Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1679/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1679/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 6177/105/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1679
Ședința publică din data de 19 Decembrie 2013
PREȘEDINTE - C. N.
JUDECĂTORI - C.-A. M.
- G. M.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire, având ca obiect „constatare nulitate act juridic - revizuire dos. nr._ ”, formulată de revizuenții C. T. și C. S. C., ambii domiciliați în .-Cătina, ., județ Prahova – în calitate de tutore pentru persoana pusă sub interdicție S. L., domiciliată în . ., județ Prahova, împotriva deciziei civile nr. 541/28.03.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații V. A. și D. M., ambii domiciliați în ., C. M. și C. L., ambii domiciliați în ., județ Prahova.
Cerere de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum 15,00 lei, conform chitanței nr. 8226/23.10.2013 și timbru judiciar în valoare de 1,50 lei, chitanță anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns revizuenta C. S. C. personal și intimatul V. A. reprezentat de avocat C. C., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, revizuenții au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 15,00 lei, conform chitanței nr. 8226/23.10.2013 și a timbrului judiciar în valoare de 1,50 lei, o notă de ședință și înscrisurile solicitate de instanță, după care,
Revizuenta C. S. C., având cuvântul, arată că este parte în dosar, deși din eroare nu a fost citată în prezenta cauză.
Părțile, având cuvântul, pe rând, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul intimatului V. A., avocat C. C., având cuvântul, arată că prin întâmpinare a invocat excepția tardivității formulării cererii de revizuire, întrucât termenul legal de depunere a cererii, respectiv cel de 30 de zile, conform art. 324 alin. 1 pct. 1 C. pr.civ., nu a fost respectat, fiind depășit cu mult, sens în care solicită admiterea acestei excepții și respingerea cererii de revizuire, ca tardiv formulată. Totodată, arată că a invocat și excepția inadmisibilității cererii de revizuire, conform disp. art. 326 alin. 3 C. pr. civ., solicitând admiterea acestei excepții și respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, întrucât motivele invocate în cerere nu se regăsesc în cazurile și condițiile expres prevăzute de art. 322-324 C. pr. civ. pe fondul cererii de revizuire, solicită respingerea acesteia, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței depuse la dosar.
Revizuenta C. S. C., având cuvântul cu privire la excepțiile tardivității formulării cererii de revizuire și a inadmisibilității cererii de revizuire, solicită respingerea acestora, ca neîntemeiată. Pe fondul cererii de revizuire, solicită admiterea cererii, astfel cum a fost formulată, arătând că vânzarea s-a efectuat fără acordul tutorelui, iar semnătura de pe contractul de vânzare-cumpărare este un plagiat, întrucât tutorele nu a participat la vânzarea – cumpărarea imobilului. Solicită cheltuieli de judecată, ocazionate de prezentul proces.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22.07.2012 pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ revizuentul C. T. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 541/28.03.2013 a Tribunalului Prahova, pronunțata în dosarul nr._ .
În motivarea cererii, revizuentul, a arătat că prin decizia nr.23/10.05.1990 a Primăriei Florești a fost numit tutore pentru numita S. L., fiind singura persoană autorizată în a ocroti, a sprijini și a administra lucrurile de care avea nevoie aceasta.
Astfel, a susținut revizuentul că a făcut o legătura între curți, fiind vecin cu S. L., aceasta pentru a se efectua vizite reciproce, iar în calitatea pe care o avea, de medic chirurgie generală, a examinat-o pe pusa sub interdicție și, fiind suspectă de cancer col uterin, a internat-o la Spitalul Oncologic Ploiești, examenul anatomo - patologic nr.3318/1990 confirmând diagnosticul.
A mai arătat revizuientul că, aflând diagnosticul, concubinii intruși V. A. și Hăbudeanu S., au atras-o prin viclenie pe interzisa S. L. și, dându-se drept chiriași ai acesteia, fără consimțământul sau, împuternicirea reclamantului sau a vreunui tutore, au încălcat legislația romană în vigoare, printre care și declarația scrisă a găzduitorului, în speță, a tutorelui.
Astfel, în ascuns, intrușii concubini au părăsit casele lor, deși, știau că S. L. nu are voie să închirieze, având un tutore din data de 10.05.1990, iar nu din luna aprilie 1991, cum au declarat la poliție, iar prin metodele de ei concepute au sustras înscrisuri, precum: certificatul de moștenire nr.692/22.07.1982, decizia nr.1444/26.06.1985/1422 care la pagina 2, se menționează casa veche și cea nouă (casa nouă fiind făcută nelegal, în afara hotarelor.
Casa nouă prevăzută în decizia nr.1444 nu prezintă autorizația de construcție și nici autorizația de alipire imobil la casa reclamantului, acte care trebuiau cerute atât de apărare, cât și de instanță, cu precizarea că pe baza certificatelor, concubinii V. și Hăbudeanu, locuind nelegal la interzisa S. L., ca niște hoți, au cerut în numele acesteia, executarea Planului de situație al proprietății care, ilegal, depășește hotarul cu reclamantului în absența căruia s-a făcut o a doua ilegalitate de către concubini și fostul secretar al primăriei - M. S., interes printr-o decizie nelegală, în vânzarea casei și furtul banilor de pe cecul nr.36c_ eliberat la Filiala C.E.C. Câmpina în data de 26.03.1991
A treia fraudă s-a făcut la înstrăinarea proprietății către pârâtul C. M., imediat după ce V. A. a furat stâlpul de hotar înalt de 6 metri și a distrus hotarul.
Numitul V. A. a furat și a distrus hotarul dinspre Măgureni – Călinești, ajutat fiind de D. V. care, descoperit și văzut de C. F., a adus-o înapoi, fără a reface hotarul și fără a pune la loc însemnul de hotar, țeava fiind furată cu aproximativ 1 an de a vânzarea proprietății.
Numitul C. M., prin metode specifice, cu baterea unor pene la baza stâlpului de ciment din gardul propriu, producând îndepărtarea plăcilor de ciment, a țevii de reper, rupând și o sârma cu care era legată suplimentar, urmată de furtul țevii de 6ml. cu restul de hotar constituită de legarea sârmei de un stâlp de ciment din proprietatea reclamantului, a încălcat cele mai elementare legi ale cuviinței.
A mai susținut revizuientul că un cumpărător de bună - credință nu sparge personal sau prin intermediul hoților plătiți, geamurile de la imobilul proprietatea reclamantului la o sală de 22 ml. cu pietre care depășesc 1.100 gr., punând în pericol chiar și viața adulților ce treceau pe stradă, cu precizarea că reclamantul are o vechime de 47 ani, a operat peste de 30 de mii de pacienți, fără a se întâmplat ca cineva să-i atace locuința până la venirea numitului C. M..
Revizuientul solicită în concluzie a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare ca fiind un fals, în condițiile în care, în calitate de tutore al numitei S. L. nu a fost prezent și nu a semnat actele premergătoare efectuării contractului.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Intimatul V. A. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca tardiv formulată și inadmisibilă, și obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul a înțeles să invoce excepția tardivității formulării cererii de revizuire, întrucât termenul de 30 de zile stabilit de lege nu a fost respectat, decizia suspusă revizuirii fiind pronunțată la data de 28.03.2013 de Tribunalul Prahova.
În continuare, intimatul față de disp. art. 326 alin. 3 Cod de Procedură Civilă a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, întrucât motivele invocate de revizuent nu se regăsesc în cazurile și condițiile expres prevăzute de art. 322-324 Cod de Procedură Civilă.
În drept, a invocat disp. art. 115-119 Cod de Procedură Civilă, art. 324 alin. 1 pct. 1 Cod de Procedură Civilă, art. 326 alin. 3 Cod de Procedură Civilă și art. 274 Cod de Procedură Civilă.
Intimatul V. A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca tardiv formulată și inadmisibilă.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând actele și lucrările dosarului, revizuirea formulată, motivele cererii de revizuire, față de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată că cererea de revizuire este inadmisibilă pentru considerentele următoare:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr.5065/204/ 2011, reclamanții C. T. și C. S. C. au chemat în judecată pe pârâii V. A., V. M., C. M. și C. L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare aut. sub nr. 1698/04.04.1991 de N.S.L. Câmpina și a actului subsecvent reprezentat de contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.875/5.06.2001 de B.N.P. L. C. C. și restabilirea situației anterioare.
În urma probelor administrate în cauză la solicitarea părților, prin sentința civilă nr.2508/05.09.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina, a fost admisă excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii, invocată de pârâtul V. A. și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul C. T., ca fiind lipsită de interes.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs, în termen legal, reclamantul C. T., iar prin decizia civilă nr. 541/28.03.2013 instanța a respins cererea de intervenție în interesul recurentului formulată de intervenientul C. F., ca neîntemeiată și a respins recursul declarat de recurentul - reclamant C. T. împotriva sentinței civile nr.2508/5.09.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații - pârâți V. A. și D. M., C. M. și C. L., și intervenientul în interesul recurentului C. F., ca nefondat, și de asemenea, a obligat recurentul să plătească intimatului V. A. suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că, pentru a fi parte în proces, trebuie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții care sunt, în același timp, și condiții de exercițiu ale acțiunii civile, ale oricărei forme procedurale care intră în conținut acțiunii civile: calitatea procesuală, capacitatea procesuală, existența unui interes și afirmarea unui drept sau a unei situații juridice pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie.
Prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă, respectiv oricare din formele procesuale care intră în conținut acțiunii civile, iar interesul trebuie să fie material, dar și moral.
Instanța de recurs a arătat că în doctrină se arată că interesul trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: să fie legitim, juridic; să fie născut și actual; să fie personal și direct. Prima cerință, enunțată uneori sub forma de „interes legitim juridicește proteguit”, vizează mai puțin exercițiul dreptului la acțiune, ci, mai degrabă privește temeinicia sau netemeinicia pretenției formulate, deoarece, pentru a afla dacă un interes este sau nu în conflict cu legea, este necesar să se dezbată fondul pretenției, respectiv interesul trebuie să fie în legătură cu pretenție formulată, deci, cu dreptul subiectiv civil afirmat ori cu situația juridică legală pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie.
Interesul trebuie să fie născut și actual, deci să existe în momentul în care se exercită dreptul la acțiune (o componentă a acestuia), în sensul că partea s-ar expune unui prejudiciu numai dacă nu ar recurge, în acel moment, la acțiune (la forma concretă de manifestare a acțiunii). De asemenea, interesul trebuie să fie și personal și direct, în sensul că folosul practic trebuie să îl vizeze pe cel care recurge la forma procedurală, iar nu pe altcineva.
În speță, dată fiind această prezentare analitică a instituției interesului, prin prisma condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească, instanța de recurs a reținut din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar, că prin Decizia nr. 27/10.05.1990 eliberată de Primăria . dispus, prin art.1, instituirea tutelei numitei S. L., ns. la data de 22.05.1953, pusă sub interdicție, conform sentinței civile nr.1331/31.05.1988 pronunțată de Judecătoria Câmpina, sens în care, potrivit art.2, a fost numit în calitate de tutore reclamantul din prezenta cauză C. T..
S-a mai reținut că prin contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.1698/04.04.1991, S. D. L., persoană fizică pusă sub interdicție prin sentința civilă nr.1331/ 31.05.1988 pronunțată de Judecătoria Câmpina, prin curatorul său C. I. T. și cu încuviințarea Autorității Tutelare Primăria ., a înstrăinat numitului V. A. terenul în suprafață de 358 mp. situat în ., având ca vecinătăți: . I. T., propr. C. V. împreună cu locuința, anexa gospodărească și grajd.
A constatat instanța de recurs că la rubrica „Vânzător” apare mențiunea că actul este semnat „prin curator” care, în speță, este reclamantul, precum și împrejurarea că părțile contractante au solicitat și au consimțit la întocmirea și autentificarea contractului, semnând toate exemplarele acestuia.
S-a mai reținut că la data de 05.06.2009, V. A. a înstrăinat pârâților C. M. și C. L. imobilul situat în intravilanul ., ., jud. Prahova, T 7, P Cc 329 constituit din terenul curți – construcții în suprafață totală de 358 mp., precum și construcțiile amplasate pe acesta, respectiv locuință și anexe, astfel cum rezultă din contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.875 (f.9 – dos. fond) - dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată, prin prisma probelor administrate în cauză, fiind evident că reclamantul C. T. a avut numai calitatea de tutore al persoanei puse sub interdicție S. L. decedată la data de 12.08.1991, iar nu și aceea de moștenitor legal sau testamentar al acesteia, fapt care conduce la concluzia că acesta nu are vocație succesorală la moștenirea defunctei.
Așa fiind, instanța de recurs a reținut că, în speță, nu este îndeplinită condiția ca interesul reclamantului în inițierea prezentului demers judiciar să fie personal și direct, câtă vreme, folosul practic ce ar rezulta dintr-o eventuală admitere a acțiunii ar viza pe prezumtivii moștenitori ai defunctei S. L., iar nu pe cel care a recurs la această formă procedurală, respectiv pe reclamant.
Pe de altă parte, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, s-a apreciat că în cauză nu este satisfăcută nici cerința ca interesul reclamantului în promovarea acțiunii să fie născut și actual, cătă vreme, pretinsul prejudiciu invocat de acesta este legat de o eventuală acaparare de către pârâți a unei suprafețe de teren din proprietatea reclamantului, vecin cu terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare a cărei nulitate absolută se solicită a se constata, context în care calea care trebuie urmată pentru rezolvarea acestei situații nu este aceea a acțiunii în constatarea nulității absolute a vânzării, ci a acțiunii în revendicare, ocazie cu care se vor compara titlurile de proprietate ale părților.
S-a mai precizat și faptul că, prin repunerea părților în situația anterioară, terenul nu s-ar întoarce în patrimoniul reclamantului care, așa cum s-a mai arătat, nu este nici moștenitor legal, dar nici moștenitor testamentar al defunctei S. D. L. - persoană care a fost pusă sub interdicție, reclamantul fiind doar fostul tutore al acesteia, fapt care conduce la concluzia că reclamantul nu are vocație succesorală la moștenirea defunctei, ci succesiunea acesteia ar fi culeasă, în cazul în care există, de moștenitorii săi, iar în situația în care moștenirea ar fi vacantă, aceasta va fi culeasă de către stat.
Pentru considerentele arătate, tribunalul constatând că, în speță, nu sunt incidente cazuri de casare sau modificare prev. de art.304 C.pr.civ. de natură să afecteze legalitatea sentinței instanței de fond în baza disp. art.312 alin.1 C.pr.civ., a respins recursul ca nefondat.
Împotriva deciziei civile nr. 541/28.03.2013 a Tribunalului Prahova, revizuientul C. T. a formulat cerere de revizuire, fara a o întemeia în drept, iar motivele invocate au reprezentat practic reluarea întocmai a motivelor de recurs formulate anterior.
În ce privește excepția tardivității formulării cererii de revizuire, invocată de intimatul V. A. prin întâmpinare, tribunalul constată că potrivit disp. art. 324 c.pr.civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în mod diferit, după cazul de revizuire indicat.
Cum însă în cauză, cererea de revizuire nu a fost întemeiată în drept, practic nu se poate verifica cu certitudine momentul la care trebuie să se raporteze calculul termenului de revizuire legal – astfel că, tribunalul va respinge excepția tardivității formulării cererii de revizuire, procedând la analizarea acesteia din punctul de vedere al condițiilor de admisibilitate.
Astfel, analizând criticile formulate de către revizuient, se constată că acestea nu se circumscriu dispozițiilor legale care reglementează revizuirea, nefiind incident nici unul din motivele de revizuire prev. de art. 322 Cod procedură civilă, acesta fiind de fapt nemulțumit de decizia pronunțată de instanța de fond și respectiv, de cea de recurs, fără să indice temeiul de drept al cererii de revizuire formulate.
Dispozițiile art. 322 C. pr. civ. prevăd că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în unul sau mai multe din cele zece cazuri exprese menționate în cuprinsul acestui text de lege.
Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac, iar motivele de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de art.322 pct.l - 10 din codul de procedură civilă - dispozițiile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare, astfel încât exercitarea acesteia nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.
Dreptul de acces la o instanță nu este unul absolut, pretându-se la limitări implicit admise, în special în ceea ce privește condițiile de exercitare.
Motivele invocate de revizuent nu se circumscriu deci cazurilor de revizuire prevăzute de art. 322 C.p.c. – revizuientul neinvocând practic niciun motiv concret de revizuire a deciziei atacate, ci reluând doar motivele de recurs formulate anterior, asupra cărora tribunalul s-a pronunțat prin decizia nr. 541/28.03.2013 – acesta neformulând de altfel niciun fel de concluzii si solicitări concrete, urmare a criticilor formulate, care nu sunt de fapt decât o reluare a motivelor invocate inițial în fața instanței de fond și ulterior, în motivele de recurs.
Pe de altă parte, revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive, în cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute de lege.
Așadar, în cadrul revizuirii nu se pune problema realizării unui control judiciar, ci a unei noi judecăți, pe temeiul unor elemente ce nu au făcut obiectul judecății finalizată cu pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.
Revizuirea este o cale de atac de retractare, deoarece se adresează aceleiași instanțe care a soluționat pricina în fond, cerându-i-se să revină asupra hotărârii atacate, în baza noilor împrejurări invocate, care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii.
Motivele caracteristice de revizuire presupun că hotărârea a fost justă în raport cu actele dosarului existente la data pronunțării hotărârii, însă, ulterior, s-au descoperit materiale noi sau se constată că probele care au fundamentat-o au fost false, astfel încât, situația de fapt reținută de instanță, văzută prin prisma noilor elemente, nu mai corespunde realității, impunându-se retractarea hotărârii respective.
În ceea ce privește obiectul revizuirii, art.322 C.pr.civ. prevede că se poate cere revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul.
Rezultă, așadar, că trebuie să fie vorba de o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul pretenției ce a fost dedusă judecății.
În speță, prin decizia civilă nr.541/28.03.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în cauza care a format obiectul dosarului nr._, irevocabilă, a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant C. C. împotriva sentinței civile nr. 2508/5.09.2012 pronunțată de Judecătoria M., prin care se respinsese ca lipsită de interes acțiunea formulată de sus-numitul.
Dată fiind situația de fapt și de drept, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, este evident că în cauza de față, cererea de revizuire îndreptată împotriva deciziei civile nr. 541/28.03.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova este inadmisibilă, câtă vreme, prin această decizie a fost respins recursul împotriva sentinței de respingere ca lipsită de interes a acțiunii, nefiind, așadar, evocat fondul pricinii, ceea ce înseamnă că decizia a cărei retractare se solicită nu poate forma obiectul revizuirii.
Pentru considerentele arătate, tribunalul va constata că cererea de revizuire formulată de revizuentul C. C. împotriva deciziei civile nr. 541/28.03.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ este inadmisibilă, urmând să o respingă ca atare.
Totodată, în temeiul art. 274 c.pr.civ., va obliga revizuentul să plătească intimatului V. A. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității formulării cererii de revizuire, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții C. T. și C. S. C., ambii domiciliați în .-Cătina, ., județ Prahova – în calitate de tutore pentru persoana pusă sub interdicție S. L., domiciliată în . ., județ Prahova, împotriva deciziei civile nr. 541/28.03.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații V. A. și D. M., ambii domiciliați în com. Florești, ., C. M. și C. L., ambii domiciliați în ., ., județ Prahova, ca inadmisibilă.
Obligă revizuentul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. N. C.-A. M. G. M.
Fiind in C.O., semnează
Președintele Tribunalului
GREFIER
M. B.
Operator de data cu caracter personal 5595.
Red.M.C.A./Tehnored. B.A.
2ex/02.07.2014
D.rec._
J.r.: C..N., H. A.G., M. C.A.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 505/2013. Tribunalul PRAHOVA | Somaţie de plată. Decizia nr. 905/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
