Contestaţie la executare. Decizia nr. 248/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 248/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 710/204/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.248
Ședința publică din data de 07.02.2013
PREȘEDINTE - C. M.
JUDECĂTORI - R. C.
- ȘALAR F. L.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată T. S. OOD cu sediul în Bulgaria, Plovdiv, Bulevardul Bulgaria, Cod -Vat_, nr. 6, împotriva sentinței civile nr. 2155/19.06.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimata contestatoare . administrator judiciar CII C. VELERICĂ, cu sediul în Câmpina, ., nr.9, jud. Prahova.
Dezbaterile au avut loc in ședința publica din data de 05.02.2013 susținerile părților fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data, ce face parte integranta din prezenta când instanța, pentru a da posibilitatea apărătorului recurentei sa depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 07.02.2013 când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina la data de 08.02.2012, sub nr._, contestatoarea S.C. E. S.A. reprezentată de administratorul judiciar CII C. V., a chemat în judecată pe intimata T. S. OOD, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea somației nr.388 din data de 18.01.2012 și a procesului-verbal de cheltuieli de executare din data de 18.01.2012 emise în dosarul execuțional nr. 388/2011 al B. „M. M. A.”, precum și a celorlalte acte invocate în executare și necomunicate, anularea încheierii prin care s-a dispus investirea cu formulă executorie a contractului de prestării servicii și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
Totodată, contestatoarea a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că prezenta executare este suspendată de drept, în baza art.36 din Legea nr.85/2006; cu cheltuieli de judecată.
În fapt, contestatoarea a arătat că la data de 23.06.2010, între S.C. E. S.A. în calitate de producător, Nevteks Textil Sanay I, Ozkonya Iplik San Ve Tic LTD, societate turcă, în calitate de furnizor și T. S. OOD Bulgaria, în calitate de cumpărător, s-a încheiat un contract de prestări servicii, având ca obiect producerea unor mostre de ciorapi pentru obținerea unor comenzi în vederea producerii lor în . achitat de intimată un avans de 10.000 euro.
Începând cu 03.01.2011, S.C. E. S.A. și-a reluat activitatea, în condițiile în care prin încheierea din 31.05.2010 s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței, conform art. 32 din Legea nr. 85/2006.
Contestatoarea a mai arătat că titlul invocat în cursul executării silite, respectiv contractul încheiat între cele trei societăți, nu putea produce efecte în sensul cerut de intimata T. S. OOD Bulgaria, întrucât nu s-a încheiat un contract de garanție reală mobiliară în formă autentică, în acord cu prevederile art. 13-14 din Legea nr. 99/1999, neputându-se discuta nici despre un înscris sub semnătură privată ca mod de comunicare, conform art. 14 alin. (2) din Legea nr. 99/1999.
Totodată s-a mai învederat că, dată fiind situația S.C. E. S.A. (parcurgerea procedurii de insolvență), sunt aplicabile dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, instanța urmând a constata că executarea silită este suspendată de drept, în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006.
În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 399, 400-404 C. proc. civ., art. 36, 46 din Legea nr. 85/2006, art. 13, 14, 17, 56 din Legea nr. 99/1999.
Acțiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 194 lei și timbru judiciar de 3 lei.
Intimata T. S. OOD Bulgaria a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția puterii de lucru judecat, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată.
În susținerea întâmpinării intimata a arătat că prevederile art. 13 și 14 din Legea nr. 99/1999 nu obligă la încheierea unui contract distinct de garanție mobiliară sau într-o anumită formă, ci obligă la încheierea contractului sub forma unui înscris în formă autentică sau sub semnătură privată astfel cum este definit chiar prin textul de lege, existând posibilitatea inserării contractului de garanție reală mobiliară în cuprinsul unor alte contracte.
Totodată, a mai arătat că prevederile art. 39 din Legea nr. 85/2006 nu sunt aplicabile în speță, acestea făcând trimitere la art. 36, adică la creditorii de dinaintea declanșării procedurii falimentului or, intimata nu a fost creditor al debitoarei înscris la masa credală și participant la procedura insolvenței.
În drept s-au invocat prevederile art. 115 și 399 și următ. C. proc. civ.
La termenul de judecată din data de 08.06.2012 instanța a luat act că a fost satisfăcută cerința depunerii cauțiunii în sumă de 4300 lei.
Prin sentința civilă nr.2155/19.06.2012, Judecătoria Câmpina a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. E. S.A. reprezentată de administratorul judiciar CII C. V., a anulat somația nr.388 din data de 18.01.2012 și procesul-verbal de cheltuieli de executare din data de 18.01.2012 emise în dosarul execuțional nr. 388/2011 al B. „M. M. A.”, a respins capătul de cerere privind anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie a contractului de prestări servicii, ca neîntemeiat și a constatat suspendată de drept executarea silită în baza art.36 din Legea nr.85/2006.
Prin aceeași sentință s-a dispus ca, după rămânerea irevocabilă a hotărârii, să se restituie contestatoarei cauțiunea în valoare de 4300 lei achitată cu chitanța nr._/1 din 30.05.2012 conform recipisei de consemnare nr._/1/30.05.2012 eliberată de CEC Bank Sucursala Câmpina, în condițiile art.7231 alin.3 C.pr.civ.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că la data de 23.12.2010, între contestatoare, în calitate de producător, Nevteks Textil Sanay I și Ozkonya Iplik San Ve Tic LTD în calitate de furnizori și T. S. OOD în calitate de cumpărător s-a încheiat un contract de prestări servicii, având ca obiect producerea unor mostre de ciorapi pentru obținerea unor comenzi în vederea producerii lor în . achitat de intimată în contul contestatoarei un avans în cuantum de 10.000 euro și, totodată, în acord cu prevederile art. 3.6 din contract, producătorul a instituit în favoarea cumpărătorului și a furnizorului o garanție constând într-un gaj fără deposedare de echipamente în valoare de 150.000 euro, garanția urmând a asigura, printre altele, plățile în avans efectuate de cumpărător în baza contractului.
S-a susținut de către instanța de fond că, prin decizia civilă nr. 11/05.01.2012 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul Prahova, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite formulată de intimata T. S. OOD privind pe contestatoare în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de prestări servicii încheiat la data de 23.12.2010, iar împotriva contestatoarei s-a demarat procedura executării silite la cererea creditoarei T. S. OOD, în temeiul contractului de prestări servicii încheiat la data de 23.12.2010, fiind emise somația nr.388 din data de 18.01.2012 și procesul-verbal de cheltuieli de executare din data de 18.01.2012 în dosarul execuțional nr. 388/2011 al B. „M. M. A.”.
De asemenea, instanța de fond a reținut că prin încheierea din 31.05.2010 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul Prahova – Secția Comercială și de C. Administrativ – Birou de F., rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva S.C. E. S.A., fiind numit administrator judiciar CII C. V., unul din efectele acestei proceduri fiind, în conformitate cu disp. art.36 din Legea nr.85/2006, suspendarea de drept a judecării proceselor având ca obiect creanțe față de averea debitorului sau pretenții față de bunurile din averea acestuia, precum și suspendarea procedurilor de executare silită contra patrimoniului persoanei aflată sub incidența Legii nr. 85/2006.
A precizat prima instanță că, suspendarea vizează atât acțiunile judiciare propriu-zise, cât și executările silite, directe ori indirecte, asupra bunurilor din averea debitorului, suspendare care are loc ope legis, șidetermină încetarea oricărei urmăriri individuale împotriva debitorului pentru a nu prejudicia interesele creditorilor și a elimina incertitudinea asupra masei pasive, ca o consecință a caracterului concursual al procedurii de insolvență, creditorii ale căror acțiuni au fost astfel suspendate urmând să-și declare creanțele în cadrul respectivei proceduri.
S-a susținut de către instanța de fond că apărarea intimatei în sensul că de la aplicarea prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 sunt exceptați creditorii ale căror creanțe s-au născut ulterior deschiderii procedurii sunt nefondate, textul de lege sus-menționat nefăcând nicio derogare în acest sens, iar acolo unde legea nu distinge nici instanței nu îi este îngăduit să o facă, în concepția Legii nr. 85/2006 suspendarea interzice atât continuarea acțiunilor începute, cât și începerea de acțiuni noi.
A motivat instanța de fonda că, de la regula suspendării de drept a acțiunilor judiciare și extrajudiciare ca urmare a deschiderii procedurii de insolvență, art. 39 reglementează o singură excepție, care privește creanțele garantate care, însă, nu se regăsește situația de față, întrucât judecătorul-sindic nu a dispus asupra unei asemenea suspendări.
A concluzionat prima instanță că, față de cele expuse, în temeiul art. 399 c.pr.civ., având în vedere că la data începerii executării silite contestatoarea se afla în procedura insolvenței, iar suspendarea prevăzută de art.36 interzice atât continuarea acțiunilor începute, cât și începerea de acțiuni noi, se impune admiterea în parte a contestației, anularea somației nr.388 din data de 18.01.2012 și a procesului-verbal de cheltuieli de executare din data de 18.01.2012 emise în dosarul execuțional nr. 388/2011 al B. „M. M. A.”, precum și constatarea ca suspendată de drept a executării silite.
Față de soluția adoptată, instanța de fond a apreciat că nu se mai impune a se analiza cererea de suspendare a executării silite, formulată în baza art.403 alin.1 C.pr.civ.
Referitor la capătul de cerere privind anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie a contractului de prestări servicii, instanța a reținut că acesta este neîntemeiat întrucât contractul în discuție nu a fost investit cu formulă executorie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata T. S. OOD, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea recursului și respingerea contestației ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurenta a susținut că hotărârea este nulă întrucât instanța s-a pronunțat asupra unei cereri cu care nu a fost investită, vizând restituirea cauțiunii și, mai mult chiar, dispoziția este dată sub condiția rămânerii irevocabile a hotărârii, ceea ce reprezintă o antepronunțare asupra unei eventuale cereri viitoare.
Critică recurenta și faptul că instanța a pronunțat o soluție fără a ține seama de situația debitoarei la momentul începerii executării silite, dată la care debitoarea nu mai este în insolvență ci, conform încheierii din data de 26.01.2011, debitoarea a intrat în procedura reorganizării judiciare, desfășurând activitate curentă, plătind creditorii prevăzuți în tabel în condițiile și limitele prevăzute în planul de reorganizare, iar neplata lor conduce la posibilitatea executării silite a debitorului care nu plătește aceste creanțe în condițiile art.102 din Legea nr.85/2006.
Un alt motiv de recurs a vizat faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra argumentelor invocate în ceea ce privește interpretarea și aplicarea art.36 din Legea nr.85/2006, text de lege care nu precizează cât anume durează suspendarea acțiunilor judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului, suspendare care nu poate fi pe durată nedeterminată, ci ea poate fi dedusă din interpretarea art.102 din același act normativ în sensul că, după confirmarea planului de reorganizare, împotriva debitorului pot fi efectuate executări silite, ceea ce înseamnă că art.36 din aceeași lege își încetează aplicabilitatea.
A precizat recurenta că, în speță, planul de reorganizare al . confirmat la data de 26.01.2011, iar executarea silită împotriva debitoarei a început în luna august 2011, o altă soluție de interpretare afectând drepturile sale de creditor neparticipant la procedura de insolvență, a cărui creanță a apărut în cursul procedurii de reorganizare și, chiar dacă s-ar considera că ar fi aplicabil art.24 din lege, executarea silită ar fi admisibilă întrucât creanțele din cursul procedurii trebuie achitate integral.
A mai susținut recurenta că art.36 din legea nr.85/2006 nu se aplică creanțelor apărute după aprobarea reorganizării, iar suspendarea acțiunilor și procedurilor de executare este limitată în timp până la data când, fie se pronunță reorganizarea, fie se pronunță falimentul, Legea nr.85/2006 reglementând expres efectele reorganizării cu privire la aceste creanțe.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._, la data de 01.08.2012.
La data de 12.12.2012 intimata . Depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Tribunalul, examinând sentința recurată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.304 și art.3041 c.pr.civ., constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Conform contractului de prestări servicii încheiat la data de 23.12.2010 între contestatoare, în calitate de producător, Nevteks Textil Sanay I și Ozkonya Iplik San Ve Tic LTD în calitate de furnizori și T. S. OOD în calitate de cumpărător, producătorul s-a angajat să producă mostre de ciorapi pentru obținerea unor comenzi în vederea producerii lor în . în care intimata a achitat în contul contestatoarei un avans în cuantum de 10.000 euro și, totodată, în acord cu prevederile art. 3.6 din contract, producătorul a instituit în favoarea cumpărătorului și a furnizorului o garanție constând într-un gaj fără deposedare de echipamente în valoare de 150.000 euro, garanția urmând a asigura, printre altele, plățile în avans efectuate de cumpărător în baza contractului.
Prin încheierea din data de 31.05.2010 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul Prahova – Secția Comercială și de C. Administrativ – Birou de F., rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva S.C. E. S.A., fiind numit administrator judiciar CII C. V., unul din efectele acestei proceduri fiind, în conformitate cu disp. art.36 din Legea nr.85/2006, suspendarea de drept a judecării proceselor având ca obiect creanțe față de averea debitorului sau pretenții față de bunurile din averea acestuia, precum și suspendarea procedurilor de executare silită contra patrimoniului persoanei aflată sub incidența Legii nr. 85/2006.
La data de 29.08.2011 intimata T. S. OOD a formulat cerere de executare silită mobiliară a contestatoarei în baza titlului executoriu reprezenta de contractul de prestări servicii sus-menționat, motivând că debitoarea refuză să-și execute de bună-voie obligația de a-i restitui avansul de 10.000 de euro, cerere respinsă prin încheierea din data de 29.09.2011 a Judecătoriei Câmpina, modificată prin decizia nr. 11/05.01.2012 a Tribunalului Prahova în sensul încuviințării executării silite a contractului de prestări servicii, formându-se dosarul de executare nr.388/2011 al B. M. M. A., dosar în care s-au întocmit somația nr.388/18.01.2012, procesul-verbal de cheltuieli de executare din data de 18.01.2012.
Potrivit art.399 c.pr.civ., cei interesați sau vătămați prin executare pot face contestație atât împotriva executării silite însăși cât și împotriva oricărui act de executare, nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrăgând sancțiunea anulării actului nelegal.
Art.36 din Legea nr.85/2006 prevede că, de la data deschiderii procedurii de insolvență, se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Potrivit art.39 din aceeași lege, creditorul titular al unei creanțe garantate cu ipoteca, gaj sau alta garanție reala mobiliara ori drept de retenție de orice fel, poate solicita judecătorului-sindic ridicarea suspendării prevăzute la art. 36 cu privire la creanța sa și valorificarea imediata, în cadrul procedurii, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 116-118 și cu condiția achitării din preț a cheltuielilor prevăzute la art. 121 alin. (1) pct. 1, a bunului asupra căruia poarta garanția sau dreptul de retenție.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că între părți a intervenit la data de 23.12.2010 un contract de prestări servicii, contract în baza căruia intimata T. S. OOD a achitat contestatoarei S.C. E. S.A un avans de 10.000 de euro, iar prin încheierea din data de 31.05.2010 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul Prahova – Secția Comercială și de C. Administrativ – Birou de F., rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva S.C. E. S.A., fiind numit administrator judiciar CII C. V..
Pe de altă parte, intimata T. S. OOD a solicitat executarea silită mobiliară a contestatoarei pentru suma de bani achitată acesteia, executare silită încuviințată prin decizia nr.11/05.01.2012, formându-se dosarul de executare nr.388/2011 al B. M. M. A., dosar în care s-au întocmit somația nr.388/18.01.2012, procesul - verbal de cheltuieli de executare din data de 18.01.2012.
Ca atare, atât timp cât împotriva debitoarei contestatoare era deschisă la data începerii executării silite procedura insolvenței, fiind numit administrator judiciar CII C. V., înseamnă că actele de executare silită constând în somația nr.388/18.01.2012, procesul-verbal de cheltuieli de executare din data de 18.01.2012 au fost emise în mod nelegal, măsurile de executare silită fiind suspendate de drept în temeiul art.36 din Legea nr.85/2006, text de lege în baza căruia nu se putea începe sau continua efectuarea, pe perioada procedurii insolvenței, a niciunui act de executare silită împotriva debitoarei.
Astfel, în mod corect instanța de fond a analizat situația de fapt reținută și a anulat actele de executare întocmite în dosarul de executare nr.388/2012, întrucât în cauză sunt îndeplinite condițiile art.399 c.pr.civ., și a constatat în mod legal suspendată de drept executarea silită pornită împotriva debitoarei în temeiul art.36 din Legea nr.85/2006 cât timp debitoarea contestatoare se afla în procedura insolvenței.
Criticile recurentei în sensul că hotărârea este nulă întrucât instanța s-ar fi pronunțat asupra unei cereri cu care nu a fost investită, vizând restituirea cauțiunii și, mai mult chiar, dispoziția este dată sub condiția rămânerii irevocabile a hotărârii, ceea ce reprezintă o antepronunțare asupra unei eventuale cereri viitoare, sunt neîntemeiate întrucât, atât timp cât s-a constatat de drept intervenită suspendarea executării silite, înseamnă că nu se justifica achitarea cauțiunii, astfel încât în mod corect instanța de fond a dispus restituirea acesteia, indiferent de formularea sau nu a unei cereri în acest sens, suspendarea intervenind de drept, în baza legii, și nicidecum în baza unei dispoziții a instanței de judecată.
Susținerile recurentei conform cărora instanța ar fi pronunțat o soluție fără a ține seama de situația debitoarei la momentul începerii executării silite, dată la care debitoarea nu mai era în insolvență ci, conform încheierii din data de 26.01.2011, debitoarea a intrat în procedura reorganizării judiciare, desfășurând activitate curentă, plătind creditorii prevăzuți în tabel în condițiile și limitele prevăzute în planul de reorganizare, nu pot fi avute în vedere cât timp, pe de o parte, nu s-a făcut dovada unor asemenea susțineri, neexistând la dosarul cauzei încheierea invocată, iar pe de altă parte, chiar dacă, la momentul începerii executării silite debitoarea s-a fi aflat în procedură de reorganizare, nu înseamnă în mod automat că aceasta poate fi executată silit pe calea dreptului comun de către creditoare cât timp o asemenea procedură reprezintă doar o etapă a procedurii insolvenței, o procedură de natură a da posibilitatea debitoarei să se reorganizeze cu respectarea planului de reorganizare, fie, atunci când acest plan eșuează, să intre în procedura falimentului.
Or, cât timp nu există nicio dovadă a ieșirii debitoarei din procedura insolvenței ca urmare a respectării planului de reorganizare, toate acțiunile sale fiind supravegheate de administratorul judiciar desemnat, fie finalizarea procedurii falimentului, înseamnă că debitoarea se află în procedura insolvenței, caz în care sunt suspendate de drept toate procedurile de executare silită.
Afirmațiile recurentei că nu se aplică suspendarea executării silite în cadrul procedurii de reorganizare, cât timp în cadrul acestei proceduri debitoarea plătește creditorii, iar neplata lor conduce la posibilitatea executării silite a debitorului care nu plătește aceste creanțe în condițiile art.102 din Legea nr.85/2006, nu pot fi avute în vedere întrucât dispozițiile art.36 vizând suspendarea de drept a tuturor măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale sunt imperative, dispoziții de la care nu se poate deroga, iar art.102 din Legea nr.85/2006 are în vedere executarea silită în cazul neachitării creanțelor pe perioada reorganizării, în cadrul aceleiași proceduri de insolvență și nicidecum pe cale separată, pe calea executării silite prevăzute de dispozițiile codului de procedură silită.
Pretențiile recurentei că instanța nu s-ar fi pronunțat asupra argumentelor invocate în ceea ce privește interpretarea și aplicarea art.36 din Legea nr.85/2006, că suspendarea care nu poate fi pe durată nedeterminată, ci numai până la confirmarea planului de reorganizare, astfel cum reiese din interpretarea disp. art.102 din legea susmenționată în sensul că împotriva debitorului pot fi efectuate executări silite, ceea ce înseamnă că art.36 din aceeași lege își încetează aplicabilitatea, sunt nejustificate deoarece suspendarea intervine de drept, în baza legii, până la data ieșirii debitorului din procedura insolvenței sau până la finalizarea procedurii falimentului și radierea societății, textul art.102 din legea sus-menționată neputând fi interpretat în sensul că disp. art.36 își încetează aplicabilitatea la data confirmării planului de reorganizare deoarece, în cazul eșuării planului și deci neachitarea creanțelor, executarea silită se realizează în carul aceleiași proceduri de insolvență care cuprinde mai multe etape și nicidecum pe cale separată, prin executare silită întemeiată pe dispozițiile codului de procedură silită, dispozițiile art.36 din Legea nr.85/2006 fiind imperative și de strictă interpretare.
Aspectele invocate de către recurentă conform cărora în speță, planul de reorganizare al . confirmat la data de 26.01.2011, iar executarea silită împotriva debitoarei a început în luna august 2011, o altă soluție de interpretare afectând drepturile sale de creditor neparticipant la procedura de insolvență, a cărui creanță a apărut în cursul procedurii de reorganizare și, chiar dacă s-ar considera că ar fi aplicabil art.64 din lege, executarea silită ar fi admisibilă întrucât creanțele din cursul procedurii trebuie achitate integral, nu pot fi avute în vedere întrucât, indiferent de data apariției creanței, cât timp la acel moment debitoarea se afla în procedura insolvenței, creditoarea nu-și poate valorifica drepturile decât în cadrul unei asemenea proceduri și nicidecum separat, în afara executării reglementată de procedura insolvenței.
Afirmațiile recurentei conform cărora art.36 din legea nr.85/2006 nu s-ar aplica creanțelor apărute după aprobarea reorganizării, iar suspendarea acțiunilor și procedurilor de executare este limitată în timp până la data când, fie se pronunță reorganizarea, fie se pronunță falimentul, Legea nr.85/2006 reglementând expres efectele reorganizării cu privire la aceste creanțe, sunt neîntemeiate deoarece textul de lege invocat nu face nicio distincție cu privire la data apariției creanțelor, respectiv înainte sau după aprobarea reorganizării, ci precizează în mod expres că de la data deschiderii procedurii de insolvență, și care cuprinde mai multe etape, inclusiv etapa reorganizării, se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Prin urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că hotărârea instanței de fond nu este lovită de niciuna din nulitățile prev. de art.304 pct. 1-9 c.pr.civ., în baza art.312 alin. 1 c.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat și va lua act că intimatul contestator și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta intimată T. S. OOD cu sediul în Bulgaria, Plovdiv, Bulevardul Bulgaria, Cod -Vat_, nr.6 împotriva sentinței civile nr. 2155/19.06.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimata contestatoare . ADMINISTRATOR JUDICIAR CII C. CII C. VELERICĂ cu sediul în Câmpina, ., nr.9, jud. Prahova, ca nefondat.
Ia act că intimatul – contestator și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. R. C. Șalar F. L.
Fiind în CO semnează
Președintele instanței,
GREFIER
Cardașol I. N.
Operator de data cu caracter personal nr.5595.
Red. R.C./Tehnored. B.A.
2 ex/25.04.2013
Dosar fond nr._ – Judecătoria Câmpina
J.f. - B. A.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 253/2013. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 518/2013. Tribunalul... → |
|---|
