Contestaţie la executare. Decizia nr. 1290/2013. Tribunalul PRAHOVA

Comentarii

0

Decizia nr. 1290/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 2486/310/2012

ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _ /212

DECIZIA CIVILĂ NR. 1290

Ședința publică din data de 25 septembrie 2013

Președinte: M. C.

Judecători: M. N.

G. M.

Grefier: E. M.

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta – intimată DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA cu sediul în Ploiești, .. 22, J. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 450/30.04.2013, pronunțată de Judecătoria S., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - contestatoare S. L. C. domiciliată în Bușteni, .. 12, județul Prahova.

Dezbaterile asupra contestației în anulare au avut loc în ședința publică din 18 septembrie 2013 și au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 25 septembrie 2013 când a decis următoarele:

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._/281/2012, contestatoarea S. L. C. în contradictoriu cu intimata DGFP PRAHOVA a formulat contestație la executare împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 5041/13.08.2012, solicitând admiterea în parte a contestației, anularea în parte a deciziei atacate și scoaterea de sub sechestru asigurător a imobilului proprietatea exclusivă a contestatoarei, respectiv apartamentul nr. 21 situat în Bușteni, .. 12, . (CF nr. 8425 – CF nou nr._-C1-U21).

În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că în cursul lunilor iulie - august 2012, soțul acesteia a fost verificat de către organele de inspecție fiscală din cadrul AIF Prahova în legătură cu desfășurarea unor tranzacții imobiliare susceptibile de plata TVA-ului și ca urmare s-a stabilit obligația de plată a sumei de 267.670 lei (debit și accesorii) însă, deși au stabilit că această activitate ar fi fost desfășurată numai de către soțul contestatoarei, ca unic titular al autorizațiilor de construcție, obligația de plată s-a stabilit pentru persoana impozabilă S. C. și S. L. C., contestatoarea precizând că nu a desfășurat nici un fel de activitate.

Contestatoarea a menționat că a fost emisă Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, punându-se sub sechestru și bunuri care îi aparțin exclusiv contestatoarei și nu soțului acesteia. Astfel, prin actul de partaj nr. 1823/29.06.2012 încheiat la BNP Ianachievici A. M., apartamentul nr.21 din Bușteni, ..12 . exclusivă a acesteia și în mod greșit a făcut obiectul măsurilor asigurătorii, respectiv sechestrului asigurător.

În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 399 Cod de procedură civilă.

În dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosar: înștiințarea pentru discuția finală din 13.08.2012, procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr._ din data de 13 august 2012, decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 5041 din data de 13 august 2012 (filele 5-22).

Intimata DGFP Prahova a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Ploiești și a depus la dosar copii de pe actele din dosarul de executare (filele 29-62).

Prin precizarea si completarea contestației la executare, depusă la termenul din 05.11.2012 (filele 102-104), contestatoarea a solicitat în principal anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr.5041/13.08.2012 precum și a măsurilor dispuse prin aceasta decizie, respectiv procesul verbal de sechestru nr._/2012, somația nr. 29/_ /_ și titlul executoriu nr._, emise în dosarul de executare deschis pe numele S. C., având nr._/29/_ /_, deoarece este nelegală neîndeplinind ca act administrativ cerințele prevăzute de dispozițiile art. 43 alin.2 Cod de procedură fiscală.

În subsidiar, contestatoarea a solicitat anularea în parte a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr.5041/13.08.2012 și scoaterea de sub sechestru asigurător a imobilelor proprietatea exclusivă a acesteia, respectiv apartamentul nr.20 situat în Bușteni ..12 .> apartamentul nr. 21 situat in Bușteni ..12 .> Contestatoarea a arătat că Decizia nr. 5041/2012 reprezintă în conformitate cu dispozițiile art. 41 Cod de procedură fiscală un act administrativ, iar acesta trebuie să îndeplinească cerințele art.43 alin.2 din Cod de procedură fiscală, printre care și precizarea motivelor de fapt. Aceste motive de fapt pentru care se pot dispune masurile asigurătorii trebuie să se circumscrie dispozițiilor art. 129 alin.2 Cod de procedură fiscală, respectiv să existe pericolul ca debitorul să se sustragă de la executare îngreunând-o în mod considerabil, să existe pericolul ca debitorul să își ascundă sau să-și risipească patrimoniul îngreunând astfel în mod considerabil executarea. Din acest punct de vedere Decizia nr.5041/2012 nu conține nici o mențiune în acest sens, ci doar aspectul legat de sumele ce ar putea fi datorate și care au fost estimate, nu stabilite printr-un proces verbal de control final, deoarece controlul fiscal s-a încheiat abia în 21.08.2012.

Contestatoarea a considerat că organul fiscal a exercitat acest drept cu încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești, cu atât mai mult cu cât pct.6.1 din Normele aprobate prin HG nr. 1050/2004 impun ca această apreciere să se realizeze pe bază de probe, în speță, intimata nedovedind cele susținute în actele fiscale întocmite.

Potrivit art. 17 pct.2 din Recomandarea 2007/7 a Comitetului de miniștri al Statelor Membre referitoare la o buna administrație, "actele individuale trebuie să fie motivate adecvat, cu indicarea motivelor de fapt și de drept pentru care au fost adoptate."

De asemenea, nemotivarea actului administrativ reprezintă o încălcare a dreptului constituțional al cetățeanului la informare in sensul art. 31 din Constituție. Dispoziția contestată a fost emisă la 13 august 2012, înainte de finalizarea controlului fiscal și emiterea unei eventuale dispoziții de impunere prin care să se stabilească o creanță certă, astfel încât și sub acest aspect este nelegală, deoarece nu poți dispune măsuri asigurătorii decât atunci când există o creanță certă.

S-au atașat cererii titlul executori nr._, somația nr.29/_ (filele 105-106).

Prin sentința civilă nr._/05.11.2012 a Judecătoriei Ploiești, s-a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Ploiești și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei S..

Pe rolul acestei instanțe dosarul a fost înregistrat sub nr._ .

Contestatoarea a mai depus la dosar un raport de evaluare a proprietății imobiliare teren-pădure, încheierea CF_ și un extras de carte funciară, plan de încadrare în zonă, certificat de urbanism, extrase de pe net privind valoarea terenurilor intravilane din Bușteni, planșe fotografice (file 9-31).

Direcția G. a Finanțelor Publice Prahova a formulat întâmpinare (file 36-40), prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că în urma verificărilor fiscale efectuate, la persoanele impozabile S. C. și S. L. C. au fost estimate TVA și accesorii aferente în suma totală de 267.670 lei, care nu au fost achitate în timpul controlului.

Din verificarea fotocopiilor după contractele de vânzare cumpărare, transmise de contribuabil, s-a constatat că în perioada august 2008 - decembrie 2011, persoana impozabilă a efectuat 53 de tranzacții imobiliare care intră sub sfera de aplicare a TVA, în valoare totală de 8.482.992 lei, din care 34 de tranzacții imobiliare cu apartamente în valoare de 8.480.856 lei și o tranzacție cu teren curți construcții în valoare de 2.136 lei.

Din analiza documentelor transmise, respectiv fotocopii ale contractelor de vânzare cumpărare, a rezultat că operațiunile efectuate de persoana impozabilă, privind livrări de apartamente și teren curți construcții, intră în sfera de aplicare a TVA, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 126 alin 1 din Codul fiscal.

Referitor la obligația înregistrării în scop de TVA, conform prevederilor art. 153 alin. 1, pct. 1 din Codul fiscal și a pct. 66 alin 1 si 2 din H.G. nr. 44/2004, in vigoare in anul 2007, persoana impozabila nu a solicitat înregistrarea ca plătitor in scopuri de TVA înainte de începerea activității economice ce implica operațiuni taxabile .

În aplicarea art. 153 alin. 1 din Codul fiscal, activitatea economică se consideră ca fiind începută din momentul în care o persoana intenționează să efectueze o astfel de activitate. Intenția persoanei trebuie apreciată în baza elementelor obiective, de exemplu, faptul ca aceasta începe să angajeze costuri și / sau să facă investiții pregătitoare necesare inițierii unei activități economice.

Aferent celor trei tranzacții impozabile din punct de vedere al TVA, la control a fost estimată TVA de plată în sumă de 144.145 lei, pentru care au fost calculate accesorii până la data de 13.08.2012 ( dobânzi și penalități) în sumă de 123.525 lei.

În temeiul art. 129 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, având în vedere ca s-a constatat existența pericolului ca debitorul să se sustragă de la urmărire ori să își ascundă sau să își risipească averea, precum și cuantumul sumei estimate, s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii.

Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cadrul efectuării de controale.

Măsurile asigurătorii dispuse de organele fiscale competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toata perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități.

Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, masurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.

Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii atacată a fost emisă cu respectarea întocmai a prevederilor legale, cuprinzând descrierea modalității în care s-a efectuat controlul fiscal, cu motivarea tuturor actelor de verificare dispuse și desfășurate, cât și descrierea tuturor aspectelor constatate și a rațiunilor pentru care s-a ajuns la concluziile consemnate în raportul de control.

De asemenea, în cuprinsul deciziei contestate a fost estimată și prezentată detaliat valoarea obligațiilor de plată estimate.

În ceea ce privește pericolul de sustragere, intimatul învederează instanței faptul că aprecierea acestui pericol, nefiind restricționată prin criterii legale limitative, a avut în vedere o multitudine de aspecte obiective și certe, pe care organele de control le-au constatat cu ocazia verificărilor.

Organele de control fiscale au avut în vedere atât conduita persoanei impozabile din timpul verificării, cat și amploarea controlului efectuat si cuantumul semnificativ al sumei estimate de plată.

Analizând actele și lucrările dosarului, Judecătoria S. a constatat următoarele:

Prin contestația la executare formulată inițial, cu respectarea prevederilor art.172-174 Cod pr. fiscală și art. 399 și urm Cod pr.civ. privind termenul de introducere a contestației, s-a solicitat anularea în parte a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 5041/13.08.2012 și scoaterea de sub sechestru asigurator a imobilului proprietatea exclusivă a a contestatoarei, respectiv a apartamentului nr.21 situat în Bușteni, .. 12 .. 8425( CF nr. nou_-C1-U21).

Se constată că prin decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 5042 emisă la data de 13.08.2012 s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra a două bunuri imobile, respectiv terenul pădure în suprafață de 8.691 mp. situat în intravilanul orașului Bușteni, Tarlaua 13, Parcelele P140/1, 139/1, 138/1, 135/1, jud. Prahova, în valoare de 296.523 lei conform contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 1196/25.11.2009 și apartamentul cu nr. 21 situat în Bușteni, ..12, ., a cărui valoare nu a fost estimată în cuprinsul acestui act (f. 8-22).

În cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii sunt dezvoltate pe larg motivele care au dus organul de administrare fiscală la stabilirea obligației de plată în sarcina contribuabilului S. C. a sumei totale de 267.670 lei conținând TVA, majorări de întârziere și penalități iar ca justificare a măsurii de punere sub sechestru s-a arătat că « vanturile și capacitatea de plată a contribuabilului sunt reduse, existând pericolul neachitării sumelor estimate ».

În baza a cestei dispoziții s-a emis ca act subsecvent procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr._ din aceeași dată, în care sunt identificate aceleași două imobile.

Nicăieri în cuprinsul acestor acte de executare silită nu se face referire la instituirea unui sechestru asupra apartamentului pretins sechestrat și care ar aparține exclusiv contestatoarei, menționat în cuprinsul completării la contestația la executare depusă la data de 5 noiembrie 2012, respectiv apartamentul cu nr.20 situat în Bușteni, ..12, . la care se solicită în subsidiarul acestei cereri, scoaterea de sub sechestru.

Tot prin aceeași completare la acțiune contestatoarea a solicitat anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 5041/13.08.2012, precum și a măsurilor dispuse prin această decizie, respectiv procesul verbal de sechestru nr._/2012, somația nr. 29/_ /_ și titlul executoriu nr._, emise în dosarul de executare deschis pe numele soțului acesteia S. C., deoarece este nelegală, neîndeplinind ca act administrativ cerințele prev. de art. 43 alin.2 Cod pr.fiscală.

Toate documentele arătate îl privesc pe contribuabilul S. C., împotriva căruia s-a emis titlul executoriu nr._(f.105) și somația nr. 29/_ /_ (f.106).

Împotriva acestor acte nu a formulat contestație la executare numitul S. C..

Oricum se constată că toate actele invocate cuprind elementele menționate de dispozițiile art. 43 alin.2 din Codul de procedură fiscală

Măsurile de instituire a sechestrului asigurator o vizează și pe contestatoare ca proprietar alături de soțul său a terenului pus sub sechestru (f. 9-21 din dosarul acestei instanțe) și ca pretins proprietar exclusiv ( însă nedovedit) al apartamentului pus sub sechestru.

De aceea se apreciază ca fiind dovedit interesul contestatoarei în a contesta exclusiv măsurile de instituire a sechestrului asigurator.

Potrivit art. 129 alin.2 din Codul de procedură fiscală, “Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.

(3) Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.”

În speță, organul de executare fiscală a luat măsura de instituire a sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile arătate odată cu măsura de instituire a popririi asiguratorii pe toate conturile debitorului deschise la UNICREDIT Ț. BANK, BCR INTESA SAN PAOLO ROMANIA SA, BANCA TRANSILVANIA, BANCA ROMÂNEASCĂ SA, BCR, RAIFFEISEN BANK SA, BRD GROUP SOCIETE GENERALE SA(f. 31-45).

Pentru a justifica măsurile asiguratorii dispuse, creditorul a invocat așa cum s-a arătat veniturile și capacitatea de plată reduse ale contribuabilului precum și pericolul neachitării sumelor estimate.

Se reține însă că nu s-a justificat măsura de instituire a sechestrului asupra bunurilor care depășesc cu mult prin valoarea lor, debitul calculat.

Se reține astfel că numai valoarea bunului imobil constituit din teren pădure în suprafață de 8.691 mp. situat în intravilanul orașului Bușteni, Tarlaua 13, Parcelele P140/1, 139/1, 138/1, 135/1, jud. Prahova, este menționat în actul de executare contestat ca având valoarea de 296.523 lei conform contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 1196/25.11.2009, valoare superioară debitului de 267.670 lei.

Mai mult, valoarea cestui teren a crescut până la data soluționării prezentei contestații., așa cum rezultă din evaluarea făcută de un evaluator profesionist la solicitarea contestatoarei (f. 9-16) și din estimările de preț pentru terenuri de aceeași categorie, situate în aceeași localitate, potrivit anunțurilor de pe internet(f. 26.-29).

În atare situație, instituirea sechestrului și asupra apartamentului apare ca o restrângere nemotivată a dreptului de proprietate al contestatoarei care nu își găsește justificare, mai ales că au fost instituite și măsuri de poprire a conturilor debitorului, fără a se dovedi care au fost sumele surprinse la data instituirii popririi, în aceste conturi, astfel că va fi admisă contestația la executare în parte.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 172-174 C.pr. fiscală și art. 399 și urm cod pr. civ., rap. la art. 129 alin.3 din Codul de procedură fiscală, prin sentința civilă nr. 450 pronunțata in ședința publica din data de 30.04.2013 Judecătoria S. a anulat în parte decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 5041/13.08.2012 și a scos de sub sechestru apartamentul nr. 21 situat în Bușteni, .. 12, ..

Împotriva sentinței civile nr. 450 /30.04.2013 a Judecătoriei S. a declarat recurs intimata DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA

Recurenta a arătat că in urma verificării fiscale efectuate la persoana impozabila soții S. C. si S. L. C. au fost estimate TVA si accesorii aferente in suma totala de 267.670 lei, care nu au fost achitate in timpul controlului.

Persoana impozabila a derulat activități economica, respectiv tranzacții imobiliare cu caracter de continuitate si nu a solicitat înregistrarea ca plătitor in scopuri de taxa pe valoarea adăugata înainte de începerea activității economice ce implica operațiuni taxabile si scutite de TVA, conform art. 141 alin. 2 lit. f din Codul fiscal.

Din verificarea fotocopiilor după contractele de vânzare cumpărare, transmise de contribuabil, s-a constatat ca in perioada august 2008 - decembrie 2011, persoana impozabilă a efectuat 53 de tranzacții imobiliare care intra sub sfera de aplicare a TVA, in valoare totala de 8.482.992 lei, din care:

-34 de tranzacții imobiliare cu apartamente in valoare de 8.480.856 lei;

-1 tranzacție cu teren curți construcții in valoare de 2.136 lei.

Persoana impozabilă a început activitatea economica angajând costuri si făcând investiții pregătitoare la data când s-a început construirea a doua imobile situate ia adrese diferite in orașul Bușteni, . respectiv, A. Ipatescu.

1. Imobilul situat in orașul Bușteni, . fost edificat in baza autorizației de construire nr. 143/11.07.2007, eliberata de Primăria Bușteni, pentru executarea lucrărilor de construire imobil apartamente P+ 2E + M, fiind finalizat la data de 20.12.2007. Terenul pe care a fost edificat imobilul a fost cumpărat de la Consiliul Local al orașului Bușteni.

Conform actului de apartamentare autentificat cu nr. 1886/08.08.2008 imobilul a fost dezmembrat in 17 apartamente, vândute in perioada august 2008 - aprilie 2009, existând astfel 17 livrări de bunuri.

Valoarea declarata pentru executarea lucrărilor de construcții a fost de 707.235 lei si 2000 lei organizare șantier, iar valoarea veniturilor obținute, conform contractelor de vânzare cumpărare a fost de 5.520.839 lei.

2. Imobilul situat in orașul Bușteni, . fost edificat in baza autorizației de construire nr. 79/17.04.2008 pentru executarea lucrărilor de construire imobil de locuințe D+P+E+Em+ M, regim final D+P+E+Em+ 2M.

Terenul pe care a fost edificat imobilul a fost achiziționat de la Cirjoi C. M. si Cirjoi O.. Autorizația de construire a fost eliberata pe numele Cirjoi C. M., transferata către persoana impozabilă S. prin declarația notariala autentificata nr. 2201/04.12.2008.

Imobilul a fost dezmembrat in 21 de apartamente, din care au fost vândute un număr de 18 apartamente in perioada decembrie 2009 - decembrie 2011, fiind efectuate astfel un număr de 18 livrări de bunuri imobile.

Valoarea declarata pentru executarea lucrărilor de construcție a fost de 927.700 lei, iar valoare veniturilor obținute a fost de 2.960.017 lei.

Din punct de vedere al prevederilor art. 127 alin. 1 si 2 din Codul fiscal, din analiza documentelor prezentate, s-a reținut ca persoana impozabila a inițiat încă din luna iulie 2007 a activitate economica, respectiv demararea construcției unui imobil situat in Bușteni, .. 12A, imobil dezmembrat in 17 apartamente, acestea fiind vândute către terțe persoane fizice.

Activitatea economica a fost continuata prin construirea imobilului de locuințe din Bușteni, .. 12, dezmembrat in 21 de apartamente, din care au fost vândute 18 către diverse persoane fizice si juridice, rezultând astfel obținerea de venituri cu caracter de continuitate.

Din analiza documentelor transmise, respectiv fotocopii ale contractelor de vânzare cumpărare, a rezultat ca operațiunile efectuate de persoana impozabila, privind livrări de apartamente si teren curți construcții, intra in sfera de aplicare a TVA, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 126 alin 1 din Codul fiscal.

Referitor la obligația înregistrării in scop de TVA, conform prevederilor art. 153 alin. 1, pct. 1 din Codul fiscal si a pct. 66 alin 1 si 2 din H.G. nr. 44/2004, in vigoare in anul 2007, persoana impozabila nu a solicitat înregistrarea ca plătitor in scopuri de TVA înainte de începerea activității economice ce implica operațiuni taxabile .

In aplicarea art. 153 alin. 1 din Codul fiscal, activitatea economica se considera ca fiind începuta din momentul in care o persoana intenționează sa efectueze o astfel de activitate. Intenția persoanei trebuie apreciata in baza elementelor obiective, de exemplu, faptul ca aceasta începe sa angajeze costuri si / sau sa facă investiții pregătitoare necesare inițierii unei activități economice. In cazul construirii de bunuri imobile de către persoanele fizice, in vederea vânzării, activitatea economica este considerata începuta in momentul in care persoana fizica respectiva intenționează sa efectueze o astfel de activitate, iar intenția persoanei respective trebuie apreciata in baza elementelor obiective, de exemplu, faptul ca aceasta începe sa angajeze costuri si / sau sa facă investiții pregătitoare necesare inițierii activității economice. Activitatea economica este considerata continua din momentul începerii sale, incluzând si livrarea bunului sau părților din bunul imobil construit, chiar daca este un singur bun imobil - pct. 3 alin. 4 si 5 al Titlului VI din H.G. nr. 44/2004.

Având in vedere ca persoana impozabila a inițiat a activitate economica in anul 2007, avea obligația sa se înregistrează ca plătitor de TVA înainte de realizarea unor astfel de operațiuni.

Din tranzacțiile efectuate, doar 3 îndeplinesc condițiile necesare pentru a fi taxabile din punct de vedere al TVA, si anume:

-vânzarea apartamentului cu nr. 4, situat in Bușteni, .. 12 A, parter. Prețul vânzării a fost de 120.100 E ( 416.975 lei ). Apartamentul nr. 4 este construcție noua, având in vedere ca data primei ocupări a fost 20.12.2007 conform procesului verbal de recepție nr._, iar livrarea a fost efectuata in luna august 2008, rezultând faptul ca operațiunea este taxabila din punct de vedere TVA;

-apartamentul nr. 10 situat in Bușteni, .. 12, fiind construcție noua;

-terenul in suprafața de 238 mp, care la momentul vânzării avea destinația de curți construcții, fiind situat in intravilanul localității Bușteni.

Aferent celor trei tranzacții impozabile din punct de vedere al TVA, la control a fost estimata TVA de plata in suma de 144.145 lei, pentru care au fost calculate accesorii pana la data de 13.08.2012 ( dobânzi si penalități) in suma de 123.525 lei.

In temeiul art. 129 alin. 2 din Codul de procedura fiscala, având in vedere ca s-a constatat existenta pericolului ca debitorul sa se sustragă de la urmărire ori sa își ascundă sau sa își risipească averea, precum si cuantumul sumei estimate, s-a dispus instituirea masurilor asigurătorii.

Aceste masuri pot fi luate si înainte de emiterea titlului de creanța, inclusiv in cadrul efectuării de controale.

Masurile asigurătorii dispuse de organele fiscale competente, daca nu au fost desființate in condițiile legii, rămânând valabile pe toata perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități.

Odată cu individualizarea creanței si ajungerea acesteia la scadenta, in cazul neplății, masurile asigurătorii se transforma in masuri executorii.

Decizia de instituire a masurilor asigurătorii atacata a fost emisa cu respectarea întocmai a prevederilor legale, cuprinzând descrierea modalității in care s-a efectuat controlul fiscal, cu motivarea tuturor actelor de verificare dispuse si desfășurate, cat si descrierea tuturor aspectelor constatate si a rațiunilor pentru care s-a ajuns la concluziile consemnate in raportul de control.

De asemenea, in cuprinsul deciziei contestate a fost estimata si prezentata detaliat valoarea obligațiilor de plata estimate.

In ceea ce privește pericolul de sustragere, recurenta a învederat faptul ca aprecierea acestui pericol, nefiind restricționată prin criterii legale limitative, a avut in vedere o multitudine de aspecte obiective si certe, pe care organele de control le-au constatat cu ocazia verificărilor. Organele de control fiscale au avut in vedere atât conduita persoanei impozabile din timpul verificării, cat si amploarea controlului efectuata si cuantumul semnificativ al sumei estimate de plata.

In motivarea sentinței, instanța de fond a reținut ca toate documentele îl privesc pe contribuabilul S. C., stare de fapt neadevărata.

Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. 5041/13.08.2012 a fost emisa pe numele ambilor soți, "persoana impozabila S. C. SI S. L. C.", aceștia desfășurând împreuna tranzacții imobiliare.

In situația in care Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. 5041/13.08.2012 ar fi fost emisa numai pe numele contribuabilului S. C., d-na S. L. C. nu ar fi avut calitate procesuala activa, iar acțiunea ar fi fost respinsa ca introdusa de o persoana fără calitate procesuala activa.

O alta critica adusă sentinței instanței de fond vizează faptul ca nu a fost dovedita calitatea de proprietar exclusiv al apartamentului scos de sub sechestru a contestatoarei ( stare de fapt confirmata si de instanța ). astfel încât apare ca forțată scoaterea de sub sechestru a apartamentului nr. 21.

F. de cele arătate, recurenta – intimată a solicitat admiterea prezentului recurs așa cum a fost formulat si pe fond, respingerea contestației ca neîntemeiata.

Tribunalul, examinând cauza, in raport de situația de fapt reținută, de probele administrate in cauză, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 304 si 3041 c. p. c. ținându-se seama de dispozițiile legale incidente in cauza, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

În urma verificărilor efectuate cu privire la persoana impozabilă, soții S. C. si S. L. C. recurenta - intimată DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA a constatat ca in perioada august 2008 - decembrie 2011, persoana impozabilă a efectuat 53 de tranzacții imobiliare care intra sub sfera de aplicare a TVA, in valoare totala de 8.482.992 lei, din care:

-34 de tranzacții imobiliare cu apartamente in valoare de 8.480.856 lei;

-1 tranzacție cu teren curți construcții in valoare de 2.136 lei.

Din toate aceste tranzacții efectuate, doar 3 îndeplinesc condițiile necesare pentru a fi taxabile din punct de vedere al TVA, si anume:

-vânzarea apartamentului cu nr. 4, situat in Bușteni, .. 12 A, parter. Prețul vânzării a fost de 120.100 E ( 416.975 lei ). -- vânzarea apartamentului nr. 10 situat in Bușteni, .. 12 și

-vânzarea terenului in suprafața de 238 mp, situat in intravilanul localității Bușteni.

Aferent celor trei tranzacții impozabile din punct de vedere al TVA, la control a fost estimata TVA de plata in suma de 144.145 lei, pentru care au fost calculate accesorii pana la data de 13.08.2012 ( dobânzi si penalități) in suma de 123.525 lei.

Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. 5041/13.08.2012 a fost emisa pe numele ambilor soți, "persoana impozabila S. C. SI S. L. C.", întru-cât aceștia au desfășurat împreună tranzacțiile imobiliare susmenționate, fără a solicita anterior începerii acestor activități, înregistrarea ca plătitor de TVA, conform art. 153, alin. 1 coroborat cu 141, alin. 2, lit. f din legea nr. 571/ 2003 privind Codul Fiscal.

Prin urmare obligația fiscală, astfel născută din vânzarea a trei bunuri deținute în comun de soții S., este comună, până la proba contrară, probă ce nu s-a făcut în prezenta cauză. De altfel, contestatoarea intimată și nici soțul acesteia nu au contestat niciodată această împrejurare, caracterul comun al datoriei fiscale, contestatoarea fiind nemulțumită de instituirea masurilor asigurătorii nr. 5041/13.08.2012 asupra unui bun, apartamentul nr. 21 situat în or. Bușteni, .. 12, blocul B, despre care susține că este proprietatea sa exclusivă, prin actul de partaj nr. 1823/ 29.06.2012 încheiat la BNP Inachievici A. M..

Tribunalul reține că intimata – contestatoare a depus în recurs, în copie actul de partaj prin bună învoială, încheiat de acesta cu soțul său, S. C. și autentificat la BNP sub nr. 1823 din 29.06.2012, act prin care părțile semnatare au convenit ca începând cu data autentificării actului intimata – contestatoare să preia în deplină proprietate și exclusivă posesie cota de 1/2 a soțului său, S. C., devenind în acest fel proprietara exclusivă a trei apartamente printre care și apartamentul nr. 21 situat în or. Bușteni, .. 12, blocul B, fără plata vreunei sulte, act intabulat în Cartea Funciară, potrivit extrasului de carte funciară, la 03.07.2012. Având în vedere conținutul acestui act cât și data întocmirii lui, tribunalul reține că acesta a fost încheiat pro cauza, în scopul vădit de a frauda creditorul.

De altfel, la fond, acest act nici nu a fost depus de către intimata - contestatoarea, acesta fiind depus pentru prima dată la dosarul de recurs.

De asemenea, tribunalul reține că susținerea instanței de fond în sensul că nu se justifică măsura instituirii sechestrului și asupra apartamentului 21 întrucât fiind sechestrat și un terenul pădure situat în intravilanul orașului Bușteni, T 13, parcelele 140/1, 139/ 1, 138/1, 135/1, care este evaluat potrivit actului de dobândire, autentificat sub nr. 1196/25.11.2009, la suma de 296.523 lei, acesta acoperă valoarea debitului de 267.670 lei, este nefondată.

Tribunalul are în vedere că din anul 2009, anul dobândirii terenului - pădure și până la data deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. 5041/13.08.2012, prețurile tranzacționate pe piața liberă a bunurilor imobile au avut o evoluție descrescătoare, astfel încât măsura dispusă de creditoare, în sensul de a aplica sechestru și asupra apartamentului în discuție nu excede dispozițiilor legale ce reglementează emiterea acestuia act, art. 129 alin. 2, 172, 174 din Codul de procedură fiscală ci dimpotrivă reprezintă o aplicare în limitele legii a “dreptul organului fiscal de a lua măsuri de indisponibilizare și conservare a bunurilor debitorului când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea."

Tribunalul constată de asemenea că această măsură este temeinică și în raport de conduita anterioară a intimatei – contestatoare și a soțului acesteia, care, în perioada supusă controlului, august 2008 - decembrie 2011, au efectuat în total un număr de 53 de tranzacții imobiliare.

Concluzionând, pentru considerentele ce preced, tribunalul privește recursul de față ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 Cod pr.civilă îl va admite ca atare, în cauză fiind incidente motivele de modificare a sentinței prev.de art.304 pct.9 și art.304¹ Cod pr.civilă.

Pe cale de consecință va modifica in tot sentința recurata, respectiv, sentința civila nr. 450/30.04.2013, pronunțată de Judecătoria S., în dosarul nr._, în sensul că va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurenta – intimată DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA cu sediul în Ploiești, .. 22, J. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 450/30.04.2013, pronunțată de Judecătoria S., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - contestatoare S. L. C. domiciliată în Bușteni, .. 12, județul Prahova, și în consecință:

Modifică în tot sentința recurată, în sensul că respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25.09.2013.

	Președinte,	Judecător,	Judecător,
	M. C.	M. N.	G. M.
	Grefier,
	E. M.
Operator date cu caracter personal 5595
RedN.M../tehnored.M.E.
3 ex./ 26.11.2013
d.f. nr._
j.f. P. M. G.

← Legea 10/2001. Sentința nr. 2938/2013. Tribunalul PRAHOVA		Contestaţie la executare. Hotărâre din 21-03-2013, Tribunalul... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Legea 10/2001. Sentința nr. 2938/2013. Tribunalul PRAHOVA Contestaţie la executare. Hotărâre din 21-03-2013, Tribunalul PRAHOVA Fond funciar. Decizia nr. 744/2013. Tribunalul PRAHOVA Pretenţii. Hotărâre din 22-03-2013, Tribunalul PRAHOVA Contestaţie la executare. Decizia nr. 500/2013. Tribunalul PRAHOVA