Fond funciar. Decizia nr. 744/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 744/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 4824/204/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 744
Ședința publică din data de 22 Aprilie 2013
PREȘEDINTE – C.-A. M.
JUDECĂTORI – N. C.
F.-L. ȘALAR
GREFIER – M.-D. B.
Pe rol fiind judecarea recursurilor civile declarate de recurenții-reclamanți D. V., D. I. C. și D. I. S.-M., toți domiciliați în Băicoi, ., județ Prahova și recurentul-pârât D. GH. D., domiciliat în Băicoi, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 224/28.01.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, împotriva intimaților-pârâți C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR BĂICOI, cu sediul în Băicoi, ., județ Prahova, C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, D. I., domiciliat în București, .. 39, ., ., I. C. și I. I., ambii domiciliați în Băicoi, ., județ Prahova, P. V., domiciliată în Băicoi, ., județ Prahova, D. C. D., domiciliat în Băicoi, ., județ Prahova și D. I. A., domiciliat în Băicoi, ., județ Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15 aprilie 2013, declarațiile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 22 aprilie 2013, când a dat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr. _ /2011 reclamanții D. V., D. I C. și D. I STELUȚA-M. au chemat în judecată pe pârâții C. locală de aplicare a L.18/91 din cadrul Primăriei Băicoi, C. JUDEȚEANĂ de APLICARE a L18/91 PRAHOVA, D. GH. D., D. I., I. C., I. I., P. V., D. C.-D. și D. I.-A., pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._ din 16.09.2008 eliberat de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Prahova prin care s-a restituit în mod nelegal suprafața de 3900 mp intravilan pe numele defunctei D. Luxandra și al pârâtului D. D. ca moștenitori ai lui D. G., acest teren fiind bun propriu al defunctei D. Luxandra, constatarea nulității absolute parțiale a proceselor-verbale nr. 2032 din 12.04.2007, întrucât D. Luxandra a decedat în anul 1995 nefiind pusă în posesie, iar procesul verbal are ștersături și diferă de conținutul titlului de proprietate eliberat.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că părinții/socrii/bunicii autorului lor și al pârâților, D. G. și D. Luxandra, au fost membrii CAP, D. Luxandra a primit la căsătorie de la mama sa L. E. terenul de cca 3900 mp trecut în rolul agricol al soțului său D. G. acesta fiind „cap de familie”. La momentul reconstituirii dreptului de proprietate, D. Luxandra a solicitat terenul ce îl avea moștenire de la mama sa L. E., indicând RA Vol. 7/52 și în mod greșit s-a eliberat un singur titlu de proprietate pe numele soțului său, fiind trecuți moștenitorii D. R., în calitate de soție supraviețuitoare, și fiul D. D..
Reclamanții au mai arătat că, în cadrul procesului de partaj succesoral, cotele părți diferă raportat la faptul că pentru tată doar D. D. a solicitat reconstituire în temeiul Legii 18/1991, astfel că drepturile părților în temeiul titlului de proprietate contestat sunt evident prejudiciate prin aplicarea Legii 18/1991.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. III lit. a pct. ii și/sau iv, în subsidiar, din Legea 169/1997.
În dovedirea cererii, reclamanții au solicitat înscrisuri, interogatoriu, expertiză de specialitate și alte probe conform art.138/2 C.proc.civ.
La dosar au fost depuse în copie: adresa nr. L577 din 25.06.2012 emisă de Primăria Orașului Băicoi, cererea nr. 6904/5.04.1991, schițe parcelare, titlul de proprietate nr._ din 16.09.2008 eliberat de C. Județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, procese-verbale de punere în posesie, adeverința nr. 518/10.10.1991, adresa nr. 577/02.07.2012 (f. 7-22).
C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar a Orașului Băicoi a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că defunctul D. G. a figurat în registrul agricol vol. 6 poz.152 din anii 1959-1963 cu următoarele terenuri: teren arabil 0,25 ha B., teren arabil 0,50 ha M., teren arabil 0,50 ha Acasă. A fost membru CAP și i s-a reconstituit drept de proprietate conform Legii 18/1991 pentru suprafața de 1,25 ha, pentru def. D. G., cu moștenitorii D. Luxandra și D. D..
Actele care au stat la baza eliberării titlului de proprietate au fost: cererea de reconstituire nr. 6904/1991, cererea de reconstituire nr. 2970/1991, registrul agricol din anii 1959-1963, adeziune CAP nr.149 HCJ 99/1991, anexa 3 poz. 280 HCJ nr. 7847/2010, cererea L1072/2008, p.v. de punere în posesie nr. 2032/2007, schițe plan.
Cererea a fost întemeiată pe disp.115 C.proc.civ.
Pârâtul D. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că pe rolul Judecătoriei Câmpina s-a aflat dosarul civil_ care are ca obiect partajarea averii succesorale rămase de pe urma defunctului D. G. decedat la data de 23.10.1984 și defunctei D. Luxandra, teren în suprafață de 1,25 ha situat în orașul Băicoi conform titlului de proprietate nr._ din 16.09.2008. Prin sentința civilă nr. 244/25.01.2012 a Judecătoriei Câmpina s-a dispus admiterea acțiunii și omologarea Variantei de lotizare Anexa 2 din raportul de expertiză refacere ing. P. D..
La dosar s-au depus Sentința civilă nr. 244/25.01.2012 a Judecătoriei Câmpina și Sentința civilă nr. 2575 din 24.06.2009 a Judecătoriei Câmpina și un set de acte (f.50-72).
Pârâtul D. I. A. a formulat întâmpinare (f. 73) prin care a solicitat constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate nr._ din 16.09.2008 eliberat de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Prahova, constatarea nulității parțiale a proceselor verbale nr.2032/12.04.2007, cu cheltuieli de judecată.
Instanța a admis și administrat probe cu înscrisuri, respingând probele cu expertiză topometrică și interogatorii ca neconcludente după depunerea la dosar a înscrisurilor în legătură cu prezenta cauză de către părți și atașarea dosarului nr._ al Judecătoriei Câmpina .
Prin Sentința civilă nr. 224 din 28.01.2013, Judecătoria Câmpina a respins acțiunea formulată de reclamanții D. V., D. I C. și D. I Steluța-M., ca neîntemeiată.
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că prin Sentința civilă nr. 2575/24.06.2009 pronunțată în Dosarul nr.1274/2009 al Judecătoriei Câmpina s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că potrivit adeziunii formulate de defunctul D. G. la data de 6.10.1961, acesta s-a înscris în cadrul gospodăriei agricole cu suprafața de 0,25 ha teren arabil, situat în tarlaua ce aparținea Întovărășirii 1 Mai Ț. (f. 144), iar din registrul agricol rezultă că defunctul era înregistrat cu suprafața totală de 1,25 ha, din care 0,25 ha arabil în pct. „La B.”, 0,50 ha arabil în pct. „La M.” și 0,50 ha arabil și curți construcții în pct. „Acasă” (f.145).
La data de 24.10.1984 a decedat bunicul D. G., cu ultimul domiciliu în orașul Băicoi, . și de pe urma acestuia au rămas ca moștenitori D. Luxandra, în calitate de soție supraviețuitoare, pârâții D. D., D. I., D. I., I. E., P. V., în calitate de descendenți, și D. Gh. G., în calitate de fiu decedat la data de 26.07._ .
Din certificatul de moștenitor nr. 110/2006 rezultă că la data de 22.12.1995 a decedat și D. Luxandra, în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei s-a menționat dreptul de 1/4 din terenul în suprafață de 1,25 ha situat în orașul Băicoi, dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate conform adeverinței nr. 518/1991.
Prin cererea nr. 2979 din 12.03.1991 adresată Primarului Orașului Băicoi, pârâtul D. Gh. D. a solicitat atribuirea unei suprafețe de teren în vederea cultivării, iar prin cererea 6904 din 5.04.1991, autoarea reclamantului, D. Luxandra, a solicitat punerea în posesie asupra terenului în suprafață de 1,25 ha, pe care l-a avut în proprietate împreună cu soțul său D. G., conform registrului agricol.
Ca urmare a cererilor formulate de D. D. și D. Luxandra, prin adeverința nr. 518/1991 emisă de C. locală Băicoi s-a stabilit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1,25 ha și a fost emis procesul verbal de punere în posesie nr. 2032 din 12.04.2007 pentru suprafața totală de 1 ha și 2500 mp, în baza acestuia a fost emis titlul de proprietate nr._ din 16.09.2008
În conformitate cu disp. art. 11 alin. 3 din Legea 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, care, potrivit alin. 4 al aceluiași articol, modificat prin Legea 29/1991, se introduce și se înregistrează la primărie în termen de 45 zile de la data intrării în vigoare a legii. Acest termen este de decădere și nu poate fi suspendat sau întrerupt și este incompatibil cu instituția repunerii în termen.
Cererea pentru stabilirea dreptului de proprietate se face însă în nume propriu, cu indicarea calității de moștenitor și pe baza actelor care să stabilească suprafața de teren ce urmează a fi avută în vedere de comisia locală pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Susținerea numitului D. D. privind gestiunea de afaceri, în sensul că cererea a fost formulată pentru toți moștenitorii, nu este aplicabilă în raport de dispozițiile Legii 18/1991, iar simpla calitate de moștenitor, fără formularea unei cereri în condițiile Legii 18/1991, nu justifică solicitarea reclamantului de a fi anulat titlul de proprietate.
Din actele depuse la dosar de către C. L. nu rezultă că reclamantul a formulat cerere în baza Legii 18/1991 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1 ha și 2500 mp deținut de defunctul D. G., iar cererea formulată de autoarea reclamantului D. Luxandra a fost formulată în nume propriu și reclamantul va dobândi cota ce îi revine din succesiunea acesteia, întrucât nu a formulat cerere la Primăria orașului Băicoi.
În același timp, art. 13 alin. 2 din Legea 18/1991 prevede că în cazul terenurilor care nu s-au găsit în circuitul civil, moștenitorii sunt repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor, ei fiind considerați că au acceptat succesiunea prin cererea pe care o fac comisiei locale de aplicare a Legii 18/1991.
Având în vedere cele reținute mai sus, instanța de fond a constatat că celelalte părți nu au formulat o cerere în baza Legii 18/1991 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut autorului lui, D. G., această cerere fiind formulată doar de autoarea D. Luxandra și D. D. (f. 186, 187 dosar atașat), astfel că instanța a reținut că în mod corect a fost emis titlul de proprietate nr._ din 16.09.2008 pentru moștenitorii care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Titlul de proprietate contestat este eliberat pentru suprafața de 1,25 ha solicitată prin cererea nr. 6904/05.04.1991, cu amplasamentele solicitate, care se regăsește în evidențele agricole vol. 6 poziția 152, anii 1959-1963 fila 17 dosar.
Terenul în suprafață de 3900 mp solicitat prin aceiași cerere de către D. Luxandra, pretins dobândit prin moștenire de la mama sa L. E., menționat în registrele agricole vol. 7 poziția 52, fila 8 dosar, care se regăsește în adresa menționată, fila 21 dosar, înscris în anii 1959 – 1963 în registrul agricol, nu face obiectul reconstituirii deoarece aceasta nu a fost membru CAP, iar acest teren nu face obiectul legii fondului funciar.
În consecință, față de amplasamentul terenului reconstituit de 1,25 ha, astfel cum rezultă din vecinătățile menționate în titlul de proprietate și procesul-verbal de punere în posesie contestat, fila 13 dosar nr. 2032/12.04.2007, semnat de una din persoanele îndreptățite la reconstituire, în calitate de locuitor pus în posesie, filele 13,14 dosar, instanța de fond a apreciat acțiunea ca neîntemeiată.
Din actele ce au stat la baza eliberării titlului de proprietate contestat rezultă că la data de 23.07.2008, prin cererea nr._/2008, petenții D. Gh. D., D. I., D. I., I. E., P. V., D. C., D. I. A. au solicitat Primăriei orașului Băicoi eliberarea titlului de proprietate în temeiul Adeverinței nr. 518 /1991 pentru terenul de 1,25 ha din tabelul anexă nr.1 poziția 518, și a procesului verbal de punere în posesie nr. 2032/12.04.2007 pentru aceiași suprafață, fila 61 dosar, deci cu amplasament acceptat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanți D. V., D. I. C. și D. I. Steluța-M., solicitând, în principal, casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare în vederea administrării de probatorii, iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței, cu reținerea spre rejudecare, și pe fond, să se admită acțiunea, iar pe fond să se dispună după cum urmează:
- constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._ din 16.09.2008 eliberat de către parata C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Prahova prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate in mod nelegal pentru suprafața de 3.900 mp, intravilan, pe numele defunctei D. Luxandra și al paratului D. D., ca moștenitori ai lui D. G., in realitate acest teren fiind bun propriu al defunctei D. Luxandra și fiind necesara reconstituirea in favoarea acesteia si nicidecum al soțului sau, „cap de familie,Temeiul de drept: art. III lit. a pct. ii, în principal si/sau IV în subsidiar, din Legea nr. 169/1997;
- constatarea nulității absolute parțiale a proceselor-verbale nr. 2032 din 12.04.2007 și, respectiv f.n. și dată, acte juridice care nu au fost însușite de către autoarea noastră, D. Luxandra, pe de o parte, aceasta nefiind pusă în posesie și nesemnându-le pentru că a decedat din anul 1995, iar acestea s-au întocmit ulterior, pe de altă parte pentru că au inadvertențe, ștersături și diferă în final de conținutul titlului de proprietate ca atare, eliberat, astfel cum este procedura, pe baza acestor înscrisuri.
De asemenea, recurenții-reclamanți au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenții au susținut că hotărârea instanței de fond este nulă câtă vreme judecătorul fondului ar fi trebuit sa se abțină în cauză întrucât a mai soluționat între aceleași părți cauza nr._, pe care a și atașat-o din oficiu dosarului de față, pe de o parte, iar pe de altă parte a încălcat disp. art. 6 pct. 1 din Convenția din 4 noiembrie 1950, pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, amendată prin Protocoalele nr. 3, 5 si 8 și completată prin Protocolul nr. 2, semnată Ia R., dar și ale art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, cele ale art. 1 din Legea nr. 303/2004.
Rostul imparțialității este acela ca partea să nu fie nici avantajată, nici dezavantajată de judecător, hotărârea trebuie pronunțată și celelalte acte procedurale trebuind a fi îndeplinite doar potrivit legii și probelor de la dosar.
Pentru asigurarea neutralității judiciare, imparțialitatea presupune două elemente: lipsa oricărei prejudecăți și lipsa oricărui interes din partea judecătorului Potrivit Curții de la Strasbourg, abordarea care privește primul element al imparțialității trebuie sa constea într-o apreciere în concreto: trebuie analizată atât gândirea, cât și conduita judecătorului vizat, pentru a vedea dacă judecătorul și-a format mai înainte de a pronunța hotărârea o opinie în legătură cu modul de desfășurare și soluționare a cazului. Or, recurenții au fost absolut discriminați raportat la modalitatea standard procedurală a judecării cauzelor în general, a cauzelor de genul celei de față precum și raportat la toate cauzele aceluiași complet de judecată câtă vreme nu ni s-a încuviințat decât proba cu înscrisuri, printre care dosarul vechi în care se pronunțase și care de fapt și de drept „i-a format opinia" deja, motiv pentru care s-au respins toate celelalte probe solicitate ca fiind neconcludente.
Așadar, recurenților nu li s-a dat șansa de a administra probele necesare si utile, concludente în toate cauzele de acest fel, ceea ce înseamnă încălcarea dreptului la apărare și, pe cale de consecință, duce la nulitatea sentinței.
În ce privește capătul de cerere nr. 2 de cerere, instanța nu s-a pronunțat fiind nulă hotărârea conform art. 304 pct. 5 raportat la art. 261 pct. 5 C.proc.civ.
Motivarea sentinței recurate este reprezentată de reluarea motivării sentinței inițiale pronunțate de același judecător.
Cererea făcută de către D. Luxandra cu nr. 6904/1991 are penultimul paragraf: „De asemenea, mai solicit punerea în posesie cu suprafața de 3.900 m.p. moștenire de la mama mea, Lopataru E.. Aceasta suprafață se află în registrele agricole nr.7/1952". Judecătorul fondului n-a dorit să vadă cererea.
Judecătorul a dat eficiență maximă cererii nr. 2979/12.03.1991 a pârâtului D. G. D. care a solicitat teren în vederea cultivării. Se motivează că Lopataru E., mama lui D. Luxandra, n-ar fi fost membră CAP și că terenul nu face obiectul Legii nr.18/1991. Aici este clar o inadvertență câtă vreme terenul este în titlul de proprietate, deci a făcut și face obiectul Legii nr. 18/1991.
Pe de altă parte, punerea în posesie este obligatorie, prilej cu care persoanele trebuie să semneze și să primească procesul-verbal și schița de plan. Or, defuncta D. Luxandra încetase ca persoană să mai existe, nu a semnat actul juridic respectiv, iar procesele-verbale emanate de la comisia locală diferă unele de altele, ceea ce nu se mai regăsește și în titlul de proprietate emis și ceea ce duce la nulitatea actului juridic inițial și a celui subsecvent.
Judecătorul fondului a arătat că, în concluzie, față de amplasamentul terenului reconstituit, astfel cum rezultă din vecinătățile din titlul de proprietate și procesul-verbal semnat de una din persoanele îndreptățite, va respinge cererea. Ar rezulta că respingerea capătului doi din acțiune este motivată prin acea „semnătură" a unuia dintre îndreptățiți.
C. L. a formulat o întâmpinare absolut eliptică prin care a lansat câteva apărări pe care instanța de judecată le-a îmbrățișat fără nici o rezervă sau cenzură și fără ca aceasta să producă integral documentația care a stat la baza reconstituirii dreptului în temeiul Legii 18/1991.
Or, terenul de 3.900 mp i-a aparținut autoarei recurenților, D. Luxandra, dobândit prin moștenire, deci fiind bun propriu. Registrul agricol este declarativ nu constitutiv de drepturi și în registrul agricol, cel puțin la Băicoi, „capul familiei" a fost asimilat, în mod covârșitor, cu titularul dreptului de proprietate, deși nu întotdeauna a fost așa, cel puțin nu în cazul de față.
În drept, recurenții au invocat dispozițiile: art. 7 și 13 din HCM nr. 1412/1958, nepublicat, privind registrul agricol, al HCM nr.1412 / 1958, art. 2 din O.G. nr.1 din 13 martie 1992 privind registrul agricol, publicat în M.O. nr. 60/7 apr. 1992; O.G. nr. 28/2008 privind registrul agricol, Legea nr. 98/2009 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 28/2008 privind registrul agricol din 8 aprilie 2009, M. OL 253/2009; art. 11, 12, 23, 27 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, consolidata la zi; art. 2 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, art. 5, 9, 11, 12, 33 H.G. nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor de fond funciar.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și pârâtul D. Gh. D., solicitând modificarea sentinței, în sensul obligării reclamanților la cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurentul-pârât a susținut că instanța de fond a încălcat prevederile art. 274 Cod procedură civilă și nu i-a acordat cheltuieli de judecată. În fața instanței de fond a solicitat obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat și a depus la dosar chitanța nr. 3 din 14.01.2013 emisă de A. P. C.. Avocat, astfel că, cererea reclamanților fiind respinsă, aceștia trebuiau să cadă în pretenții față de el, respectiv admiterea recursului și obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
La termenul stabilit, tribunalul a invocat, din oficiu, excepția tardivității recursului declarat de recurentul-pârât D. Gh. D..
Analizând, cu prioritate, în conformitate cu art. 137 alin. 1 C.proc.civ., excepția tardivității recursului declarat de recurentul-pârât D. Gh. D., tribunalul reține următoarele :
Cererea de recurs formulată de pârât a fost înregistrat la Judecătoria Câmpina la data de 19.02.2013.
Sentința recurată a fost comunicată recurentului-pârât la data de 01.02.2013.
Potrivit art. 301 C.proc.civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
În raport de data comunicării sentinței, de dispozițiile legale menționate, ultima zi de declarare a recursului a fost data de 18.02.2013.
Prin urmare, recursul declarat de pârât la data de 19.02.2012, este tardiv, astfel că tribunalul va admite excepția invocată din oficiu și, pe cale de consecință, va respinge acest recurs ca fiind tardiv formulat.
Analizând actele și lucrările dosarului, în vederea soluționării recursului declarat de recurenții-reclamanți, tribunalul reține următoarele :
Referitor la primul motiv de recurs invocat, privind imparțialitatea judecătorului fondului, tribunalul constată că nu există identitate între judecătorul care a pronunțat sentința recurată și cel care a pronunțat sentința în dosarul nr._, aspect ce rezultă din compararea părților introductive ale celor două hotărâri.
Pe de altă parte, recurenții nu au înțeles să formuleze o cerere de recuzare întemeiată pe acest motiv în condițiile și în termenul prevăzut de art. 29 C.proc.civ., astfel că acest motiv de recuzare nu poate fi primit direct în recurs. Cererea pe care aceștia au formulat-o în fața primei instanțe și a fost respinsă a privit alte motive decât cele invocate.
În ce privește modalitatea de structurare a motivării, tribunalul apreciază că nu există nici un motiv pentru care s-ar putea reține că judecătorul și-a încălcat obligația de imparțialitate. Reluarea considerentelor sentinței irevocabile pronunțate în dosarul nr._ a fost justificată de existența autorității de lucru judecat.
În consecință, acest motiv de recurs este neîntemeiat.
Cel de-al doilea motiv de recurs este, de asemenea, neîntemeiat. Astfel, în prezenta cauză, astfel cum instanța a reținut este incidentă puterea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 2575 din 24.06.2009 a Judecătoriei Câmpina. Or, în conformitate cu prevederile art. 1202 din Codul civil din 1864, nici o probă nu poate fi primită împotriva prezumției legale, când legea, în puterea unei asemenea prezumții, nu dă drept de a se reclama în judecată.
O asemenea prezumție legală este puterea de lucru judecat, potrivit art. 1200 pct. 4 C.civ. Puterea de lucru judecat cunoaște, astfel, două manifestări, aceea de excepție procesuală de fond peremptorie și cea de prezumție legală – deci un mijloc de probă pus la dispoziția părților și instanței de judecată pentru reținerea corectă a situației de fapt și de drept în judecarea cauzei.
Analizând elementele prevăzute de art. 1201 din Codul civil, tribunalul constată că ambele cauze au avut ca obiect constatarea nulității totale, respectiv parțiale, a titlului de proprietate nr._ din 16.09.2008, fiind între aceleași părți, dar în calități diferite. Pe de altă parte, motivele de nulitate sunt diferite, dar într-o strânsă legătură, nefiind întrunită condiția de identitate de cauză.
În raport de această situație, în cauză nu sunt întrunite condițiile necesare pentru incidența excepției puterii de lucru judecată, ci acelea pentru incidența prezumției legale menționate.
În concluzie, instanța de fond era obligată să dea incidență acestei prezumții legale, respectiv să rețină ca fiind intrate în puterea lucrului judecat acele considerente ce au determinat pronunțarea soluției pe fondul cauzei de către prima instanță investită. Totodată, în raport de dispozițiile art. 1202 alin. 2 C.civ., probele solicitate și respinse nu puteau fi primite pentru a se putea contrazice cele statuate în mod irevocabil prin sentința nr. 2575 din 24.06.2009.
În ceea ce privește susținerea că instanța de fond nu s-ar fi pronunțat asupra celui de-al doilea capăt de cerere, trebuie avut în vedere că, în conformitate cu art. 2812a C.proc.civ., o asemenea omisiune nu poate fi primită ca motiv de recurs. Pe de altă parte însă, tribunalul constată că cererea de chemare în judecată a fost respinsă în întregul său ca neîntemeiată, deci și în ce privește acest capăt de cerere.
De altfel, din considerentele sentinței rezultă că instanța de fond și-a motivat această soluție de respingere a celui de-al doilea capăt de cerere prin faptul că nu se constată inadvertențe între procesul-verbal de punere în posesie și titlul de proprietate.
Referitor la suprafața de 0,30 ha, aceasta face parte din întreaga suprafață de 1,25 ha reconstituită pe numele autorilor D. Luxandra și D. D., cu privire la care, prin Sentința civilă nr. 2575 din 24.06.2009, Judecătoria Câmpina a reținut că a aparținut autorului comun D. G. și că reconstituirea a fost legal făcută pe numele ambilor moștenitori.
În consecință, pentru a nu se încălca puterea de lucru judecat a sentinței menționate, nu poate fi primită susținerea recurenților în sensul că suprafața de 0,39 m.p. a fost bun propriu al defunctei D. Luxandra și că reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la aceasta trebuia făcută în mod exclusiv acesteia.
Pentru considerentele expuse, constatând că a răspuns integral criticilor formulate prin cererea de recurs, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., va respinge recursul recurenților-reclamanți ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității declarării recursului formulat de recurentul D. D..
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât D. GH. D., domiciliat în Băicoi, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 224/28.01.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR BĂICOI, cu sediul în Băicoi, ., județ Prahova, C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, D. I., domiciliat în București, .. 39, ., ., I. C. și I. I., ambii domiciliați în Băicoi, ., județ Prahova, P. V., domiciliată în Băicoi, ., județ Prahova, D. C. D., domiciliat în Băicoi, ., județ Prahova și D. I. A., domiciliat în Băicoi, ., județ Prahova, ca fiind tardiv formulat.
Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți D. V., D. I. C. și D. I. S.-M., toți domiciliați în Băicoi, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 224/28.01.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina și a tuturor încheierilor interlocutorii, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR BĂICOI, cu sediul în Băicoi, ., județ Prahova, C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, D. I., domiciliat în București, .. 39, ., I. C. și I. I., ambii domiciliați în Băicoi, ., județ Prahova, P. V., domiciliată în Băicoi, ., județ Prahova, D. C. D., domiciliat în Băicoi, ., județ Prahova și D. I. A., domiciliat în Băicoi, ., județ Prahova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 22.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C.-A. M. N. C. F.-L. Șalar
GREFIER,
M.-D. B.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red.F.L.Ș./tehnored. A.Ș.P.
2 ex./10.06.2013
Dos. f. nr._ - Judecătoria Câmpina
Jud. fond – Negoiasă V.
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 21-03-2013, Tribunalul... | Pretenţii. Hotărâre din 22-03-2013, Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
