Contestaţie la executare. Decizia nr. 1489/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1489/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 22633/281/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1489
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.11.2013
PREȘEDINTE: R. C.
JUDECĂTOR: G. D.
JUDECĂTOR: N. M.
GREFIER: B. A.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta - intimată S.C. M. I. SA cu sediul în București, Sector 2, ., nr. 5, Complex Novo Park 3, nr. 5, .. 4 si 7 și cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedura la „Bulboaca & Asociații" S.C.A., cu sediul în UTI Business Center, etaj 9, .. 31, Sector 2, București,_, România ( persoane abilitate sa primească actele procesuale fiind D. T. și N. O. ), împotriva sentinței civile nr. 5265/21.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - contestator S.C. N. B. .. cu sediul în Lipănesti, ., județul Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 01.11.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 08.11.2013, dată la care, întrucât doamna judecător N. M. s-a aflat în concediu de studii, nefiind completul legal constituit, a amânat pronunțarea la data de 13.11.2013, când a dat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, la data de 10.10.2011, sub nr._ , contestatoarea S.C. N. B. . anularea măsurii executării silite începută de BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC M. D., in dosarul de executare nr.352/B/2011, ca urmare a cererii de executare silita formulata de creditorul intimata ., solicitând anularea acesteia si suspendarea executării silite pana la soluționarea definitiva si irevocabila a contestației.
Contestatoarea mai arată că la data de 23.09.2011 i se comunica Somația împreuna cu Procesul-verbal si Procesul-verbal de stabilire cheltuieli de executare, acte de executare încheiate toate in data de 19.09.2011, prin care este somată ca in termen de 1 zi, sa achite suma de_,65 lei ( din care_,41 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise si neachitate, 6539,02 lei reprezentând penalități de 0,4% pe zi de întârziere, stabilite de la data scadenta a fiecărei rate pana la data de 19.09.2011, 615,45 lei reprezentând cheltuieli de executare, 2282,77 lei reprezentând onorariu executor, sumă ce include TVA), la care se va adaugă suma rezultata din calculul penalităților la data plații efective, stabilirea cheltuielilor de executare la zi, valori stabilite prin Contractul de leasing nr. DF_.19.02.07 si procesul-verbal de stabilire cheltuieli de executare.
Consideră de asemenea contestatoarea că nu datorează nicio suma de bani către S.C. M. I. S.A. si nici către executorul judecătoresc.
Contestatoarea arată că nu există împotriva sa o creanța certa, lichida si exigibila constatata prin Contractul de leasing nr. DF_.19.02.07 pentru suma de_,65 lei.
Astfel, prin Notificarea din data de 04.05.2011, a adus la cunoștința Locatorului, M. I. S.A. faptul ca nu mai putea plăti ratele de leasing datorită problemelor financiare si a solicitat rezilierea contractului conform art. 17 lit.d din contract, deducerea din suma de 2097,61 euro (47 x 44.63 euro), taxa reziduala achitata pana la data rezilierii, a contravalorii ratelor restante pana la data rezilierii si anularea parțiala a facturii nr._/21.01.2011 ce reprezintă polița RCA pe întregul an, cu contravaloarea ratelor pentru care autoturismul nu mai este utilizat.
In acest sens, la data de 04.05.2011, a intervenit pactul comisoriu de grad IV menționat in art. 17 lit. d din Contract in care se arata ca intervine "rezilierea de plin drept, fara a fi necesara punerea in întârziere si fara nicio formalitate prealabila" .
Ulterior, prin Adresa nr. 3566/30.05.2011 contestatoarea a primit din partea paratei solicitarea de a preda bunul in parcul auto al locatorului, încheindu-se la data de 22.07.2011, procesul-verbal de predare-primire auto.
După restituirea autovehiculului, prin Adresa nr. 5334/29.07.2011, se comunica Notificarea de reziliere a contractului de leasing nr. DF_.19.02.07 si Notificare de plata, prin care se aduce la cunoștința contestatoarei rezilierea "definitiva si irevocabila" a contractului " de la data prezentei" si faptul ca trebuie sa achite imediat "suma de_.41 RON ( TVA inclus ) reprezentând rate scadente si neachitate, inclusiv penalități de întârziere aferente acestora, precum si facturi emise si neachitate, TVA, taxe vamale, accize, comisioane, costuri legate de asigurări, impozite si orice alte eventuale costuri aferente derulării si încetării Contractului de Leasing " .
Contestatoarea mai arata că, potrivit notificării paratei, contractul este reziliat la data de 29.07.2011, astfel ca nu datorează rata si penalități pentru facturile din mai- septembrie sau cel mult august-septembrie 2011.
In plus, prin Notificarea de plata din data de 29.07.2011, contestatoarei i se comunică faptul ca datorează suma de_.41 RON ( TVA inclus ) reprezentând rate scadente si neachitate, inclusiv penalități de întârziere aferente acestora precum si cheltuieli de executare pe care nu le datorează.
In drept nu au fost invocate dispoziții legale.
Cererea este legal timbrata.
In susținerea cererii, creditoarea a depus înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neântemeiată a contestației la executare, inclusiv a cererii de suspendare a executării silite, menționând ca actele de executare întocmite in dosarul nr.352/B/2011 întocmit de BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC M. D., au fost executate cu respectarea dispozițiilor legale.
La termenul din 08.12.2011 instanța a respins cererea de suspendare a executării silite, având in vedere nedepunerea cauțiunii.
Instanța a dispus atașarea dosarului de executare nr. 352/B/2011 – B. M. D. si a încuviințat la solicitarea ambelor parți proba cu înscrisuri, iar pentru contestatoare si proba cu expertiza in specialitatea contabilitate, administrate in cauza.
Prin sentința civila nr. 5265/21.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, s-a admis contestația la executare, au fost anulate toate actele de executare silita efectuate in dosarul de executare silita nr. 352/B/2011 al B. D. M. si a fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecata la suma de 1900 lei, onorariu de expertiza.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța a avut in vedere considerentele ce urmează .
Astfel, s-a reținut că BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC M. D. a început executarea silita a debitoarei S.C. N. B. . de executare nr. nr. 352/B/2011, ca urmare a cererii de executare silita formulată de creditorul ., in baza contractului de leasing financiar nr. DF_.19.02.07 si procesului-verbal de cheltuieli de executare, pentru suma totala de 21.307,65 lei ( din care 11.870,41 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise si neachitate, 6539,02 lei reprezentând penalități de 0,4% pe zi de întârziere, stabilite de la data scadentă a fiecărei rate pana la data de 19.09.2011, 615,45 lei reprezentând cheltuieli de executare, 2282,77 lei, reprezentând onorariu executor, suma ce include TVA), la care se adaugă suma rezultata din calculul penalităților la data plații efective.
In baza contractului de leasing financiar nr._/19.02.2007 S.C. N. B. . de utilizator, preia in leasing financiar un autovehicul marca F. Ducato Furgone de la M. I. SA având calitatea de locator .
Conform contractului, dar si a graficului desfășurător anexă la acesta, utilizatorul trebuia sa achite o valoare totala fără TVA de 30.176,34 Euro .
La data semnării contractului s-a achitat valoarea avansului in suma de 2.811,45 lei urmând ca ratele sa fie achitate începând cu data de 01.03.2007 prima rata si terminând cu ultima rata scadenta la data de 01.02.2014.Valoarea fiecărei rate cuprinde rata de capital, rata de dobânda, comision de asigurare si valoare reziduala .
Deoarece pe parcursul derulării contractului, locatorul a constatat că utilizatorul nu a achitat la termenul scadent unele facturi emise pentru ratele de leasing si că nici in urma notificărilor efectuate acestea nu au fost achitate, a declanșat procedurile de executare silita. Facturile considerate de către locator ca fiind neachitate si pentru care a fost declanșata procedura sunt următoarele:
-factura M OTA_/21.01.2011 rămasa neâncasata la valoarea totala de 1618,92 lei factura M OTA_/09.02.2011 rămasa neâncasata la valoarea de 1696,14 lei ;
-factura M OTA_/04.03.2011 rămasa neâncasata la valoarea totala de 1905,56 lei ;
-factura M OTA_/06.04.2011 rămasa neâncasata la valoarea totala de 1805,96 lei ;
-factura M OTA_/05.05.2011 rămasa neâncasata la valoarea totala de 1597,12 lei ;
-factura M OTA_/03.06.2011 rămasa neâncasata la valoarea totala de 1608,10 lei ;
-factura M OTA_/03.06.2011 rămasa neâncasata la valoarea totala de 1638,61 lei ;
Astfel că, la data de 19.08.2011, M. I. S.A. solicitat B. D. M. executarea silita a contestatarei pentru facturile neachitate in sumă totală de 11.870,41 lei . Pe aceasta baza B. D. M. solicită Judecătoriei Ploiești încuviințarea executării silite, solicitare aprobata prin încheierea de ședința din data de 29.08.2011 data in soluționarea dosarului nr._/281/2011 .
In temeiul acestei încheieri, la data de 23.09.2011 B. D. M. comunica către S.C. N. B. . Verbal de executare si procesul verbal de stabilire cheltuieli executare, acte încheiate la data de 19.09.2011 prin care aceasta este somata sa plătească in termen de o zi suma de 21.307,65 lei, formata din facturi neachitate in suma de 11.870,41 lei, penalități de 0,4 % / zi de întârziere pentru neachitare la scadenta in suma de 6.539,02 lei si cheltuieli de executare in suma de 2.898,22 lei .
Conform contractului contestatoarea trebuia să achite valoarea autovehiculului, in afara avansului achitat la data semnării contractului, in 84 rate lunare începând cu 01.04.2007 și până la 01.03.2014 cu opțiunea irevocabila de cumpărare a bunului de către utilizator la finalizarea contractului, la valoarea reziduală. Valoarea reziduala reprezintă suma pentru care utilizatorul poate cumpăra bunul la sfârșitul perioadei contractului de leasing financiar . Prin contract, conform opțiunii utilizatorului, s-a convenit ca valoarea reziduala sa fie achitata eșalonat in cele 84 rate stabilite prin scadențarul de plata, aceasta regăsindu-se ca element component distinct in fiecare rata de leasing .
Din Anexa nr. 1 a raportului de expertiza in specialitatea contabilitate rezulta ca pe perioada de derulare a contractului de leasing, respectiv de la semnare (19.02.2007) si pana la reziliere (29.07.2011 ) au fost emise număr de 60 facturi in valoare totala de 110.703.78 lei ( rândul 66 coloana 3, din Anexa 1) in contul cărora au fost efectuate plați in valoare totală de 98.833,37 lei ( rândul 66, coloana 15, Anexa 1). Dacă din valoarea totala a facturilor emise se deduce valoarea achitărilor efectuate in contul acestora rezultă că la data rezilierii contractului in evidenta pârtilor existau facturi neachitate, in valoare de 11.870,41 lei, inclusiv TVA.
Cu privire la valoarea reziduală, raportul de expertiza a evidențiat valoarea reziduala lunara facturata, dar si totalul acesteia care a fost de 9.409,88 lei fără TVA la care se adaugă TVA-ul aferent in suma de 1912,01 lei
Cu privirea la valoarea RCA, expertiza a constatat că pentru anul 2011 intimata a facturat către contestatoare cu factura nr. M._/21.01.2011 cheltuieli cu RCA in suma de 1.618,92 lei (1305,58 lei valoare fara TVA si 313,34 lei TVA).
Instanța de fond a mai reținut că, în factură nu se face nici o referire la numărul poliței ce se facturează si nici pentru ce perioadă . Însa din întâmpinarea depusă in dosarul cauzei de către intimată rezultă că RCA-ul facturat este valabil pe 12 luni si se refera la perioada 26.02._12. Expertiza face precizarea ca autovehiculul a fost restituit locatorului la data de 22.07.2011, deci după 6 luni de valabilitate a poliței de asigurare, pentru restul de 6 luni autovehiculul aflându-se la dispoziția intimatei. Rezultă că din valoarea poliței RCA, jumătate, adică suma de 809,46 lei ( din care valoare fara TVA 652.79 lei si TVA in valoare de 156,67 lei ), trebuie suportata de către contestatară, iar cealaltă jumătate de către intimată .
Expertiza a mai constatat că la data de 19.08.2011, data formulării cererii de executare silita, societatea contestatoare nu mai avea datorii către intimata, deoarece valoarea reziduala facturată prin facturile emise pana la data rezilierii contractului si a contravalorii RCA, aferenta perioadei cat mașina nu s-a mai aflat la dispoziția contestatoarei ( fiind restituita), de 12.131,35 lei, este mai mare cu suma de 260,94 lei, decât valoarea facturilor reclamate ca fiind neachitate de către intimata in suma de 11.870.41 lei si pentru care s-a formulat cererea de executare silita, situația fiind următoarea: -facturi reclamate de contestatoare ca fiind neachitate in suma de 11.870,41 lei: -valoarea reziduala cuprinsa in facturile emise de către intimata conform scadențarului si aflate in evidenta contabila a părților, este de 11.321,89 lei ; -valoarea RCA facturata pentru perioada cat autovehiculul a fost in posesia intimatei de restituit, fiind in suma de 809,46 lei .
Împotriva sentinței civile nr. 5265/21.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești a declarat recurs intimata ..
In motivarea cererii arată că sentința recurată, pe de-o parte, nu este motivată, și, pe de altă parte, este rezultatul interpretării greșite a actului juridic dedus judecății, respectiv Contractul de Leasing.
Recurenta susține că instanța de fond s-a rezumat la o scurtă prezentare a situației litigioase existente între părți, fară a argumenta în fapt și în drept motivele pentru care a apreciat că din suma pusă în executare trebuie dedusă valoarea reziduală și contravaloarea RCA, iar ulterior acestei deduceri, contestatoarea nu ar mai avea datorii față de recurentă. Mai arată că, în cauza dedusă judecății, instanța nu a indicat raționamentul juridic care a condus la soluția pronunțată în cauză, considerentele pentru care susținerile și apărările recurentei din cuprinsul întâmpinării au fost respinse, aspecte de natură a atrage incidența în cauza a dispozițiilor art. 304 alin. 7 Cod proc civ.
Al doilea motiv de recurs se refera la faptul că instanța ar fi interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
Astfel, prin Contractul de Leasing, recurenta a transmis către intimată dreptul de folosință asupra autoturismului ce reprezintă obiectul Contractului, în schimbul achitării de către aceasta din urmă, pe o perioadă de 84 de luni, a ratelor de leasing prevăzute în Scadențarul de Plăți și a celorlalte costuri menționate în Contractul de Leasing (comision de asigurare, diferențe de curs valutar, valoare reziduală, penalități de întârziere etc.). Determinarea obligațiilor de plată stabilite în sarcina Debitoarei, termenele și condițiile de plată și au fost convenite de părți în cuprinsul Condițiilor Speciale ale Contractului de Leasing care se completează cu Condițiile Generale ale Contractului de Leasing, în măsura în care acestea din urmă nu contravin Condițiilor Speciale ale Contractului de Leasing. Totodată, încă de la data semnării Contractului de Leasing, Contestatoarea și-a exprimat în mod irevocabil opțiunea de a achiziționa bunul preluat în leasing, în condițiile și cu respectarea întocmai a prevederilor cuprinse în Contractul de Leasing.
Mai exact: utilizatorul s-a angajat în mod definitiv și irevocabil să cumpere de la recurentă autoturismul preluat în leasing, la valoarea reziduală stabilită prin contract, iar recurenta a fost de acord să transfere către debitoare, la sfârșitul perioadei de leasing, dreptul de proprietate asupra autoturismului, în cazul în care toate condițiile prevăzute la subparagraful 13.1 al Contractului de Leasing sunt îndeplinite (art. 2 din Condițiile Speciale ale Contractului de Leasing- "Opțiunea de Cumpărare");
Mai arata recurenta că, potrivit Condițiilor Speciale ale Contractului de Leasing, care prevalează față de Condițiile Generale, este fără putință de tăgadă că părțile au convenit ca valoarea reziduală aferentă autoturismului preluat în leasing să fie achitată lunar și nu la sfârșitul perioadei de leasing. Susținerea debitoarei, acceptată de instanță, potrivit căreia valoarea reziduală se poate deduce din debitul datorat către recurentă este eronată. In acest sens, recurenta atrage atenția asupra clauzei 17 - Consecințele cazului de culpa, respectiv lit. (d), potrivit căreia, in caz de culpă, Locatorul are dreptul să rețină, cu titlu de sumă paușală pentru utilizarea bunurilor de către Utilizator, toate sumele care au fost deja plătite de către Utilizator în baza Contractului. Reiese, așadar, faptul că în speță, Debitoarea s-a aflat într-un caz de culpă care a condus la rezilierea Contractului de Leasing si reținerea sumelor achitate si că nu există temei în baza căruia să se deducă valoarea reziduală achitată de către Debitoare către recurentă din debitul datorat.
Prin urmare, diminuarea debitului pus în executare silită cu suma reprezentând valoarea reziduală inclusă în rate nu are temei legal șt urmează ca această voință a părților să fie avută in vedere de instanța de control judiciar. Recurenta consideră că pentru a putea opera o astfel de deducere, era necesară îndeplinirea condițiilor compensației, și anume existența a două datorii reciproce între două persoane, ori în cazul de față, recurenta nu avea obligația de a returna debitoarei valoarea reziduală, deci condiția de bază, și anume datoriile reciproce, nu este îndeplinită.
Din moment ce debitoarea și recurenta au convenit ca achitarea valorii reziduale să se realizeze lunar, interpretarea contrară a dispozițiilor contractuale înseamnă a încălca principiul libertății contractuale și a deroga de la acordul de voință a părților.
Astfel, părțile au convenit că valoarea reziduală se achită lunar, iar în schimbul achitării integrale a acesteia și a celorlalte obligații prevăzute în Contractul de Leasing și cu condiția ca, Contractul de Leasing să nu fi încetat anterior expirării perioadei de leasing și să nu fi apărut un caz de culpă (ca urmare a conduitei debitoarei), aceasta are dreptul să cumpere autoturismul și să solicite transferul dreptului de proprietate cu privire la acest bun. In cauză însă, debitoarea nu și-a executat în mod culpabil obligațiile asumate, motiv pentru care transferul dreptului de proprietate nu a putut opera. Totuși, potrivit dispozițiilor contractuale, intervenirea cazului de culpă nu a dat naștere obligației societății recurente de a returna valoarea reziduală cuprinsă în ratele de leasing.
Instanța, interpretând greșit prevederile contractuale, a considerat că recurenta ar avea obligația de a returna Debitoarei valoarea reziduală, ceea ce un corespunde prevederilor contractuale dintre părți.
În ceea ce privește plata RCA-ului, cu privire la care Debitoarea susține că ar fi trebuit să îi fie returnat echivalentul pe 6 luni, această susținere este nefondată, după cum urmează . Astfel, în conformitate cu art. 5 din O.G. 51/1997, obligația de a asigura bunul revine locatorului, care are libertatea în privința alegerii asigurătorului, iar costurile asigurării sunt în sarcina utilizatorului, dacă părțile nu convin altfel.
În clauza 15.1 din Condițiile Generale ale Contractului de Leasing, părțile au prevăzut expres faptul că Locatorul va încheia pe numele său polițe/ contracte de asigurare ale bunului, iar acestea vor fi încheiate în numele și în beneficiul Locatorului, aceasta, de asemenea, va achita costul primelor de asigurare, însă Utilizatorul (Intimata) va rambursa Locatorului toate cheltuielile legate de polițele de asigurare.
De asemenea, comisionul de asigurare a fost definit în cadrul Contractului de Leasing ca fiind sumele datorate de către Utilizator Locatorului drept compensare pentru cheltuielile și administrarea legate de asigurarea bunului (clauza 4 din Condițiile Generale ale Contractului de Leasing).Așadar, Debitoarea, prin semnarea Contractului, a fost de acord cu aceste clauze contractuale care prevăd în mod expres în sarcina sa obligația de a suporta cheltuielile aferente asigurării bunului. De asemenea, asigurarea RCA are un caracter obligatoriu, așadar recurenta nu a avut posibilitatea de a opta în sensul neîncheierii unei astfel de asigurări.
În temeiul clauzei 17 (d) menționată și mai sus, recurenta este îndreptățită nu numai să ceară restituirea bunului ce a făcut obiectul Contractului, să solicite achitarea obligațiilor de plată datorate și să rețină cu titlu de sumă paușală pentru utilizarea bunului, toate sumele ce au fost deja plătite de către Utilizator în cadrul Contractului.
Așadar, recurenta a acționat în mod corect solicitând predarea bunului și plata sumelor restante.
Totodată, nu este posibilă deducerea unor sume plătite către asigurătorul RCA din sumele datorate recurentei . În plus, valoarea poliței RCA nici măcar nu a fost achitată de contestatoare, situație in care nu s-ar putea discuta de o eventuală scădere a cuantumului acesteia.
Recurenta mai arată că suma de 11.870,41 RON pusă în executare, este datorată integral de către debitoare ca urmare a incidenței în cauză a dispozițiilor ari 16 și 17 din Condițiile Generale ale Contractului de Leasing. Transferul dreptului de proprietate asupra autoturismului nu a putut opera întrucât Debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile de plată prevăzute în Contractul de Leasing.
Astfel cum a învederat și în cuprinsul întâmpinării, pe parcursul derulării Contractului de Leasing recurenta a emis și transmis către debitoare mai multe facturi fiscale, reprezentând rate de leasing, comision de asigurare, penalități de întârziere, valoare reziduală etc. care au rămas însă neachitate.
Întrucât debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, Recurenta a făcut aplicarea dispozițiilor art. 16 și 17 din Contractul de Leasing și la data de 29.07.2011 a procedat la rezilierea unilaterală a Contractului de Leasing, în baza pactului comisoriu de gradul IV menționat la art. 17 lit. d din Contractul de Leasing.
Potrivit dispozițiilor mai sus citate, în urma apariției unui caz de încălcare a obligațiilor de plată, denumit în contract în mod convențional „caz de culpă", debitoarea și-a asumat obligația, de a suporta una sau mai multe dintre sancțiunile menționate la art. 17, la libera apreciere a recurentei, respectiv: să returneze bunul preluat în leasing; să achite către recurenta toate ratele de leasing și toate celelalte sume datorate pe întreaga perioadă de leasing; să achite Locatorului toate obligațiile de plată datorate, în baza Contractului de Leasing, până la momentul predării efective a bunului.
Totodată, potrivit clauzei 17 din Condițiile Generale ale Contractului de Leasing, "Suplimentar față de celelalte prevederi ale Contractului de Leasing, în cazul rezilierii Contractului de Leasing potrivit prezentului Paragraf 17 (...), Locatorul este îndreptățit să rețină, cu titlu de sumă paușală pentru utilizarea Bunurilor de către Utilizator, toate sumele care au fost deja plătite de către Utilizator în baza Contractului de Leasing". Prin urmare, diminuarea debitului pus în executare silită cu suma reprezentând valoarea reziduală inclusă în rate și cu costul asigurării RCA pe 6 luni nu are temei legal și urmează să fie respinsă de instanța de control judiciar, diminuarea reprezentând o consecință a interpretării greșite a dispozițiilor contractuale.
Ca semn al bunei credințe, recurenta susține că nu a solicitat în cadrul procedurii de executare silită, clauza penală, astfel cum ar fi fost îndreptățită, executarea silită fiind demarată exclusiv pentru recuperarea sumelor care ajunseseră la scadență anterior momentului rezilierii Contractului de Leasing. În concluzie, facturile puse în executare silită trebuie achitate de către debitoare independent de faptul că nu a intervenit transferul dreptului de proprietate asupra autovehiculului (ca urmare a culpei exclusive a debitoarei) întrucât reprezintă o obligație de plată însușită anticipat de către aceasta.
Totodată, mai solicită a se observa și faptul că recurenta este o societate de leasing financiar. Or, societățile de leasing financiar nu sunt furnizoare de bunuri, ci sunt societăți care vând servicii financiare, așadar prioritatea constă în recuperarea banilor finanțați, inclusiv a valorii reziduale aferente ratelor de leasing.
Societatea de leasing nu vinde bunuri, ci finanțare, leasingul financiar fiind o activitate de creditare, astfel încât, în caz de neexecutare, daunele sunt foarte mari, nefiind acoperite integral nici măcar prin returnarea bunurilor care fac obiectul leasingului, în starea în care se găsesc. Astfel de bunuri sunt greu vandabile fiind afectate de uzură fizică și morală, sumele ce ar putea fi obținute prin valorificarea acestora nefiind de natură să acopere daunele finanțatorului.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului si modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației la executare, menținerii formelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. 352/B/2011 înregistrat la Biroul Executorului Judecătoresc D. M. în vederea recuperării integrale a debitului în cuantum de 21.307,66 RON incluzând cheltuieli de executare silită și respingerii capătului de cerere privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.900 RON; cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată suportate de recurentă în vederea soluționării prezentei cauze, atât în fața primei instanțe, cât și în faza procesuală a recursului, cheltuieli de judecată al căror cuantum urmează a fi probat cu ocazia dezbaterilor.
În temeiul dispozițiilor art. 242 alin 2 Cod proc. Civ., recurenta solicită judecarea prezentei cauze și în lipsă.
In susținerea cererii de recurs solicită proba cu înscrisuri .
In drept invocă dispozițiile art. 3041 din Codul de Procedură Civilă.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ , la data de 17.06.2013.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând sentința atacata, prin prisma motivelor de recurs formulate de către intimata-recurentă, a dispozițiilor legale incidente, dar si sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.3041 Cod procedura civila-1865, tribunalul constată ca aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Recurenta a invocat ca prim motiv de recurs faptul ca sentința recurată ar fi nemotivata deoarece instanța nu a indicat raționamentul juridic care a condus la soluția pronunțată in cauză precum si considerentele pentru care susținerile si apărările recurentei - intimate, din cuprinsul întâmpinării, au fost respinse.
In acest sens, recurenta a invocat dispozițiile art. 304 al. 7 Cod proc civ.
Potrivit disp. art. 304 pct. 7 Cod pr.civ. – 1865, unul dintre motivele care poate atrage modificarea hotărârii recurate este și cel prevăzut la pct. 7, respectiv când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii .
Tribunalul va avea in vedere si dispozițiile art. 261 pct. 5 Cod pr.civ. -1865 potrivit cărora, hotărârea trebuie sa cuprindă motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, precum si cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Cu toate acestea, nu se poate circumscrie situației prevăzute de art. 307 pct. 7 Cod pr.civ.-1865, faptul că instanța a înțeles a-și întemeia hotărârea doar pe unele dintre probele administrate, socotindu-le preferabile altora.
De asemenea, judecătorul nu trebuie sa răspundă in mod special tuturor argumentelor invocate de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii sa rezulte că a răspuns acestor argumente in mod implicit .
In prezenta speță, tribunalul constata ca hotărârea primei instanțe a fost motivată, cuprinzând atât situația de fapt cât si temeiul contractual care au justificat adoptarea soluției pronunțate in cauza, judecătorul îndeplinind obligația ce-i revenea de a demonstra in scris soluția data fiecărui capăt de cerere .
Prin urmare, din acest punct de vedere, tribunalul apreciază ca fiind nefondate criticile recurentei .
In ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, urmează a fi analizate dispozițiile contractuale despre care recurenta-intimata susține ca ar fi fost greșit interpretate de către instanța de fond .
Astfel, Tribunalul constată că, potrivit notificării de reziliere a contractului de leasing din data de 29.07.2011, aflată la fila 36 dosar de fond, recurenta a invocat ca temei al rezilierii dispozițiile art. 16 lit. b si art. 17 lit. d din Condițiile generale la Contractul de leasing.
Este adevărat ca potrivit art. 17 din Condițiile generale la Contractul de leasing, in momentul apariției cazului de culpă, Locatorul ( respectiv recurenta) poate recurge la libera lui alegere la una, la mai multe sau la toate dintre sancțiunile arătate la lit. a-d din același articol .
In prezenta cauza, Locatorul, respectiv recurenta si-a manifestat, prin notificarea din 29.07.2011, in mod liber si fara echivoc opțiunea de a recurge la aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 17 lit. d din Condițiile generale ale Contractului de leasing.
Potrivit acestor dispoziții, Locatorul poate să declare rezilierea de plin drept, fara a fi necesra punerea in întârziere si fără nicio formalitate prealabilă, cu efectul unui pact comisoriu de gr. IV, a Contractului de leasing .
În acest caz, Utilizatorul ( respectiv intimatul – contestator ) va fi obligat să restituie fără întârziere bunul care a făcut obiectul contractului si să achite Locatorului toate obligațiile de plată datorate, in baza Contractului de leasing până la momentul predării efective a bunului .
Numai in situația prevăzuta de teza a II-a din art. 17 lit. d, respectiv in cazul in care, din orice motiv, utilizatorul nu preda bunul către Locator, Utilizatorul va datora ca echivalent al obligației de restituire a bunului, sumele precizate la lit. c și care prin urmare vor fi declarate de către Locator ca fiind exigibile.
Pe cale de consecință, rezulta cu claritate că, numai in ipoteza refuzului de predare a bunului din orice motiv, sunt incidente disp. art. 17 care prevăd ca „ suplimentar față de celelalte prevederi ale Contractului de Leasing, in cazul declarării de către Locator a tuturor sumelor datorate pe întreaga perioada de leasing ca fiind exigibile in condițiile subparagrafului 17(d), Locatorul este îndreptățit sa retina cu titlu de suma paușală, toate sumele care au fost deja plătite de către Utilizator in baza Contractului de leasing” .
Așadar, susținerea recurentei in sensul că ar fi îndreptățită să rețină valoarea reziduala achitată in avans potrivit Condițiilor Speciale ale Contractului de Leasing, sunt neîntemeiate, deoarece, Utilizatorul a predat de bunăvoie bunul ce făcea obiectul leasingului, așa cum rezulta din procesul-verbal de predare-primire auto ( fila 34 dosar de fond) din data de 22.07.2011, anterior deci notificării de reziliere .
Pe cale de consecință, tribunalul constata că recurenta nu era îndreptățita la plata cu titlu de suma paușală a valorii reziduale incluse in rate, critica recurentei sub acest aspect fiind nefondată deoarece instanța de fond nu a încălcat in acest fel principiul libertății contractuale, ci doar a procedat la interpretarea si aplicarea strictă a condițiilor contractuale convenite de părți.
Tribunalul constată că instanța de fond s-a pronunțat in mod corect si cu privire la sumele reprezentând RCA, raționamentul juridic fiind același cu cel arătat anterior .
Astfel, potrivit disp. art. 17 lit. d din Condițiile generale ale Contractului de Leasing ce au fost invocate chiar de către recurenta ca temei al rezilierii contractului, Utilizatorul ( respectiv intimatul – contestator ) va fi obligat să achite Locatorului toate obligațiile de plata datorate, in baza Contractului de leasing, până la momentul predării efective a bunului .
Or, in prezenta speță, s-a constatat prin expertiza contabila efectuată in cauza ( cu privire la care recurenta nu a formulat obiecțiuni in termenul prevăzut de legea procedurala ) că valoarea asigurării RCA, așa cum a fost facturată de către recurenta prin factura din data de 21.01.2011, este aferenta perioadei 26.02._12, indicata chiar de către recurentă prin întâmpinare .
D. fiind faptul că, autovehiculul a fost restituit la data de 22.07.2011, expertul a constatat in mod corect că, intimata-contestatoare datorează doar valoarea asigurării aferentă perioadei in care a deținut si a utilizat in mod efectiv bunul ( respectiv 6 luni), aceasta fiind suma datorată potrivit art. 17 lit. d din Contractul de Leasing – Condiții generale .
Prin urmare, tribunalul constata că si din acest punct de vedere, critica recurentei legată de greșita interpretare a actului juridic dedus judecații, este nejustificată .
În raport de aceste motive, prin care s-a răspuns punctual tuturor criticilor din recurs, Tribunalul apreciază că soluția pronunțată de prima instanță pe fondul cauzei este legală și temeinică prin prisma considerentelor expuse în precedent, motiv pentru care va respinge recursul formulat de catre recurenta - intimată S.C. M. I. SA, ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta - intimată S.C. M. I. SA cu sediul în București, Sector 2, ., nr. 5, Complex Novo Park 3, nr. 5, .. 4 si 7 și cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedura la „Bulboaca & Asociații" S.C.A., cu sediul în UTI Business Center, etaj 9, .. 31, Sector 2, București,_, România ( persoane abilitate sa primească actele procesuale fiind D. T. și N. O. ), împotriva sentinței civile nr. 5265/21.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - contestator S.C. N. B. .. cu sediul în Lipănesti, ., județul Prahova, ca nefondat .
Irevocabilă .
Pronunțată în ședință publică de judecată, azi, 13.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
R. C. D. G. N. M.
GREFIER
B. A.
Fiind la seminar semneaza grefier-sef
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. D.G.
2 ex./ 20.11.2013
Df._ - Judecătoria Ploiești
Jf . S. R.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 657/2013. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 1658/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
