Contestaţie la executare. Decizia nr. 999/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 999/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 11132/281/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 999
Ședința publică din 04 Iunie 2013
PREȘEDINTE: M. B.
JUDECĂTORI: F. L. S.
: I. C.
GREFIER: M. M. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA, cu sediul în Ploiesti, .. 22, J. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 650/16.01.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul M. V. - com. Valea Calugareasca, ., J. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reprezentat de avocat S. I. S., lipsind recurenta
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință:
Apărătorul intimatului având cuvântul arată că a luat cunoștință de motivele de recurs, nu are alte cereri de formulat în cauză, solicitând cuvântul în dezbateri.
Tribunalul având în vedere actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat S. S. având cuvântul pentru intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate cu recurs ca fiind legală și temeinică.
Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursurilor de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub numărul_, contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA a formulat în contradictoriu cu intimatul M. V. contestație la executare împotriva somației și a procesului verbal emise în dosarul de executare nr.1143/2011 de către B. TRIFINA, T. si G., cu sediul in Ploiești, P-ta Victoriei, nr.4, .. D, ., județul Prahova, comunicata la data de 02.03.2012; de asemenea a solicitat suspendarea executării silite a sumei de 149.795,94 lei reprezentând cheltuieli de executare, pana la soluționarea irevocabila a contestației la executare, conform art. 403 alin. 1 Cod procedura civila, coroborat cu prevederile art. 6 alin. 4 si 5 din O.G. nr.22/2002 cu modificările si completările ulterioare, in sensul ca „suspendarea se poate dispune fara plata unei cauțiuni".
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că la data de 02.03.2012, a fost comunicata Ministerului Finanțelor Publice somația si procesul verbal emise in dosarul de executare 1143/2011 de către B. TRIFINA, T. si G..
A mai precizat următoarele:
a) In cauza s-au nesocotit prevederile art. 117 lit. f din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala (R), cu modificările si completările ulterioare, care reprezintă prevederi legale ce reglementează posibilitatea restituirii la cerere a sumelor stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare, către persoanele cărora li se cuvin aceste sume, in condițiile legii. In aceste condiții, printr-o simpla cerere adresata instituției si nu executorului judecătoresc, aceste sume pot fi restituite, fara a fi nevoie sa se plătească cheltuieli de executare. Bugetul general consolidat nu poate fi incarcat cu aceste cheltuieli inutile de executare, atât timp cat restituirea sumelor se face, la cererea creditorului, conform prevederilor legale invocate mai sus. Instituția contestatoare nu a refuzat restituirea sumei ca sa se poată trece la executarea silita. Potrivit dispozițiilor legale in materie, respectiv art. 371^1 alin. 2 din Codul de procedura civila, „in cazul in care debitorul nu executa de buna voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silita, potrivit dispozițiilor prezentei carti, daca legea nu prevede astfel". Ori, creditoarea a preferat sa apeleze la serviciile unui executor judecătoresc, fara a se adresa inainte cu o cerere de restituire a sumelor stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare, cerere la care trebuia sa indice contul in care se putea vira suma, informație pe care organele fiscale nu aveau de unde sa o procure in lipsa cererii.
b) Un alt aspect este acela ca, la emiterea somației, executorul judecătoresc nu a avut in vedere dispozițiile prevăzute de O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii. Dispozițiile O.G. nr. 22/2002, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 110/2007 a instituit și un termen în care instituția debitoare are obligația de a face demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, astfel:
- Art. 2. - Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
- Art. 3. În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie."
Față de cele de mai sus, contestatoarea a menționat că prin O.G. nr. 22/2002, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 110/2007 se instituie o procedură specială, constând în acordarea unui termen de grație de 6 luni debitorului instituție publică, dând acestuia posibilitatea să-și execute de bună voie obligațiile în termenul stabilit de lege, executarea silită conform dreptului comun având un caracter subsidiar, numai în situația neîndeplinirii obligației de bună voie, în condițiile art. 2 al actului normativ menționat. Prin urmare, față de dispozițiile menționate, rezultă că legiuitorul a stabilit un termen limită în care instituția publică debitoare are obligația de a face demersurile necesare pentru punerea în executare în mod voluntar a unui titlu executoriu. Din interpretarea per a contrario a normelor legale invocate anterior, reiese faptul că, numai în situația în care, în termenul de 6 luni instituția publică debitoare nu-și îndeplinește obligația, creditorul poate să procedeze la executarea silită potrivit dreptului comun. Prin decizia nr. 213/04.03.2010 Curtea Constituțională a constatat că este neîntemeiată susținerea potrivit căreia O.G. nr. 22/2002 contravine dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece permite statului să împiedice, să anuleze sau să întârzie în mod excesiv executarea unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva sa. Astfel, s-a stabilit că într-adevar prin instituirea unui termen de 6 luni în care instituția debitoare este obligată să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată (dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri) se prelungește durata procedurii de executare a titlului. Insă, Curtea a observat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, de exemplu, în Cauza Burdov contra Rusiei (2002), s-a statuat că, deși o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidități pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare, în mod excepțional, se admite că o întârziere în executare ar putea fi justificată de circumstanțe speciale, chiar dacă regula este aceea a executării într-un termen rezonabil. Această întârziere nu trebuie să se eternizeze, astfel încât să aducă atingere substanței înseși a dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Mai mult decât atât, Curtea Europeană a considerat, spre exemplu, în cauza Moroko vs Rusia, că "un interval total de 9 luni în care autoritățile au executat o hotărâre judecătoreasca nu era nerezonabil din punctul de vedere al Convenției. Caracterul rezonabil al unui asemenea interval trebuie determinat in funcție de complexitatea procedurilor de executare, de comportamentul reclamantului si cel al autorităților competente, precum si in funcție de natura si cuantumul creanței stabilite in hotărâre."
c) Un alt aspect privește cuantumul cheltuielilor de executare. Cu privire la suma de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat in faza executării silite, contestatoarea a apreciat că este exagerat de mare, fapt pentru care, in temeiul art. 274 alin. 3 Cod procedura civila, a solicitat diminuarea, in raport de prestația efectiva a avocatului in faza executării silite, pe care urmează sa o dovedească. De asemenea, onorariul executoriului judecătoresc a fost stabilit la suma de 6720,3 lei reprezentând onorariu aferent activității de executare silita, total netransparent, intrucat din actele de executare transmise instituției, nu reiese cum s-a ajuns la suma menționata mai sus, pentru a se putea verifica daca in cauza s-au respectat dispozițiile OMJ nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale si maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești.
A mai menționat că Ministerul Finanțelor Publice a transmis actele de executare ANPR, care este singura in măsura sa achite despăgubirile stabilite in baza Legii nr. 290/2003. Înalta Curte de Casație si Justiție - Completul competent sa judece recursul in interesul legii, s-a pronunțat in dosarul nr. 28/2011 prin Decizia nr. 27/14.11.2011, stabilind "în acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, prin care se solicită obligarea Statului Român să acorde despăgubiri bănești pentru imobilele preluate în mod abuziv, Statul Român nu are calitate procesuală pasivă".
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 399-404 Cod procedură civilă, O.G. nr. 22/2002, precum și toate actele normative invocate în cuprinsul prezentei acțiuni.
Acțiunea este scutită de taxa de timbru și timbru judiciar.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 10.10.2012 instanța a respins cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoare, ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 09.01.2013 instanța a încuviințat pentru intimat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Prin Sentința civilă nr.650/16.01.2013, Judecatoria Ploiesti a respins cererea având ca obiect contestație la executare formulată de contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA, în contradictoriu cu intimatul M. V., ca neintemeiata.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 399 alin.1 C.pr.civ. „ împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811 alin.1 C.pr.civ., se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege”.
Prin Sentinta civila nr. 95 din 07.02.2011 pronuntata de Tribunalul Prahova s-a admis in parte actiunea formulata de intimatul din prezenta cauza si s-a dispus obligarea ANPRP, STATUL R. prin Ministerul Finantelor Publice, la plata sumei de 140.467,64 lei, reprezentand despagubiri stabilite prin Hotararea 202/2007 a Comisiei Judetene de aplicare a legii 290/2003, suma actualizata potrivit art. 18 alin.6 din HG nr. 1120/2006.
In baza acestui titlu executoriu, intimatul a formulat la data de 08.11.2011 cerere de executare silita la B. Trifina, T. si G., iar la data de 22.02.2012 a fost emisa somatia in dosarul de executare nr.1143/2011.
Contestatoarea a solicitat anularea formelor de executare silita emise in dosarul de executare, motivat de faptul ca nu s-a tinut cont de prevederile OG 22/2002 si ca intimatul a solicitat executarea silita inainte de a se adresa cu o cerere de restituire a sumelor stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare.
Cu privire la cel de-al doilea motiv mentionat mai sus, instanta apreciaza ca exista posibilitatea achitarii de buna voie a sumelor stabilite in titlul executoriu, insa contestoarea nu a facut nici o dovada ca a incercat sa-l convoace pe intimatul-creditor in acest scop.
Instanta retine ca potrivit disp. art. 1 din OG 22/2002: „ (1) Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
(2) Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate.”
Totodata potrivit disp. art. 6 din acelasi act normativ: „ (1) În cazurile în care, din motive temeinice privind realizarea atribuțiilor prevăzute de lege, instituția debitoare nu își poate îndeplini obligația de plată în condițiile prevăzute la art. 1 alin. (1), art. 2 sau 4, aceasta va putea solicita instanței judecătorești care soluționează cauza acordarea, în condițiile legii, a unui termen de grație sau/și stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației respective.
Instanta apreciaza ca pentru a se invoca prevederile art. 2 din OG 22/2002, contestatoarea trebuia sa faca dovada ca nu isi poate indeplini obligatia de plata din motive temeinice si ca prin plata sumelor mentionate in titlul executoriu, s-ar aduce atingere sumelor destinate acoperirii cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate.”
Din probatoriul administrat nu a rezultat o astfel de imprejurare, contestatoarea limitandu-se doar a invoca prevederile OG 22/2002, ale carei dispozitii, in opinia instantei, nu se aplica in mod obligatoriu cand se formuleaza cererea de executare silita.
Verificând actele de executare întocmite in dosarul de executare nr. 1143/2011 al B. Trifina, T. si G., a reieșit ca acestea au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale in materie, nici unul din motivele invocate de contestatoare prin contestația la executare formulată nu se regăsesc în situațiile care ar putea conduce la anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare mai sus menționat.
Mai mult, potrivit inscrisurilor depuse la dosarul cauzei a rezultat ca sumele precizate in Somatia nr. 1143/22.02.2012 si in procesul verbal de cheltuieli de executare intocmit la aceeasi data, au fost achitate in cote de ½ de ANPRP si STATUL R. prin Ministerul Finantelor Publice, procedându-se ulterior, respectiv la data de 10.10.2012 la distribuirea sumelor realizate prin executarea silita.
Referitor la onorariul avocatului, in cuantum de 1000 lei, instanta constata ca acesta a fost dovedit cu inscrisuri depuse in dosarul de executare inca de la depunerea cererii de executare, astfel incat instanta apreciaza ca nu exista temeiuri pentru a se reduce acest onorariu in baza disp. art. 274 c.pr.civ.
Totodată potrivit disp. art. 1169 c.civ. „cel ce face o propunere înaintea judecații trebuie sa o dovedească”, prin urmare contestatoarea avea obligația sa dovedească susținerile potrivit cu care s-ar impune anularea actelor de executare.
In consecința, pentru considerentele arătate in cele ce preced, in temeiul disp. art. 404 c.pr.civ. si art. 1169 c.civ. respinge acțiunea ca neîntemeiata.
Împotriva acestei sentințe, contestatoarea DGFPP Prahova, a formulat recurs, solicitand modificarea sentintei recurate si admiterea contestatiei in totalitate in sensul de a constata ca actele de executare nu au fost legal intocmite.
Se mentioneaza ca, desi Codul de procedura fiscala prevede, intimatul-creditor nu a formulat o cerere de restituire a sumei stabilita prin hotarare a organului judiciar, preferand sa apeleze la serviciile unui executor judecatoresc.
Mai mult, institutia-recurenta nu a refuzat restituirea sumei pentru a se trece la executarea silita.
Mai mult, M.F.P. a achitat ½ din suma de 140.467,64 lei, si anume partea sa din s.c.nr.95/07.02.2011 pronuntata de Tribunalul Prahova.
De asemenea, onorariul de avocat de 1.000 lei in faza executarii silite este exagerat de mare, nefiind depuse acte din care sa rezulte prestatia efectiva a avocatului creditorilor.
Onorariul executorului judecatoresc a fost stabilit total netransparent, fiind imposibil a se respecta cerintele legale.
In drept, au fost invocate dispozitiile art.3041 si 304 pct.5 C.pr.civ..
Intimatul nu a formulat intampinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, în vederea soluționării recursului declarat în cauză, tribunalul reține următoarele:
In mod corect, instanta de fond retine ca, prin sentinta civila nr. 95 din 07.02.2011 pronuntata de Tribunalul Prahova s-a admis in parte actiunea formulata de intimatul din prezenta cauza si s-a dispus obligarea ANPRP, STATUL R. prin Ministerul Finantelor Publice, la plata sumei de 140.467,64 lei, reprezentand despagubiri stabilite prin Hotararea 202/2007 a Comisiei Judetene de aplicare a legii 290/2003, suma actualizata potrivit art. 18 alin.6 din HG nr. 1120/2006.
In baza acestui titlu executoriu, intimatul a formulat la data de 08.11.2011 cerere de executare silita la B. Trifina, T. si G., iar la data de 22.02.2012 a fost emisa somatia in dosarul de executare nr.1143/2011.
F. de neexecutarea de bunavoie a hotararii in totalitate, s-a declansat executarea silita, iar actele intocmite in dosarul de executare nr. 1143/2011 al B. Trifina, T. si G., au fost emise cu respectarea prevederilor legale.
Sub acest aspect, sustinerile recurentei-contestatoare sunt vadit neîntemeiate.
Sub aspectul cenzurarii de catre instanta de fond a onorariului de avocat+executor în faza executãrii silite, Tribunalul considera cã este obligatia activa a judecatorului de a verifica pe parcursul acestei proceduri legale realitatea si temeiul cheltuielilor de executare.
Este adevarat, în baza art. 371/7 alin. 2 C.p.c., aceste cheltuieli sunt în sarcina debitorului executat silit nefiind cazul în speta a renuntarii la executare. Or, potrivit dosarului de executare silita, suma de 1000 lei onorariu aparator, mentionatã în procesul-verbal de cheltuieli de executare din 22.02.2012, chiar daca este mult mai mica decât onorariul de executor trebuia sã fi fost dovedita a fi achitatã efectiv si nu doar convenitã, intimatul prezentând un înscris probator în acest sens.
Dar chiar daca exista un document de plata, instanta de control, are obligatia sa cenzureze o astfel de creanta, sub aspectul limitei unui cuantum rezonabil. La aprecierea cuantumului onorariului avocatului, instanța trebuie să țină seama, nu numai de valoarea titlului executoriu, ci și de complexitatea cauzei (prezenta cauză fiind una de complexitate relativ redusă), precum și de munca depusă de avocat. Fără a se contesta activitatea aparatorului intimatului, din dovezile existente la dosarul de executare, se constată că munca apărătorului ales a constat în reprezentarea intereselor intimatului in fata executorului dar nu si in intocmirea vreunui act procedural important.
În aceste condiții, raportat la munca efectivă dovedită ca fiind desfășurată personal de apărătorul intimatilor, tribunalul considera că numai suma de 300 lei poate fi considerată ca fiind o cheltuială rezonabilă. In acest sens este si jurisprudenta CEDO (în cauza C. contra România (Hotărârea din 26 mai 2005, în cauza Johanna Huber contra România, Hotărârea din 21 februarie 2008).
In ceea ce priveste onorariul executorului judecatoresc, Ordinul Ministerului Justitiei nr.2550/2006, prevede pentru pentru activitatea prestata-poprire-un onorariu maximal de 6300 lei plus 1 % din suma ce depaseste 100.000 lei raportat la o creanță de 140.467,64 lei.
Mai mult, M.F.P. a achitat ½ din suma de 140.467,64 lei, si anume o parte din debitul prev. de s.c.nr.95/07.02.2011 pronuntata de Tribunalul Prahova.
Tribunalul constata ca in cauza nu s-au emis adresele de poprire in privinta recurentei-contestatoare pentru M.F.P., astfel incat onorariul calculat este nelegal.
Or in conditiile unui avans nedovedit ca fiind platit executorului, instanta de control, are obligatia sa cenzureze o astfel de creanta, sub aspectul limitei unui cuantum rezonabil intre limitele legale, in raport de activitatea desfasurata. Aceasta este si ratiunea stabilirii unor onorarii in limite diferite de catre Ministerul Justitiei.
La aprecierea cuantumului onorariului executorului, instanța trebuie să țină seama, nu numai de valoarea titlului executoriu, ci și de complexitatea cauzei (prezenta cauză fiind una de complexitate relativ redusă), precum și de munca depusă de executor. Fără a se contesta activitatea, din dovezile existente la dosarul de executare, se constată că munca executorului a constat in intocmirea unor acte de executare tip-somatii, cerere de executare silita, procese-verbale de stabilire cheltuieli, proces-verbal eliberare sume-. 9 luni.
În aceste condiții, raportat la munca efectivă dovedită ca fiind desfășurată util de executor, tribunalul considera că numai suma de 3000 lei poate fi considerată ca fiind o cheltuială intemeiata, in limitele prevazute de Ordinul Ministerului Justitiei nr.2550/2006.
De aceea, în mod incorect instanta de fond nu a cenzurat onorariile mentionate in faza executarii silite.
Sub acest aspect recursul recurentei-contestatoare este vadit fondat in baza art.304 pct.9 C.pr.civ..
Va admite recursul, va modifica in tot sentinta recurata in sensul ca va admite in parte contestatia formulata.
Va anula in parte procesul-verbal de cheltuieli de executare, in sensul ca va reduce onorariul executorului judecatoresc la 3000 lei iar onorariul avocatului la 300 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DEICDE:
Admite recursul declarat de recurenta- contestatoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, A. V., nr. 22, J. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 650/16.01.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul M. V. - com. Valea Calugareasca, ., J. Prahova.
Modifica in tot sentinta recurata in sensul ca va admite in parte contestatia formulata.
Anulează in parte procesul-verbal de stabilire cheltuieli de executare din 22.02.2012, in sensul ca va reduce onorariul executorului judecătoresc la 3000 lei iar onorariul avocatului la 300 lei.
Menține in rest dispozițiile sentinței recurate.
IREVOCABILA.
Pronunțata in ședința publica, azi, 04.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECATORI
M. B. F. L. S. I. C.
Fiind transferat la o alta instanta Fiind transferat la o alta instanta
Semneaza Presedintele Instantei Semnează Presedintele Instantei
GREFIER
M. M. C.
operator date cu caracter personal 5595
Red.BM/
2 ex./15.11.2013
d.f._ Judec. Ploiești
j.f. N. L. A.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 704/2013. Tribunalul PRAHOVA | Fond funciar. Hotărâre din 19-06-2013, Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
