Contestaţie la executare. Decizia nr. 1225/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1225/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 09-09-2013 în dosarul nr. 951/204/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.1225
Ședința publică din data de 9 septembrie 2013
PREȘEDINTE - N. C.
JUDECĂTORI - A. G. H.
C. A. M.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta contestatoare ., cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 929/26. 03.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimata . OTOPENI cu sediul în Otopeni ..12, ., judetul Ilfov.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta-contestatoare reprezentată de avocat A. I. F., și ntimata reprezentată de avocat P. T..
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 97,00 lei conform chitanței nr.9157/17.05.2013 și timbrul judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reprezentantul recurentei contestatoare, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri noi, sens în care depune la dosar copia încheierii din data de 08.03.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina in dosarul nr._ și a raportului de expertiză tehnică topografică-completare întocmit de expert B. N..
Tribunalul, în baza art.305 C.pr.civilă, încuviințează proba cu înscrisuri noi solicitată de recurenta contestatoare, prin apărător, respectiv înscrisurile depuse la dosarul cauzei la acest termen de judecată.
Părțile prezente, prin apărători, având cuvântul pe rând, arată că nu au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul recurentei contestatoare, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii contestației și anulării somației nr.503/5.02.2013 emisă de B. M. S. și suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ .
Arată că executorul judecătoresc a încheiat acte de executare fără a se deplasa la fața locului, fără a se deplasa la fața locului, fără a constata în mod nemijlocit dacă și cum se poate pune în executare titlul executoriu; prin încheierea din data de 08.03.2013 s-a menționat poziția procesuală a intimatei din prezenta cauză.
In opinia sa, instanța de fond, fără să țină cont de probele administrate, a apreciat că, de fapt, executorul judecătoresc trebuia să pună în vedere să se conformeze titlului executoriu și nu să se deplaseze la fața locului.
In consecință, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat; cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Reprezentantul intimatei, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Arată că există un titlu executoriu obținut în baza unei ordonanțe președințiale ce nu a fost pus in aplicare datorită opoziției părții adverse. In motivele de recurs nu se arată nicio cauză de nulitate a actului întocmit de executorul judecătoresc.
Totodată, arată că in mod corect instanța de fond a apreciat că, in în mod corect instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării ; fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina la data de 14.02.2013, sub nr._, contestatoarea . a chemat în judecată pe intimata S.C. E. G. S.R.L. Otopeni, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea formelor de executare – somația nr.503/05.02.2013 emisă de B. M. S. și suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ .
În fapt, contestatoarea a arătat că în ceea ce privește dosarul de executare invocă în principal perimarea dosarului potrivit art.389 C.pr.civ. întrucât de la data ultimului act de executare 27.10.2011 când a fost încheiat procesul verbal au trecut peste 6 luni și nu a mai fost întocmit niciun act care să ilustreze stăruința creditoarei în executarea deciziei nr.953/2011 a Tribunalului Prahova.
A mai învederat contestatoarea că încă de la debutul acestui dosar de executare executorul judecătoresc nu s-a deplasat la locul executării silite, nu cunoaște situația din teren pentru a încheia acte de executare conforme cu situația reală de la fața locului, ci emite doar somații sau încheie acte la sediul Primăriei comunei M.. De asemenea, contestatoarea a precizat că în realitate punerea în executare a deciziei nr.953/2011 pronunțată de Tribunalul Prahova nu se poate face întrucât există un impediment legal de punere în executare. Acest impediment este determinat de faptul că pretinsele drumuri de exploatare De 390 și De 423 au fost deviate de la traiectoria lor inițială și au fost instituite de pe proprietățile unor cetățeni din . aflat în litigiul ce face obiectul dosarului nr._ ce are ca obiect servitute de trecere. Nu se poate institui accesul la calea publică întrucât situația juridică a terenului nu permite intervenția asupra unor proprietăți private pe care creditoarea a creat în mod abuziv acces la calea publică.
În drept, a invocat disp. art.399 alin.1 teza 1 C.pr.civ.
În susținere, a depus, în copie, somația nr.503 din 05.02.2013 (f.5), proces verbal din 21.02.2013, proces verbal din 19.03.2013 (f.58-60), decizia nr.953/28.06.2011, certificat de grefă, fișă dosar, note de ședință, raport expertiză tehnică, proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor (f.65-83), dovadă consemnare cauțiune în cuantum de 500 lei (f.85).
Intimata S.C. E. G. S.R.L. Otopeni nu a formulat întâmpinare.
La solicitarea instanței s-a depus, în copie, dosarul de executare (f. 14-54).
În cadrul cercetării judecătorești, instanța de fond a administrat proba cu înscrisuri.
Prin Sentința civilă nr. 929/26.03.2013, Judecătoria Câmpina a respins cererea de suspendare a executării silite, ca neîntemeiată, a respins excepția perimării executării silite, ca neîntemeiată și a respins contestația la executare formulată de contestatoarea ., ca neîntemeiată și a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 500 lei potrivit recipisei de consemnare nr._/1 din 22.03.2013, în condițiile art. 7231 alin. 3 Cod proc. civ.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin decizia nr.953/28.06.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, Secția civilă în dosarul nr._ . și Consiliul Local M. au fost obligați în solidar să refacă și să redeschidă calea de acces la calea publică la punctul de lucru al reclamantei, intimată în prezenta cauză, deținut pe raza comunei M., jud.Prahova, respectiv drumurile de exploatare secundare 423 și 390, precum și să-i permită folosirea utilajelor de transport a materialelor de exploatare din cadrul carierei acesteia, pe căile de acces menționate, de la punctul de exploatare la calea publică.
Prin încheierea din data de 23.09.2011 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._ a fost încuviințată executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de decizia civilă susmenționată, formându-se dosarul de executare nr. 503/2011 al B. M. S., iar ulterior, prin somația nr. 503 din 05.02.2013 executorul judecătoresc a somat debitoare, ., ca în termen de 10 zile de la primirea acesteia să realizeze obligațiile din hotărârea care constituie titlu executoriu.
Instanța de fond a reținut aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 399 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, contestația la executare având drept scop verificarea legalității executării silite – iar în situația în care se constată, de instanța de executare, că executarea silită nu a respectat normele prevăzute de lege, potrivit art. 404 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța poate anula actul de executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia, ori poate dispune anularea sau încetarea executării silite înseși – toate aceste soluții fiind posibile în cadrul contestației la executare propriu-zise.
În speță, contestatoarea a solicitat în principal să se constate perimarea executării silite, iar ca motive de anulare a actelor de executare a invocat faptul că executorul judecătoresc nu s-a deplasat la locul executării silite, nu cunoaște situația din teren pentru a încheia acte de executare conforme cu situația reală, precum și faptul că există un impediment legal de punere în executare.
Potrivi art. 389 alin. 1 C.pr.civ. dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei, iar potrivi art. 390 alin. 1 C. pr. civ. dispozițiile art. 387 și 389 nu se aplică în cazurile când legea încuviințează executarea fără somație. Întrucât din dispozitivul deciziei rezultă că hotărârea este executorie fără somație sau trecerea vreunui termen, instanța constată că excepția perimării executării silite este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
Totodată, examinând titlul executoriu în temeiul căruia s-a început executarea prima instanța a reținut că obiectul acesteia constă într-o obligație de a face, fiind aplicabile dispozițiile art.572 și urm. C.pr.civ. și că din conținutul dispozițiilor legale ce reglementează executarea silită a unei astfel de obligații nu rezultă în sarcina executorului obligația de a se prezenta la fața locului și de a desfășura anumite activități, prin urmare, instanța de fond a apreciat criticile formulate de contestatoare ca fiind nefondate, având în vedere că executorul judecătoresc a adus la cunoștință debitoarei obligațiile care îi revin potrivit titlului executoriu, astfel cum rezultă din somația a cărei anulare se solicită, iar în caz de refuz din partea debitorului urmează a se face aplicabilitatea dispozițiilor art. 580 ind.2 și următoarele C.pr.civ. care reglementează modalitățile de executare silită a obligațiilor de a face sau de a nu face.
Referitor la susținerile contestatoarei în sensul că există un impediment legal de punere în executare a deciziei susmenționate determinat de faptul că intimata - creditoare și-a creat în mod abuziv acces la calea publică pe terenul proprietatea privată a unor terțe persoane, instanța reține că aceste aspecte exced cadrului procesual întrucât nu privesc nereguli ale actelor de executare și nu pot fi analizate în procedura contestației la executare de drept comun. De asemenea, instanța de fond a reținut că instanța competentă să soluționeze contestația nu poate examina imprejurări care vizează fondul cauzei și care sunt de natură să repună în discuție o hotărâre judecătorească definitivă sau irevocabilă.
Pe cale de consecință, analizând legalitatea executării silite în dosarul de față, instanța de fond a constatat că actele de executare au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale, respingând prezenta contestație la executare, ca neîntemeiată.
Pentru aceleași considerente, reținând și faptul că în cauză nu au putut fi identificate împrejurări de natură a justifica suspendarea executării silite, instanța de fonda a respins cererea de suspendare a executării silite ca neîntemeiată. Mai mult chiar, dispozițiile art. 403 alin.1 C.pr.civ. reglementează posibilitatea suspendării executării silite până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, iar nu până la soluționarea unui alt dosar. Pe cale de consecință, a dispus și restituirea cauțiunii în sumă de 500 lei potrivit recipisei de consemnare nr._/1 din 22.03.2013, în condițiile art. 7231 alin. 3 Cod proc. civ., fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea ., criticând-o pentru nelegalitate.
Astfel, în motivarea cererii, recurenta-contestatoare a învederat că instanța de fond a fost investită cu soluționarea contestației la executare formulată împotriva somației emisă de B. M. S. în dosarul de executare silită 503/2013, respectiv dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpina.
În continuare recurenta-contestatoare a susținut că în cadrul contestației la executare a învederat aspecte ce țin de legalitatea procedurii de executare silită a deciziei 953/2011 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul civil nr._ în care în mod nelegal pe cale de ordonanță președințială se instituie servitute de trecere pe drumurile de exploatare De 423 și de De 390 aflate pe raza Comunei Magureni .
Recurenta-contestatoare a învederat totodată faptul că întreaga procedură de executare silită s-a redus cu formularea unor adrese și încheierea de procese-verbale la sediul Primăriei M., executorul nedeplasându-se în teren spre a vedea în concret starea și amplasamentul drumurilor, pe care . a obținut în mod nelegal acces la DJ 101.
Mai mult, recurenta-contestatoare a învederat faptul că titlul executoriu fiind pronunțat într-o cerere pe cale de ordonanță președințială și - teoretic - neprejudecându-se fondul, nu s-au administrat probe care să certifice faptul că aceste drumuri de exploatare sunt cele reale sau au fost instituite în mod nelegal de creditor, pe proprietățile private al cetățenilor, așa cum este situația reală.
Ca motiv de nelegalitate a învederat, de asemenea, faptul că executorul încheie acte de executare la sediul Primăriei M. fără a se deplasa la fața locului, fără a constata în mod nemijlocit dacă și cum se poate pune în executare titlul executoriu. Or prin masurile ce i se impun de a asigura și de a amenaja accesul pe drumuri a căror situare nu este certă, pe rolul Judecătoriei Câmpina aflându-se dosarul_ în care încă se administrează probe pentru determinarea acestor cai de acces, recurenta-contestatoare a apreciat că subzistă un impediment legal la executare de care executorul nu dorește sa tina seama si pe care îl ignora, refuza să îl consemneze creând aparenta neexecutării hotărârii judecătorești.
Recurenta-contestatoare a susținut că toate situații învederate constituie din punctul lor de vedere aspecte ce țin de legalitatea procedurii de executare, legalitate care a fost și este încălcată de către executor.
Totodată, a solicitat ca odată constatata nelegalitatea executării silite să se dispună și suspendarea executării silite până la soluționarea dosarului_, întrucât acesta este hotărâtor în determinarea ulterioară a accesului la calea publica.
De asemenea, recurenta-contestatoare a susținut că în dovedirea contestației a uzat de proba cu înscrisuri în care au fost depuse chiar și extrase din expertiza tehnica construcții efectuată în dosarul 1514/204/201, expertiza care concluziona necesitatea suplimentarii probatoriului pentru determinarea corecta a traiectoriei celor două drumuri de exploatare.
Recurenta-contestatoare a susținut în continuare că instanța de fond investită cu soluționarea acestei contestații în mod nelegal respinge cererea, apreciind ca formal executarea silită este corectă și că nu se impune anularea formelor de executare silită.
Mai mult, recurenta-contestatoare a susținut că instanța de fond, tributară unei hotărâri devenită titlu executoriu menține acte de executare silită prin care, practic, se instituie acces intimatei pe un aparent drum de exploatare, în realitate pe un teren ce aparține unor persoane ce nu au fost părți în dosarul_, și creează astfel premisele implicării autorității publice locale în litigii ce pot îmbrăca un caracter penal.
Astfel că, trecând peste maniera superficială în care instanța tratează cauza, a cărei complexitate o cunoaște foarte bine, întrucât magistratul care se pronunță în acest dosar este investit și cu soluționarea dosarului nr._ în care, se admite suplimentarea expertizei topo pentru determinarea corectă a acestor drumuri, apreciind ca fiind vorba despre o obligație de a face, executorul nu are obligația să se deplaseze la fața locului.
De asemenea, recurenta-contestatoare a învederat că, dând dovada de „imparțialitate" sugerează și faptul că interpretează imposibilitatea lor de a interveni pe terenul altor persoane ca un refuz, situație în care, în speța se poate face aplicabilitatea art. 5802 Cod de procedură civilă și cu alte cuvinte, indiferent de situație, fiind vorba despre o executare silită a unei hotărâri „vremelnice", autoritatea publică locală trebuie să amenajeze un drum nelegal instituit, și să asigure acces la DJ 101 pentru un agent privat, pe proprietăți particulare, indiferent de consecințele unui asemenea demers.
Mai mult, recurenta-contestatoare a susținut că în motivarea Sentinței nr.929/26.03.2013, opinia instanței este aceea că executorul nu are decât obligația legală, de a emite somații din birou și de a aplica sancțiuni .
În speța de față, în situația în care, pe linia respectării legii, executorul omite să aplice aceste sancțiuni însăși instanța le pune în evidenta pentru a-si demonstra rolul activ in soluționarea unei contestații la executare silita ceea ce este vădit nelegal
Recurenta-contestatoare a apreciat că în realitate, instanța de fond deși trebuia să verifice legalitatea executării silite a unei hotărâri vremelnice, de „obligație a face" în condițiile în care complexitatea dosarului de fond impune probe cu caracter tehnic nefinalizate, se substituie apărătorului creditoarei, ignora cu buna știință aspectele de executare ce nu trebuie să afecteze legalitatea și să impună intervenția asupra unor terenuri cu regim juridic incert, și dispune menținerea unor acte de executare prin care putem fi implicați în cauze de natură penală.
Ori, menționarea expresă a unor articole din codul de procedură civilă care nu numai că nu justifică legalitatea actelor de executare silită, dar mai mult de atât, frizează sugerarea sancțiunilor ce ar trebui să li se aplice, reflecta cert o lipsa de imparțialitate fățișa a instanței de judecata, și consideră, contrar motivărilor instanței ca urmărirea îndeplinirii unei obligații de a face nu se poate rezuma in a emite adrese si somații iar deplasarea pe teren pentru a se constata situația exacta este imperios necesara, întrucât în caz contrar se ajunge la instituirea unor sancțiuni chiar de natura penala autorității publice ca urmare a faptului că intervine în posesia și folosința proprietății cetățenilor.
Instanța de fond investită să analizeze dacă procedură de executare din birou practicată de executor este legală, în condițiile în care se impune a se percepe prin propriile simțuri ale acestuia dacă titlul executare s-a pus, sau se poate pune în executare apreciază că de fapt nu este necesară o deplasare în teren chiar în situații complexe cum este cea de față.
Față de aceste susțineri, recurenta-contestatoare a solicitat să se dispună admiterea recursului, modificarea în tot a Sentinței nr.929/2013 și pe fond admiterea contestației.
În drept, recurenta-contestatoare a invocat disp. art.304 pct.9 Cod procedura civilă.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ .
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către contestatoare, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3041 Cod procedură civilă, tribunalul constata ca aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Recurenta contestatoare . a criticat sentința instanței de fond, apreciind că aceasta a respins în mod nelegal contestația la executare formulată, menținând acte de executare silită prin care, practic se instituie acces intimatei pe un aparent drum de exploatare, în realitate pe un teren aparținând unor terțe persoane față de dosarul în care s-a pronunțat titlul executoriu.
Din modalitatea de formulare a motivelor de recurs în cauză se constată însă că recurenta își manifestă nemulțumirea practic în raport de conținutul hotărârii ce constituie titlu executoriu în cauză, în condițiile în care acesta este constituit de o hotărâre pronunțată pe cale de ordonanță președințială, respectiv Decizia nr.953/28.06.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care, admițându-se recursul declarat, s-a modificat în tot sentința instanței de fond în senul admiterii cererii de ordonanță președințială.
Astfel prin decizia arătată s-a dispus obligarea în solidar a Comunei M. prin Primar și Consiliului Local M. să refacă și să redeschidă calea de acces de la calea publică la punctul de lucru al reclamantei, respectiv drumarule de exploatare secundare 423 și 390 precum și să-i permită folosirea utilajelor de transport a materialelor de exploatare, pe căile de acces menționate de la punctul de exploatare la calea publică.
Recurenta-contestatoare a invocat faptul că instanța de fond este tributară unei hotărâri devenită titlu executoriu, tratând cauza într-o „manieră superficială”, când în realitate trebuia să verifice legalitatea executării silite a unei hotărâri vremelnice de obligație de a face, în condițiile în care complexitatea dosarului de fond impune probe cu caracter tehnic nefinalizată.
În raport de criticile formulate, tribunalul constată însă că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a cauzei în raport de prevederile legale incidente, respingând pe de o parte cererea de suspendare a executării și excepția perimării – aspecte ce nu au mai fost contestate în recurs și respingând totodată contestația la executare formulată.
În motivarea acestei soluții, instanța de fond a reținut în mod corect că titlul executoriu în temeiul căruia s-a început executarea constă într-o obligație de a face, fiind aplicabile disp. art. 572 și urm. Cod procedură civilă, reținând totodată că din conținutul dispozițiilor legale ce reglementează executarea silită a unei astfel de obligații, nu rezultă în sarcina executorului obligația de a desfășura anumite activități la fața locului.
Chiar și așa însă se constată că în dosarul de executare nr.503/2011 al B. M. S. s-a efectuat inclusiv deplasarea executorului pe teren unde s-a constata situația de fapt ce a fost consemnată în procesul verbal depus la fila 22 dosar fond.
S-a apreciat astfel că în mod legal executorul judecătoresc a adus la cunoștință debitoarei obligațiile ce le revin potrivit titlului executoriu, astfel cum rezultă din somația a cărei anulare se solicită, în caz de refuz al debitorului urmând a se face aplicarea dis. art. 580 ind. 2 și urm. Cod procedură civilă care reglementează modalitățile de executare silită a obligațiilor de a face sau a nu face.
În ce privește invocarea de către recurenta contestatoare a existenței unui impediment legal la punerea în executare a deciziei – titlu executoriu, determinat de faptul că intimata creditoare și-a creat în mod abuziv acces la calea publică pe terenul proprietatea unor terți, instanța de fond a reținut de asemenea în mod corect că acestea sunt aspecte care privesc în principal temeinicia hotărârii ce constituie titlu executoriu, care însă nu poate fi repusă în discuție în procedura executării silite, fiind vorba de o hotărâre irevocabilă asupra căreia instanța de executare nu poate exercita un nou control de legalitate – cu atât mai mult cu cât recurenta contestatoare a solicitat în cauză numai administrarea probei cu înscrisuri, din care nu a rezultat realitatea susținerilor acesteia privind situațiile de fapt invocate.
În consecință, având în vedere considerentele arătate, tribunalul apreciază motivele de recurs formulate ca nefiind fondate, astel că urmează ca în temeiul art. 312 alin.1 cu aplicarea art. 3041 Cod procedură civilă să respingă recursul formulat de recurenta contestatoare ., împotriva sentinței civile nr. 929/26.03.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, ca nefundat.
Totodată, în temeiul disp, art. 274 Cod procedură civilă, va lua act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta contestatoare ., cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 929/26. 03.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimata . OTOPENI cu sediul în Otopeni ..12, ., județul Ilfov, ca nefondat.
Ia act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
N. C. A. G. H. C. A. M.
Fiind in CM, semnează
Președintele Tribunalului
GREFIER,
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red.C.A,M./tehnored A.Ș.P.
2 ex./20.06.2014
d.f. nr._ - Judecătoria Câmpina
j.f. L. A.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 809/2013.... | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 67/2013. Tribunalul... → |
|---|
