Partaj judiciar. Decizia nr. 1376/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1376/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 11024/281/2011
ROMÂNIA |
TRIBUNALUL PRAHOVA |
SECȚIA I CIVILĂ |
Dosar nr._
DECIZIA CIVILA NR.1376 | |
Ședința publică din data de 23 octombrie 2013 | |
Președinte: | G. M. |
Judecători: | M. C. |
M. N. | |
Grefier: | E. M. |
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta - reclamantă C. E., domiciliată în Ploiești, . M., nr. 3, ., ., J. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1123/22.01.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații - pârâți D. B. C., domiciliată în Ploiești, ., ., V. C., domiciliată în Vila Sant Giovani, Sant M., nr. 5, Italia, P. (fostă V.) L., domiciliată în Villa Cepagativia Vechio Mullinio-Pescara, nr.12, Italia și intimatul chemat în garanție B. N. PUBLIC I. C., cu sediul în Ploiești, ., nr. 1, J. Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publica din data de 17.10.2013, sustinerile părtilor fiind consemnate în încheierea de sedinta de la acea dată ce face parte integranta din prezenta, când instanta, pentru a da posibilitate părtilor să depuna la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 23.10.2013, când a dat următoarea decizie.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea civila înregistrata cu nr._/281/12.08.2008 la Judecătoria Ploiești, reclamanta C. E. a chemat în judecata pe pârâtele D. B. C., V. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se stabilească masa succesorala rămasa de pe urma defunctei V. S., decedată la 2.01.2006, partajarea averii rămase de pe urma acesteia, constatarea nulității si anularea contractului de vânzare –cumpărare întocmit de catre defunctă în favoarea uneia dintre pârâte privind imobilul situat în Ploiești, . A, . masa de partaja a acestui imobil.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca de pe urma defunctei au rămas ca moștenitori părtile din prezenta cauza, precum si o . bunuri mobile si imobile menționate expres în acțiune, iar pârâtele, în calitate de nepoate, au determinat-o pe numita V. S. să încheie un contract de vânzare – cumpărare cu privire la imobilul sus-menționat, contract lovit de nulitate atât timp cât defuncta nu si-a putut manifesta voința în mod valabil, neavând discernământ la data încheierii actului, aceasta suferind de diferite afecțiuni de natură psihică.
La data de 3.09.2008, pârâta D. B. C. a formulat o întâmpinare prin care a arătat ca de pe urma defunctei au rămas numai bunuri mobile descrise în cuprinsul întâmpinării, precum si o cerere reconvenționala prin intermediul căreia a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în ceea ce privește apartamentul în litigiu care nu se afla în patrimoniul defunctei, solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de 20.000 lei cheltuieli de întreținere suportata de catre pârâtă pâna la decesul autoarei lor, 15.000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare si pomeni ulterioare, motivându-se că a fost cea care s-a ocupat de întretinerea defunctei în calitate de bunică paternă, suportând si c/valoarea cheltuielilor de înmormântare si a pomenilor ulterioare ale acesteia din urmă.
La data de 11.11.2008, instanta, având în vedere cererea reclamantei, a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a numitei V. L., moștenitoarea defunctului V. F..
La data de 3.03.2009, reclamanta si-a precizat acțiunea, solicitând anularea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere nr. 25/05.01.1999, datorită lipsei de discernământ la data încheierii acestuia din partea defunctei V. S..
La data de 14.04.2009, pârâta D. B. C. a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune privind anularea contractului nr. 95/1999, atât timp cât termenul de 18 luni prevazut de lege pentru introducerea acțiunii s-a prescris în raport de data încheierii contractului, includerea la masa de partaj a sumei totale de 3.754 lei actualizată, reprezentând preț achitat la data încheierii contractului, c/valoarea întreținerii, a cheltuielilor ocazionate de perfectarea contractului, precum si o cerere de chemare în garanție a B.N.P. I. C..
În ședinta publica din data de 14.04.2009, s-a dispus introducerea în caza în calitate de chemat în garantie a BNP I. C..
La data de 20.05.2009, chematul în garantie a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în garantie, ca inadmisibilă atât timp cât notarul public nu are calitatea de medic psihiatru si se afla în imposibilitate legala de a efectua un control medical la data încheierii unui act de catre o persoana, fiind obligat sa solicite acte medicale cu privire la capacitatea unei persoane de a încheia acte de dispoziție numai în cazul în care exista îndoieli cu privire la starea de sănătate a persoanei respective, neavând calitate procesuală pasiva în prezenta cauza.
La data de 9.06.2009 reclamanta si-a precizat actiunea, solicitând să se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare – cumpărare nr. 95/1999, motivându-se că pretul înserat în cuprinsul contractului nu este real, încălcându-se disp.art. 1303 cod civil, pretul fiind derizoriu în raport de valoarea reala a imobilului, iar clauzele stipulate în contract nu au putut fi îndeplinite de catre cumpărătoare în conditiile în care aceasta era studentă, nu avea posibilități materiale să achite prețul, nu se menționează sumele achitate si care au constituit valoarea întreținerii viagere, mai ales că nu exista nicio dovada privind achitarea prețului, contractul fiind o donație deghizată, nerespectând disp.art.948 cod civil.
După administrarea probelor cu acte, interogatoriu, martori prin încheierea de admitere în principiu din 16.06.2009 a Judecatoriei Ploiesti a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune privind cererea de anulare a contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere nr.25/05.01.1999, au fost respinse cererea formulată de reclamanta împotriva pârâților având ca obiect anularea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere nr.25/05.01.1999, pentru lipsă discernământ, ca fiind prescrisă, excepția prescripției dreptului la acțiune privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere nr.25/05.01.1999, pentru lipsă preț, fiind respinsă cererea privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere nr.25/05.01.1999 privind lipsa prețului, ca neîntemeiată și au fost admise în parte, în principiu acțiunea principală, modificată, cererea reconvențională completată și s-a constatat deschisă succesiunea defunctei V. S., decedată la data de 02.01.2006, de pe urma căreia au rămas ca moștenitori legali ai defunctei, reclamanta C. E., în calitate de descendent de gradul I, cu o cotă de 1/2 din moștenire, pârâtele D. B. C., V. C., V. L., prin reprezentarea descendentului de grad I – Vâlcereanu F. G., predecedat la data de 07.02.1998, toate cu o cotă de 1/2 din moștenire, precum și o masă succesorală compusă din următoarele bunuri mobile: șifonier cu trei uși; pat; recamier și ladă studio; masă televizor;vitrină; pahare (șase bucăți) și un serviciu cafea; frigider; mobilă bucătărie compusă din 1 masă și 2 scaune; 1 covor persan și 2 mochete; 1 lenjerie pat compusă din 2 cearșafuri, 3 perne, 1 cuvertură; tacâmuri: 2 cuțite, 4 linguri, 4 furculițe, farfurii: 4 mari, 5 mijlocii și 5 mici.
Au fost respinse cererea privind includerea la masa de partaj a imobilului situat în Ploiești, ., nr.13, ., ., jud. Prahova, capătul cererii reconvenționale privind reținerea ca pasiv succesoral a sumei de 20.000 lei, cheltuieli de întreținere, 15.000 lei, cheltuieli de înmormântare și parastase, 2500 lei, preț contract de vânzare cumpărare, 1100 lei, întreținere viageră și îngrijiri, 154 lei, cheltuieli pentru perfectare contract de vânzare cumpărare.
Pentru identificarea, evaluarea bunurilor mobile, precum și pentru întocmirea propunerilor de lotizare, a fost numit un expert merceolog.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că potrivit art.9 alin.2 din Decretul nr.167/1958, termenul de prescripție privind anularea unui act juridic curge de la data la care persoana interesată a cunoscut cauza anulării, însă, cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului, caz în care în raport de data încheierii contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere nr.25/05.01.1999, acțiunea a fost introdusă după un interval mai mare de trei ani de la împlinirea termenului maxim de 18 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, respectiv la data de 12.08.2008, motiv pentru care a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune privind cererea de anulare a contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere nr.25/05.01.1999, iar în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune privind capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute pentru lipsă preț, a fost respinsă o asemenea excepție, întrucât acțiunea în constatarea nulității absolute reprezintă o acțiune imprescriptibilă extinctiv, putând fi promovată de orice persoană interesată.
S-a menționat că în baza contractului de vânzare- cumpărare cu clauză de întreținere nr.25/05.01.1999, defuncta V. S. a înstrăinat nepoatei sale, pârâtei D. (fostă V.) B. C., imobilul situat în Ploiești, ., nr.13, ., jud. Prahova, în schimbul unui preț de 2500 lei, încasat de către vânzătoare la data încheierii contractului, din suma de 1100 lei, cu titlu de întreținere viageră, îngrijiri, constând în efectuarea menajului în caz de neputință, îngrijiri corespunzătoare vârstei, stării de sănătate, încălzirea locuinței în anotimpul rece, medic, medicamente în caz de boală, ocazie cu care vânzătoarea și-a rezervat un drept de uzufruct viager asupra imobilului, însă, conform declarațiilor martorilor S. A. R., R. I. M., C. E., N. E., răspunsurilor părților la interogatoriu, pârâta D. B. C. și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, atât sub aspectul plății prețului, cât și sub aspectul îndeplinirii obligațiilor care au format conținutul dreptului la întreținere, fiind cea care s-a ocupat de înmormântare, de pomenile ulterioare, în timp ce reclamanta locuia în străinătate, neparticipând nici la înmormântarea defunctei, caz în care contractul sus menționat întrunește condițiile de validitate ale actului juridic sinalagmatic, fiecare urmărind la încheierea actului obținerea unui folos material, iar contraprestația pârâtei D. B. C. a constituit o cauză suficientă privind obligația de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Ploiești, ., nr.13, ., jud. Prahova.
S-a specificat că actul sus menționat a fost încheiat de defunctă în anul 1999, având discernământul faptelor sale, urmărind să își asigure întreținerea în caz de neputință, act care nu a avut un caracter deghizat, prețul fiind sincer, serios, scopul urmărit de ambele părți fiind cel declarat, consemnat în contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere nr.25/05.01.1999, caz în care au fost admise în parte, în principiu cererea principală, modificată, cererea reconvențională completată și s-a constatat deschisă succesiunea defunctei V. S., decedată la data de 02.01.2006, numărul și calitatea moștenitorilor, cotele ce li se cuvin acestora, bunurile mobile care compun masa succesorală.
A fost respins ca neîntemeiat capătul cererii reconvenționale privind includerea la masa de partaj cu titlu de pasiv succesoral a sumei de 20.000 lei cheltuieli de întreținere, 15.000 lei, cheltuieli de înmormântare, parastase, 2500 lei, preț contract de vânzare cumpărare, 1100 lei întreținere viageră, îngrijiri, 154 lei cheltuieli pentru perfectarea contractului de vânzare cumpărare, întrucât aceste cheltuieli au constituit prestația pârâtei rezultată din contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere nr.25/05.01.1999 care au stat la baza transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, caz în care pretențiile pârâtei privind acordarea acestor sume de bani sunt nejustificate.
În baza dispozițiilor art.6736 alin.1 cod pr. civ., a fost numit un expert merceolog pentru identificarea, evaluarea bunurilor mobile, precum și pentru formularea unor propuneri de lotizare.
După administrarea probelor cu expertiza merceologica, acte, prin sentința civila nr. 893/27.01.2010 a Judecătoriei Ploiesti au fost admise în parte atat acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâților, cât si cererea reconvenționala formulată de pârâta D. Beatrrice C. si s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților conform încheierii de admitere în principiu din data de 16.06.2009 si raportului de expertiza merceologică expert Talanga I., variantă în temeiul căreia au fost atribuite diferite bunuri mobile în lotul reclamantei si respectiv pârâtelor, fiind compensate în totalitate cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că în baza încheierii interlocutorii din data de 16.06.2009 au fost admise, în parte, în principiu, atât acțiunea modificată, cât si cererea reconvenționala completată, s-a constatat deschisa succesiunea defunctei, reținându-se numarul si calitatea moștenitorilor, cotele ce li se cuvin acestora, bunurile ce compun masa succesorala, fiind respinse cererile privind includerea la masa de partaj a imobilului în litigiu situat în Ploiesti, ., nr. 13, . pasiv succesoral solicitat de către pârâta, iar, în urma efectuarii expertizei merceologice, s-a constatat că varianta întocmită respectă criteriile prev.de art. 6739 c.pr.civ, impunându-se omologarea acesteia.
În baza disp.art. 277 c.pr.civ, au fost compensate în totalitate cheltuielile de judecata suportate de catre părți.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul includerii la masa de partaj a imobilului situat în Ploiesti, ., partajarea imobilului, motivându-se că se impune constatarea nulității absolute a contractului de vanzare – cumpărare nr. 25/1999, atât timp cât pretul nu a fost achitat, nu a fost sincer si serios, fiind respinsa eronat exceptia nulității absolute a contractului, iar contractul reprezintă o donație deghizata supusa reducțiunii, mai ales că instanța de fond nu a motivat în fapt si în drept sentința privind exceptia nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare, având dreptul la o sulta de 176 lei în loc de 88 lei.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrata cu nr._/281/2008 la data de 19.03.2010.
La data de 15.03.2011, pârâtele au formulat o întâmpinare, solicitând respingerea recursului în conditiile în care în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis în parte atât acțiunea modificată, cât si cererea reconvenționala completată, reținându-se la masa de partaj doar bunurile mobile descrise în cuprinsul încheierii interlocutorii din 16.06.2009.
Prin decizia civila nr. 638/3.05.2011 a Tribunalului Prahova a fost admis recursul declarat de către reclamantă împotriva sentinței civile nr. 893/27.01.2010 a Judecătoriei Ploiești în contradictoriu cu pârâtele și au fost casate în totalitate sentința sus-menționată si încheierea interlocutorie din data de 16.06.2009, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Ploiești pentru soluționarea pe fond a tuturor capetelor de cerere, motivându-se că, în realitate, la data pronunțării încheierii interlocutorii si a sentinței recurate nu au fost soluționate toate capetele de cerere formulate de catre reclamantă, inclusiv privind anularea sau constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare, impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare în acest sens.
Primindu-se dosarul la Judecătoria Ploiești cauza a fost reînregistrată cu nr._ /14.06.2011.
Prin încheierea din 13.12.2011 a Judecătoriei Ploiesti s-a dispus suspendarea judecații cauzei în baza disp.art. 1551 c.pr.civ, cauza repusa pe rol la data de 5.06.2012.
Ulterior, în baza încheierii de admitere în principiu din 19.10.2012 a Judecatoriei Ploiesti au fost admise excepțiile inadmisibilității cererii de chemare în garanție a BNP I. C., fiind respinsă ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție a BNP I. C., a prescripției dreptului la acțiune privind cererea de anulare a contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere nr.25/05.01.1999, pentru lipsă de discernământ, invocată de pârâta reclamantă D. B. C., fiind respinse capătul de cerere formulat de reclamanta având ca obiect anularea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere nr.25/05.01.1999, pentru lipsă discernământ, ca fiind prescris, excepția prescripției dreptului la acțiune privind capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere nr.25/05.01.1999, pentru lipsă preț, ca neîntemeiată.
A fost respins capătul de cerere privind constatarea nulitații absolute a contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere nr.25/05.01.1999 pentru lipsă preț, ca neîntemeiat, au fost admise în parte, în principiu, acțiunea modificată formulată de reclamantă împotriva pârâților, cererea reconvențională completată, s-a constatat deschisă succesiunea defunctei V. S., decedată la data de 02.01.2006, de pe urma căreia au rămas ca moștenitori legali ai defunctei, reclamanta C. E., în calitate de descendent de gradul I, cu o cotă de 1/2 din moștenire, pârâtele D. B. C., V. C. și V. L., prin reprezentarea descendentului de grad I – Vâlcereanu F. G., predecedat la data de 07.02.1998, toate cu o cotă de 1/2 din moștenire, precum și o masă succesorală compusă din următoarele bunuri mobile: șifonier cu trei uși; pat; recamier și ladă studio;masă televizor; vitrină; pahare (șase bucăți) și un serviciu cafea; frigider; mobilă bucătărie compusă din 1 masă și 2 scaune;1 covor persan și 2 mochete;1 lenjerie pat compusă din 2 cearșafuri, 3 perne, 1 cuvertură;tacâmuri: 2 cuțite, 4 linguri, 4 furculițe, farfurii: 4 mari, 5 mijlocii și 5 mici.
Au fost respinse capătul acțiunii privind includerea în masa succesorală a imobilului situat în Ploiești, ., nr.13, ., ., jud. Prahova, capătul cererii reconvenționale privind includerea la masa de partaj a pasivului succesoral a sumelor de 20.000 lei- cheltuieli de întreținere, 15.000 lei- cheltuieli de înmormântare, parastase, 2500 lei- prețul contractului de vânzare cumpărare, 1100 lei- întreținere viageră, îngrijiri, 154 lei- cheltuieli pentru perfectarea contractului de vânzare cumpărare.
Pentru identificarea, evaluarea bunurilor mobile, precum și în vederea întocmirii propunerilor de lotizare a fost numit un expert merceolog cu un onorariu de 800 lei în sarcina de plată a reclamantei și a pârâtei D. B. C. în cote egale de ½.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că potrivit legii, acțiunea în constatarea nulității absolute reprezintă o acțiune imprescriptibilă extinctiv, putând fi promovată de orice persoană interesată, fiind indiferent intervalul de timp scurs de la data încheierii contractului de vânzare – cumpărare în litigiu, până la data promovării acțiunii, caz în care excepția prescripției dreptului la acțiune privind capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute pentru lipsa prețului, invocată de pârâta D. B. C., a fost respinsă, iar prin contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere nr.25/05.01.1999, defuncta V. S. a înstrăinat pârâtei D. (fostă V.) B. C., imobilul situat în Ploiești, ., nr.13, ., jud. Prahova, în schimbul achitării sumelor de 2500 lei, pe care vânzătoarea a primit-o la data încheierii contractului, de 1100 lei, cu titlu de întreținere viageră, îngrijiri, constând în efectuarea menajului în caz de neputință, îngrijiri corespunzătoare vârstei, stării de sănătate, încălzirea locuinței în timpul anotimpului rece, asigurarea asistenței medicale, a medicamentelor în caz de boală, urmând ca la deces să suporte cheltuielile de înmormântare, pomenile ulterioare, precum și a unui drept de uzufruct viager asupra imobilului rezervat în favoarea vânzătoarei.
S-a menționat că în baza declarațiilor martorilor S. A. R., R. I. M., C. E. și N. E., răspunsurilor părților la interogatoriu, pârâta D. B. C. și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, sub aspectul plății prețului, îndeplinirii obligațiilor care au format conținutul dreptului la întreținere, pârâta D. B. C. fiind cea care a îngrijit-o pe defunctă, s-a ocupat de înmormântarea acesteia, de efectuarea datinilor necesare, în timp ce reclamanta locuita în străinătate, neparticipând nici la înmormântarea mamei sale, eveniment pe care l-a cunoscut, aspecte recunoscute de către aceasta la interogatoriu, ceea ce înseamnă că actul de vânzare cumpărare întrunește condițiile de validitate ale unui act juridic sinalagmatic deoarece fiecare parte a urmărit la încheierea actului obținerea unui folos material, contraprestația pârâtei D. B. C. constituind o cauză suficientă pentru obligația de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Ploiești, ., nr.13, ., ., jud. Prahova.
S-a specificat în conformitate cu probele administrate în cauză, actul a fost încheiat de defunctă în anul 1999, an în care vânzătoarea a avut discernământul faptelor sale, urmărind să își asigure întreținerea în caz de neputință, caz în care actul în litigiu nu a avut un caracter deghizat, prețul fiind sincer, serios, scopul urmărit de ambele părți fiind cel declarat, consemnat în contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere nr.25/05.01.1999, motiv pentru care au fost admise în parte, în principiu atât acțiunea modificată, cât și cererea reconvențională completată, constatându-se deschisă succesiunea defunctei V. S., decedată la data de 02.01.2006, reținându-se calitatea de moștenitori legali ai defunctei, respectiv reclamanta, în calitate de fiică, cu o cotă de 1/2 din moștenire, pârâtele, în calitate de nepoate fiu predecedat, reprezentându-l pe Vâlcereanu F. G., decedat la data de 07.02.1998, cu o cotă de 1/2 din moștenire, precum și componența masei succesorale constând în următoarele bunuri mobile: șifonier cu trei uși; pat; recamier și ladă studio; masă televizor; vitrină; pahare (șase bucăți) și un serviciu cafea; frigider; mobilă bucătărie compusă din 1 masă și 2 scaune; 1 covor persan și 2 mochete;1 lenjerie pat compusă din 2 cearșafuri, 3 perne, 1 cuvertură; 2 cuțite, 4 linguri, 4 furculițe, 4 farfurii mari, 5 farfurii mijlocii, 5 farfurii mici.
A fost respins capătul cererii reconvenționale privind reținerea la masa de partaj a pasivului succesoral a sumelor de 20.000 lei- cheltuieli de întreținere, 15.000 lei- cheltuieli de înmormântare, parastase ulterioare, 2500 lei-preț al contractului de vânzare cumpărare, 1100 lei- întreținere viageră, îngrijiri, 154 lei- cheltuieli pentru perfectarea contractului de vânzare cumpărare, întrucât în condițiile în care contractul de vânzare-cumpărare este valabil, producând efecte juridice specifice unui act de înstrăinare, pretențiile pârâtei privind restituirea sumelor de bani sus menționate sunt nejustificate, mai ales că asemenea sume de bani au reprezentat prestația pârâtei rezultată din contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere nr.25/05.01.1999 și care au stat la baza transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Pentru identificarea, evaluarea bunurilor mobile, precum și pentru întocmirea propunerilor de lotizare, a fost numit un expert în specialitatea merceologie, în baza disp. art.673 6 alin.1 cod pr. civ.
După administrarea probei cu expertiza merceologica, prin sentința civila nr.1123/22.01.2013 a Judecătoriei Ploiești au fost admise excepțiile inadmisibilității cererii de chemare în garanție a BNP I. C., prescripției dreptului la acțiune privind cererea de anulare a contractului de vânzare cumpărare nr. 25/1999 pentru lipsă de discernământ si au fost respinse cererea de chemare în garanție a BNP I. C., ca inadmisibilă, capătul acțiunii formulat de reclamanta privind anularea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere nr.25/05.01.1999, pentru lipsă discernământ, ca fiind prescrisă, au fost respinse excepția prescripției dreptului la acțiune privind capătul acțiunii referitor la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere nr.25/05.01.1999, pentru lipsă preț, ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea nulitații absolute a contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere nr.25/05.01.1999 pentru lipsă preț.
Au fost admise în parte atât acțiunea modificată formulată de reclamanta împotriva pârâților, a chematului în garanție B. N. Public I. C. conform încheierii interlocutorii de partaj, cât și cererea reconvențională, completată conform încheierii interlocutorii de partaj și s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților potrivit variantei a II a lotizare de la expertiza evaluări bunuri mobile expert I. A. efectuată în cauză și anume reclamantei, având un drept valoric de 570 lei, i s-au atribuit o . bunuri mobile în valoare totală de 477 lei, urmând să primească sultă de 93 lei de la pârâtele D. B. C., V. C., V. L., respectiv: recamier și lada studio în valoare de 64 lei, vitrina Elegant în valoare de 158 lei, pahare – 6 buc în valoare de 15 lei, serviciu cafea în valoare de 21 lei, frigider, mobila bucătărie, masa în valoare de 32 lei, 2 mochete 8 mp în valoare de 112 lei, 1 lenjerie de pat, 2 cearșafuri în valoare de 17 lei, 1 cuvertura în valoare de 20 lei, tacamuri, 2 cuțite în valoare de 3 lei, 4 linguri în valoare de 6 lei, 4 furculițe în valoare de 6 lei, farfurii: 4 mari în valoare de 8 lei, 5 mijlocii în valoare de 8 lei, 5 mici în valoare de 7 lei, în timp ce pârâtelor D. B. C., V. C., V. L., având un drept valoric de 570 lei, li s-au atribuit bunurile constând în sifonier cu 3 uși în valoare de 150 lei, pat în valoare de 52 lei, masă televizor în valoare de 100 lei, 2 scaune bucătărie în valoare de 16 lei, covor persan în valoare de 332 lei, 3 perne în valoare de 13 lei, în schimbul achitării unei sulte reclamantei de 93 lei.
Au fost respinse în rest atât acțiunea, cât și cererea reconvențională.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că a fost admisă excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a BNP I. C., nefiind îndeplinite disp.art.60 C.pr.civ., în condițiile în care partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire, deoarece legea de organizare a notarilor publici nu prevede în sarcina acestora obligația de garantare a părților care semnează actul supus autentificării, notarii publici neputând pune în discuție, la semnarea actului o eventuală lipsă de discernământ a părții, în lipsa unor acte medicale, iar excepția prescripției dreptului la acțiune privind anularea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere nr.25/05.01.1999, pentru lipsă discernământ, a fost admisă în condițiile în care în baza disp. art.9 alin.2 din Decretul nr.167/1958, contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere nr.25/1999 a fost încheiat la data de 05.01.1999, în raport de cererea de chemare în judecată care a fost introdusă la mai mult de trei ani de la împlinirea termenului maxim de 18 luni de început a dreptului la acțiune, respectiv la data de 12.08.2008, fiind respins capătul de cerere al acțiunii principale privind anularea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere nr.25/05.01.1999, pentru lipsă discernământ, ca fiind prescris.
S-a specificat că a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune privind capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute pentru lipsă preț, în condițiile în care acțiunea în constatarea nulității absolute este o acțiune imprescriptibilă extinctiv, putând fi promovată de orice persoană interesată, neavând relevanță intervalul de timp scurs de la data încheierii contractului de vânzare – cumpărare în litigiu, până la data promovării acțiunii, iar prin contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere nr.25/05.01.1999, defuncta V. S. a vândut pârâtei D. B. C., imobilul situat în Ploiești, ., nr.13, ., ., jud. Prahova, în schimbul unui preț constând în sumele de 2500 lei, pe care vânzătoarea a primit-o la data încheierii contractului, de 1100 lei, cu titlu de întreținere viageră, îngrijiri, constând în efectuarea menajului în caz de neputință, îngrijirii corespunzătoare vârstei, stării de sănătate, încălzirea locuinței, medic, medicamente în caz de boală, precum și a unui drept de uzufruct viager asupra imobilului rezervat în favoarea vânzătoarei, obligații pe care pârâta cumpărătoare și le-a îndeplinit, aspecte confirmate de declarațiile martorilor S. A. R., R. I. M., C. E. și N. E., de răspunsurile părților la interogatoriu, inclusiv suportarea înmormântării, efectuarea datinilor, reclamanta locuind în străinătate, neparticipând nici la înmormântarea defunctei, deși a avut cunoștință de eveniment.
S-a menționat că actul de vânzare-cumpărare nr. 25/05.01.1999 întrunește condițiile de validitate ale actului juridic sinalagmatic deoarece fiecare parte a urmărit la încheierea actului obținerea unui folos material, contraprestația pârâtei D. B. C. constituind o cauză suficientă privind obligația de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Ploiești, ., nr.13, ., apt.14, jud. Prahova, vânzătoarea având discernământul faptelor sale, urmărind să își asigure întreținerea în caz de neputință, iar un asemenea act nu a avut caracter deghizat, prețul fiind sincer, serios, scopul urmărit de ambele părți fiind cel declarat, consemnat în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere nr.25/05.01.1999, motiv pentru care au fost admise în parte, atât acțiunea modificată, cât și cererea reconvențională completată, astfel încât prin încheierea interlocutorie din data de 19.10.2012 s-a constatat deschisă succesiunea defunctei V. S., reținându-se numărul și calitatea moștenitorilor, bunurile mobile ce compun masa succesorală, caz în care s-a constatat că potrivit raportului de expertiza merceologie varianta a II-a de lotizare corespunde criteriilor stabilite de disp. art 741 C.civ. privind formarea si compunerea loturilor asigurand partilor loturi in natura echilibrate, corespunzatoare cotelor parti detinute de acestea, evitând plata sultelor mari, față de varianta I în temeiul căreia sulta stabilită este mai mare cu cca 100 lei.
Prin urmare, in baza art 728 C.civ. potrivit cu care nimeni nu poate fi obligat sa ramana in indiviziune, instanta a admite în parte acțiunea și în parte cererea reconvențională conform considerentelor mai sus detaliate și a dispune ieșirea din indiviziune a părților conform variantei II lotizare din expertiza evaluări bunuri mobile I. A. efectuată în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul aducerii la masa de partaj a imobilului în litigiu, partajarea acestuia, motivându-se că eronat nu s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vânzare cumpărare nr. 25/1999 fără sa se țină seama de neachitarea prețului, de inexistenta unui depozit privind consemnarea sumei înserata în contract cu titlu de preț, fiind o donație deghizata, interpretându-se eronat actele deduse judecății si că nulitatea absolută reprezintă o excepție peremptorie care determină anularea contractului încheiat între părti, fiind admisă eronat această excepție fără sa se țină seama de data când a luat la cunoștința de încheierea contractului la revenirea sa în țară la sfârșitul anului 2007, dată de la care a început să curgă termenul de prescripție prevăzut de Decretul nr.167/1958, mai ales că pârâta cumpărătoare nu realiza venituri la data încheierii contractului, fiind studentă, nefăcând dovada efectuării unui împrumut în vederea achitării c/valorii bunului achiziționat.
În continuare, reclamanta a arătat că nu s-a ținut seama de disp.art.1303 c.civ., neexistând o proporție între cuantumul prețului stabilit și valoarea reala a bunului, contractul fiind nul de drept, prețul fiind derizoriu, nefiind sincer, serios, adică de 1914 euro raportat la valoarea imobilului, impunându-se nulitatea absoluta a contractului si că deși au fost depuse acte privind inexistenta capacitații de exercițiu a defunctei la data încheierii contractului constând în existenta unei boli psihice grave, eronat nu au fost analizate aceste acte, acte ce dovedesc nevalabilitatea contractului, nefiind îndeplinite conditiile prev.de art. 948 cod civil, vânzătoarea decedând în sanatoriul de boli psihice din Băicoi, mai ales că eronat a fost respinsa excepția nulității absolute a contractului pentru lipsa prețului, cerere neformulată în cauza, solicitându-se constatarea nulității absolute atât timp cât pretul a fost nesincer, neserios, derizoriu, devenind incidente disp. art. 950 si urm. cod civil privind nulitatea relativă, în conditiile în care defuncta avea afecțiuni psihice, aspect recunoscut de către pârâta cumpărătoare, consimțământul acesteia fiind viciat și că martorii săi atestă nerespectarea clauzei de întreținere constând în faptul ca pârâta nu a locuit cu defuncta, nu a angajat o persoana de specialitate pentru a o întreține, rătăcind pe drumuri, pârâta fiind chemată de către terțe persoane pentru a o întreține pe defunctă.
De asemenea, reclamanta a precizat că potrivit actelor existente la dosar trimitea bani din Italia pentru îngrijirea defunctei, pârâta D. folosind veniturile acesteia în interes personal, fiind alocate unor cheltuieli suplimentare, încasa chiria pentru apartamentul aparținând reclamantei, folosind-o în interes strict personal și că în baza declarațiilor martorilor pârâta a susținut că fiica defunctei este decedată, contractul fiind lovit de nulitate absolută datorită viciilor de consimțământ, erorii obstacol, dolului, mai ales că pârâta a recunoscut la interogatoriu neobținerea veniturilor, fiind în imposibilitate să achite prețul, să-i asigure defunctei întreținere, iar instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii privind donația deghizată, reducțiunea acesteia până la nivelul cotității disponibile, în cuprinsul considerentelor neexistând nicio motivare în fapt și în drept a soluției referitoare la excepția nulității absolute, a contractului, instanța pronunțându-se asupra unei excepții care nu a fost invocată.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 06.03.2013.
La data de 15.04.2013, pârâta D. B. C. a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea recursului în condițiile în care în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis în parte atât acțiunea, cât și cererea reconvențională completată, dispunând ieșirea din indiviziune a părților conform variantei a II-a de lotizare de la expertiza merceologică, fiind respinse în rest toate celelalte capete de cerere inclusiv privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 25/1991.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr.25/05.01.1999 s-a menționat că numita V. S. a înstrăinat pârâtei D. B. C. imobilul proprietatea sa situat în Ploiești, ., nr.13, ., având două camere și dependințe în schimbul sumei de 25.000.000 ROL, reprezentând preț încasat de către cumpărătoare la data autentificării actului și suma de 11.000.000 ROL constituind întreținerea viageră, c/valoarea îngrijirilor, întreținere constând în hrana zilnică, efectuarea menajului în caz de neputință, îngrijire corespunzătoare vârstei, stării sănătății, încălzirea locuinței în sezonul rece, asigurarea asistenței medicale cu medic, medicamente în caz de boală, suportarea în caz de deces a cheltuielilor de înmormântare și a celorlalte cheltuieli aferente.
În baza fișelor de consultații existente la dosar, numita V. S. a suferit în timpul vieții de diferite afecțiuni, decedând la 02.01.2006, fiind născută la 06.10.1921.
Conform procurii speciale nr.1924/20.09.2002, reclamanta a împuternicit-o pe pârâta D. B. C. să o reprezintă la Bank Post-Sucursala Prahova în vederea încasării pensiei pentru plăți curente și restante, ridicării extrasului de cont și a anexelor referitoare la contul curent personal al reclamantei, existent la banca respectiva, mandat valabil timp de 6 luni începând cu data de 01.10.2002.
Martorii S. A. R., R. I. M., C. E., N. E. au declarat că, în timpul vieții, defuncta a fost îngrijită de către pârâta D. B. C., fiind cea care a suportat întreținerea acesteia, îi efectua menajul, îi asigura tot ceea ce era necesar, suportând cheltuielile de înmormântare, parastasele ulterioare, însă, pârâta nu ar fi avut venituri pentru a putea achita prețul apartamentului înstrăinat de către defunctă care suferea de diferite boli psihice, reclamanta aflându-se în imposibilitate de a participa la înmormântarea defunctei, locuind în străinătate.
Potrivit raportului de expertiză merceologică expert I. A., valoarea totală a bunurilor mobile succesorale rămase de pe urma defunctei este de 1140 lei, ocazie cu care au fost întocmite două variante de lotizare privind modalitatea de împărțire a acestora, bunuri constând în obiecte de mobilier, uz casnic, lenjerii, tacâmuri, farfurii, mochete, covor persan, servicii de cafea, pahare.
Disp.art.948 si urm.c.civ. nemodificat, stipuleaza ca pentru a fi valabil un act juridic, trebuie sa fie indeplinite cumulativ, urmatoarele conditii: partile sa aiba capacitate de a incheia actul juridic, sa existe un consimtamant valabil al partii care se obliga, adica, hotararea de a incheia un act juridic manifestata in exterior, trebuie sa provina de la o persoana cu discernamant, sa fie exprimata cu intentia de a produce efecte juridice, sa fie exteriorizata, sa nu fie alterata de vreun viciu; sa existe un obiect determinat, adica, sa fie in circuitul civil, sa fie posibil, licit, moral si o cauza licita, respectiv scopul pentru care a fost incheiat actul sa existe, sa fie real, licit si moral.
De asemenea, doctrina si jurisprudenta au decis ca viciile de consimtamant constau in eroare, adica falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui act civil; dolul- constand in inducerea in eroare a unei persoane prin mijloace viclene, dolosive, pentru a o determina sa incheie un act juridic; violenta- reprezentand amenintarea unei persoane cu un rău care îi produce o temere ce o determina sa incheie actul juridic pe care altfel nu l-ar fi incheiat si leziunea- constand in disproportia vadita de valoare intre doua prestatii.
Totodată, în baza disp. art. 1303 cod civil nemodificat, prețul, ca element al contractului de vânzare-cumpărare, trebuie să îndeplinească anumite condiții prevăzute cumulativ și anume: să fie determinat sau determinabil, adică cuantumul acestuia să fie hotărât de către părți în momentul încheierii contractului, să fie sincer și serios, adică să fie stabilit în mod real și nicidecum fictiv, în scopul de a fi cerut și plătit în realitate, să fie serios, adică să fie serios, adică să nu fie derizoriu, atât de disproporționat în raport de valoarea lucrului vândut încât să nu existe preț, să nu poată constitui obiectul obligației cumpărătorului și deci o cauză suficientă a obligației asumate de vânzător de a transmite dreptul de proprietate.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că, în timpul vieții, autoarea părților, V. S. a suferit de diferite afecțiuni, fiind în vârstă, decedând la data de 02.01.2006, însă, în timpul vieții aceasta a înstrăinat pârâtei D. B. C., în baza contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr.25/05.01.1999, imobilul situat în Ploiești, ..13, ., ., jud.Prahova, având două camere și dependințe în schimbul sumei de 25.000.000 ROL, reprezentând preț și a unei întrețineri constând în asigurarea hranei zilnice, efectuarea menajului, a îngrijirilor corespunzătoare vârstei, stării de sănătate, asigurarea asistenței medicale, încălzirea locuinței în sezonul rece, suportarea cheltuielilor de înmormântare, a pomenilor ulterioare în caz de deces, ocazie cu care în cuprinsul contractului sus menționat s-a specificat că vânzătoarea a încasat de la cumpărătoare suma de 25.000.000 ROL reprezentând preț, precum și suma de 11.000.000 ROL, constituind c/valoarea întreținerii viagere și a celorlalte îngrijiri.
Ca atare, atât timp cât în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare nr.25/05.01.1999 s-a menționat că vânzătoarea a încasat suma de 25.000.000 ROL, reprezentând prețul pentru imobilul care a făcut obiectul contractului sus menționat, contract în cadrul căruia s-a stipulat, în mod expres, că vânzătoarea înțelege să înstrăineze imobilul în favoarea pârâtei‚ D. B. C. și în schimbul unei întrețineri, înseamnă că, în realitate, V. S. și-a manifestat voința, în mod liber, nestingherit de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, în favoarea acestei pârâte în schimbul încasării unui preț și a unei întrețineri de care să beneficieze în timpul vieții până la deces.
De altfel, analizându-se conținutul contractului de vânzare-cumpărare sus menționat reiese cu certitudine că, la data încheierii acestuia, însăși vânzătoarea a declarat în fața notarului public că a încasat de la pârâta-cumpărătoare suma de 25.000.000 ROL, cu titlu de preț, convenită de către părțile contractante, de comun acord, pe baza manifestării de voință a acestora, recunoscând predarea efectivă de către pârâtă a sumei respective, ceea ce înseamnă că reclamanta nu mai poate pretinde inexistența achitării sumei respective cu titlu de preț și, deci, să solicite desființarea contractului, invocând pur și simplu neachitarea sumei respective.
Mai mult chiar, la data încheierii contractului, respectiv 05.09.1999, reclamanta era plecată în străinătate, împrejurare care atestă prin însăși natura sa că aceasta nu a cunoscut în ce condiții a fost încheiat contractul, contract care demonstrează prin conținutul său în ce a constat înțelegerea existentă între părțile contractante privind modalitatea încheierii acestuia, manifestarea de voință a părților, drepturile și obligațiile izvorâte din acest contract, contract care produce efecte juridice constituind o veritabilă convenție de vânzare-cumpărare care a dat naștere între părți la drepturi și obligații specifice unui asemenea contract cu titlu oneros, neavând un caracter gratuit, fiind imposibil să reprezinte o donație deghizată.
De fapt, în condițiile în care reclamanta nu a asistat niciodată la negocierile dintre părțile contractante care au precedat încheierea contractului, la momentul încheierii acestuia din urmă, iar în cuprinsul contractului s-a specificat în mod expres că pârâta - cumpărătoare a achitat suma de 25.000.000 ROL vânzătoarei care a recunoscut la data încheierii contractului încasarea efectivă a acestui preț, în fața notarului public, obligat să consemneze o asemenea recunoaștere în cuprinsul contractului, înseamnă că pârâta cumpărătoare nu are obligația să facă dovada că a avut venituri la data încheierii contractului, modalitatea de obținere a acestora, întrucât nu există nicio dispoziție legală care să instituie în sarcina unui cumpărător să facă asemenea dovezi după încheierea unui contract de vânzare-cumpărare la un interval de cca. 10 ani de la data întocmirii acestuia pentru a justifica declarația vânzătorului consemnată în cuprinsul contractului respectiv.
Pe de altă parte, analizându-se declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză, reiese cu certitudine că pârâta D. B. C. și-a îndeplinit obligația asumată prin contractul de vânzare-cumpărare nr.25/ 1999 constând în asigurarea întreținerii defunctei în timpul vieții acesteia, respectiv a hranei zilnice, a asistenței medicale, suportând cheltuielile de înmormântare ale defunctei, neexistând nicio dovadă la dosar că la data încheierii contractului vânzătoarea ar fi fost constrânsă prin diferite fapte, acțiuni sau inacțiuni de către pârâta cumpărătoare, să întocmească contractul de vânzare-cumpărare în favoarea acesteia, mai ales că din cuprinsul contractului nu rezultă că vânzătoarea ar fi fost în eroare la data întocmirii acestuia cu privire la natura actului pe care îl încheie, la obligațiile pe care și le asumă, fiind în deplină cunoștință de cauză, neexistând nicio dovadă la dosar care să ateste că vânzătoarea nu și-ar fi exprimat la data încheierii contractului consimțământul în mod valabil.
În realitate, suma de 25.000.000 ROL înserată în cuprinsul contractului și obligația de întreținere asumată de către pârâta cumpărătoare, față de vânzătoare, atestă prin însăși natura lor că prețul contractului de vânzare-cumpărare a avut un caracter serios, sincer, fiind rezultatul manifestării de voință a părților contractante, vânzătoarea urmărind la data încheierii contractului să obțină nu numai o sumă de bani, ci și întreținerea până la deces, aspecte pe care reclamata nu le mai poate contesta, invocând pur și simplu inexistența prețului sau caracterul nesincer, neserios, al acestuia în integralitatea sa.
În speță, în urma probelor administrate în cauză, rezultă că actul de vânzare-cumpărare privind imobilul în litigiu a fost încheiat la data de 05.01.1999, reclamanta invocând lipsa discernământului la data de 12.08.2008, dată la care a expirat termenul de 3 luni care a început să curgă cel mai târziu de la data expirării termenului de 18 luni în raport de data încheierii actului potrivit disp. art.9 alin.2 din Decretul nr.167/1958, în vigoare la data formulării acțiunii, caz în care dreptul de a formula o asemenea acțiune s-a prescris, iar declarațiile martorilor conform cărora reclamanta ar fi cunoscut de existența contractului în anul 2007 când s-a întors în țară, nu atestă că aceasta ar fi aflat de existența contractului la data întoarcerii în țară în condițiile în care o asemenea împrejurare reprezintă o simplă stare de fapt care nu este de natură să o repună pe reclamantă în termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de lege care curge cel mai târziu de la data expirării celor 18 luni față de data încheierii contractului și nicidecum la data reîntoarcerii în țară a reclamantei.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis excepția prescripției dreptului la acțiune privind anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.25/1999, respingând acest capăt de cerere referitor la lipsa discernământului ca fiind prescris, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune privind nulitatea absolută a contractului pentru lipsa prețului, dreptul la acțiune, în acest caz, fiind imprescriptibil, putând fi formulat oricând și a respins un asemenea capăt de cerere ca neîntemeiat în condițiile în care contractul de vânzare - cumpărare nr.25/1999 întrunește toate condițiile prevăzute de disp. art.948 si urm, art.1294-1295, art. 1303 cod civil nemodificat, inclusiv cele referitoare la caracterul serios, sincer al prețului, la natura și obiectul contractului, admițând în parte atât acțiunea, cât și cererea reconvențională completată, constatându-se deschisă succesiunea defunctei, reținându-se numărul și calitatea moștenitorilor, componența masei succesorale numai în ceea ce privește existența în patrimoniul defunctei doar a unor bunuri mobile, fiind respinsă justificat cererea privind includerea la masa de partaj a imobilului în litigiu.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a dispus ieșirea din indiviziune a părților numai cu privire la bunurile mobile rămase de pe urma defunctei conform variantei a II-a de la raportul de expertiză merceologică I. A., constând în împărțirea efectivă a bunurilor mobile în litigiu între toți moștenitorii defunctei, ținându-se seama de criteriile prev. de disp. art.741 cod civil nemodificat, art.6739 cod pr. civilă, și au fost respinse, în rest, toate celelalte capete de cerere ale acțiunii, ca neîntemeiate în condițiile în care nu există nicio dovadă la dosar care să ateste că la data încheierii contractului pârâta cumpărătoare s-ar fi folosit de diferite mijloace viclene față de vânzătoare, ar fi constrâns-o pe aceasta să încheie actul, nefiind îndeplinite condițiile privind existența dolului, a unor mijloace dolosive exercitate de pârâta cumpărătoare asupra vânzătoarei, mai ales că prin însăși natura sa contractul reprezintă un act juridic de vânzare-cumpărare și nicidecum o donație deghizată.
Susținerile reclamantei în sensul că eronat nu s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vânzare cumpărare nr. 25/1999 fără sa se țină seama de neachitarea prețului, de inexistenta unui depozit privind consemnarea sumei cu titlu de preț, fiind o donație deghizata, interpretându-se eronat actele deduse judecății si că nulitatea absolută reprezintă o excepție peremptorie care determină anularea contractului, fiind admisă eronat aceasta excepție, nu pot fi avute în vedere deoarece, în speță, din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare reiese cu certitudine ca la data încheierii contractului vânzătoarea a încasat prețul convenit de către părți, predat efectiv de către cumpărătoare care nu are obligația să facă dovada față de terți, inclusiv față de reclamantă a modalității în care a dobândit suma respectivă de bani, sursele sale financiare la un interval mare de timp după încheierea contractului, iar în realitate nu a fost admisă excepția nulității absolute a contractului, ci, dimpotrivă, a fost respins un asemenea capăt de cerere ca neîntemeiat.
Afirmațiile reclamantei în sensul că eronat nu s-a ținut seama de data când a luat la cunoștință de încheierea contractului, la revenirea sa în țară la sfârșitul anului 2007, dată de la care a început să curgă termenul de prescripție prevăzut de Decretul nr.167/1958 și că pârâta cumpărătoare nu ar fi realizat venituri la data încheierii contractului, fiind studentă, nefăcând dovada efectuării unui împrumut în vederea achitării c/valorii imobilului, nu au relevanță în cauză, întrucât revenirea în țară în anul 2007 constituie o stare de fapt care nu întrerupe cursul termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de lege, dreptul la acțiune privind anularea contractului pentru lipsă de discernământ prescriindu-se în termen de 3 ani de la data încheierii contractului, iar în speță pârâta cumpărătoare nu avea obligația să facă dovada existenței unor venituri la data încheierii contractului, sursele de obținere ale acestora față de terțe persoane, inclusiv față de reclamantă.
Faptul că reclamanta a locuit o perioadă de timp în străinătate, inclusiv la data încheierii contractului, nu reprezintă prin însăși natura sa un caz fortuit sau de forță majoră de natură să o împiedice pe reclamantă să cunoască existența contractului, deoarece o asemenea împrejurare nu are prin însăși natura sa un caracter excepțional, nefiind de natură să o pună pe reclamantă în imposibilitate de a afla de existența contractului în condițiile în care actul a fost încheiat în anul 1999, iar cererea vizând anularea contractului, invocându-se lipsa de discernământ se prescrie într-un termen de 3 ani, care curge de la data încheierii contractului și nicidecum de la data la care s-ar fi reîntors în țară reclamanta.
Motivele invocate de reclamantă conform cărora nu s-a ținut seama de disp.art.1303 c.civ., neexistând o proporție între cuantumul prețului stabilit si valoarea reala a bunului, prețul fiind derizoriu, nefiind sincer, serios, adică de 1914 euro raportat la valoarea imobilului, impunându-se nulitatea absoluta a contractului, sunt neîntemeiate, întrucât analizându-se cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare, reiese că prețul imobilului înstrăinat se raportează nu numai la valoarea strictă a imobilului, ci la toate obligațiile asumate de către cumpărătoare, preț care vizează și obligația de întreținere obligație executată în natură, sub forma prestării unei întrețineri în favoarea vânzătoarei în calitate de creditoare, iar stabilirea unei asemenea obligații reprezentând c/valoarea imobilului înstrăinat atestă prin însăși natura sa prețul real, serios al imobilului, preț în raport de care contractul a fost încheiat în mod valabil cu respectarea dispozițiilor legale în materie, neexistând nicio cauză care să determine nulitatea absolută a contractului.
Criticile reclamantei în sensul că eronat nu au fost analizate actele privind inexistenta capacitații de exercițiu a defunctei la data încheierii contractului constând în existenta unei boli psihice grave, nefiind îndeplinite condițiile prev.de art. 948 cod civil, vânzătoarea decedând într-un sanatoriu de boli psihice și că eronat a fost respinsa excepția nulității absolute a contractului pentru lipsa prețului, cerere neformulată, impunându-se constatarea nulității absolute atât timp cât prețul a fost nesincer, neserios, derizoriu, sunt nefondate deoarece, în realitate, nu s-a formulat niciun capăt de cerere referitor la constatarea nulității absolute a contractului în raport de inexistența capacității de exercițiu, a inexistenței consimțământului defunctei, contractul fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor codului civil, iar, în speță, în realitate, a fost respinsă excepția sus menționată în condițiile în care aceasta a fost invocată de către pârâta cumpărătoare referindu-se la prescripția dreptului la acțiune privind capătul de cerere referitor la lipsa prețului.
Împrejurările invocate de către reclamantă potrivit cărora devin incidente disp. art. 950 si urm. cod civil privind nulitatea relativă, în condițiile în care defuncta avea afecțiuni psihice, aspect recunoscut de către cumpărătoare, consimțământul acesteia fiind viciat, nefiind respectată clauza de întreținere atât timp cât pârâta nu a locuit cu defuncta, nu a angajat o persoana pentru a o întreține, fiind chemată de către terțe persoane în acest scop, aspecte confirmate de declarațiile martorilor audiați sunt nejustificate întrucât, în realitate, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile legale sus menționate, neexistând nicio dovadă la dosar care să ateste inexistența consimțământului vânzătoarei la data încheierii contractului, a unor vicii de consimțământ, iar în urma analizării declarațiilor martorilor audiați reiese cu certitudine că pârâta a fost cea care s-a ocupat de defunctă, în timpul vieții, asigurându-i întreținere, starea de sănătate existentă la un moment dat a defunctei, nefiind prin însăși natura sa o dovadă care să ateste nevalabilitatea contractului.
Aspectele invocate de către reclamantă în sensul că în baza actelor existente la dosar trimitea bani din Italia pentru îngrijirea defunctei, pârâta D. folosind veniturile acesteia în interes personal, inclusiv încasarea chiriei pentru apartamentul aparținând reclamantei și că potrivit declarațiilor martorilor pârâta a susținut că fiica defunctei este decedată, nu au niciun temei legal deoarece împrejurările sus menționate nu constituie prin însăși natura lor dovezi certe care să ateste nevalabilitatea contractului, neîndeplinirea obligației de întreținere din partea pârâtei cumpărătoare, fiind simple stări de fapt care se coroborează cu toate celelalte probe administrate în cauză, iar, în speță, însăși reclamanta a împuternicit-o la un moment dat pe pârâta cumpărătoare să ridice în numele său diferite sume de bani, inclusiv pensia, caz în care reclamanta nu-și poate invoca propria culpă în scopul desființării contractului constând în mandatarea pârâtei de a efectua anumite operațiuni.
Apărările reclamantei conform cărora contractul ar fi lovit de nulitate absolută datorită erorii obstacol, dolului, pârâta recunoscând la interogatoriu inexistența unor venituri, fiind în imposibilitate să achite prețul, să-i asigure defunctei întreținere și că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii privind donația deghizată, reducțiunea acesteia până la nivelul cotității disponibile, în cuprinsul considerentelor neexistând nicio motivare în fapt, în drept a soluției privind excepția nulității absolute, nu pot fi avute în vedere în condițiile în care nu există nicio dovadă la dosar care să ateste existența unor vicii de consimțământ, a unei erori la data încheierii contractului cu privire la natura, scopul încheierii acestuia, indiferent de recunoașterile pârâtei la interogatoriu, neobținerea unor venituri la un moment dat, nefiind un criteriu care să determine desființarea contractului, iar, în realitate, instanța de fond s-a pronunțat efectiv asupra capătului de cerere referitor la constatarea donației deghizate, a reducțiunii, atât timp a respins în rest acțiunea, constatând netemeinicia acestor pretenții, considerentele sentinței reflectând situațiile de fapt, de drept care au stat la baza pronunțării soluției în raport de toate capetele de cerere.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie prev. de disp. art.304 pct.1-9 cod pr. civilă și ținând seama de disp. art.3041 cod pr. civilă, în baza disp. art.312 alin.1 cod pr. civilă va respinge recursul, ca nefondat.
Se va lua act că intimata D. B. C. nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă C. E., domiciliată în Ploiești, . M., nr. 3, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1123/ 22.01.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații - pârâți D. B. C., domiciliată în Ploiești, ., ., J. Prahova, V. C., domiciliată în Vila Sant Giovani, Sant M., nr. 5, Italia, P. (fostă V.) L., domiciliată în Villa Cepagativia Vechio Mullinio-Pescara, nr.12, Italia și intimatul chemat în garanție B. N. PUBLIC I. C., cu sediul în Ploiești, ., nr. 1, J. Prahova, ca nefondat.
Ia act că intimata D. B. C. nu a solicitat cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. G. C. M. N. M.
GREFIER,
M. E.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. M.C/ tehnored. MC
2 ex/10.02.2014
d.f._ Judecătoria Ploiești
j.f. L. C. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 843/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 896/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
