Rezoluţiune contract. Decizia nr. 505/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 505/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 22-03-2013 în dosarul nr. 4306/204/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 505
Ședința publică din data de 22.03.2013
Instanța constituită din:
Președinte: D. L. C.
Judecător: C. R. I.
Judecător: C. I.
Grefier: B. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenții – reclamanți N. I. M. și N. P. A., ambii domiciliați în ., ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2926/18.10.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații – pârâți B. M. E. și B. Ș. C., ambii cu domiciliul în București, .. 2, ., sector 5 și T. E., domiciliată în Ploiești, ., ..
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 11 martie 2013 și au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentință când instanța pentru a da posibilitatea să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 18 martie 2013 și apoi la data de 22.03.2013 când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoria Câmpina sub nr._ reclamanții N. I. M. și N. P. A. au chemat în judecată pe pârâții B. I. M. M. și B. C. Ș. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună rezoluțiunea contactului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 2518/23.09.2005 de BNP M. M.; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere menționat au vândut pârâților care sunt soți, pârâta fiind nepoata lor de fiică, un teren în suprafață de 3.877 m.p., împreună cu locuința și anexa situate pe acesta, cu obligația pârâților de a-i întreține pe tot timpul vieții, constând în asigurarea hranei zilnice, încălzirea locuinței, iluminatului electric, achitarea facturilor, îngrijire în caz de boală sau neputință, medicamente, însă aceștia nu s-au achitat în niciun fel de obligațiile asumate. Astfel în anul 2008 a fost nevoiți să solicite în instanță rezoluțiunea contractului încheiat și deși prin întâmpinare pârâții și-au exprimat acordul în acest sens, fără alte pretenții, instanța le-a respins cererea prin sentința civilă nr. 2391/11.09.2008. După pronunțarea acestei hotărâri judecătorești situația s-a înrăutățit în mod constant, pârâții nu numai că nu le-au asigurat întreținerea și îngrijirea necesară, dar au început să se poarte foarte urât, agresiv, să le adreseze cuvinte jignitoare și injurii. Și-au adus și părinții de la București în intenția de a-i scoate definitiv din casa, totul culminând în zilele de 10 și 12 aprilie 2011 când pârâta a lovit-o pe reclamantă și a trântit-o la pământ, aceasta din urmă fiind nevoită să depună plângere penală. La câteva zile după acest incident pârâții și-au luat lucrurile și s-au mutat la București, venind doar pentru a lua și alte lucruri din casă, ocazii când se poartă agresiv, adresându-le cuvinte jignitoare. Mai mult, au încuiat aproape toate ușile casei, astfel încât locuiesc în celălalt corp de casă, care este și magazie și grajd și care nu are încuietori, cu toate că prin contract și-au rezervat dreptul de a locui în imobilul vândut, pe tot timpul vieții. Au mai menționat că singuri fac deplasările la medic și își procură medicamentele necesare, deși sunt în vârstă și suferinzi, de asemenea, tot singuri își procură și cele necesare traiului zilnic, plătesc facturile, cresc animale și păsări, lucrează pământul și uneori mai merg la cumpărături, dar în ultimul an se descurcă tot mai greu, fiind nevoiți să apeleze la alți oameni din . plătesc pentru a le îngriji vitele, a lucra pământul sau a le tăie lemne pentru foc. Au precizat că în iarnă, când conducta de apă era înghețată, pârâtul a refuzat să le dea o găleată de apă din rezervorul centralei aflat în casă, în plus, pârâții i-au amenințat în mai multe rânduri sub diferite forme pentru a-i determina să renunțe la desființarea contractului.
În drept reclamanții au invocat disp. art. 1020-1021, art. 1646 Cod civil, iar în susținerea cererii au anexat, în copie: contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere invocat, plângere penală, certificatul medico-legal nr. 556/13.04.2011 (f. 5-7).
Legal citați, pârâții B. I. M. M. și B. C. Ș. C., au formulat în apărare întâmpinare (f. 15), prin care au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În cuprinsul acestei cereri au subliniat că prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 2518/2005, ce a fost încheiat între părți, numita T. E., fiica reclamanților, are dreptul de a locui în camera de 12 m.p. de la etajul 1, din partea dreaptă a holului imobilului construcție situat în ., ., jud. Prahova. Înainte și după încheierea convenției au locuit împreună cu reclamanții, nefiind reale susținerile acestora din motivarea acțiunii, în realitate aceștia refuză întreținerea, influențați de alte persoane. În prezent nu mai locuiesc în imobilul din Scorțeni deoarece reclamanții le-au solicitat să plece în urma discuțiilor apărute între aceștia și mama pârâtului, ce era în vizită, referitoare la copiii pârâților. Au mai subliniat că reclamanții sunt străbunicii copiilor lor de care străbunica avea grijă cât timp eram la serviciu, între părți întotdeauna a existat o relație de familie, respect și ajutor reciproc, copiii se simțeau bine cu străbunicii lor și în prezent îi vizitează și respectă clauzele contractuale, dar reclamații refuză voit întreținerea. În ceea ce privește prețul din contract, lucrările și îmbunătățirile aduse imobilului din Scorțeni, sat B., ., jud. Prahova au arătat că le vor solicita pe cale separată.
În drept nu au invocat niciun temei juridic.
La 23.02.2012 reclamanții N. I. M. și N. P. A. au formulat răspuns la întâmpinarea depusă de pârâți (f. 29), prin care au arătat că au vârstele de 83, respectiv 77 ani, iar pârâții nu și-au achitat obligațiile asumate, nu au locuit în imobilul lor înainte de contract ci au venit să locuiască după ce pârâta a născut primul copil, în vara anului 2007. Nu sunt influențați, iar faptele dovedesc fără echivoc că cei doi tineri le-au adus cele mai josnice jigniri, batjocuri și umilințe, lovind-o pe reclamantă, la influența și instigarea părinților pârâtului, îndeosebi a mamei acestuia. Nu au refuzat întreținerea, dar de la data când i-au bătut și batjocorit, amenințând-o pe reclamantă, este imposibil să mai poată avea încredere în aceștia. În prezent pârâții nu mai locuiesc la domiciliul reclamanților, preferând capitala, dorind numai bani mulți de la aceștia. Neadevărate sunt și susținerile conform cărora mama pârâtului a venit într-o vizită scurtă, în realitate aceasta a locuit efectiv în casă, arătându-și veleități de proprietar și stăpân. După ce pârâții au părăsit casa au fost obligați să-și amenajeze corpul nr. 2 de construcție pentru a locui în acesta. Au concluzionat că niciodată nu au fost respectate clauzele din contract și în realitate nu s-a achitat niciun preț.
La același termen de judecată reclamanții N. I. M. și N. P. A. au completat acțiunea introductivă (f. 30), lărgind cadrul procesual în pasiv, chemând în judecată în calitate de pârâtă și pe numita T. E., care nu este parte a convenției în litigiu, dreptul său de abitație nefiind condiționat de prestația de întreținere asumată de pârâții B., însă rezilierea convenției poate determina desființarea dreptului instituit în favoarea acesteia, dar pârâții își pot da acordul pentru menținerea lui.
Legal citată, pârâta T. E. a formulat în cauză întâmpinare (f. 33), prin care a arătat că este de acord cu acțiunea de rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 2518/23.09.2005 de către Notarul Public M. M., formulată de reclamanți. A subliniat că într-adevăr pârâții nu s-au achitat în niciun fel de obligațiile asumate prin contractul de mai sus, mai mult, au încuiat aproape toate ușile casei, astfel încât, atât aceasta, cât și reclamanții sunt în imposibilitate de a folosi locuința, deși prin contract se instituie un drept de abitație viager în favoarea reclamanților și în favoarea sa dreptul de a locui pe tot timpul vieții în camera în suprafață de 12 m.p., din partea dreaptă a holului din imobilul situat în ., ., jud. Prahova. A mai menționat că prin sentința civilă nr. 118/14.01.2009 pronunțată de Judecătoria Câmpina s-a dispus reintegrarea sa în camera anterior descrisă.
În drept a invocat disp. art. 115-118 C.pr.civ. și a anexat în copie sentința civilă nr. 118/14.01.2009 pronunțată de Judecătoria Câmpina (f. 34-36).
În cauza s-a administrat proba cu înscrisuri, cu interogatoriu (f. 53-67), precum și proba testimonială, fiind astfel audiați martorii: Ș. C. (f. 77), B. M. (f. 78), A. R. V. (f. 79), A. I. M. (f. 80), A. M. (f. 81) și C. D. (f. 82). De asemenea au fost depuse și planșe fotografice (f. 90-91).
Anterior examinării actelor și lucrărilor dosarului se reține că la 01.10.2011 a intrat în vigoare un nou cod civil, iar conform art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 287/2011 privind Codul civil, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa, astfel încât instanța va avea în vedere dispozițiile din Codicele civil (Codul civil din 1864), în vigoare la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 2518/23.09.2005 și nu cele ale noului cod civil.
Prin Sentința civilă nr. 2926/18.10.2012 Judecătoria Câmpina a respins ca neîntemeiată acțiunea completată formulată de reclamanții N. I. M. și N. P. A., și a luat act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de fond a reținut că părțile din prezenta cauză sunt rude, reclamanții fiind părinții pârâtei T. E. și bunicii materni ai pârâtei B. I. M. E. (fiica copârâtei T.), ce este căsătorită cu pârâtul B. C. Ș. C..
Între reclamanții N. I. M. și N. P. A. și pârâții B. C. Ș. C. și B. I. M. E. s-a încheiat la 23.09.2005 contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 2518 de BNP M. M. (f. 5, 19), prin care reclamanții au înstrăinat nepoților lor terenul în suprafață totală de 3.877 m.p., din care 1.029 m.p. curți construcții și 2.848 m.p. fâneață, situat în intravilanul ., ., împreună cu locuința C1 și anexa C2 situate pe acesta.
Prețul vânzării imobilului a constat atât din suma de 35.000 de lei, cât și din obligația cumpărătorilor de îngrijire și întreținere a vânzătorilor pe tot timpul vieții, prin asigurarea hranei zilnice, încălzirea locuinței, iluminat electric, îngrijire în caz de boală sau neputință, asistență medicală și medicamente pe cheltuiala cumpărătorilor, la deces, de a-i înmormânta și a le face pomenile după datină.
Tot prin același contract reclamanții și-au rezervat dreptul de a locui în imobil pe tot timpul vieții lor, iar cumpărătorii au instituit în favoarea unei terțe persoane, respectiv copârâtei T. E., mama pârâtei B. și soacra pârâtului, dreptul de a locui pe tot timpul vieții în camera de 12 m.p. de la etaj 1, din partea dreaptă a holului aceluiași imobil.
După perfectarea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere relațiile dintre bunici și nepoți au fost foarte bune, toți locuind în imobilul din . tensionate între părțile convenției, pe de o parte, și pârâta T. E., pe de altă parte, așa cum rezultă din hotărârile judecătorești ce s-au pronunțat în litigiile dintre părți și cum a confirmat și reclamantul prin răspunsul la întrebarea nr. 8 din interogatoriul ce i-a fost luat la cererea pârâților B. (f. 59).
Cum pârâta T., pentru respectarea dreptului său de a locui pe tot timpul vieții într-una din camerele imobilului înstrăinat prin convenția din 23.09.2005, a inițiat o acțiune în instanță de reintegrare în spațiu, ce a format obiectul dosarului civil nr._ (f. 34-36), în scopul evitării și înlăturării clauzei pe care pârâții B. au inserat-o în convenție, în favoarea acesteia, reclamanții, de conivență însă cu pârâții B., au promovat pe rolul Judecătoriei Câmpina în anul 2008 cerere împotriva nepoților și fiicei lor prin care au solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, care însă a fost respinsă prin sentința civilă nr. 2391/11.09.2008 (f. 20-24). De altfel în cuprinsul acestei hotărâri s-a constatat că pârâții B. și-au respectat obligația de întreținere a reclamanților N., s-a evidențiat totodată intenția reală a semnatarilor convenției de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere mai sus indicată, aceea de a înlătura consecințele clauzei stipulate în favoarea pârâtei T. E., iar reclamanții N. au fost obligați să respecte dreptul fiicei lor, T. E., de a locui în camera în suprafață de 12 m.p. de la etajul 1, din partea dreaptă a holului din imobilul construcție aflat în ., ., Prahova.
Ulterior pronunțării sentinței civile nr. 2391/11.09.2008 pârâții au continuat să locuiască cu bunicii lor, deși făceau naveta la București, la locurile de muncă, respectând clauzele convenției încheiată la 23.09.2005, având relații bune cu reclamanții.
Intervenția pârâtei T., mama pârâtei B., care între timp s-a împăcat cu părinții săi, pe de o parte, cât și neînțelegerile ce au apărut între reclamanți și mama pârâtului ce a venit la Scorțeni să aibă grijă de nepoți, pe de altă parte, au determinat o stare tensionată și între reclamanți și pârâții B., aceștia din urmă fiind nevoiți să se mute la București în aprilie 2011 și deși au dorit să respecte în continuare obligația de întreținere a reclamanților asumată prin convenția încheiată la 23.09.2005 au fost refuzați de bunicii lor, astfel cum reiese din coroborarea declarațiilor martorilor A. R. V. (f. 79), A. I. M. (f. 80) și A. M. (f. 81).
Mai mult, reclamantul a încuiat porțile de la . nepoților accesul, aspect confirmat de reclamantă prin răspunsul la întrebarea nr. 21 din interogatorul ce i-a fost luat (f. 66), menționat de martorii A. R. V. (f. 79), A. M. (f. 81) și evidențiat și în referatul întocmit de Postul de Poliție Comunal Scorțeni.
Deși martorul Ș. C. (f. 77), propus de reclamanți, a relatat că lucrează la reclamanți din luna martie 2011 și astfel a constatat că pârâții B. nu le-au acordat întreținere bunicilor lor, instanța constată că acesta nu cunoaște de când pârâții B. nu mai locuiesc împreună cu reclamanții.
Și cel de-al doilea martor audiat la solicitarea reclamanților, B. M. (f. 78), care de asemenea a subliniat că pârâții B. nu și-au îngrijit bunicii, deși a declarat că lucrează la reclamanți din luna martie a anului trecut (2011), nu cunoaște momentul în care părțile s-au certat.
Față de cele ce preced, se constată că depozițiile martorilor propuși de pârâții B. ce au confirmat relațiile bune existente între nepoți și bunici până la intervenția mamelor pârâților B., ca și prestarea întreținerii până la acel moment, precum și faptul că pârâții B. au dorit să continue să presteze bunicilor întreținere însă aceștia au refuzat, reclamantul încuind porțile de acces în imobil, sunt credibile, reflectând situația reală dintre părți, atâta timp cât chiar reclamanta a recunoscut că în luna iunie 2011 nu a permis pârâților B. accesul în curte, prin răspunsul la întrebarea nr. 21 din interogatoriul ce i-a fost luat (f. 66). De altfel mențiunile referatului întocmit de Postul de Poliție Scorțeni confirmă faptul că reclamantul a recunoscut că a încuiat cu un lacăt porțile și nu a permis accesul soților B. în curte (f. 114). Și martorul propus de pârâta T., C. D. (f. 82), a relatat că în perioada în care pârâții B. au locuit cu reclamanții relațiile dintre aceștia au fost bune, precum și faptul că în trecut au fost neînțelegeri între reclamanți și fiica lor, T., cu care s-au împăcat în cursul anului 2011.
Incidentul ce a avut loc între pârâta B. și bunica sa, reclamanta N. A., la 12.04.2011, nu este de natură să justifice refuzul creditorilor de a primi în continuare întreținere, din rezoluția din 21.09.2012 pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria Câmpina rezultând că față de pârâta B. s-a dispus neînceperea urmăririi penale, existând una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei de lovire sau alte violențe din acea dată și anume legitimă apărare (f. 115).
Având în vedere cele ce preced, rezultă că neexecutarea obligației de întreținere de către pârâții B. începând cu aprilie 2011 nu le poate fi imputabilă, datorându-se refuzului nejustificat al creditorilor obligației de întreținere, pe fondul influențelor manifestate de mamele pârâților B., situație în care nu sunt îndeplinite condițiile art. 1020 Cod civil, întrucât rezoluțiunea contractului de întreținere se poate dispune numai dacă, din cupla debitorului, creditorul nu a primit întreținerea cuvenită, nu și în cazul în care obligația nu s-a executat, în tot sau în parte, din cupla beneficiarului întreținerii, care solicită desființarea convenției.
De remarcat este și faptul că pârâta T. deși în cadrul primului litigiu având ca obiect rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere s-a opus desființării actului, învederând îndeplinirea tuturor obligațiilor de întreținere – așa cum reiese din sentința civilă nr. 2391/11.09.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în prezentul litigiu este de conivență cu părinții săi, fiind de acord cu admiterea cererii pe care aceștia au formulat-o, menționând că pârâții nu s-au achitat în niciun fel de obligațiile asumate prin contract.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă astfel cum a fost completată, nefiind îndeplinită condiția potrivit căreia neexecutarea să fie imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația.
De asemenea, a lua act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții N. I. M. și N. P. A., solicitând să fie admis și rejudecând cauza în fond, să se admită acțiunea formulată de ei, urmând ca intimații sa fie obligați la plata cheltuielilor de judecată pe care le vor face cu acest proces.
În motivarea cererii, recurenții-reclamanți au învederat că, în fapt, au chemat în judecată pe intimați pentru ca prin hotărârea pronunțată să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.2518/23.09.2005 de către Notarul Public M. M., pentru neîndeplinirea clauzelor contractuale.
De asemenea, recurenții-reclamanți au susținut că, din probele administrate in cauza —înscrisuri, martori, interogatorii rezultă că intimații nu s-au achitat în nici un fel de obligațiile asumate prin contract și anume: asigurarea hranei lor zilnice încălzirea locuinței, a iluminatului electric, achitarea facturilor, îngrijire în caz de boală sau neputință, medicamente.
Mai mult, recurenții-reclamanți au considerat că sentința atacată este netemeinică și nelegală întrucât nu ia în considerare toate probele administrate în cauză, interpretează selectiv și subiectiv depozițiile martorilor, nu analizează în concret motivele de rezoluțiune ale contractului și anume neîndeplinirea duzei de întreținere.
Astfel, din depozițiile martorilor Soldan C. și Bulareanu Mhaita, filele 77 si 78, rezultă că pârâții nu le-au acordat nici un fel de îngrijire, nici hrana zilnica, nici medicamente, nici ajutor în viața de zi cu zi și nu au achitat nici facturile pentru utilități, instanța nu a luat în considerare că martorii cunosc personal aceste împrejurări, lucrând efectiv, câteva zile pe săptămâna în gospodăria lor, aspect confirmat și de martorul C. D.,vecinul lor de peste drum (fila 82).
De asemenea, recurenții-reclamanți au mai susținut că instanța nu ia în considerare faptul că depozițiile martorilor de mai sus sunt susținute de înscrisurile depuse la dosar, respectiv chitanțe și facturi achitate de ei pentru utilități și medicamente, rețete medicale, etc.(filele 93-102,108-110).
Mai mult, în motivarea sentinței instanța nici măcar nu face vorbire despre aceste înscrisuri, pe care le consideră probe evidente și esențiale în dovedirea unei stări de fapt.
Totodată, recurenții-reclamanți au mai susținut că instanța ia în considerare doar depozițiile martorilor intimaților, în sensul că aceștia și-au îndeplinit clauzele contractuale, nu cenzurează însă declarațiile acestora (filele 78-81), în sensul credibilității celor afirmate în condițiile în care aceștia: A. R. V., A. I. M. și A. M., nu au fost niciodată la ei în curte și deci nu cunosc împrejurările acestei cauze acest aspect fiind confirmat și de martorul C. D., vecinul de peste drum, care susține în declarația sa că pe martorii intimaților nu i-a văzut la ei în curte.
Astfel, în sensul celor de mai sus, martorul A. M. - fila 8l - afirmă că ar cunoaște unele aspecte doar de la intimați dar și de la persoane din . treia, iar martora A. I. M. cunoaște unele lucruri din auzite sau de la soțul său, și el martor în acest proces.
Mai mult, martorul A. R. V.-fila 79-fratele celuilalt martor, A. M., care locuiește în altă localitate, afirmă că venea în casa lor ori de câte ori veneau și intimații. Cu toate aceste face afirmații care denotă că nu a fost niciodată la ei în curte, cu atât mai puțin în casa.
Astfel, acesta afirmă că accesul la etajul casei se face pe o scară interioară și la etaj nu se accede pe afara, însă planșele de la filele 89-91, schița de plan a casei și fotografii ale exteriorului casei, arată că accesul se face pe o scara metalică exterioară, aceasta însemnând că martorul nu a fost niciodată la ei în curte, de unde este vizibil accesul la etaj și că nu are cum să cunoască, nemijlocit, aspecte legate de îndeplinirea obligațiilor contractuale de către intimați.
Mai mult, recurenții-reclamanți au mai susținut că același martor, A. R. V., afirmă ca ea, N. A., a fost internată în spital și îngrijită de intimați.
Ori, adeverința medicală de la fila 92 infirmă însă această afirmație în sensul ca în cursul anului 2011 nu a avut nici o internare în spital și de aceea consideră ca în mod greșit instanța nu a apreciat forța probatorie mai mare a unor înscrisuri, eliberate de autorități competente față de depoziția martorului care poate fi subiectivă sau inventată de intimați de la care spun că au aflat unele aspecte.
De asemenea, recurenții-reclamanți au mai susținut că, din depoziția tuturor martorilor, reiese că pârâții au avut un comportament nepotrivit sub aspectul respectului datorat lor bunicilor, adresându-le nu doar cuvinte jignitoare și injurii, dar s-au purtat chiar și agresiv, așa cum reiese din înscrisurile depuse-plângeri penale, certificate medico-legal-filele 6,7.
În continuare, recurenții-reclamanți au mai menționat că tot din depozițiile martorilor rezultă foră drept de tăgadă că intimații nu le-au permis folosința parterului clădirii fiind nevoiți sa le amenajeze o locuință în clădirea cu destinația de magazine și grajd, mai ales că, bătrâni fiind, nu puteau urca la etaj pe o scara metalică abruptă, mai ales pe timp de iarnă, scara fiind exterioară.
Recurenții-reclamanți au mai susținut că în mod greșit instanța apreciază că ei, reclamanții, se fac vinovați de neexecutarea obligației de întreținere în sensul ca au refuzat întreținerea, acest aspect fiind însa susținut doar de martorii intimaților, de o credibilitate îndoielnică, așa cum au arătat mai sus, iar susținerile instanței, care în mod greșit apreciază ca ei au refuzat întreținerea, se bazează pe răspunsul la întrebarea 21 din interogatoriu-fila 66 — și nu coroborează acest răspuns cu răspunsurile la întrebările 19 si 20 din același interogatoriu.
Astfel, recurenții-reclamanți învederează că se poate observa că întrebarea nr.21 are două părți, unul identic cu întrebarea 20, iar răspunsul "da "la întrebarea nr.21 se refera doar la prezența politiei, așa cum au și răspuns și ea, N. M. - fila 61.
Mai mult, recurenții-reclamanți au mai susținut că instanța nu a apreciat însă că acest incident, chiar dacă ar fi existat în realitate, a fost doar unul singular-aspect afirmat de aceeași martori-care nu ar fi trebuit să afecteze prestația de întreținere din partea intimaților, care ar fi trebuit să fie o prestație zilnică, regulat, ei având nevoie de hrană ș medicamente zilnic, nu o dată pe săptămână sau la doua săptămâni, iar în alta ordine de idei, nimic nu i-ar fi împiedicat pe intimați să plătească facturile de întreținere, chiar și din București sau să le trimită lemne pentru foc.
De asemenea, recurenții-reclamanți au mai susținut că instanța își motivează hotărârea luată prin presupuse influențe ale mamei intimatului, care a locuit o perioadă de timp in casa lor de la B. și a fiicei lor, T. E., mama intimatei B. M. E., influențe care, însă, nu pot avea nici o legătură cu respectarea strictă a unor clauze contractuale.
Astfel, recurenții-reclamanți au mai susținut căinstanța nu apreciază neîndeplinirea clauzelor contractuale într-un ansamblu de obligații ce revin intimaților, ansamblu care cuprinde nu doar efectuarea regulata a unor prestații materiale dar care se refera și la latura afectivă, emoțională și încununată cu respectul cuvenit. Ori,comportamentul urât al intimaților, care ne adresează cuvinte jignitoare injurii și se comportă agresiv, au apărut ca fapte de notorietate, din întregul probatoriu administrat.
Mai mult, instanța nu ia in considerare Referatul anchetei sociale efectuat de Primăria Scorțeni.
Față de aceste considerente, recurenții-reclamanți au solicitat să se admită recursul și să se schimbe în tot sentința recurată în sensul de a dispune rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere menționat mai sus,cu plata cheltuielilor de judecata.
În drept, recurenții-reclamanți și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art.299~316 Cod de procedura civilă.
Intimata-pârâtă T. E., a formulat întâmpinare solicitând să se dispună admiterea recursului formulat de reclamanții-recurenți N. I. M. și N. P. A., modificarea Sentinței Civile rjr. 2926 din 18.10.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._, iar pe fond, să se dispună admiterea acțiunii formulate, în sensul rezoluțiunii Contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 2518 din 23.09.2005 de către Notarul Public M. M., pentru neîndeplinirea clauzelor contractuale.
În motivare, intimata-pârâtă T. E. a învederat că în fapt, prin acțiunea formulată recurenții au solicitat rezoluțiunea contractului arătat pentru neîndeplinirea unor clauze contractuale, acțiune care a fost. dovedită în fața instanței de fond cu probe, respectiv înscrisuri, proba testimonială, interogatoriul părților.
Astfel, intimata-pârâtă T. E. a învederat că a susținut prezentul demers legal, instanța de fond, respectiv Judecătoria Campina fiind subiectivă și părtinitoare, care, fără o analiză suficient de precisă în ceea ce privește motivele de rezoluțiune invocate de reclamanți, a redat în motivare declarațiile unor martori, uneori alese la întâmplare, precum și o sentință civilă pronunțată într-un alt dosar și care intră în autoritatea de lucru judecat, sentința vizând în mod firesc o altă perioadă de timp pentru care s-ar fi cuvenit atunci rezoluțiunea contractului sau nu, și nicidecum perioada la care face referire prezenta nouă acțiune.
Mai mult, intimata-pârâtă T. E. a învederat că neînțelegerile familiale sunt pretutindeni, dar a apreciat că poziția sa a fost corectă de fiecare dată și a fost pentru susținerea unor bătrâni neajutorați, considerând că nu este în slujba adevărului o astfel de abordare, după cum lecturarea unei astfel de sentințe dă impresia.
Intimata-pârâtă T. E. a mai menționat că oamenii nu s-au adresat unei instituții pentru ca situația lor de fapt și de viață să fie redată printr-o hotărâre, ci să cuprindă o soluție, și mai presus de orice o soluție argumentata pe dispoziții legale, prezumții, fapte și împrejurări corecte, nu pe ce cândva pârâta din prezenta, fie și fiica lor, a susținut, iar legitimarea și poziția în proces pe care au avut-o reclamanții, și nu în ultimul rând probatoriile administrate, au determinat-o să aibă această poziție procesuală, cunoscând personal unele aspecte.
Astfel, intimata-pârâtă T. E. a susținut că, din probatoriile administrate rezultă că intimații B. nu s-au achitat de obligațiile asumate prin contractul amintit cu clauză de întreținere, respectiv asigurarea hranei zilnice pentru cei doi bătrâni, încălzirea locuinței, iluminatul electric, achitarea facturilor și îngrijirea în caz de boală, corectă fiind susținerea recurentului, în sensul că proba testimonială este interpretată selectiv și eronat, iar analiza cu privire la motivele de rezoluțiune întârzie să apară.
Mai mult, intimata-pârâtă T. E. a susținut că, din declarațiile martorilor Soldan C. și Buiăreanu M. de la filele 77 și 78, rezultă că intimații B. nu au acordat îngrijire zilnică celor doi bătrâni, ajutor în viața de zi cu zi la procurarea medicamentelor și achitarea facturilor, în acest sens fiind și facturile de la dosarul cauzei, iar martorii cunosc direct aceste aspecte, ei lucrând câteva zile pe săptămână în gospodăria acestora, lucru confirmat și de C. D., vecinul de peste drum, fila 82.
De asemenea, intimata-pârâtă T. E. a învederat că aceste probe nu sunt luate în considerare de către instanța investită, înscrisurile la dosar fiind prin conținut probe certe și despre care nu se face referire, dar obiectul dosarului ar fi impus, în schimb, depozițiile martorilor A. Remis V., A. Irinâ M. și A. M. nu au în totalitate relevanță, ei nu au fost niciodată în curte, aspect confirmat de martorul C. D..
Astfel, intimata-pârâtă T. E. a învederat că martorul A. M. la fila 81, afirmă că unele aspecte le știe de la săteni sau de la intimați: Martorul A. R. V. la fila 79, fratele lui A. M., susține că locuiește în altă localitate și venea în casă doar când veneau intimații, fiind reținute multe afirmații în depoziție contradictorii, aspect din care rezultă că nu a fost niciodată în casă și nu cunoaște în mod direct aceste aspecte.,
De asemenea, intimata-pârâtă T. E. învederează că eronat, martorul A. R. V. a susținut că N. A. a fost internată în spital, dar adeverința depusă la dosar arată că nu a fost internată în 2011, apreciind că acest înscris susține faptul că martorii intimaților nu cunosc niciun aspect din viața recurenților.
Mai mult, intimata-pârâtă T. E. a învederat că la filele 6 și 7 dosar sunt plângeri penale și certificate medico-legale care denotă caracterul violent al intimatei vis-a-vis de bunică.
Ori, poate sub aspect penal nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de loviri și alte violențe, dar altfel este un motiv foarte important care să conducă la rezoluțiunea unui contract sau pentru care pârâta T. E. să susțină doi bătrâni care îi sunt părinți. Neînceperea urmăririi penale pentru că nu sunt probe suficiente și că primează principiul in dubio pro rei reprezintă un aspect, în schimb că intimata a lovit un bătrân este un lucru greu de conceput indiferent de obiceiurile unor bătrâni.
Intimata-pârâtă T. E. a învederat că din depoziții rezultă că intimații au împiedicat lipsa folosinței imobilului, cei doi bătrâni fiind nevoiți să se mute în locuința cu destinație de magazie și în mod eronat, instanța a reținut că bătrânii au refuzat întreținerea, ca urmare intimații nu sunt vinovați.
De asemenea, intimata-pârâtă T. E. a învederat că din răspunsurile la interogatoriu rezultă o cu totul altă situație de fapt, de altfel și aceasta ignorată de instanță.
Astfel, răspunsurile la interogatoriu întrebarea 21 de la fila 66 nu se coroborează cu răspunsurile la întrebările 19 și 20, răspunsul la întrebarea 21 se referă doar la prezența Poliției. Recurenții aveau nevoie zilnic de îngrijire, nu o dată la două săptămâni când veneau de la București, dar chiar și așa puteau să asigure lemne pentru foc sau plata unor facturi, lucruri pe care nu le-au făcut și ca urmare, coroborat, trebuiau a fi analizate probele și interpretate, și nu la întâmplare, schimbându-se sensul lor din întregul context.
Intimata-pârâtă T. E. a considerat că obiectul cauzei l-a reprezentat o analiză a motivelor de rezoluțiune și nu o presupusă influența a sa, care are și calitatea de mamă a intimatei, sau influența mamei intimatului.
Ori, comportamentul nepotrivit al intimaților strict pentru perioada de timp care face obiectul prezentei acțiuni, a determinat-o să aibă această poziție, în opinia sa, onestă și nu răuvoitoare.
În concluzie, intimata-pârâtă T. E. a solicitat să-i fie primite concluziile în sensul admiterii recursului formulat, modificarea hotărârii și rejudecând pe fond, să se dispună admiterea cererii în rezoluțiune contract de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere.
În drept, intimata-pârâtă T. E. și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile de procedură civilă aplicabile la data formulării recursului, respectiv disp.299-316 Cod Procedură Civilă.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând sentința civilă atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 C.p.c. reține următoarele:
Între recurenții-reclamanți N. și intimații-pârâți B. a fost încheiat un contract de întreținere autentificat sub nr. 2518 de BNP M. M., prin care recurenții au înstrăinat nepoților acestora terenul în suprafață totală de 3.877 mp., din care suprafața de 1.029 mp.curți construcții și 2.848 mp.fâneață, imobil situat în intravilanul ., ., împreună cu locuința C1 și anexa C2, situate pe acesta.
În schimbul înstrăinării dreptului de proprietate asupra imobilului, s-a achitat un preț de 35.000 lei, iar intimații-pârâți și-au asumat obligația de a-i îngriji și întreține pe vânzători pe tot timpul vieții acestora, prin asigurarea hranei zilnice, încălzirea locuinței, iluminat electric, îngrijire în caz de boală sau neputință, asistență medicală și medicamente pe cheltuiala cumpărătorilor, la deces, de a-i înmormânta și de a le face pomenile după datină.
De asemenea, prin același contract, recurenții și-au rezervat dreptul de a locui în imobil pe tot timpul vieții acestora, iar cumpărătorii au instituit în favoarea unor terțe persoane, respectiv numitei T. E., dreptul de a locui pe tot timpul vieții, în camera de 12 mp.de la etajul 1, din partea dreaptă a aceluiași imobil.
Din probatoriile administrate în cauză, rezultă că intimații B. nu s-au achitat de obligațiile asumate prin contractul de întreținere încheiat între părți, astfel din declarațiile martorilor Soldan C. și B. M., rezultând că intimații nu au acordat îngrijire zilnică celor doi bătrâni, ajutor în viața de zi cu zi la cumpărarea medicamentelor și achitarea facturilor, dovadă fiind și facturile existente la dosarul cauzei. Martorii cunosc direct aceste aspecte, întrucât lucrează câteva zile pe săptămână în gospodăria acestora, împrejurarea confirmată și de vecinul de peste drum, C. D..
Tribunalul va înlătura declarațiile martorilor audiați la propunerea intimaților-pârâți B., întrucât aceștia nu cunosc aspectele pe care le-au declarat prin propriile simțuri, ci din spusele altor persoane. Astfel martorul A. M. a declarat că unele aspectele le cunoaște de la săteni, din auzite, martorul A. R. V., din spusele pârâtului B., iar martora A. I. M., „de la lume”.
Mai mult, din declarația martorului A. R. V. ar rezulta că la etaj se accede pe scara din interiorul imobilului, acesta neavând nicio scară exterioară, aspect contrazis de înscrisurile – fotografii depuse la dosar, ceea ce demonstrează faptul că nu a vizitat niciodată locuința recurenților.
De asemenea, martorul A. R. V. a declarat că recurenta N. A. a fost internată în spital anul trecut, respectiv în cursul anului 2011, dar adeverința depusă la dosar indică faptul că aceasta nu a fost internată în cursul anului respectiv în spital.
Totodată, Tribunalul reține că la filele 6 și 7 din dosarul de fond există plângeri penale și certificate medico-legale care denotă caracterul violent al intimatei față de bunica acesteia. Chiar dacă s-a dispus neînceperea urmării penale, întrucât nu ar fi fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de loviri și alte violențe, aceste înscrisuri se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și ilustrează faptul că intimații nu și-au îndeplinit întocmai obligațiile asumate prin contract, fiind dificil de imaginat faptul că, după săvârșirea unor astfel de fapte chiar nedemonstrate a fi fapte penale în accepțiunea legii penale, relațiile dintre părți s-ar mai putut fi desfășurat în mod normal.
Mai mult, din declarațiile martorilor audiați în fața instanței de fond, rezultă că recurenților le-a fost împiedicată folosința locuinței imobilului, aceștia din urmă fiind nevoiți să se mute în locuința cu destinație de magazie.
Tribunalul apreciază că instanța de fond a interpretat în mod greșit și răspunsurile recurentei N. A. la interogatoriul administrat la propunerea intimaților B., întrucât răspunsul la întrebarea nr. 21 nu se coroborează cu răspunsurile la întrebările precedente 19 și 20, răspunsul afirmativ la întrebarea nr. 21 referindu-se doar la prezența Poliției.
Prin urmare, față de toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C.p.c., Tribunalul va admite recursul declarat de recurenții – reclamanți împotriva sentinței civile nr. 2926/18.10.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina, pe care o va modifica, în tot, în sensul că va admite acțiunea și va dispune rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 2518/23.09.2005 de BNP M. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții – reclamanți N. I. M. și N. P. A., ambii domiciliați în ., ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2926/18.10.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații – pârâți B. M. E. și B. Ș. C., ambii cu domiciliul în București, .. 2, ., . și T. E., domiciliată în Ploiești, ., ., ., județul Prahova și, în consecință:
Modifică în tot sentința recurată în sensul că admite acțiunea.
Dispune rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 2518/23.09.2005 de BNP M. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. L. CătălinaCarpen R. I. C. I.
GREFIER,
B. A.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. I.C./A.Ș.P.
3 ex./27.03.2013
d.f. nr._ - Judecătoria Câmpina
j.f. S. E.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 896/2013. Tribunalul PRAHOVA | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1679/2013.... → |
|---|
