sale, notificarea pe care acesta a formulat-o în baza Legii 10/_ fiind adresată Primăriei Câmpina și că, în atare situație, societatea este în imposibilitatea de a-și exercita dreptul și obligația de a emite dispoziție motivată privitoare la terenul în discuție.
Aceeași pârâtă a invocat la 19.02.2010 excepția prematurității acțiunii tocmai pentru faptul că reclamantul nu i-a adresat nicio notificare cu privire la terenul ce face obiectul litigiului, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, care nu făcut dovada calității de succesor a al fostei titulare a dreptului de proprietate, excepția lipsei calității sale procesuale pasive, deoarece nu deține terenul pretins de reclamant.
. a formulat la rândul ei întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive cu aceeași motivare, respectiv că terenul pretins d reclamant nu se regăsește în posesia sa.
Prin sentința civilă nr. 775/04.06.2010 Tribunalul P. a admis excepția prematurității acțiunii invocată de pârâte și a respins acțiunea ca fiind prematur introdusă acțiunea.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că cererea reclamantului referitoare la terenul situat în pct. B. din Câmpina a mai fost supusă analizei instanțelor de judecată, ocazie cu care s-a reținut (în considerentele sentinței civile nr. 1288/22.04.2008) faptul că acest teren nu a putut fi identificat, reclamantul necunoscând amplasamentul lui, mai ales că în zona respectivă terenurile au fost trecute din extravilan în intravilan și sistematizate, fiind atribuite unor persoane, motiv pentru care cererea i-a fost respinsă.
Prin decizia civilă nr. 50/09.03.2009 Curtea de Apel Ploiești, rămasă irevocabilă, s-a reținut, față de raportul de expertiză topometrică efectuat în cauză, că terenul prezentului litigiu se află în proprietatea unei societăți comerciale, terț față de acel proces, și care nu a putut fi introdusă în cauză la acel moment față de dispozițiile art. 294 alin. 1 C.proc.civ.
Față de împrejurarea că Primăria Câmpina, care a fost notificată pentru retrocedarea terenurilor, nu și-a îndeplinit obligația de identificare a unităților deținătoare și față de împrejurarea că reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă față de unitățile deținătoare, în speță față de pârâtele din prezenta cauză pentru a li se acorda posibilitatea îndeplinirii obligației de a emite dispoziție motivată cu privire la terenul în discuție, tribunalul a apreciat că excepția prematurității invocată de pârâte este întemeiată, impunându-se admiterea ei și respingerea acțiunii ca prematur introdusă.
Împotriva aceste hotărâri judecătorești a declarat apel reclamantul P. G., care a susținut că sentința este nelegală și netemeinică în raport de prevederile art. 304, pct.7, 8, 9, 10 C.proc.civ., constând, în esență, în aceea că instanța nu a fost constituită potrivit dispozițiilor legale, deoarece judecătorul care s-a pronunțat în cauza anterioară a soluționat și acțiunea de față, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, în sensul că în mod greșit a apreciat instanța de fond că se impunea ca reclamantul să realizeze procedura prealabilă față de pârâte și aceasta contrar practicii și doctrinei.
A mai susținut apelantul că a fost interpretat greșit actul juridic dedus judecății deoarece notificarea adresată Primăriei Câmpina este opozabilă terților și nu se mai impunea a ase face alte notificări către pretinsele deținătoare ale terenului, că s-au încălcat dispozițiile Legii 10/2001, pârâtele nefiind obligate să depună la dosar actele solicitate și instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi soluționând cauza pe excepția care nu putea fi invocată în afara actelor depuse în cauză și fără administrarea altor probatorii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, . a solicitat respingerea apelului ca nefondat întrucât reclamantul apelant nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor legale și considerentelor deciziei pronunțată anterior de Curtea de Apel Ploiești.
. depus la dosar întâmpinare prin care a învederat aceleași aspecte invocate și în fața instanței de fond vizând lipsa calității sale procesuale pasive pentru că nu s-a dovedit că terenul l-ar deține și a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
La data de 16.11.2010 reclamantul apelant a invocat excepția lipsei calității de reprezentant pentru pârâta intimată ., arătând că această societate s-a apărat pe parcursul procesului la instanța de fond prin avocat, fără însă a se face dovada cu împuternicirea avocațială.
Față de excepția invocată, . a arătat că a acordat asistență juridică și reprezentare societății prin Cabinetul de avocat S. G. B. –titular și avocat colaborator Crăcică C., că s-a depus la dosar împuternicirea avocațială și că în fața Tribunalului P. niciuna din părți nu a invocat excepția lipsei calității de reprezentant și nici instanța din oficiu, solicitând ca excepția să fie respinsă pentru că nu s-a dovedit de reclamant că a fost vătămat în drepturile sale.
Apelantul prin apărător a solicitat ca în baza disp. art. 295 C.proc.civ. să se încuviințeze proba cu acte, respectiv acte emanate de la societățile . și . care să ateste modul în care au dobândit imobilele le au în proprietate și proba cu expertiză topometrică pentru identificarea terenului și a suprafețelor neafectate de construcții și utilități.
Prin decizia civilă nr. 266/17.12.2010 Curtea de Apel Ploiești a respins ca neconcludentă cererea de probatorii formulată de apelant, și ca neîntemeiată excepția lipsei calității de reprezentant pentru pârâta ..
Pe fondul cauzei, Curtea de Apel Ploiești a respins apelul ca fiind nefondat.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea, analizând cererea de probatorii formulată de apel, a considerat că nu este utilă și concludentă în cauză față de modalitatea în care a fost soluționată pricina la instanța de fond, respectiv pe excepția prematurității formulării a acțiunii, și față de actele depuse la dosar.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile. art. 137 C.proc.civ., analizând cu prioritate excepția invocată de apelant privind lipsa calității de reprezentant în ce privește pe intimata pârâtă ., Curtea a constatat că este neîntemeiată, precizând că în fața instanței de fond, intimata . a fost asistată sau reprezentată de avocatul titular al cabinetului sau de colaboratorul acestuia, fapt ce rezultă din încheierile existente la dosar, și chiar dacă în dosarul instanței de fond nu se regăsește delegația încheiată între cabinetul de avocatură și societate, excepția invocată nu poate fi primită, deoarece apelantul reclamant nu face dovada că lipsa împuternicirii avocațiale i-a produs vreun prejudiciu, vreo vătămare care altfel nu poate fi înlăturată decât prin admiterea excepției.
Pe fondul cauzei, Curtea a menționat, pentru început, faptul că, deși reclamantul a formulat apel împotriva hotărârii instanței de fond, atunci când l-a motivat a făcut trimiteri la motivele de casare și de modificare a hotărârii prevăzute de art. 304 C.proc.civ., ce reglementează materia recursului, deși toate părțile au fost de acord că instanța este investită cu judecarea unui apel, nepunându-se nici măcar problema calificării corecte a căii de atac.
Una din criticile formulate de apelant se referă, în esență, la faptul că judecătorul care a pronunțat sentința civilă nr. 1288/2008, când s-a analizat și situația terenului din pct. B. –Câmpina, nu mai putea să se pronunțe în cauza de față, existând un caz de incompatibilitate, însă această critică a fost considerată neîntemeiată, deoarece, într-adevăr, judecător C. M. a pronunțat sentința nr. 1288/22.04.2008 a Tribunalului P., dar sentința atacată prin prezentul apel a fost pronunțată de un alt judecător.
Susținerea conform căreia hotărârea ar cuprinde o motivare contradictorie și nesusținută de probele administrate, nu a fost avută în vedere, întrucât în dosar se regăsesc toate probele pe care această hotărâre se sprijină și nu conține motivații contradictorii, instanța interpretând corect probele și aplicând corespunzător și dispozițiile legale.
Curtea a mai menționat că nemulțumirea esențială a apelantului este că pricina s-a soluționat pe excepția de prematuritate a formulării acțiunii și aceasta în condițiile în care a demarat demersurile judiciare pentru redobândirea terenurilor încă din anul 1991 și că a formulat notificare conform Legii 10/2001, a adresat-o Primăriei Mun. Câmpina care, neidentificând unitățile deținătoare nu a fost în măsură să spună unde se află terenul solicitat de apelant și în aceste împrejurări notificarea adresată Primăriei este notificare adresată în condițiile legii și celor trei societăți pârâte din prezenta cauză, însă aceste susțineri nu pot fi avute în vedere față de probatoriul administrat și de dispozițiile legale incidente.
Astfel, s-a arătat că, într-adevăr, apelantul a formulat notificare în condițiile Legii nr. 10/2001, pe care adresat-o Primăriei Câmpina, cerând retrocedarea mai multor terenuri, și, fiind nemulțumit de dispoziția nr.1889/30.11.206 emisă de Primăria Câmpina, apelantul a contestat-o, iar prin sentința civilă nr.1288/22.04.2008 a Tribunalului P. s-a admis contestația, s-a anulat în parte dispoziția sus-menționată și s-a constatat dreptul apelantului de a beneficia de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Câmpina, . Prahovei de 5304 mp imposibil de restituit în natură, menținându-se restul dispozițiilor și s-au respins ca neîntemeiate celelalte capete din contestație privind restituirea terenurilor situate în Câmpina, . și cel din pct. B..
Prin decizia civilă nr. 50/09.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în urma apelului declarat de reclamantul din cauza de față împotriva sentinței nr. 1288/2008 a Tribunalului P., s-a reținut că terenul din pct. B. nu a putut fi identificat, dar că, din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în acea cauză, a rezultat că acest teren s-ar afla în proprietatea unei societăți comerciale, terț față de procesul respectiv. În aceeași decizie, Curtea de Apel Ploiești a arătat că pentru a obține drepturile conferite de Legea 10/2001, contestatorul apelant P. G. urmează a se adresa pe cale separată celor două societăți comerciale identificate în raportul de expertiză, notificarea nr. 412/2001 adresată primăriei Mun. Câmpina, făcând dovada deplină în fața acestor societăți cu privire la respectarea termenului impus de art. 22 alin.1 din Legea nr. 10/2001.
Curtea a mai observat că, în aceste condiții, reclamantul a demarat acțiunea de față, chemând în judecată cele trei societăți comerciale pârâte, care au invocat în mod corect excepția prematurității formulării acțiunii, și aceasta pentru că apelantul reclamant nu a înțeles să se conformeze legii speciale, respectiv Legea nr.10/2001 și să notifice societățile. Se impunea a urma procedura prealabilă prevăzută de lege tocmai pentru a se da posibilitatea pârâtelor intimate de a emite decizie de restituire în situația în care erau deținătoare ale terenului în discuție sau decizie de respingere, care puteau fi contestate pe cale legală.
S-a considerat că reclamantul este în eroare atunci când susține că notificarea adresată primăriei face dovada că a notificat și unitățile deținătoare, neînțelegând că această fază prealabilă, respectiv emiterea notificării către unitatea deținătoare nu a îndeplinit-o. Același apelant interpretează greșit considerentele deciziei civile nr. 50/09.03.2009, în care se reține că notificarea inițială înregistrată sub nr. 412/2001 adresată Primăriei Câmpina face dovada îndeplinirii procedurii prealabile și față de pârâtele intimate din cauza de față, când, în realitate această notificare face dovada numai cu privire la respectarea termenului impus de art. 22 alin.1 din Legea 10/2001.
Curtea a mai precizat că, pentru că nu a îndeplinit procedura prealabilă și nu a dat posibilitatea presupuselor deținătoare ale terenului să răspundă la această notificare, în mod corect instanța a admis excepția prematurității formulării acțiunii de față, motive pentru care și apelul este neîntemeiat, astfel că acesta a fost respins, față de dispozițiile art. 296 C.proc.civ.
Împotriva susmenționatei hotărâri reclamantul P. G. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a susținut următoarele:
- greșit a fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant al . avocatului prezent în instanță, care nu și-a justificat această calitate cu împuternicire avocațială. Relativ la acest aspect a susținut că în mod eronat a invocat instanța de apel că excepția nu poate fi primită justificat de nedovedirea vreunui prejudiciu, întrucât, doar consecință a admiterii excepției prematurității acțiunii invocată de apărătorul acestei pârâte, a fost respinsă acțiunea sa.
- instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, întrucât la soluționarea prezentei pricini a participat un judecător care s-a pronunțat și în cauza precedentă privind același teren (solicitat și în cauza de față), expunându-și părerea cu privire la situația sa juridică, ceea ce-1 tăcea incompatibil în cauza dedusă judecății.
- admiterea excepției prematurității acțiunii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale ce guvernează raportul juridic dedus judecății, hotărârea atacată fiind întemeiată pe motive contradictorii sau străine de natura pricinii, rezultatul interpretării greșite a dispozițiilor deciziei pronunțate în litigiul anterior și consecință a încălcării și aplicării greșite a legii. A susținut că, dimpotrivă, hotărârea pronunțată în litigiul purtat cu primăria stabilește că terenul pretins în cauză este deținut de cele două societăți chemate în judecată și că prezintă posibilități de identificare în raport de schițele/planurile aflate la primărie (oferte dintre acestea fiind depuse la dosarul cauzei).
Prin decizia nr. 7963/09.11.2001 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul și a casat decizia, precum și sentința nr. 775/04.06.2010 a Tribunalului P. și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal.
Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte a reținut că, potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 „persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului”. (2) „Notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricăror autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. 1, chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul".
De asemenea, potrivit art. 28 (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, primăria are obligația, în termen de 30 de zile de la primirea notificării, să identifice unitatea deținătoare și să comunice persoanei îndreptățite elementele de identificare ale acesteia.
Aceste dispoziții legale, alături de cele ce reglementează procedurile de restituire instituite de legea specială, stabilesc reguli clare și imperative în scopul asigurării finalității actului special de reparație, restituirea în natură ori prin echivalent a bunurilor imobile preluate abuziv de stat.
Or, în speță, deși necontestat reclamantul a pretins restituirea terenului în litigiu sesizând unitatea notificată - primăria localității - cu pretenția sa de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de legea specială, în condițiile nesocotirii obligației stipulate de art. 28 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, aceasta din urmă i-a respins cererea pe motiv că terenul solicitat nu a fost preluat abuziv de stat.
Judiciar, în litigiul finalizat prin decizia nr. 50/2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, s-a stabilit că terenul în suprafață de 5012 mp din punctul B. se află în proprietatea unei societăți comerciale, terț față de acest proces și că „raportul în specialitatea topografiei a confirmat susținerile apelantului (reclamantul din prezenta cauză) în ceea ce privește posibilitatea obiectivă și concretă de identificare a terenului situat în pct. B.".
În contextul enunțat, reclamantul a solicitat societăților identificate în raportul de expertiză administrat în cursul soluționării acelei cauze, acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de legea specială.
Fără a face verificări sub aspectul deținerii/nedeținerii terenului solicitat și prin urmare a calității pârâtelor de unități deținătoare în accepțiunea legii speciale, în condițiile în care, după ce au trecut 10 ani de la declanșarea procedurii reglementate de legea specială, instanțele de judecată au reținut că în lipsa notificării societăților, pretenția reclamantului apare ca prematură, fiind necesară mai înainte comunicarea notificării și abia după aceea declanșarea unui eventual litigiu cu pretinsele unități deținătoare.
Or, soluția instanțelor este contrară dispozițiilor legale invocate, notificarea reclamantului făcând dovada atât a respectării termenului impus de lege pentru formularea sa, chiar dacă a fost adresată altei persoane, dar și a obligației entităților enunțate de lege și implicate în procedură de a asigura realizarea dreptului subiectiv recunoscut de legea specială în favoarea persoanelor îndreptățite.
Nu se poate susține și accepta că după trecerea a 10 ani de la declanșarea procedurii de restituire, cererea reclamantului, consecință evidentă a încălcării normelor legii speciale (aspect constatat în precedentul litigiu), de realizare a dreptului recunoscut de această lege, este prematură. Deși chemate în proces și având deci cunoștință de litigiu și în scopul verificării situației juridice a bunului litigios, pârâtele societăți comerciale aveau posibilitatea de a-și îndeplini obligațiile prevăzute de lege în sarcina lor (în măsura în care, într-adevăr, în urma administrării probatoriului specific cauzei sunt întrunite cerințele legii speciale).
În consecință, Înalta Curte a admis recurs și a casat decizia și sentința pronunțate în acest dosar, trimițând cauza spre rejudecare la același tribunal.
Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Tribunalului P. la data de 25.01.2012 sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 25.04.2012, pârâta . a depus la dosar cerere de introducere în cauză a altor persoane, respectiv a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și a Autorității Naționale pentru Restabilirea Proprietăților, pentru opozabilitate, iar în anexă a depus în copie contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 92/15.03.2006, certificatul de înregistrare fiscală a C. SRL, sentința civilă nr. 34/25.04.1991 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr. 96/S/1991, statutul de funcționate al societății ..
La data de 27.04.2012 pârâta . și-a precizat cererea formulată anterior, arătând că, în realitate, a înțeles să cheme cele două instituții publice (C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și A. Națională pentru Restabilirea Proprietăților) printr-o cerere de chemare în garanție, pentru suportarea despăgubirilor solicitate de reclamant, având în vedere că terenurile pe care le deține societatea au fost achiziționate cu bună credință în baza unor contracte de vânzare-cumpărare, legal întocmite, încheiate cu diferite societăți comerciale sau persoane fizice.
Prin încheierea pronunțată la data de 11.07.2012 tribunalul a încuviințat probele solicitate de părți, după cum urmează: înscrisuri și expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, pentru reclamant, precum și înscrisuri și interogatoriul reclamantului, pentru pârâte.
La data de 05.07.2013, prin raportare la prevederile Legii 165/2013, chemata în garanție C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat introducerea în cauză a noii instituții create prin această lege, respectiv C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, în locul său, această din urmă instituție preluând drepturile și obligațiile sale.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță, reclamantul P. G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele ., . ., în temeiul dispozițiilor Legii 10/2001, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună retrocedarea unei suprafețe de teren de circa 5.000 mp (5.012 mp, în concret), despre care reclamantul pretinde că ar fi deținută de aceste entități.
Examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.proc.civ., excepțiile invocate de cele 3 pârâte, menționate anterior, invocate de acestea prin întâmpinările depuse cu ocazia primului ciclu procesual, tribunalul apreciază că sunt nefondate, urmând a fi respinse.
Astfel, în ce privește pârâta ., se observă că prin întâmpinările depuse la dosar aceasta a invocat excepțiile privind prematuritatea, respectiv inadmisibilitatea acțiunii, tardivitatea acțiunii, a lipsei calității procesuale active a reclamantului, precum și a lipsei calității procesuale pasive a sa.
În ce privește excepția prematurității acțiunii, tribunalul reține că prin decizia de casare, pronunțată în această cauză, în recurs, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a statuat că reclamantul a respectat prevederile Legii 10/2001, în sensul că, anterior introducerii prezentei acțiuni, a formulat o notificare privind retrocedarea imobilului în litigiu și, chiar dacă nu a adresat-o exact unității deținătoare a terenului respectiv, s-a dovedit de către reclamant parcurgerea procedurii prealabile și, prin urmare, se impune evocarea fondului prezentului litigiu.
Tribunalul urmează a respinge și excepția inadmisibilității acțiunii, atâta timp cât obiectul prezentei cauze îl constituie, așa cum s-a arătat mai sus, cererea reclamantului P. G., formulată în temeiul Legii 10/2001, de restituire a unui imobil preluat abuziv de către autoritățile comuniste, imobil despre care reclamantul pretinde că, în prezent, s-ar afla în posesia acestor societăți pârâte.
Va fi respinsă și excepția tardivității acțiunii, invocată de pârâta . prin întâmpinare, atâta timp cât prezenta cauză nu este suspusă unui termen de decădere în care reclamantul avea obligația să formuleze cererea de chemare în judecată. În prezentul litigiu, reclamantul nu a înțeles să formuleze o contestația împotriva vreunei dispoziții pe care una dintre cele societăți pârâte ar fi emis-o, urmare a notificării formulate de reclamant, ci are ca obiect cererea reclamantului formulată direct în fața instanței de judecată, de retrocedare a unui imobil ce a aparținut autorului său și de care acesta din urmă a fost deposedat în mod abuziv.
În ce privește excepția calității procesuale active, așa cum s-a arătat mai sus, se reține că prin cererea de chemare în judecată reclamantul P. G. a solicitat retrocedarea unui teren în suprafață de 5.04 mp, situat pe raza mun. Câmpina, pct. B., despre care pretinde că ar fi aparținut numitei V. Galinița (fostă G.).
Așa cum s-a stabilit cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 1288/22.04.2008 pronunțată de Tribunalul P. în dosarul nr._, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, reclamantul a făcut dovada că este moștenitor al acestei persoane, în calitate de legatar universal. Prin urmare, constatând că reclamantul se pretinde a fi succesor în drepturi al persoanei ce a deținut în trecut terenul ce face obiectul prezentului litigiu, lucru dovedit cu înscrisuri aflate la dosar, tribunalul apreciază că acesta a făcut dovada calității procesuale pasive în cauza de față.
În ce privește calitatea procesuală pasivă a celor 3 societăți comerciale, chemate în judecată de către reclamant în calitate de pârâte (., . .), tribunalul observă că dispozițiile Legii 10/2001 reglementează posibilitatea fostului proprietar deposedat abuziv (ori a moștenitorilor acestuia) de a chema în judecată, în cauze având ca obiect retrocedarea de imobile preluate abuziv, a unităților (persoanelor juridice) deținătoare în prezent a acestor imobile.
Or, așa cum s-a menționat anterior, prin cererea introductivă de instanță reclamantul a pretins că aceste societăți comerciale ar fi cele care, la acest moment, ar deține, în tot sau în parte, terenul solicitat de către reclamant a fi retrocedat.
Așadar, la acest moment al analizei cauzei de față, tribunalul apreciază că cele 3 societăți pârâte pot sta în judecată în calitate de pârâte, reclamantul formulând pretenții față de acestea, urmând ca, odată cu analizarea întregului probatoriu ce s-a administrat în acest dosar, să se stabilească dacă, într-adevăr, pârâtele au în proprietate ori posesie acest teren și, respectiv, dacă au obligația legală de a-l restitui reclamantului.
Referitor la întâmpinarea formulată de pârâta . reține că au fost invocate excepțiile lipsei calității procesuale a sa și a tardivității formulării acțiunii, excepții ce urmează a fi respinse potrivit considerentelor menționate anterior.
Totodată, vor fi respinse și excepțiile invocate de pârâta . prin întâmpinare, referitoare la lipsa calității procesuale pasive a sa, ținând seama de precizările făcute mai sus.
Pe fondul cauzei, tribunalul reține că reclamantul este moștenitorul numitei V. Galinița (fostă G.), potrivit Testamentului nr. 3078/2.0.1988 și a Certificatului de Moștenitor nr. 1647/04.12.1989, așa cum s-a reținut, cu putere de lucru judecat, în considerentele sentinței civile nr. 1288/22.04.2008 pronunțate de Tribunalul P. în dosarul nr._ .
Chiar dacă, în lumina vechilor dispoziții legale ce reglementau procesul civil (Codul Civil și codul de procedură civilă C.), autoritatea de lucru judecat era reglementată doar în sens negativ, și numai cu privire la dispozitivul unei hotărâri judecătorești irevocabile (în sensul că nu era permis a se introduce o nouă acțiune, între aceleași părți, având același obiect, și fondată pe aceeași cauză), practica judiciară și doctrina au fost constante în a arăta că se bucură de autoritate de lucru judecat, în sens pozitiv, și parte din considerentele hotărârii, dacă ele se referă la situații de fapt și de drept determinante în pronunțarea respectivei soluții.
De altfel, acest din urmă principiu a fost menționat în mod expres în cuprinsul Noului Cod de Procedură Civilă, care la articolul 430 alin. 2 prevede că autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
La fel, tribunalul mai reține că autoarea reclamantului, numita V. Galinița, a dobândit o . terenuri situate pe raza mun. Câmpina, după cum urmează: teren în suprafață de aproximativ 5.000 mp, situat în pct. B., teren în suprafață de aproximativ 5.000 mp, izlaz pe raza mun. Câmpina, imobil – casă și teren – situat în mun. Câmpina, .), nr. 8.
În cauza de față, reclamantul a solicitat, în temeiul Legii 10/2001, retrocedarea terenului în suprafață de circa 5.000 mp, situat pe raza mun. Câmpina, pct. B.. Anterior, prin sentința civilă nr. 1288/22.04.2008 pronunțată de Tribunalul P., definitivă și irevocabilă, în contradictoriu cu pârâtul P. M. Câmpina, s-a stabilit dreptul reclamantului de a beneficia de restituirea prin echivalent, prin încasarea unor despăgubiri bănești, în temeiul Legii 10/2001, a imobilului situat în mun. Câmpina, . Prahovei, în suprafață de 5.304 mp.
Pentru terenul ce face obiectul prezentei cauze, prin acea sentință a fost respinsă acțiunea de retrocedare, apreciindu-se că nu s-a făcut dovada certă, de către reclamant, a preluării de către stat a terenului situat în pct. B., a existenței și poziționării sale pe schița de plan anexă la raportul de expertiză, pentru a se stabili modul de preluare a terenului, precum și deținătorii actuali ai acestuia.
Tribunalul mai reține că, urmare a apelului declarat de reclamant în acel dosar (nr._ ), Curtea de Apel Ploiești a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză, în care expertul I. G. face următoarea precizare: terenul de la pct. B. conform precizărilor reprezentantului Primăriei Câmpina, se regăsește în intravilanul municipiului Câmpina și în prezent s-ar afla în administrarea ., fost Întreprinderea Mecanică Câmpina) sau . revendicate nu s-a făcut la teren, deoarece . C. nu sunt părți în proces.
Așadar, în cauza de față, reclamantul a formulat o nouă acțiune privind retrocedarea aceluiași teren, situat în pct. B., în suprafață de aproximativ 5.000 mp, de data aceasta în contradictoriu cu societățile amintite în raportul de expertiză mai sus amintit, la care se adaugă și . care reclamantul a pretins că ar deține terenuri în zona respectivă, ce ar putea include și parte din terenul solicitat de acesta.
În cauza de față, la solicitarea părților, în special a reclamantului, s-a dispus, în temeiul prevederilor art. 167 C.proc.civ., efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea topografie, care să aibă drept obiectiv principal, identificarea, măsurarea și poziționarea pe schița de plan a terenului în suprafață de circa 5.000 mp, situat în cpt. B., care a aparținut autoarei reclamantului, urmând ca expertul să precizeze dacă acest teren coincide cu terenurile aflate în proprietatea vreunuia dintre cele 3 societăți pârâte, ., . .:
Potrivit raportului de expertiză topo efectuat în cauză (filele 139-141) tribunalul constată că expertul desemnat de instanță nu a reușit identificarea vechiului amplasament al terenului de circa 5.000 mp, ce a aparținut lui V. Galinița, autorul reclamantului, și, prin urmare, nu a putut preciza dacă vreuna dintre cele 3 societăți pârâte ocupă, în prezent, în tot ori în parte, respectiva suprafață de teren.
Astfel, în cuprinsul raportului de expertiză se face precizarea că reclamantul nu a fost în măsură să prezinte în teren cel puțin un reper (element de identificare) care să pună în evidență amplasamentul terenului în litigiu.
În schimb, plecând de la actele de proprietate prezentate de societățile pârâte, respectiv Certificatul M.03 nr. 2063/1993 și Actul de dezmembrare nr. 2506/2011 (pentru .), Certificatul M.03 nr. 0717/1993 (pentru .) și contractele de vânzare-cumpărare nr. 92/2006 și 4373/2006 (pentru . topo a configurat pe schița de plan terenurile deținute de cele 3 societăți pârâte, fără însă a menționa dacă ele se suprapun, total sau parțial, cu terenul ce a aparținut autoarei reclamantului.
Legat de acest aspect, tribunalul observă că însuși expertul-parte ales de reclamant a precizat că nu este în măsură să identifice, în concret, în zonă, amplasamentul terenului în litigiu, în suprafață de circa 5.000 mp, revendicat de reclamant, în lipsa unor informații sau documente suplimentare, pe care reclamantul nu a fost în măsură să le producă.
Potrivit art. 1169 C. civ., aplicabil în cauza de față, începută sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Așadar, reclamantul avea obligația de a întreprinde toate demersurile și de a propune toate probele care erau de natură a stabili cu certitudine vechiul amplasament al terenului în suprafață de circa 5.000 mp, ce a aparținut autorului său, V. Galinița.
Tribunalul reamintește faptul că aspectele ce face obiectul prezentei analize nu se referă la faptul dacă reclamantul a făcut dovada calității sale de moștenitor a numitei V. Galinița sau dacă aceasta din urmă a deținut în proprietate un teren de circa 5.000 mp, situat în pct. B..
Aceste aspecte au fost clarificate anterior, prin sentința civilă nr. 1288/22.04.2008 pronunțată de Tribunalul P., intrată în puterea de lucru judecat. Ceea ce interesează în prezenta procedură judiciară este de a verifica dacă sunt reale susținerile reclamantului, potrivit cărora acest teren ar fi în prezent în posesia vreuneia dintre cele 3 societăți reclamante, ., . ., pentru a merge mai departe cu raționamentul logico-juridic și a stabili dacă respectiva unitate deținătoare a terenului aparținând autoarei reclamantului, ce a făcut obiectul unei preluări abuzive din partea Statului Român, poate fi obligată la restituire sau nu, și dacă da, în natură ori în echivalent bănesc.
Or, conform celor arătate mai sus, tribunalul constată că în cauză reclamantul nu a făcut dovada certă că terenul de aproximativ 5.000 mp, situat în pct. B., ar fi în prezent deținut de vreuna din cele 3 societăți pârâte.
Legat de acest aspect, tribunalul urmează a înlătura susținerile reclamantului, conform cărora, în cadrul procesului civil ce a făcut obiectul dosarului nr._, au fost administrate probatorii din care a rezultat fără echivoc vechiul amplasament al terenului în litigiu.
Astfel, mai întâi, așa cum s-a menționat anterior, nicăieri în cuprinsul raportului de expertiză efectuat în acel dosar de expert I. G. nu se indică de către expertul topo care este amplasamentul legal, prin prisma înscrisurilor, dar și a constatărilor obiective ale expertului la fața locului.
În cadrul acelui raport de expertiză se menționează, la un moment dat, că așa-zisul vechi amplasament al terenului de circa 5.000 mp ia/r fi fost arătat expertului de reprezentantul Primăriei mun. Câmpina, fără ca acest amplasament să fi fost și validat și acceptat de expertul topo.
În al doilea rând, expertul menționează în mod expres faptul că nu a procedat la identificarea suprafeței revendicate, pe motiv că acel teren ar fi în administrarea . sau . nu erau părți în acel dosar.
Așadar, din cele expuse mai sus, tribunalul constată că în procesul anterior, cu ocazia administrării probei cu expertiză judiciară în specialitatea topografie, nu s-a reușit identificarea, măsurarea și poziționarea pe schița de plan a terenului revendicat de reclamant.
O dovadă în plus în susținerea acestei concluzii este faptul că expertul ce a efectuat expertiza în dosarul nr._ a fost ales de reclamant ca expert parte în cauza de față, iar în cadrul prezentului litigiu a achiesat la opinia expertului desemnat de instanță, care a arătat că, în lipsa unor dovezi suplimentare, ce ar fi trebuit propuse de reclamant, nu este în măsură să poziționeze pe schița de plan terenul de circa 5.000 mp, ce a aparținut autoarei reclamantului (fila 145).
Prin urmare, în raport de toate aceste considerente, tribunalul constată că în cauză reclamantul nu a făcut dovada certă a faptului că vreuna dintre cele 3 societăți pârâte, ., . ., dețin în prezent în pct. B. vreo suprafață de teren ce a aparținut autoarei reclamantului, V. Galinița.
În consecință, în temeiul dispozițiilor Legii 10/2001, tribunalul va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant.
Ca o consecință a acestei soluții, ce urmează a fi pronunțată de tribunal, de respingere a cererii principale ca neîntemeiată, va fi respinsă și cererea de chemare în garanție, formulată de ., ca fiind rămasă fără obiect, atâta timp cât pârâta . nu a fost obligată în vreun fel.
În ce privește cererea pârâtei . de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în acest proces, tribunalul reține că, prin raportare la prevederile art. 274 C.proc.civ., reclamantul, căruia i s-a respins acțiunea, se află în culpă procesuală față de pârâta ., putând fi obligat, la cererea acesteia, să-i plătească contravaloarea cheltuielilor de judecată efectuate în acest proces, în măsura în care s-a făcut dovadă în acest sens.
Cu toate acestea, tribunalul constată că solicitările pârâtei . de acordare a cheltuielilor de judecată sunt nedovedite cu vreun mijloc de probă, astfel încât cererea acestei părți va fi respinsă.
Legat de acest aspect, tribunalul observă că pârâta . a formulat o cerere identică și în primul ciclu procesual, cu ocazia soluționării în apel a cauzei, iar Curtea de Apel Ploiești a respins cererea, prin decizia nr. 7/25.01.2011, pe motiv că factura fiscală datată 15.06.2010, pentru suma de 6.100,04 lei, nu constituie o dovadă certă în acest sens, potrivit considerentelor expuse în cuprinsul acelei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile invocate de pârâtele ., . ..
Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. G. cu domiciliul în București, .. 2, ., ., sector 4, în contradictoriu cu pârâții . cu sediul în Câmpina, ., nr. 1, jud. P., . cu sediul în Câmpina, ., jud. P., . cu sediul în Ploiești, ., jud. P., P. M. CÂMPINA cu sediul în Câmpina, jud. P., și chemații în garanție C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR BUCUREȘTI cu sediul în București, .. 202, sector 1, și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTABILIREA PROPRIETĂȚILOR cu sediul în București, .. 202, sector 1, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare în garanție, ca rămasă fără obiect.
Respinge cererea de acordare cheltuieli de judecată, formulată de pârâta ., ca nefondată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 15.10.2013.
Președinte Grefier
Ș. O. C. C. R.
Red. O.C.Ș
9 ex/2014
Operator date cu caracter personal nr.5595
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Uzucapiune. Decizia nr. 671/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
