Contestaţie la executare. Decizia nr. 843/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 843/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 07-05-2013 în dosarul nr. 19361/281/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.843
Ședința publică din data de 07.05.2013
PREȘEDINTE - C. A. M.
JUDECĂTORI - A. G. H.
- N. C.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții intimați B. E. M. domiciliată în, București, sector 3, .. 4, ., . A. domiciliată în București sector 3, .. 4, ., . C. domiciliat în București, sector 6, .. 1, ., .>B. A.- prin mandatar B. M. domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr._/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-contestator B. P. domiciliat în Ploiești, ., nr. 27, J. Prahova și intimata-intervenientă B. M. domiciliată în Ploiesti, ., nr. 27, J. Prahova, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la fam P. A., în Ploiești, ., ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții intimați reprezentați de avocat M. C., intimatul contestator reprezentat de avocat I. N. Ș., și intimata intervenientă reprezentată de avocat G. C..
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 3642,00 lei conform chitanței . nr._ si timbrul judiciar în valoare de 5,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente, prin apărători, având cuvântul pe rând, arată că nu au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, având in vedere că nu sunt alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul recurenților-intimați, având cuvântul în dezbateri, solicită, in principal, admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței recurate in ceea ce privește cererea reconvențională de partaj formulată de aceștia. In subsidiar, solicită modificarea sentinței in sensul obligării intervenientei la plata sultei de 157.505,5 lei direct către creditori.
Arată că recursul formulat vizează doar modul de soluționare a cererii reconvenționale formulate de intimații recurenți, sub aspectul modului de atribuire a imobilului din Ploiești, . nr.27, jud.Prahova compus din teren și construcția edificată pe acesta, către intervenienta B. M. cu obligarea acesteia, corelativă, la plata sultei menționată anterior.
Apreciază că soluția instanței de fond este greșită întrucât, neatribuind bunul in locul debitorului recurenților, acesta nu a dat eficientă calității de debitor a lui B. P., fiind limitate astfel șansele de a recupera in bune condiții creanța ce a fost stabilită printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă.
Totodată, arată că, având in vedere disp.art.4001 C.pr.civilă, instanța de fond nu a ținut nici un moment cont de calitatea de creditor în ceea ce privește cererea reconvențională.
Arată că, la data de 12.02.2007 debitorul său, in timpul comunității de bunuri, a încasat 2,5 miliarde lei, ce a profitat ambilor soți.
Consideră că, oricând partea adversă poate să spună că a încasat sulta de la B. M.; astfel încât se poate îngreuna executarea silită; arată că executarea silită este excepția in timp ce executarea de bună voie este regula.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciara de timbru și onorariu avocat.
Reprezentantul intimatului-contestator, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere privind modificarea sentinței, întrucât nu este real și are justificare juridică și economică; intimata intervenientă are posibilitatea instituirii ipotecii legale.
Consideră că acest demers, inclusiv recursul, are un caracter pur indicativ.
Cu privire la subsidiarul cererii de recurs, solicită respingerea acestuia raportat la disp.art.294 rap. la art.316 C.pr.civilă, fiind o cerere incidentală.
Reprezentantul intimatei interveniente, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, întrucât aceasta a fost investită doar cu o cerere de partajare a bunurilor comune. Arată că atribuirea acestui imobil intervenientei a avut la bază faptul că aceasta este . a bolii, având cancer, astfel încât instanța de fond a considerat că aceasta este soluția cea mai aproape de realitate. Împrejurarea că i s-ar atribui casa lui B. P. nu ar schimba cu nimic calitatea de creditor/debitor, iar B. P. mai are in coindiviziune un alt imobil; cu cheltuieli de judecată.
In replică, reprezentantul recurenților intimați, având cuvântul, arată că recurenții sunt interesați să fructifice, să ajungă la un efect final cu privire la partaj.
Reprezentantul intimatului-contestator, având cuvântul, arată că a fost o discuție între apărătorii părților în ceea ce privește posibilitatea încheierii unei tranzacții.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
P. cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiesti la data de 05.09.2011 sub nr. de dosar_, contestatorul B. P. a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare comunicate in data de 25.08.2011, arătând, în motivarea cererii, că la data menționată a primit somație emisa la 16.08.2011 de câtre executorul judecătoresc D. M. din cadrul Biroului Executorului Judecătoresc D. M. prin care era înștiințat ca in situația in care nu va achita sumele prevăzute in titlurile executorii se va proceda la vânzarea la licitație publica a cotei ce ii revine din imobilul situat in Ploiești, . nr. 27, județul Prahova.
Arata contestatorul ca în conformitate cu art.493(1) din codul de procedură civilă "Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora", imobilul în care domiciliază a fost dobândit în anul 1992 de la societatea C. S.A., împreuna cu soția sa, conform contractului de vânzare-cumpărare din 28.05.1992 pe care îl anexează.
De asemenea, contestatorul a arătat că pentru teren a fost eliberat titlul de proprietate_/09.08.1999 (anexa 3) pentru el și soția sa, în devălmășie, fără nici o specificație a cotei fiecăruia - și în aceste condiții consideră că în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă nu se poate trece la vânzarea prin licitație publică a unei proprietăți aflate în devălmășie, respectiv imobilul cu teren din . nr.27 aflat în proprietatea comună a sa și a soției sale, fără a fi stabilită cota ce revine fiecăruia – deci luarea măsurilor de executare prevăzute în somația emisă la 16.08.2011 nu sunt permise de art.493 C.pr.civ. anterior împărțirii proprietății ci ulterior acestei împărțiri.
Pentru acest motiv, contestatorul a solicitat sa se anuleze Somația emisă la data de 16.08.2011 și comunicată prin poștă în 25.08.2011, și să se dispună efectuarea procedurii de executare silită imobiliară cu respectarea art.493(1) C.pr.civ., arătând și că anterior emiterii somației a cărei anulare o solicită, executorul avea obligația întocmirii unui proces verbal de situație în urma deplasării la locul situării imobilului, conform art. 496 C.pr.civ. – cerință față de care solicită instanței verificarea îndeplinirii obligației legale menționate.
A mai precizat că datorită vârstei înaintate (88 de ani), privarea de domiciliu de către rudele sale îi pune în primejdie gravă existența fizică, lipsindu-l de facilitățile cotidiene necesare satisfacerii necesităților elementare.
În conformitate cu art.499 C.pr.civ. a solicitat contestatorul de a se încuviința ca plata integrală a datoriei să se facă din alte venituri ale sale timp de 6 luni, întrucât imobilul în care domiciliază este situat pe o suprafață de teren de 387,75 mp, cu posibilitatea obținerii unor venituri semnificative pe piața imobiliară a închirierilor, arătând și că, anterior Somației din 16.08.2011 s-a declanșat și finalizat procedura de poprire a tuturor conturilor sale aflate în bănci, iar prin decizia nr. 138/2006 a Comisiei Județene Prahova de Aplicare a Legii nr. 290/2003 a fost acordată suma de 636.031 lei către contestator și creditorii din dosarul de executare nr. 211/2011 - din această sumă fiind plătită doar o tranșă de 254.412 lei, iar plata diferenței de 381.619 lei a fost suspendată prin adresa A.N.R.P. nr.1942 din 19.06.2007 până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile de către instanță, în litigiul dintre contestator și creditori, ce a format obiectul dosarului nr._ .
A mai precizat contestatorul ca în dosarul sus menționat s-a pronunțat o soluție irevocabilă, fiind deschis dosarul de executare nr. 211/2011 la Biroul Executorului Judecătoresc D. M., iar în aceste condiții, A.N.R.P. va relua atribuirea tranșei a II-a de despăgubiri în valoare de 381.619 lei cu minime diligente din partea creditorilor prezentei cauze si în acest context, se evidențiază faptul că suma pentru care a început executarea imobiliară poate fi plătită din alte surse în termenul prevăzut de art. 499 C.pr.civ.
S-a mai arătat de către contestator că în afară de imobilul în care locuiește, mai deține un teren situat în județul Prahova, . fratele sau B. A. și C. S. (moștenitorul surorii noastre decedate), pe acest teren se află o casă de locuit cu 2 camere, bucătărie și anexe gospodărești, proprietate exclusiv de fratele sau, creditorul B. A., de la moartea tatălui lor și din valorificarea acestui imobil poate fi achitată parte din debit.
De asemenea a mai arătat contestatorul că executarea silită imobiliară asupra domiciliului sau îi afectează în mod ireversibil capacitatea și posibilitățile de subzistență, vârsta sa de 88 de ani împiedicându-l să își asigure o existență decentă, să își asigure supraviețuirea economică și fizică, din motive biologice lesne de înțeles, precizând totodată că, creditorii acestui dosar de executare sunt propriul sau frate și nepoții din partea fratelui său predecedat, în raport cu care anterior ivirii neînțelegerilor financiare soluționate în instanță au existat raporturi strânse de familie, bazate pe aprecierea acordată vârstnicilor și pe respect reciproc.
Considerând că debitul poate fi plătit din sursele menționate mai sus, consideră că nu se impune privarea sa de adăpost în următoarele 6 luni, menționând și că în urma somației primite în 25.08.2011 starea de sănătate a soției sale s-a agravat, multiplele afecțiuni imobilizând-o la pat, iar ulterior a fost transportată pentru ședere temporară și îngrijiri la domiciliul fiicei, deoarece amenințarea vânzării imobilului i-a produs un șoc emoțional puternic.
A arătat contestatorul ca prin procesul-verbal de stabilire cheltuieli de executare din 07.06.2011 a fost stabilit de către executorul judecătoresc stagiar R. N. onorariul maximal de 6.300 lei plus 1% pentru ce depășește 100.000 lei din valoarea creanței, la care se adaugă TVA și raportat la această dispoziție a executorului judecătoresc stagiar, solicitând să se dispună anularea acesteia și în subsidiar reducerea onorariului întrucât toate actele comunicate au fost întocmite de executor judecătoresc D. M., cu excepția procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare menționat, în care executorul judecătoresc stagiar stabilește un onorariu de executare maximal, conform art. 388(1) C.pr.civ. procesul verbal încheiat trebuie să cuprindă semnătura și ștampila executorului, iar procesul verbal menționat cuprinde semnătura și ștampila executorului stagiar.
Pe de altă parte contestatorul a arătat că cheltuielile de executare se stabilesc de către executorul căruia îi revin acele onorarii, acesta având dreptul de a stabili sumele care îi revin, între minimul și maximul prevăzut de art. 37 din Legea 188/1999 sau de Ordinul 2550/2006, iar voința executorului judecătoresc titular al Biroului nu se exprimă prin executorul judecătoresc stagiar în ce privește propriul onorariu - art. 50 din Legea 188/1999 stabilind că "în îndeplinirea atribuțiilor lor executorii judecătorești întocmesc procese-verbale", astfel că se consideră că atribuțiile delegate către executorul stagiar conform art. 21(2) din Lege nu includ și stabilirea de onorarii în numele titularului Biroului.
Având în vedere susținerile de mai sus cu privire la cele trei capete de cerere, solicită contestatorul anularea "Somației" emisă la 16.08.2011 de către executorul judecătoresc D. M. pentru încălcarea art. 493(1) din C.pr.civ.; încuviințarea ca în conformitate cu art. 499 C.pr.civ. plata integrală a datoriei să se facă din alte venituri ale sale timp de 6 luni, pentru motivele dezvoltate la punctul 2 din prezenta contestație la executare; anularea Procesului Verbal de stabilire cheltuieli de executare din 07.06.2011 în ce privește punctul A - stabilirea onorariului maximal și în subsidiar față de acest capăt de cerere, reducerea acestuia.
In drept au fost invocate disp. art. 399 si urm. C.pr.civ.
In dovedirea susținerilor sale, contestatorul a depus la dosarul cauzei înscrisurile aflate la filele 10 -20 dosar.
La termenul de judecată din 04.11.2011 contestatorul a formulat completare a contestației la executare prin care a solicitat introducerea in cauza a pârâților creditori B. E. M., L. A., B. C. și Bârladeanu A..
La termenul de judecată din 04.11.2011, intimații B. E. M., L. A., Bârladeanu C. și B. A. au formulat cerere reconvenționala prin care in contradictoriu cu contestatorul B. P. si B. M. au solicitat partajarea imobilului bun comun al acestora situat in Ploiești, . nr.27, jud. Prahova compus din teren in suprafața de 387,75 mp si construcția edificata pe acesta – în privința numitei B. M., care nu este debitoarea lor, intimații arătând că aceasta va sta în proces in raport de dispozițiile art.57 alin.2 din Codul de Procedura Civila, urmând sa aibă calitatea de intervenient in interes propriu.
Urmare partajului, au solicitat ca imobilul sa fie atribuit in lotul contestatorului debitor B. P. pentru a se putea da eficienta calității de debitor a acestuia, așa încât ca urmare a efectului retroactiv al partajului, actele de executare efectuate de către B. D. M. sa fie menținute, iar creditorii să își poate executa creanța in bune condiții.
In motivarea cererii reconvenționale, intimații au arătat ca în baza sentinței civile nr. 4571/30.03.2010 pronunțata de către Judecătoria Ploiești in dosarul nr._ si a deciziei Civile nr. 190/08.03.2011 pronunțata de Curtea de Apel Ploiești - Secția civila si pentru cauze cu minori si de familie, contestatorul B. P. a fost obligat către intimați la plata unei sume totale de 184.611 lei, suma ce se compune din 144.608 lei reprezentând partea cuvenita lor din transa de 40% achitata contestatorului-debitor de către Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietarilor la data de 14.02.2007; 29.1453 reprezentând dobânda legala aferenta debitului principal pe perioada februarie 2007- decembrie 2009 si 10.860 lei cheltuieli de judecata.
Au arătat intimații că deși pe parcursul celor patru ani de procese care au inclus doua cicluri procesuale, contestatorul debitor știa ca le datorează suma de 144,608 lei (debit principal), suma reținuta pe nedrept de către acesta urmare a încălcării mandatului pe care i l-au încredințat, acesta a refuzat executarea de buna voie a celor doua titluri executorii, conducându-i inevitabil spre executarea silita a creanțelor lor, întrucât nu au identificat bunuri proprii ale debitorului, singurul bun din care își pot îndestula este imobilul teren in suprafața de 387,75 mp si construcția edificata pe acesta situat in Ploiești, . nr.27, Jud. Prahova, imobil deținut in indiviziune cu soția acestuia B. M..
Ca modalitate de partajare, intimații au solicitat ca întregul imobil sa fie atribuit in lotul contestatorului debitor B. P. pentru a se putea executa creanța in bune condiții ținând cont si de durata nerezonabila de timp in care nu au beneficiat de recuperarea creanței ce a fost stabilita printr-o hotărâre judecătoreasca. In acest sens CEDO a stabilit ca art.6 paragraful 1 garantează flecarei părți dreptul de acces la instanța cu privire la toate contestațiile privitoare la drepturile si obligațiile sale cu caracter civil.
La termenul de judecată din 04.11.2011 instanța a dispus introducerea in cauza in calitate de intervenient forțat a numitei B. M..
La termenul de judecată din 16.12.2011 intervenienta a formulat întâmpinare prin care a arătat ca este căsătorită cu numitul B. P., iar imobilul in cauza, respectiv terenul in suprafața de 387,75 mp si casa de locuit ce se afla pe acest teren, au fost dobândite de soți, in anul 1992 fiind proprietate codevălmașa si in aceasta situație, are un drept propriu de proprietate asupra imobilului ce urmează a fi stabilit in urma partajului de bunuri comune.
A arătat intervenieneta ca are o cota de 1/2 din acest bun și solicita atribuirea in natura a întregului imobil deoarece are o vârsta înaintata, nu are o alta locuința, suferă de mai multe boli care necesita o îngrijire permanenta precum si prezenta unei persoane care sa o însoțească.
La termenul de judecată din 18.01.2012 instanța a încuviințat contestatorului proba cu acte, iar intimaților si intervenientei probele cu acte si efectuarea unor expertize tehnice in specialitatea topografie si construcții – ce au fost întocmite în cauză de expert topo B. L. și P. D., și respectiv, expert constructor C. C..
P. sentința civila nr._/31.10.2012 Judecătoria Ploiesti a respins contestația la executare formulata de contestatorul B. P. in contradictoriu cu intimații B. E. M., L. A., B. C., B. A. si intervenienta B. M., ca neîntemeiata, a admis cererea reconvenționala formulată de intimații B. E. M., L. A., B. C. și B. A., a dispus partajarea imobilului situat in Ploiești . nr.27, în sensul că a atribuit imobilului menționat, compus din teren in suprafață de 401 mp si construcția identificata pe acest teren, in valoare totala de_ lei, intevenientei forțata B. M., cu obligarea acesteia să-i plătească pârâtului contestator B. P. suma de_,5 lei cu titlu de sulta, precum și cu obligarea pârâtului contestator la plata către intimații-reclamanți a sumei de_,5 lei și către intervenienta forțata a sumei de 1500 lei - cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, urmare a neexecutării de buna voie de către contestatorul B. P. a dispozițiilor titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.4571 din 30.03.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul civil nr._, intimații au solicitat executarea silită a sus menționatului titlu, formându-se dosarul de executare nr.211/2011 pe rolul executorului judecătoresc D. M..
Contestatorul a solicitat anularea somației emisă de executorul judecătoresc la data de 16.08.2011 motivat de faptul ca au fost încălcate dispozițiile art.493 alin.1 Cod de procedura Civilă, întrucât imobilul asupra căruia s-a pornit executarea este bun comun, fiind achiziționat în timpul căsătoriei împreuna cu soția sa B. M. - creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș neputând să urmărească partea acestuia din imobilele aflate in proprietate comună, ci trebuind să ceara mai întâi împărțeala acestora.
Din actele dosarului, s-a reținut că imobilul situat în Ploiești . nr.27 a fost achiziționat de la . către contestatorul B. P. împreuna cu B. M., prin contractul de vânzare cumpărare nr._ din 28.05.1992 - instanța de fond reținând că prin emiterea somației din data de 16.08.2011 executorul judecătoresc nu a încălcat art.493 alin.1 Cod de procedura Civilă, întrucât practic prin acest act de executare debitorul este somat sa-și îndeplinească obligația stabilita in titlul executoriu, arătându-se ca în caz contrar se va proceda la executarea silita a cotei ce-i revine din imobilul situat în Ploiești . nr.27.
Cu privire la cererea contestatorului, ca in conformitate cu dispozițiile art.499 cod de Procedura civilă să se încuviințeze ca plata integrală a datoriei să se facă din alte venituri timp de 6 luni, prima instanță a reținut că din probele administrate in cauză contestatorul nu a făcut dovada posibilității realizării acestor venituri - întrucât, deși a susținut ca mai deține în proprietate un imobil compus din teren și casa situat în comuna Dumbrăvești . căruia poate achita o parte din debit, instanța de fond a reținut că acest imobil nu este deținut în exclusivitate de către contestator, iar pe de altă parte nu s-a făcut dovada ca ar exista măcar intenția de a valorifica acest imobil, prin vânzare sau ca acest imobil produce vreun venit.
Mai mult, contestatorul, în chiar susținerile sale din cuprinsul contestației, arata că prin eventuala vânzare a acestui imobil ar putea achita o parte din debit și nu debitul integral.
De altfel, contestatorul, daca avea intenția de a achita eșalonat debitul, si dacă susținerile sale ar fi fost reale, ar fi trebuit sa facă această dovada prin achitarea pe parcursul soluționării cauzei a sumelor pe care susține ca le-ar putea achita eșalonat - o astfel de dovada nefiind făcută, contestatorul urmărind de fapt numai o tergiversare a punerii in executare a titlului executoriu.
În ceea ce privește cererea de anulare a procesului verbal de cheltuieli de executare din 07.06.2011 și reducerea onorariului maximal, instanța a apreciat ca onorariul stabilit se încadrează în limitele prevăzute de Legea 188/2000 privind executorii judecătorești, practic prin procesul verbal de cheltuieli de executare contestat, executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare făcând aplicarea directa a dispozițiilor articolului 37 litera d din lege (pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus 1% din suma ce depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite) - împrejurarea că acest proces verbal de cheltuieli de executare a fost încheiat de executorul stagiar din cadrul Biroului executorului Judecătoresc D. M. nefiind de natura a atrage nulitatea acestui act încheiat cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Cu privire la cererea reconvențională formulată de intimați, instanța de fond a reținut că, potrivit contractului de vânzare cumpărare nr._/28.05.1992, imobilul din Ploiești . nr.27 este proprietate . P. și a intervenientei B. M., iar potrivit art.493 alin.1 Cod de procedura Civilă, creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate in proprietate comună, ci vor trebui să ceara mai întâi împărțeala acestora.
Astfel, în cauză, pentru a se executa titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.4571/30.03.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești, creditorii au solicitat împărțirea bunului comun sus menționat – instanța de fond reținând că art.4001 c.pr.civ. prevede ca împărțirea bunurilor proprietate ., la cererea părții interesate, si in cadrul judecării contestației la executare, astfel încât cererea intimaților creditori, sub acest aspect apare legitimă, motiv pentru care a admis cererea reconvențională formulata și a dispus partajarea imobilului situat in Ploiești . nr.27, compus din teren in suprafață de 401 mp si construcția identificata pe acest teren, in valoare totala de_ lei, prin atribuirea acestuia intevenientei forțata B. M., cu obligarea acesteia să-i plătească pârâtului contestator B. P. suma de 157.505,5 lei cu titlu de sulta.
Pentru a dispune atribuirea în natura a imobilului intervenientei, instanța a avut în vedere rapoartele de expertiză specialitatea construcții C. C. și topografie B. L., în care au fost identificate, evaluate și poziționate pe schițe de plan imobilele (construcție și teren) rapoarte din care rezulta ca bunul nu este comod partajabil in natura, fiind practic imposibilă împărțirea in natura a acestor imobile.
Instanța a apreciat ca fiind justă și echitabilă varianta in care este atribuit in natură imobilul compus din teren și casa situat în Ploiești . nr.27, întrucât în caz contrar aceasta ar fi lipsita de o locuință în condițiile în care suferă de afecțiuni foarte grave (astfel cum rezulta din actele medicale depuse la dosar), precum și având în vedere că în aceasta situație s-a ajuns tocmai datorită comportamentului celuilalt coproprietar (B. P.) care nu a restituit creditorilor sumele încasate în numele acestora (astfel cum rezulta din titlul executoriu pus in executare silită).
Fiind in culpă procesuală, instanța în baza dispozițiilor art.274 Cod de Procedură Civilă a dispus obligarea contestatorului la plata către intimații-reclamanți a sumei de_,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecata (reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar onorarii de avocat si experți achitate conform chitanțelor aflate la dosarul cauzei), și de asemenea a obligat pârâtul-contestator la plata către intervenienta forțata a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând onorariu de avocat achitat conform chitanței depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intimații B. A. prin mandatar B. M.; B. E. M., B. C., si L. A., solicitand admiterea recursului, modificarea in parte a sentinței recurate in ceea ce privește cererea reconventionala de partaj, in sensul a atribuirii imobilului ce face obiectul partajului către debitorul lor, B. P. - si in subsidiar, in măsura in care se va aprecia ca nu se impune modificarea sentinței așa cum s-a menționat mai sus, solicitând modificarea sentinței in sensul obligării intervenientei B. M. la achitarea sultei in cuantum de 157.505,5 lei direct către creditori, cu obligarea intimatului - parat - contestator B. P. la plata cheltuielilor de judecata reprezentate de taxa de timbru si onorariu de avocat.
Criticile aduse de recurenții-intimați-creditori soluției pronunțate de către instanța de fond vizează doar modul de soluționare al cererii reconvenționale formulate de aceștia sub aspectul modului de atribuire a imobilului situat in Ploiești, . nr. 27, J. Prahova compus din teren in suprafața de 387,75 mp si construcția edificata pe acesta către intervenienta B. M. cu obligarea ei corelativa la plata sultei de 157.505,5 lei către debitorul nostru B. P..
Soluția instanței de fond este apreciată de recurenți ca fiind greșita întrucât practic, neatribuind bunul in lotul debitorului lor, aceasta nu a dat eficienta calității de debitor a lui B. P., limitând nejustificat șansele creditorilor de a recupera in bune condiții creanța ca a fost stabilita printr-o hotărâre definitiva si irevocabila, întrucât dacă bunul se atribuia in lotul debitorului, șansele lor de a-1 putea valorifica erau mult mai mari, ținând cont si de durata nerezonabila de timp in care nu am beneficiat de recuperarea creanței lor.
In ipoteza in care se va aprecia ca bunul, prin efectul partajului trebuie sa rămână in lotul intervenientei, recurenții au solicitat ca acesta sa fie obligata la plata sultei direct către recurenți in calitatea lor de creditori, întrucât, în ipoteza in care se menține dispoziția ca obligația de plata a sultei sa se realizeze către debitorul lor, aceștia nu vor mai avea avantajul de a indisponibiliza suma de bani ce i se cuvine debitorului, acesta având foarte ușor posibilitatea de a se sustrage actelor lor de executare, putând cheltui sulta – aceasta fiind si rațiunea pentru care CEDO prín art. 6 paragraful 1 garantează fiecărei părți dreptul de acces la instanță cu privire la toate contestațiile privitoare la drepturile si obligațiile sale cu caracter civil, dreptul la un tribunal fiind iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitiva si obligatorie sa nu fie executata, (cauza Homsby contra Greciei).
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Intimatul-contestator B. P. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că, în ce privește critica adusă sentinței civile_/31.10.2012 pentru faptul că "neatribuind bunul în lotul debitorului instanța nu a dat eficiență calității de debitor a lui B. P., limitând nejustificat șansele creditorilor de a recupera creanța" - acesta susținere este netemeinică din punct de vedere juridic, deoarece creanța constând în sulta cuvenită debitorului lui B. P. reprezentând cota de 1/2 din valoarea imobilului partajat între coproprietarii-soți B. P. și B. M. poate fi realizată de către creditori prin mijloace legale puse la dispoziție de Codul de procedură civilă, respectiv prin instituția Popririi reglementată de art. 452 și următoarele din C.pr.civ.
Totodată, în caz de neîndeplinire de către terțul poprit a obligațiilor sale legale, creditorul popritor are la îndemână instituția validării popririi reglementată de art. 460 C.pr.civ. - sub acest aspect, atribuirea în lotul coproprietarei B. M. a imobilului partajat nefiind de natură a "limita nejustificat șansele de recuperare a creanței", deoarece realizarea drepturilor asupra acestei sulte, inclusiv prin executare silită, reprezintă o facultate a creditorilor - recurenți ce depinde exclusiv de diligentele acestora.
S-a mai arătat de către intimatul-contestator că, referitor la atribuirea bunului partajat în lotul unuia dintre coproprietari, acest fapt nu conferă eficiență sau ineficientă calității de creditor a recurenților - în cazul în care bunul s-ar fi atribuit coproprietarului B. P., acesta ar fi datorat sultă coproprietarei B. M.. Astfel, pentru analizarea eficienței calității de creditor a recurenților, sunt importante dispozițiile legale incidente în materie, respectiv art. 2386 pct. 5 Cod civil, care conferă coproprietarului pentru plata sultei, un drept de ipotecă legală - exercitarea acestui drept, în caz de insolvabilitate a debitorului coproprietar, realizându-se cu prioritate față de creanța creditorilor chirografari (în speță recurenții-creditori).
Referitor la solicitarea recurenților ca intervenienta B. M. să fíe obligată la plata sultei direct către recurenți, intimatul-contestator apreciază că această cerere este inadmisibilă, întrucât conform art. 294 C.pr.civ. coroborat cu art. 316 C.pr.civ, în recurs nu se pot formula cereri noi. în fața instanței de fond, pe cale reconvențională, recurenții din prezentul dosar neformulând această cerere, iar pe de altă parte, plata directă se realizează pe cale de executare silită, prin poprire respectiv validarea popririi, nu prin formularea unei cereri noi în cadrul recursului.
Referitor la "ineficacitatea" sentinței atacate în ce privește realizarea drepturilor creditorilor, intimatul-contestator susține că în prezenta cauză, creditorii nu sunt interesați în mod prioritar și economic de realizarea creanței invocate, demersurile lor având caracter vindicativ, urmărind cu prioritate evacuarea sa și a familiei sale din locuința – precizând totodată că împreună cu recurenții-creditori, au de recuperat de la A.N.R.P. suma de aproximativ 400.000 lei din anul 2007, iar din recuperarea acestei sume se putea stinge o mare parte din debitul său ce face obiectul dosarului execuțional nr. 211/2011 al B. D. M. – menționând și că în cursul judecății de fond a încercat realizarea unei tranzacții cu privire la sumele ce urmau a fi încasate de la A.N.R.P., însă nu a primit nici un răspuns din partea rudelor sale.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către recurenții-intimați, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 C. proc. civilă, tribunalul constată că recursul declarat este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Recurenții-pârâți au criticat sentința instanței de fond numai sub aspectul modalității de soluționare a cererii reconvenționale, respectiv a variantei de atribuire a imobilului proprietatea intimatului-contestator și a intimatei-interveniente, considerând că soluția primei instanțe este greșită întrucât nu a dat eficiență calității de debitor a recurentului-contestator, limitând nejustificat posibilitățile recurenților-intimați-creditori de a-și recupera creanța.
În cauza de față, instanța de fond a reținut că, urmare a neexecutării de buna voie de către contestatorul din prezenta cauză, B. P., a dispozițiilor titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.4571 din 30.03.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești, intimații au solicitat executarea silită a sus menționatului titlu, formându-se dosarul de executare nr.211/2011 pe rolul B.E.J. D. M., în care s-a emis, la 16.08.2011, somația contestată în prezenta cauză, prin care i s-a pus în vedere intimatului-contestator că, în cazul neachitării sumelor datorate în termenul arătat, se va proceda la executarea silită imobiliară asupra cotei ce-i revine din imobilul situat în Ploiești, . nr.27, jud.Prahova.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezulta că imobilul situat în Ploiești . nr.27 a fost achiziționat de la . către contestatorul B. P. împreuna cu intervenienta B. M., prin contractul de vânzare cumpărare nr._/28.05.1992, depus la fila 48 dosar fond.
În aceste condiții, potrivit prev. art.4001 c.pr.civ. recurenții-intimați-creditori au solicitat împărțirea bunurilor proprietate . contestației la executare - partajarea și atribuirea imobilului urmărit realizându-se prin cerere reconvențională în condițiile art. 493 C.pr.civ. conform căruia "Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora".
In acest sens, in mod corect instanța de fond a constatat calitatea de coindivizari asupra apartamentului in litigiu, a intimatului-contestator B. P. - care detine o cota de 1/2 reprezentand cota sa din coproprietatea devalmasa a sotilor si a intimatei-interveniente B. M., in calitate de sotie, detinand o cota indiviza de 1/2 din imobilul în cauză.
În cauza s-au intocmit expertiza tehnice specialitatea construcții și topografie, pentru identificarea și evaluarea imobilului teren și construcție ce face obiectul cererii de partajare și atribuire formulate de creditori – din concluziile rapoartelor de expertiză instanța de fond reținând că imobilul nu este comod partajabil în natură, astfel încât atribuirea sa nu se poate face decât prin atribuirea sa în integralitate uneia dintre părți, cu stabilirea în sarcina celeilalte părți a sultei corespunzătoare dreptului cuvenit.
În acest sens, instanța de fond a optat pentru atribuirea în natura a imobilului către intimata-intervenientă, motivat de faptul că aceasta suferă de afecțiuni grave de sănătate, iar situația de față a fost determinată de comportamentul celuilalt coproprietar, B. P., care nu a restituit creditorilor sumele încasate în numele acestora.
Procedând în această manieră, instanța de fond nu a avut însă, într-adevăr, în vedere, calitatea de debitor a intimatului-contestator B. P. și faptul că prezenta cerere de partajare a imobilului din care acesta deține o cotă-parte s-a făcut tocmai în cadrul contestației la executarea silită imobiliară a respectivului imobil – la cererea recurenților-creditori, în vederea recuperării debitul datorat de intimatul-contestator.
Astfel, prin soluția pronunțată de instanța de fond - de atribuire a imobilului către intimata-intervenientă care nu are calitate de debitor al recurenților, cu atât mai mult cu cât intimata arătată a fost obligată să achite sulta datorată intimatului-contestator – recurenții-creditori au fost practic lipsiți de posibilitatea de a finaliza executarea silită pornită în cauză, ei fiind puși în situația de a încerca să execute o sumă pe care intimatul-contestator ar trebui să o primească, pentru care acesta nu ar avea însă niciun interes să facă demersuri pentru a o încasa, având în vedere relațiile cu intervenienta B. M..
În împrejurările arătate, singura modalitate de soluționare a cererii recurenților-creditori – având în vedere tocmai procedura specifică de executare începută de aceștia și însăși rațiunea și finalitatea reglementării legale cuprinse în art. 493 c.pr.civ. - este atribuirea imobilului în natură intimatului-debitor, această variantă permițând executarea silita imobiliara asupra imobilului astfel atribuit intimatului-debitor, având in vedere ca intimata-intervenientă nu este parte in raportul execuțional cu recurenții-creditori, pentru a se justifica obligarea acesteia la a le remite sulta cuvenita intimatului B. P. in contul sumelor pe care aceasta le are de restituit recurenților, alături de celelalte cheltuieli aferente, urmând ca din suma obținută în cadrul acestei proceduri să poată fi îndestulată și intimata-intervenientă, potrivit dreptului cuvenit.
De altfel, conform chiar notei de ședință depuse de intervenientă la fila 138 din dosarul de fond, aceasta, tocmai datorită afecțiunilor de care suferă, locuiește în fapt la fiica acesteia.
În ceea ce îl privește pe intimatul-contestator, din păcate vârsta și situația sa actuală nu îi poate proteja reaua-credință de a-și fi însușit sume importante de bani ce aparțineau recurenților-creditori, astfel cum rezultă din hotărârile ce constituie titluri executorii în cauză, fără a le mai restitui acestora – și nici nu poate justifica împiedicarea acestora de a recupera sumele ce le aparțin, uzând de procedurile legale, într-o manieră efectivă și eficientă, care nu poate fi reprezentată numai de modalitatea de executare prin poprire, având în vedere sumele importante de recuperat, dar și vârsta și veniturile efective ale intimatului-contestator, astfel cum au fost constatate de instanța de fond, fără a sentința astfel pronunțată să fie contestată sub acest aspect.
Astfel, în raport de considerentele arătate, în baza art. 312, cu aplicarea art. 3041 Cod pr. civilă, tribunalul va admite recursul declarat de recurenții intimați B. A. prin mandatar B. M., B. E. M., B. C., si L. A., împotriva sentinței civile nr._/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, pe care o va modifica în parte, în sensul ca va atribui in lotul intimatului contestator B. P. întreg imobilul situat in Ploiești, . nr.27, jud.Prahova compus din teren în suprafață de 401 mp si construcția edificata pe acesta, imobil în valoare totală de 315.011 lei, conform rapoartelor de expertiză topo și construcții ing. P. D. (f.134 d.f.) și C. C. (f.60 d.f.), cu obligarea intimatului contestator la plata către intimata intervenientă B. M. a sumei de 157.505, 5 lei cu titlu de sultă – urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței.
Totodată, în temeiul art. 274 c.pr.civ., tribunalul va obliga intimatul contestator să plătească recurenților suma de 5.148 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat, conform dovezilor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții intimați B. E. M. domiciliată în, București, sector 3, .. 4, ., L. A. domiciliată în București sector 3, .. 4, ., . C. domiciliat în București, sector 6, .. 1, ., .>B. A.- prin mandatar B. M. domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr._/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-contestator B. P. domiciliat în Ploiești, ., nr. 27, J. Prahova și intimata-intervenientă B. M. domiciliată în Ploiesti, ., nr. 27, J. Prahova, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la fam P. A., în Ploiești, ., ., județul Prahova.
Modifică în parte sentința recurată in sensul că atribuie in lotul intimatului contestator B. P. întreg imobilul situat in Ploiești . nr.27, jud.Prahova compus din teren în suprafață de 401 mp si construcția edificata pe acesta, imobil în valoare totală de 315.011 lei, conform rapoartelor de expertiză topo și construcții ing. P. D. (f.134 d.f.) și C. C. (f.60 d.f.).
Obligă intimatul contestator la plata către intimata intervenientă B. M. a sumei de 157.505, 5 lei cu titlu de sultă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimatul contestator să plătească recurenților suma de 5.148 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 mai 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. A. M. A. G. H. N. C.
GREFIER
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
d.f._ Judecatoria Ploiesti
j.f.D. P.
Red. M.C.A./tehnored. M.C.A.
Ex.8/19.11.2013
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 750/2013.... | Partaj judiciar. Decizia nr. 1376/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
