Contestaţie la executare. Decizia nr. 780/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 780/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 18434/281/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 780
Ședința publică din data de 26.04.2013
PREȘEDINTE – N. C.
JUDECĂTORI – R. I. C.
– A. G. H.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții - contestatori F. R. și F. L. V., ambii domiciliați în Ploiești, ., ., . împotriva sentinței civile nr.4380/21.03.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata V. R. S.A. – SUCURSALA PLOIEȘTI cu sediul în, București, Sector 2, ., . 10 și intimații - terți popriți B. S.A. cu sediul în București, Sector 2, .. 6 A, B. ROMÂNEASCĂ S.A. BUCUREȘTI cu sediul în București, ., .>B. T. S.A. cu sediul în Cluj N., .. 8, jud. Cluj, B.R.D. G. SOCIETE GENERALE S.A. BUCUREȘTI cu sediul în București, Sector 1, .. 17, P. B. S.A. cu sediul în București, Sector 1, . - 64, ., R. B. S.A. cu sediul în București, Piața Charles De Gaulle nr. 15, ., 7, 8, U. Ț. B. BUCUREȘTI cu sediul în București, Sector 1, . - 26.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții - contestatori reprezentați de avocat P. D., intimata reprezentată de avocat F. V., lipsă fiind intimații – terți popriți.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenții – contestatori, prin apărător, depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri, conform borderoului prin care face dovada existenței unui litigiu înregistrat pe rolul Judecătoriei Ploiești prin care se stabilește suma de rambursat și solicită, în temeiul disp. art.244 alin. 1 pct.1 C.pr.civ., suspendarea judecății cauzei până la soluționarea respectivei cauze, conform certificatului de grefă depus la dosar, cauză ce are legătură cu prezentul litigiu.
Mai învederează instanței că obiectul cauzei este reprezentat de contestarea sumei pentru care a fost înființată poprirea, însă, suma nu a fost contestată, întrucât, are un credit de rambursat, iar banca execută această sumă.
Tribunalul pune în discuția părților proba cu înscrisuri solicitată de recurenții - contestatori în dovedirea cererii de recurs.
Intimata, prin apărător, învederează că nu se opune probei cu înscrisuri și depune la doar sentința civilă nr._/19.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, definitivă și irevocabilă, în care sunt aceleași părți și aceleași acte de executare de anulat, motiv pentru care solicită respingerea cererii de suspendare, recurenții solicitând să se constate existența unor clauze abuzive, iar imobilul este adjudecat, există un termen de judecată îndeplinit, iar în situația în care acțiunea va fi admisă, există instituția întoarcerii executării.
Tribunalul în temeiul disp. art.305 C.pr.civ. încuviințează părților proba cu înscrisuri noi.
Recurenții – contestatori, prin apărător, învederează că hotărârea depusă de intimată este o altă situație, întrucât, executarea silită asupra apartamentului a demarat, apartament ce face obiectul aceleiași executări, însă, în speță, se contestă suma, iar din actele depuse rezultă că se contestă clauzele contractuale.
Intimata învederează că, în prezenta cauză, nu se poartă discuții asupra sumei ce se solicită suspendarea, executarea privind apartamentul.
Tribunalul respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată, întrucât, în cauză nu sunt incidente disp. art.244 alin.1 pct. 1 C.pr.civ, contestația la executare în recurs se soluționează de urgență și cu precădere.
Pe rând, părțile învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat, probe de administrat în cauză și solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Tribunalul ia act de susținerile părților prin apărători în sensul de mai sus, în temeiul disp. art.150 C.pr.civ. consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Recurenții - contestatori, prin apărător, având cuvântul pe fondul cauzei solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, urmând a se dispune modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii contestației la executare, deoarece prima instanță nu a făcut referire în hotărârea atacată de faptul că intimata a recunoscut că suma de rambursat era în alt cuantum față de rata lunară de rambursat, cu precizarea că raportul de expertiză trebuia să mai cuprindă o variantă cu acest cuantum, conform recunoașterii intimatei de care, insistă că, instanța de fond nu a făcut referire.
A mai adus critici la soluția instanței de fond, față de expertiză, în ceea ce privește inexactitatea introducerii unor sume ce nu sunt prevăzute în contract de credit.
Instanța de fond a respins obiecțiunile la raportul de expertiză, variantele expertului sunt ca și cuantum, diferențiat față de instituția popririi, astfel încât contestația la executare trebuia admisă în parte, motiv pentru care solicită admiterea recursului, iar pe fond admiterea contestației, în subsidiar, solicită admiterea în parte a contestației, cu cheltuieli de judecată.
Intimata, prin apărător, având cuvântul pe fondul cauzei solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond raportat la criticile aduse potrivit cărora recurenții ar datora altceva decât ceea ce rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, creditul și dobânda aferentă pe care îl au de rambursat recurenții plus comisionul de risc cuantificat și suma totală de plată, înscrisuri însușite de părți prin semnătură.
Conform raportului de expertiză contabilă, există o diferență, expertul a calculat o sumă din care a rezultat o diferență față de numărul de zile calculate în raport cu penalitățile, respectiv 17 CHR, între suma solicitată de intimată și cea evidențiată în raportul de expertiză; cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ / 2010, contestatorii F. R. și F. L. V. au chemat în judecată pe intimata V. România S.A. – Sucursala Ploiești și terții popriți B. S.A., B. Românească S.A., B. T. S.A., B.R.D. G. Societe Generale S.A. București, P. B. S.A., R. B. S.A. și U. Ț. B. S.A. București, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea măsurii executării silite constând în înființarea popririi asupra conturilor contestatorilor, măsură abuzivă dispusă până la concurenta sumei de 87.191,17 C.H.F., precum și suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației.
În motivarea acțiunii, contestatorii au arătat că la data de 13.09.2007 s-a încheiat între aceștia, în calitate de debitori și intimata - creditoare V. R. S.A. convenția de credit nr._ pentru suma de 86.000 CHF, ocazie cu care s-a întocmit și un plan de rambursare al creditului contractat, având ca primă rată scadentă data de 17.10.2007, iar ultima dată a scadenței – respectiv achitarea creditorului – data de 17.09.2032.
Au mai precizat contestatorii că, întrucât, nu au ridicat întregul credit acordat dintr-odată (ci, au retras din acesta, sume lunare variabile în perioada septembrie 2007 – martie 2008), pentru această perioadă rata lunară de rambursare a creditului era oprită din sumele provenite din respectivul credit ce erau disponibile în contul său.
Ulterior, când au încasat creditul, în totalitate, începând cu luna aprilie 2008 și până în luna martie 2009, contestatorii au plătit, cu regularitate, rata lunară de cca. 600 CHF.
Totodată, contestatorii au învederat că, începând cu luna aprilie 2009, dat fiind o . probleme personale, precum și creșterea accentuată a cursului de schimb pentru moneda francului elvețian în care fusese contractat creditul, nu au mai reușit să achite, la data scadentă lunară întreaga rată, ci, doar sume variind între 100 și 500 CHF, astfel cum rezultă și din extrasul de cont.
Menționează contestatorii că, în cursul lunii septembrie 2010, fără a fi în niciun fel înștiințați oficial de către intimata - creditoare despre măsura executării întreprinse, au primit de la una din intimatele - terțe poprite, respectiv P. B. S.A. o adresă de înființare a popririi până la concurența sumei de 87.191,17 CHF, cu precizarea că determinarea acestei sume, ca de altfel și măsura înființării popririi este abuzivă și nelegală, de vreme ce cuantumul de 87.191,17 CHL este unul mai mare decât creditul contractat (de 86.000 CHF) și nu s-a luat în considerare faptul că, aproape 2 ani, au achitat cu regularitate rata lunară în cuantumul stabilit (cca. 600 CHF), iar ulterior au achitat, lunar, sume cuprinse între 100 - 500 CHF.
În ceea ce privește cel de al doilea capăt de cerere, dat fiind faptul că intimata - creditoare a luat o măsură abuzivă, cu atât mai mult cu cât în cuprinsul ratei lunare au fost incluse și comisioanele declarate nelegale, apreciază contestatorii că, raportat și la motivele expuse anterior, se impune suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației.
În drept, contestatorii au invocat disp.399 și urm. C.pr.civ.
În raport de susținerile contestatorilor F. R. și F. L. V., la termenul de judecată din data de 03.11.2010, terțul poprit P. B. S.A., prin reprezentantul său legal, a formulat, în baza art.115 – 118 C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, arătând că în data de 07.09.2010, a primit din partea intimatei adresa nr.9867 pentru înființarea popririi executorii asupra sumelor de bani aflate în conturile deschise la P. B. S.A., pe numele contestatorilor și, în aceste condiții, reprezentanții săi au procedat la verificarea în sistemul informatic de operare intern al Băncii, ocazie cu care s-a constatat faptul că, în speță, contestatorii figurează ca titular de conturi curente deschise la P. B. S.A.
Astfel, la data de 14.09.2010, reprezentanții băncii au formulat adresa de răspuns nr._ prin care au fost comunicate către creditorul - popritor V. România S.A. următoarele informații: confirmarea înființării popririi până la suma de 284.994,34 lei asupra sumelor existente sau viitoare în conturilor debitorilor; B. a indisponibilizat și virat suma de 41,04 lei din contul debitorului F. R., conform ordinului de plată atașat; soldul contului debitoarei F. L. V. la data înființării popririi era „0”.
Menționează terțul poprit că, astfel, și-a îndeplinit toate obligațiile legale în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă, acționând corect, în baza documentelor trimise de creditorul - popritor V. R. S.A.
La rândul său, la termenul de judecată din data de 03.11.2010 și intimata – creditoare S.C. V. România S.A. a formulat, în baza acelorași texte de lege, întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, arătând că, în ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, contestatorii nu au arătat care este pericolul și pierderea iminentă pentru aceștia și patrimoniul lor, ca efect al executării silite și nici nu s-a precizat temeiul legal pentru suspendare.
Arată intimata că, prin convenția de credit nr._/18.09.2007, contestatorii au contractat un credit în sumă de 86.000 CHF cu obligația rambursării în unități în valoare de 468,9 CHF scadente în data de 17 a fiecărei luni, conform graficului de rambursare eliberat contestatorilor și, urmare a neîndepliniri obligațiilor contractuale, banca a declarat creditul scadent anticipat, conform secțiunii 8, sens în care a notificat debitorii cu privire la suma totală de achitat la data de 11.05.2010 în cuantum de 85.809,47 CHF, cu mențiunea că, la această sumă, se vor adăuga dobânzile, comisioanele și penalitățile contractuale calculate până la data achitării efective a obligațiilor, precum și eventualele cheltuieli de executare silite, așa cum reiese din notificările nr.2501/11.05.2010, respectiv nr.2502/11.05.2010 comunicate contestatorilor în data de 13.05.2010.
Consideră intimata că valoarea creanței pe care banca o are împotriva contestatorilor se poate stabili, pe baza clauzelor contractuale, cu precizarea că, în sarcina băncii, nu există obligația de a notifica debitoarea și, fiind o creanță ce izvorăște dintr-un contract de credit, aceasta suporta modificări zilnice, prin acumularea de dobânzi penalizatoare.
Astfel, banca a formulat cerere de executare silită pentru suma totală de 85.924,71 CHF calculată ca debit la data de 15.06.2010, la care urmează a se calcula accesoriile contractuale până la ultimul act de executare și eventuale cheltuieli de executare și, urmare a cererii de executare silite, s-a format la Corpul Executorilor Bancari dosarul de executare nr.182/PF/2009, printre măsurile întreprinse fiind și aceea că executorul a emis procesul - verbal de stabilire a debitului nr.182/PF/2009 din data de 03.09.2010, adresa de înființare a popririi nr.302/BC/03.09.2010.
Referitor la debitul pentru care s-a încuviințat executarea silită, intimata a învederat că acesta reiese, cu claritate, din notificările emise la data de 11.05. 2010, pe numele contestatorilor, notificări în cuprinsul cărora este menționată suma de 85.809,47 CHF la care se vor adăuga dobânzile, comisioanele și penalitățile contractuale calculate până la data achitării efective a obligațiilor, precum și eventualele cheltuieli de executare silite.
Mai arată intimata că, începând cu luna noiembrie 2008, contestatorii au înregistrat numeroase întârzieri la plata ratelor, ceea ce a determinat calcularea penalităților, conform prevederilor contractuale Secțiunea 4, penalități care au fost adăugate la sumele datorate, în mod curent, astfel că s-a ajuns la suma totală de 87.191,17 CHF datorată băncii la data de 03.09.2010, conform adresei de înființare a popririi nr.302/BC/03.09.2010, totalul creanțelor datorate la data de 15.06.2010, în cuantum de 85.924,71 CHF făcând obiectul cererii de executare silită care, împreună cu extrasul de cont aferent, au fost atașate cererii de încuviințare a executării silite.
Concluzionând, intimata apreciază că executarea silită demarată îndeplinește condițiile legale, respectiv existența unui titlu executoriu și, implicit, existența unei creanțe certe, exigibile și lichide.
În urma probelor administrate în cauză la solicitarea părților cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitatea contabilă, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr.4380/21.03.2012 prin care a respins ca neîntemeiată contestația la executare, reținând că, în speță, contestatorii din prezenta cauză au încheiat cu intimata V. România S.A. – Sucursala Ploiești, la data de 18.09.2007, convenția de credit nr._ cu accesoriu contract de garanție reală imobiliară asupra imobilului situat în Ploiești, ., . Biroul Notarilor Publici M. G. și M. C..
Ca urmare a neachitării la termen a ratelor stabilite prin contractul de împrumut sus - menționat, situație recunoscută de contestatori în motivarea contestației la executare, intimata – creditoare, în baza dispozițiilor Secțiunii 8 din convenția de credit, a declarat creditul scadent, solicitând încuviințarea executării silite, astfel că, prin încheierea din data de 24.08.2010 pronunțată în dosarul nr._/281/2010, Judecătoria Ploiești a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de convenția de credit nr._/18.09.2007, cu accesoriu contract de garanție reală imobiliară aut. sub nr.3600/18.09.2007.
Prima instanță a constatat că, în cadrul dosarului de executare, a fost încheiat procesul - verbal de stabilire a debitului nr.182/PF/2010/03.09.2010, a fost emisă adresa de înființare a popririi asupra conturilor debitorilor, a fost întocmit procesul - verbal de situație imobiliară nr.182/PF/2010/26.11.2010.
Prin contestația la executare formulată, contestatorii au criticat procesul - verbal de stabilire a debitului și măsura înființării popririi, apreciindu-le ca fiind abuzive și nelegale, având în vedere că suma stabilita este mai mare decât creditul contractat (86.000 CHF), în condițiile în care, timp de aproximativ doi ani, au achitat cu regularitate ratele lunare în cuantumul stabilit prin contract.
Dispozițiile art. 399 alin.3 C.pr.civ. prevăd că, pe calea contestației la executare, se pot invoca apărări de fond, dacă titlul executoriu nu este emis de o instanță de judecată și dacă legea nu prevede, în acest scop, o altă cale de atac.
În cauza de față, titlul executoriu este reprezentat de convenția de credit nr._/18.09.2007.
Prin procesul - verbal de stabilire a debitului nr.182/PF/2010/03.09.2010, executorul bancar a stabilit debitul datorat de contestatori la data de 03.09.2010 ca fiind în cuantum de 87.191 CHF + 10 lei cheltuieli de executare.
Instanța de fond a reținut și împrejurarea că, în cauză, a fost dispusă, la cererea contestatorilor o expertiză tehnică de specialitate contabilă care a avut ca principal obiectiv stabilirea debitului datorat de contestatori, în baza convenției de credit încheiată cu societatea intimată, expertul concluzionând, pe baza actelor depuse de cele două părți, că cei doi contestatori datorează intimatei, în baza convenției de credit nr._/18.09.2007, suma de 87.153,12 CHF, cu precizarea că diferența dintre suma stabilită în procesul - verbal de stabilire a debitului și suma calculată de expert (suma de 38 CHF) se datorează tehnicilor folosite pentru efectuarea calculelor, intimata stabilind sumele pe baza unui program informatic, program pe care expertul nu l-a putut folosi.
Expertul a efectuat calculul sumelor datorate în doua variante, în varianta comisionului de risc cu o valoare de 0,15% și, respectiv pentru o valoare a comisionului de risc de 0,19%, ambele sume rezultate fiind mai mari decât suma stabilită de executorul bancar în procesul - verbal de stabilire a debitului nr.182/ PF/2010 din 03.09.2010.
Reținându-se calculele efectuate de expert care au avut la bază convenția de credit încheiată de părți, precum și concluziile raportului de expertiză, instanța de fond a constatat că, este evident, că susținerile contestatorilor, în sensul că nu au fost avute în vedere sumele achitate de aceștia timp de aproximativ 2 ani sunt neîntemeiate, astfel încât, s-a apreciat că suma stabilită de executorul judecătoresc în procesul - verbal de stabilire a debitului nr.182/ PF/2010 din 03.09.2010 este suma datorată de contestatori în baza convenției de credit nr._/18.09.2007, motiv pentru care contestația la executare a fost respinsă ca neîntemeiata.
Contestatorii au mai contestat și măsura înființării popririi, apreciind-o ca abuzivă și nelegală, raportându-se tot la suma stabilită ca debit datorat intimatei prin procesul - verbal de stabilire a debitului nr.182/PF/2010 din 03.09.2010, însă, întrucât, nu au fost indicate alte motive care țin de modalitatea în care au fost încheiate actele de executare, având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța de fond a apreciat că susținerile cu privire la dispoziția de înființare a popririi asupra conturilor lor ca fiind neîntemeiate.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs, în termen legal, contestatorii F. R. și F. L. V., arătând că aceasta a fost dată cu încălcarea legii și cuprinde motive contradictorii în raport cu natura pricinii.
Astfel, un prim aspect criticat se referă la faptul că instanța de fond nu a ținut seama de principala susținere a contestatorilor în sensul că intimata – creditoare V. România S.A., prin întâmpinarea depusă la termenul de judecată din data de 03.11.2010, a recunoscut că obligația rambursării se face în „Anuităti” în valoare de 468,90 CHF, rata scadentă fiind în data de 17 a fiecărei luni, fără a se face nicio referire la faptul că, potrivit graficului de rambursare, suma ce fusese instituită de bancă ca rată lunară ajungea la 600 CHF.
Dezvoltând motivele de recurs, contestatorii au învederat că, în Convenția de credit, „anuitatea” este definită ca fiind „suma datorată lunar de împrumutat„, precizată ca fiind de 468,90 CHF, fără a se menționa nimic cu privire la comisionul de risc care s-ar justifica prin faptul că banca acordă un împrumut, deci, practic, aceasta se confundă cu însuși domeniul de activitate al unei bănci.
Așadar, această inadvertență între suma recunoscută de bancă ca fiind suma datorată lunar de împrumutat (468,90 CHF) și rata efectiv stabilită (600 CHF) a fost principala nemulțumire exprimată de contestatori pe parcursul judecății pricinii, instanța de fond neluând în considerare această susținere, context în care s-a arătat că în motivarea sentinței recurate nu se regăsește nicio justificare sau apreciere cu privire la acest aspect.
O altă observație, dar în același timp și critică se referă la art.12 pct.3 din Capitolul „Convenția se supune legii române”, lege care nu autorizează perceperea comisionului de risc la împrumuturile bancare și care prevede ca dobânda să se calculeze la 365 de zile, iar nu la 360 de zile, cum a fost calculată în Convenție, fapt care a condus, în mod automat, la mărirea dobânzii.
Susțin contestatorii că, din probatoriile administrate în cauză, respectiv expertiza tehnică de specialitate contabilă V. M. – inițială, dar și refacerile ulterioare, este exclus a fi luată în calcul varianta nr.2 în care s-a calculat un comision de risc de 0,19% de vreme ce nu ține seama de precizarea expresă a intimatei care a arătat că valoarea de 0,19% menționată în contract este o eroare materială, cuantumul corect fiind acela de 0,15%, cu precizarea că din suma reținută de expert în lucrarea intitulată „Completare la raportul de expertiză contabilă – răspunsul nr.2 la obiecțiuni”, pentru varianta I, respectiv 87.205,90 CHF urmează a se scade, cel puțin, suma care figurează la nr.4 din tabelul „Penalități de încasat pentru comisionul de risc”, respectiv suma de 53,58 CHF, deoarece luare în calcul a unor penalități la comisionul de risc nu este specificată nici în Convenția de credit.
Mai arată contestatorii că la termenul de judecată din data de 14.03.2012, instanța de fond a respins obiecțiunile formulate de aceștia cu privire la refacerea raportului de expertiză, deși, acest fapt a condus, practic, la imposibilitatea judecătorului de a se pronunța și de a reține aspecte care ar fi condus la micșorarea sumei datorate băncii, cu precizarea că s-a făcut o greșită aplicare a legii în momentul în care s-a dispus respingerea în totalitate a contestatiei la executare, având în vedere că, în ipoteza principală solicitată de contestatori, scăderea sumei reprezentând comisionul de risc (1.338,39 CHF)ar fi determinat suma corectă datorată în cuantum de 85.813,93 CHF.
Contestatorii F. R. și F. L. V. au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii contestației la executare.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 16.10.2012.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp. art. 3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se reține că prin Convenția de credit nr._/18.09.2007 încheiată între S.C. V. România S.A. și contestatorii F. R. și F. L. V., în calitate de împrumutați, s-a acordat acestora din urmă un credit în sumă de 86.000 CHF, destinația fiind aceea de acoperire cheltuieli personale curente, perioada de calcul a dobânzii fiind dată de numărul actual de zile raportat la un an de 360 zile (f.39 – 49, dos. fond).
Trebuie precizat faptul că sus – menționata convenție a fost semnată, fără obiecțiuni de contestatori care, astfel, și-au însușit, în totalitate, clauzele contractuale.
Intimata V. R. S.A. – Sucursala Ploiești a elaborat și un Plan de rambursare a creditului în care este specificat cuantumul creditului acordat contestatorilor ca fiind în sumă de 86.000 CHF care urma a fi restituit în 300 rate, dobânda percepută de 54,642 CHF și o anuitate care, potrivit Secțiunii I – „Definiții” din convenție, este suma datorată lunar de împrumutat a cărei valoare este constantă până la rambursarea integrală a creditului (compusă din partea rambursată efectiv din suma principală și dobânda curentă), în speță, de 468,90 CHF (f.13 – 22, dos. fond), considerându-se anuitatea plătită la scadență, plata înregistrată în evidențele băncii până cel târziu data scadenței.
Prin contractul de garanție reală imobiliară încheiat între contestatorii F. R. și F. L. V., în calitate de proprietari și debitori garanți ipotecari și intimata V. România S.A., în calitate de creditor ipotecar, s-a decis garantarea obligației de rambursare a creditului în sumă de 86.000 CHF, a dobânzilor și a comisioanelor aferente acordat contestatorilor prin Convenția de credit nr._/18.09.2007, prin constituirea unei ipoteci de rang I, cu notarea interdicțiilor de înstrăinare, grevare și închiriere asupra imobilului situat în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova, având nr. cadastral 172-C1-B-U52, compus din două camere și dependințe (f.26 – 28, dos. fond).
În finalul actului semnat fără niciun fel de obiecțiuni de părți, inclusiv de debitorii garanți ipotecari - contestatorii F. R. și F. L. V., s-a consemnat că părțile contractante au declarat că, anterior semnării contractului, au citit personal cuprinsul acestuia, constatând că el corespunde voinței lor, astfel încât, au stăruit la autentificarea actului, întrucât, exprimă voința părților.
Întrucât, contestatorii - debitori F. R. și F. L. V. nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale asumate, B. a declarat creditul scadent anticipat, conform Secțiunii 8 din Condițiile Generale ale Convenția de credit nr._/18.09.2007, notificând debitorii cu privire la suma totală de plată la data de 11.05.2010 în cuantum de 85.809,47 CHF, cu mențiunea că, la această sumă, se vor adăuga dobânzile, comisioanele și penalitățile contractuale calculate până la data achitării efective a obligațiilor, precum și eventuale cheltuieli de executare silită, astfel cum rezultă din notificările nr.2501/11.05.2010, respectiv nr.2502/11.05.2010, comunicate contestatorilor la data de 13.05.2010.
Prin încheierea din data de 24.08.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești în cauza ce a format obiectul dosarului nr._/281/2010 a fost admisă cererea formulată de Executorul Bancar din cadrul Corpului Executorilor Bancari al intimatei V. România S.A., dispunându-se încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Convenția de credit nr._/18.09. 2007 (cu accesoriu contract de garanție reală imobiliară aut. sub nr.3600/18.09. 2007) împotriva debitorilor - contestatori F. R. și F. L. V. (f.38 – dos. fond).
Potrivit Procesului – verbal de stabilire a debitului nr.182/PF/2010 din data de 03.09.2010 întocmit de executorul bancar la solicitarea creditoarei V. România S.A., în vederea aducerii la îndeplinire a titlului executoriu reprezentat de Convenția de credit nr._/18.09.2007 încheiată între intimata V. R. S.A., în calitate de creditoare și contestatorii F. R. și F. L. V., în calitate de debitori, s-a stabilit un debit în sumă de 87.191,17 CHF la care se adaugă 10 lei cu titlu de cheltuieli de executare (f.148 – dos. fond).
Prin adresa de înființare a popririi emisă în dosarul de executare silită nr. 182/PF/2010 și înaintată de creditoarea V. România S.A. terților popriți B. S.A., B. Românească S.A., B. T. S.A., B.R.D. G. Societe Generale S.A. București, P. B. S.A., R. B. S.A. și U. Ț. B. S.A. București s-a solicitat, în temeiul art.452 și urm. C.pr.civ., înființarea popririi asupra oricăror sume de bani aflate în conturile în lei sau în valută deschise la oricare dintre unitățile operaționale ale băncilor menționate ale debitorilor - contestatori F. R. și F. L. V. până la concurenta sumei de 87.191,17 CHf reprezentând debit, conform convenției de credit la care se adaugă suma de 10 lei cu titlu de cheltuieli de executare silită (f.7 – dos. fond).
Raportul de expertiză tehnică de specialitate contabilă V. M. a relevat că, în speță, cuantumul sumei împrumutate este de 86.000 CHF și reprezintă valoarea creditului acordat contestatorilor F. R. și F. L. V. de către V. România S.A., conform Convenția de credit nr._/18.09.2007, garantat cu contractul de ipotecă aut. sub nr.3600/18.09. 2007, de la data încheierii convenției, suma împrumutată urmând a fi rambursată, lunar, în anuități constante calculate în sumă de 468,90 CHF, pe o durată de 300 luni, potrivit pct.6 lit. b) din „Condiții speciale” (f.155 – 178, dos. fond).
Astfel, expertul a întocmit două situații ale debitului datorat de contestatorii F. R. și F. L. V., respectiv de 88.650,97 CHF și 87.153,12 CHF, în această din urmă variantă fiind avut în vedere un comision de risc de în procent de 0,15%.
În lucrarea intitulată „Răspuns la obiecțiunile formulate de părți”, la pct.5 (f.191 – dos. fond), expertul contabil a arătat că diferența dintre suma de 87.153,12 CHF stabilită prin raportul de expertiză sus – menționat – situația nr.2 și suma stabilită de bancă pentru data de 03.09.2010, respectiv 87.192,31 CHF se explică prin aceea că expertiza a efectuat calcule în valoarea anuității de 469,02 CHF, comisionul de risc a fost calculat în procent de 0,15% (având în vedere mențiunea de la pct.2 din adresa nr.1214/31.03.2011 emisă de V. România S.A. și intitulată „Punct de vedere”), iar pentru comisionul de risc nu au fost calculate penalități, întrucât, nu se precizează, în mod concret, care este valoarea procentului stabilit de bancă, conform Secțiunii 1).
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, prin prisma probelor administrate în cauză, dar și a textelor de lege incidente în soluționarea pricinii, cu referire la art.399 alin.3 C.pr.civ., este evident că, în speță, contestatorii F. R. și F. L. V. nu și-au respectat obligațiile contractuale asumate, fapt recunoscut de aceștia prin chiar motivele inserate în cuprinsul contestației la executare, arătând că „începând cu luna aprilie 2009, dat fiind o . probleme personale, precum și creșterea accentuată a cursului de schimb pentru moneda francului elvețian în care fusese contractat creditul, nu am mai reușit să achităm la data scadentă lunară întreaga rată, ci doar sume variind între 100 – 500CHF, așa cum rezultă și din extrasul de cont”.
Este evident că executarea silită a demarat și, ulterior, a continuat cu respectarea strictă de către creditoarea V. R. S.A. a prescripțiilor legale edictate în materie, nefiind identificate dispoziții legale pretins a fi fost încălcate și care, eventual, să fie de natură a atrage anularea actelor de executare contrare leggi.
Critica formulată de contestatori în sensul că, în mod greșit, instanța de fond ar fi respins, la termenul de judecată din data de 14.03.2012, obiecțiunile formulate de aceștia cu privire la refacerea raportului de expertiză contabilă nu poate fi reținută, având în vedere că, în speță, s-a stăruit, prin toate mijloacele legale, pentru prevenirea oricărei greșeli privind aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, sens în care au fost admise obiecțiunile formulate de părți, inclusiv de contestatori la termenele de judecată din data de 09.09.2011 (f.187 – dos. fond) și 18.11.2011 (f.211 – dos. fond).
Cum, în mod corect a motivat și instanța de fond, prin modalitatea întocmirii lucrărilor în cauză, respectiv raportul de expertiză contabilă inițial (f.155 – dos. fond), răspunsul la obiecțiuni (f.189 – dos. fond) și răspunsul nr.2 la obiecțiuni (f.238 – dos. fond), expertul contabil a răspuns atât obiectivelor stabilite de părți și instanță, cât și obiecțiunilor formulate de părți, prezentând argumentat și cu referire la înscrisurile și legislația avute în vedere, concluziile înfățișate.
Nu în ultimul rând, trebuie precizat și faptul că, în speță, contestatorii au beneficiat de asistență juridică calificată încă din momentul formulării cererii de chemare în judecată, fiind consiliați pe tot parcursul judecății pricinii la instanța de fond de același apărător și, deși, aveau posibilitatea de a solicita încuviințarea participării unui expert consilier la efectuarea raportului de expertiză dispus în cauză, aceștia nu au înțeles să uzeze de această facilitate.
Susținerea contestatorilor în sensul că este exclus a fi luată în considerare varianta nr.2 (în care expertul ar fi calculat un comision de risc de 0,19%), câtă vreme, cuantumul corect este de 0,15% nu poate fi reținută, întrucât, dimpotrivă, în situația nr.2 (nu varianta) se arată, în mod expres, reținerea unui comision de risc în procent de 0,15% corespunzător valorii de 1.338,91 CHF (f.162 – dos. fond), aspect reluat de expert și în răspunsul la obiecțiuni (f.191 – dos. fond) unde, la obiecțiunea nr.5, învederează că diferența dintre suma de 87.153,12 CHF stabilită prin raportul de expertiză - situația nr.2 și suma stabilită de bancă pentru data de 03.09.2010, respectiv 87.192,31 CHF ( nb. cca. 38,05 CHF) se explică prin aceea că expertiza a efectuat calcule în valoarea anuității de 469,02 CHF, comisionul de risc a fost calculat în procent de 0,15% (având în vedere mențiunea de la pct.2 din adresa nr.1214/31.03. 2011 emisă de V. România S.A. și intitulată „Punct de vedere”), iar pentru comisionul de risc nu au fost calculate penalități, întrucât nu se precizează, în mod concret, care este valoarea procentului stabilit de bancă, conform Secțiunii 1).
Pentru considerentele arătate, tribunalul constatând că, în speță, nu sunt incidente cazuri de casare sau modificare prev. de art.304 C.pr.civ. de natură să afecteze legalitatea sentinței instanței de fond, urmează ca în baza disp. art.312 alin.1 C.pr.civ., să respingă recursul ca nefondat.
În temeiul disp. art.274 alin.1 C.pr.civ., vor fi obligați recurenții să plătească intimatei S.C. V. România S.A. suma de 372 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, conform facturii nr._/ 30.01.2013 (f.82).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții - contestatori F. R. și F. L. V., ambii domiciliați în Ploiești, ., ., . împotriva sentinței civile nr.4380/21.03.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata V. R. S.A. – SUCURSALA PLOIEȘTI cu sediul în, București, Sector 2, ., . 10 și intimații - terți popriți B. S.A. cu sediul în București, Sector 2, .. 6 A, B. ROMÂNEASCĂ S.A. BUCUREȘTI cu sediul în București, ., .>B. T. S.A. cu sediul în Cluj N., .. 8, jud. Cluj, B.R.D. G. SOCIETE GENERALE S.A. BUCUREȘTI cu sediul în București, Sector 1, .. 17, P. B. S.A. cu sediul în București, Sector 1, . - 64, ., R. B. S.A. cu sediul în București, Piața Charles De Gaulle nr. 15, ., 7, 8, U. Ț. B. BUCUREȘTI cu sediul în București, Sector 1, . - 26, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata către intimata V. R. S.A. a sumei de 372 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată in ședință publică, azi 26.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
N. C. R. I. C. A. G. H.
GREFIER,
R. C.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red./tehnored.A.G.H.
2 ex. – 27.05.2013
d.f.nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. D. P.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 840/2013.... | Pretenţii. Decizia nr. 926/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
