Pretenţii. Decizia nr. 1658/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1658/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 1123/310/2012
ROMÂNIA |
TRIBUNALUL PRAHOVA |
SECȚIA I CIVILĂ |
Dosar nr._ .
DECIZIA CIVILĂ NR. 1658 | |
Ședința publică din data de 12 decembrie 2013 | |
Președinte: | M. C. |
Judecători: | M. N. |
G. M. | |
Grefier: | E. M. |
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurentul - reclamant P. M., domiciliat în S., ., județul Prahova și recurentul - pârât V. L. M., domiciliat în S., ..2, județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 511/24.05.2013, pronunțată de Judecătoria S., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul - reclamant P. M. personal și recurentul - pârât V. L. M. personal și asistat de avocat H. M. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul - reclamant P. M. personal și apărătorul recurentului - pârât V. L. M. având pe rând cuvântul arată că alte cereri nu mai formulează.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul - reclamant P. M. personal având cuvântul asupra recursului declarat arată că după ce l-a lovit, pârâtul încă mai lucrează în justiție, suma acordată de instanța de fond este foarte mică și solicită ca pârâtul să fie dat afară din justiție.
Apărătorul recurentului - pârât având cuvântul asupra recursului declarat de reclamantul P. M. solicită respingerea, ca nefondat.
Apărătorul recurentului - pârât având cuvântul aspra recursului declarat de pârâtul V. L. M. solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate. Cu cheltuieli de judecată. Nu se pot reține daunele solicitate atât timp cât acestea nu au fost dovedite. Instanța de fond a acordat 800 lei daune morale prin prisma ghidului pentru soluționarea daunelor morale suferite ca urmare a vătămărilor sănătății și integrității corporale suferite prin accidente de vehicule din culpă. Mai mult nu a fost săvârșită nicio infracțiune, chiar martorii intimatului arătând că acesta nu trăiește cu o stare de temere față de pârât și, de asemenea, are o atitudine recalcitrantă față de pârât.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._, reclamantul P. M. a chemat in judecată pârâtul V. L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 100.000 lei despăgubiri, ca urmare a traumei survenite în urma loviturii date cu toporul de către V. L. M. și acordarea de daune morale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 21 februarie 2011, în jurul orelor 16.00, în timp ce trecea prin fața casei pârâtului, pe trotuar, a fost lovit de acesta în zona feței și a genunchiului cu toporul, după care a căzut.
Reclamantul a arătat că a depus plângere la P. de pe lângă Judecătoria S. care, prin Ordonanța din 08.06.2011, a dispus înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea administrativă, considerând fapta pârâtului ca neavând gradul de pericol social al unei infracțiuni și dispunând sancționarea cu amendă administrativă și obligarea la cheltuieli judiciare de către stat.
Reclamantul a precizat că în urma incidentului din februarie 2011,a suferit mai multe consecințe de natură să îi îngreuneze existența, a făcut un puseu de tensiune din cauza sperieturii, a suferit o leziune la nivelul genunchiului pe care a căzut, care a necesitat multe drumuri la doctor, iar starea conflictuală continuă să-l prejudicieze moral.
S-a arătat de către reclamant că a formulat și acțiune civilă pentru a soluționa problemele legate de proprietate în speranța diminuării atitudinii agresive a pârâtului, numai că lucrurile au degenerat.
Reclamantul a susținut că locuiește în S. în aceeași locuință, de când s-a născut, fiind cunoscut atât el cât și familia sa, iar modul în care a fost și este tratat de V. L. i-a provocat un prejudiciu de imagine. A precizat și faptul că atitudinea amenințătoare este permanentă, ceea ce îi creează stări de teamă, motiv pentru care nu o dată a fost nevoit să plece din S. pentru câteva zile, pentru a nu mai fi supus acestui stres emoțional permanent.
Reclamantul a mai arătat că a semnalat fapta și comportamentalul pârâtului și instituției la care acesta lucrează.
Legal citat,pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că reclamantul a formulat plângere penală împotriva lui, arătând ca a fost lovit în zona feței cu pumnul, la data de 21.02.2011, orele 16.00, prezentând în acest sens certificatul medico-legal nr. 257/23.02.2011 emis de SML Prahova, din care reiese că a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure și au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale.
Plângerea formulată de reclamant s-a soluționat prin Ordonanța pronunțată la data de 08.06.2011, dispunându-se neînceperea urmăririi penale împotriva pârâtului, deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni,aplicându-se o sancțiune cu caracter administrativ, respectiv amendă de 200 lei.
S-a precizat de către pârât că a atacat ordonanța indicată mai sus, pentru că nu s-a considerat vinovat în niciun mod de săvârșirea infracțiunii raportat la reclamant, cu atât mai mult cu cat reclamantul are o fire violentă, care provoacă scandaluri cu toți vecinii de pe stradă și cu care se află în litigiu de mai mulți ani, acesta reclamându-l la toate instituțiile statului pentru diverse motive.
Plângerea a fost însă respinsă de către prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria S., care a apreciat că deși singurul martor în cauză a fost fratele reclamantului, numitul P. N., declarația acestuia nu este subiectivă, deoarece acesta a declarat strict că a constatat existența unui conflict între părți și urmele de violență pe care le prezenta fratele sau. Nu a avut în vedere însă primul procuror că martorul l-a auzit pe fratele sau țipând că este lovit, însă nu și pe pârât, că nu i-a văzut încăierându-se, ci doar pe fratele său, reclamantul, în fata porții pârâtului, sângerând în zona gurii, fără însă să îl vadă pe pârât lovindu-l.
De asemenea, pârâtul a arătat că nu i s-a dat posibilitatea de a propune probe în favoarea sa, care să susțină faptul că nu l-a lovit în nici un mod pe reclamant, singura dată când a fost chemat, fiind aceea când a dat declarație la politie.
Pârâtul a mai arătat că la momentul incidentului era în curtea imobilului său, că reclamantul a încercat să intre în curtea lui și fără ca nimeni să-l provoace sau să-i spună vreun cuvânt, a început sa tipe la pârât, că nu-l lasă să treacă cu țeava de gaze pe proprietatea lui.
Pârâtul a precizat că singurul lucru pe care l-a făcut și recunoscut și în fața organelor de politie a fost să închidă poarta pentru a nu îi permite accesul în curtea sa, susținând că nu l-a lovit cu palma, pumnul sau cu poarta.
Pârâtul a susținut că a renunțat să mai formuleze plângere la instanța de judecată împotriva rezoluției dată de prim procuror pentru a nu-l mai stârni pe reclamant cu un alt proces, în acel moment având deja un proces pentru grănițuire introdus de reclamant pe rolul Judecătoriei S..
La termenul din 21.09.2012 reclamantul, prin avocat a precizat cererea, solicitând obligarea pârâtului doar la plata de daune morale în sumă de 100.000 lei, respectiv trauma psihică suferită în urma incidentului din februarie 2011, cerere precizată și în scris la fila 25 dosar.
Prin sentința nr. 511/24.05.2013 Judecătoria S. a admis cererea precizată în parte și a obligat pârâtul să plătească reclamantului 800 lei daune morale.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că relațiile tensionate dintre părți, generate de diferende de vecinătate, materializate prin existența pe rolul Judecătoriei S. a unui dosar civil, referitor la proprietățile învecinate ale părților, au dus la o stare conflictuală între aceștia, caracterizată prin multiple plângeri adresate de către reclamant Judecătoriei S., care reprezintă locul de muncă al pârâtului,pe fondul unui comportament morocănos și neprietenos cu vecinii al acestuia.
Degradarea raporturilor dintre părți a culminat cu producerea incidentului din 21.02.2011, urmare căruia reclamantul a prezentat leziuni traumatice, care au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure și au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, conform certificatului medico-legal întocmit de SML Ploiești nr. 257/23.02.2011 (fila 5).
Leziunile descrise în cuprinsul certificatului medico-legal au fost evidențiate și în fotografiile depuse la fila 6, fotografii efectuate la cererea reclamantului de către martorul B. G. F. (filele 44-45).
Deși nu există martori oculari ai incidentului dintre părți, din depoziția martorului audiat la urmărirea penală și din depozițiile martorilor propuși de către reclamant a reieșit cu certitudine că cei doi s-au întâlnit în fața porții de la imobilul proprietatea pârâtului în ziua respectivă și că urmare altercației dintre aceștia au apărut leziunile semnalate în certificatul medico-legal menționat.
Urmare plângerii penale formulată de către reclamant, prin ordonanța din 08.06.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria S., s-a reținut că martorul P. N. a fost strigat de către reclamant că este lovit, după care deplasându-se la fața locului l-a văzut pe acesta în fața curții pârâtului sângerând în zona gurii, reieșind că în cauză pârâtul a săvârșit fapta de lovire, pe fondul relațiilor tensionate existente între persoanele implicate.
Cu toate acestea, s-a reținut că fapta nu a produs urmări de o gravitate deosebită, că făptuitorul (pârâtul din prezenta cauză) nu este cunoscut cu antecedente penale, iar în timpul cercetărilor a colaborat cu organele judiciare, astfel că s-au considerat aplicabile în cauză disp. art.10 lit.b1 C.pr.pen., fiindu-i aplicată o amendă cu caracter administrativ.
Plângerea formulată de către pârât împotriva acestei ordonanțe, a fost respinsă ca tardivă de către P.-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria S., prin rezoluția din 28.11.2011, iar împotriva soluțiilor procurorului de neîncepere a urmăririi penale, nu s-a formulat plângere la instanță.
Instanța de fond a constatat că pârâtul a contestat cu întârziere soluția de neîncepere a urmăririi penale și de sancționare a sa cu amendă administrativă, având o atitudine indirectă de acceptare a soluției parchetului.
Nu se poate însă aprecia că fapta săvârșită de către pârât a avut urmările grave susținute de reclamant în cuprinsul acțiunii, întrucât martorii pârâtului au arătat că acesta prezintă o dificultate de deplasare urmare unui accident rutier produs mai înainte, iar starea sa de sănătate a fost influențată de un accident vascular produs mai înainte, aspecte care rezultă și din actele medicale depuse la dosar.
De altfel, chiar martorii propuși de către reclamant au specificat că reclamantul nu trăiește o stare de temere față de pârât, ci mai degrabă este nemulțumit de comportamentul pe care l-a avut acesta. S-a reținut, de asemenea, că incidentul care s-a produs fără martori nu a fost de natură a afecta imaginea morală a reclamantului.
Prin urmare, solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la plata unor daune morale în valoare de 100.000 lei, a apărut cu totul exagerată și nedovedită.
S-a reținut însă că urmare a altercației dintre părți, reclamantul a suferit leziuni care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, ceea ce a constituit un element material concret de natură a explica suferința produsă acestuia urmare agresiunii.
Pentru a determina modul de cuantificare a daunelor morale suferite prin această vătămare, practica judiciară a propus stabilirea unui ghid (sub egida Fondului de protecție a victimelor străzii), pentru soluționarea daunelor morale, suferite ca urmare a vătămării sănătății și a integrității corporale ori a decesului persoanelor, produse prin accidente de vehicule, care prin esență exclud vinovăția autorilor.
În acest sens s-a apreciat că în caz de vătămare corporală cu recuperarea integrală a funcționalității,punctajul aferent persoanelor prejudiciate ar putea fi de 2 pentru fiecare zi de îngrijire medicală, iar valoarea unui punct ar reprezenta o zecime din cea a câștigului salarial mediu net lunar, determinat la nivelul anului 2010, ca fiind de 1407 lei.
Fără a găsi o similitudine perfectă între acest ghid referitor la daunele morale ce se pot acorda celor vătămați corporal în urma accidentelor de circulație și situația de față, instanța a reținut că leziunile suferite de către reclamant în urma incidentului nu au afectat recuperarea integrală a funcționalității, deoarece afecțiunile de care suferă în prezent reclamantul au alte cauze, iar conduita pârâtului a fost determinată de conduita provocatoare a reclamantului. Pentru considerentele arătate s-a apreciat că obligarea pârâtului la plata sumei de 800 lei cu titlu de daune morale către reclamant, este în măsură să acopere prejudiciul constând în suferința provocată acestuia, prin leziunile care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul P. M., la data de 15.07.2013, respectiv pârâtul V. L., la data de 11.07.2013.
Recursurile au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Prahova la data de 22.07.2013.
In motivarea recursului, reclamantul P. M. a menționat, că, in mod greșit, s-a reținut de către instanța de fond faptul că acțiunea pârâtului a fost determinată de atitudinea provocatoare a reclamantului, modul de calculare a cuantumului daunelor morale neavând în vedere decât faptul că s-au acordat reclamantului îngrijiri medicale pentru leziunile provocate de pârât, fără ca celelalte aspecte să fi fost reținute.
Referitor la cheltuielile de judecată, reclamantul a învederat faptul că, din eroare, asupra acestei cereri instanța de fond a omis să se pronunțe.
In drept, a invocat disp. art 312 C.pr.civ.
Prin recursul declarat, pârâtul V. L. a solicitat modificarea in tot a sentinței instanței de fond, in sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Astfel, acesta a arătat că, in mod greșit, instanța de fond a admis in parte cererea reclamantului, neținând seama de faptul că aceasta nu a fost dovedită, nefiind probat caracterul cert al prejudiciului moral încercat, consecințele sale negative și implicațiile pe planurile vieții sociale.
De asemenea, instanța de fond nu a reținut nici atitudinea conflictuală, provocarea exercitată de reclamant asupra pârâtului,singura probă in dovedirea susținerilor reclamantului fiind declarația dată de fratele acestuia.
Astfel, pârâtul a mai menționat faptul că, in cauză, acesta este cel prejudiciat, fiind hărțuit de reclamant, acesta formulând diverse plângeri împotriva sa, tăindu-i acoperișul casei, intrând peste acesta in imobilul său, adresându-i injurii.
In drept, a invocat disp. art. 304 pct. 9 c.pr.civ.
La data de 17.10.2013 pârâtul V. L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtul P. M. ca nefondat.
Referitor la primul motiv de recurs invocat de către reclamant, pârâtul a solicitat să se retina că reclamantul-recurent face doar simple afirmații in ceea ce privește starea conflictuala pe care pârâtul ar genera-o, aceste afirmații fiind eronate, nedovedite cu nici un mijloc de proba, din contra, reclamantul fiind cel care provoacă permanent scandaluri in cartier, fiind in relații tensionate cu toți vecinii (fapt probat cu declarațiile martorilor), el fiind cel care amenință pârâtul, făcându-i plângeri la locul de munca.
In ce privește cea de-a doua critică adusă sentinței instanței de fond, pârâtul a arătat faptul că, in mod corect, instanța de fond a aplicat prevederile art. 276 Vechiul Cod de procedura civila, pretențiile reclamantului fiind încuviințate doar in parte, operând astfel compensarea acestora.
Examinând recursul formulat, raportat la motivele invocate în cererea de recurs, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, prin prisma dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă si a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată ca recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
În ceea ce privește recursul reclamantului-recurent P. M., tribunalul reține că acesta a criticat sentința fondului arătând că în mod greșit, s-a reținut de către instanța de fond faptul că acțiunea pârâtului a fost determinată de atitudinea provocatoare a reclamantului, modul de calculare a cuantumului daunelor morale neavând în vedere decât faptul că s-au acordat reclamantului îngrijiri medicale pentru leziunile provocate de pârât, fără ca celelalte aspecte să fi fost reținute.
Critica este nefondată și va fi respinsă ca atare, având în vedere probatoriul administrat și în special depozițiile martorilor T. Iveniția și B. S., din care rezultă pe de o parte atitudinea reclamantului față de vecini, care poate fi catalogată ca provocatoare astfel cum corect a reținut și instanța fondului.
Totodată tribunalul reține că instanța fondului, raportat la conținutul depozițiilor martorilor audiați la propunerea reclamantului cât și la conținutul ordonanței procurorului și al certificatului medico-legal nr. 257/23.02.2011 a făcut o corectă apreciere a cuantumului daunelor acordate reclamantului, nefiind real că ar fi avut în vedere doar aspectele legate de zilele de îngrijiri medicale acordate reclamantului. Astfel, din considerentele sentinței recurate rezultă că instanța a analizat cererea sub toate aspectele invocate( vezi fila 4 sentință), iar în urma acestei analize a concluzionat că nu s-a făcut dovada urmărilor grave pretinse de reclamant motiv pentru care, corect s-a apreciat că solicitarea de obligare a pârâtului la plata sumei de_ lei cu titlu de daune morale este exagerată dar și nedovedită.
Tribunalul reține că și critica potrivit căreia instanța fondului ar fi omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată este nefondată, întrucât sub acest aspect reclamantul avea deschisă calea prevăzută de art. 2812 c.pr.civ. prin care putea cere completarea hotărârii.
Referitor la recursul declarat de pârâtul V. L., tribunalul reține că acesta a înțeles să critice sentința fondului, motivat de faptul că, in mod greșit, instanța de fond a admis in parte cererea reclamantului, neținând seama de faptul că aceasta nu a fost dovedită,nefiind probat caracterul cert al prejudiciului moral încercat, consecințele sale negative și implicațiile pe planurile vieții sociale; că nu s-a reținut nici atitudinea conflictuală, provocarea exercitată de reclamant asupra pârâtului, pârâtul fiind de fapt cel prejudiciat.
Criticile sunt nefondate și vor fi respinse ca atare. Astfel, nu se poate susține că cererea reclamantului nu ar fi fost dovedită în totalitate, față de existenta la dosar a ordonanței din 08.06.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria S. coroborată cu certificatul medico-legal sus indicat și de atitudinea procesuală a pârâtului față de aceasta, care corect a fost calificată de instanța fondului ca acceptare a soluției parchetului.
Așa cum deja am arătat instanța fondului a făcut o corectă apreciere a cuantumului daunelor acordate reclamantului, în raport de probatoriul administrat analizat inclusiv sub aspectele invocat de recurentul-pârât.
Nu sunt fondate nici susținerile referitoare la atitudinea provocatoare a reclamantului, care a și fost reținută de instanța fondului în considerentele sentinței pronunțate.
Concluzionând, pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art.312 c.pr.civ. va respinge recursurile declarate de recurentul - reclamant P. M. și recurentul - pârât V. L. M., ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurentul - reclamant P. M., domiciliat în S., ., județul Prahova și recurentul - pârât V. L. M., domiciliat în S., .. 2, județul Prahova, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.12. 2013.
Președinte, Judecători,
M. C. M. N. G. M.
Grefier,
E. M.
Red. GM/2 ex
Operator date cu caracter personal 5595
Dosar fond-_ - Judecătoria S.
Jf G. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1489/2013. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 1659/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
