Uzucapiune. Decizia nr. 765/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 765/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 8267/105/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 765
Ședința publică din data de 18.04.2013
PREȘEDINTE: M. C.
Judecători: M. B.
I. C.
Grefier: M. M. C.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contesta toarea R. M., domiciliată în comuna Vîlcănești, . în contradictoriu cu intimatul pârât M. C., domiciliat în ., jud.Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul reclamant reprezentat de avocat Ciovină V., lipsind intimatul pârât.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cerere a fost timbrată cu suma de 10 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, precum și faptul că s-au depus note scrise de către contestator, după care:
Tribunalul învederează părților că ședința de judecată este prezidată de judecătorul de pe locul III, ținându-se seama de fișele de repartizare existente în dosare, de planificarea existentă la nivelul Secției I Civilă a instanței, în scopul asigurării rotației membrilor completului de judecată, în ceea ce privește conducerea ședințelor de judecată în cadrul completului de recurs.
Apărătorul recurentei contestatoare arată că nu are alte cereri de formulat în cauză, solicitând cuvântul în dezbateri.
Tribunalul având în vedere actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat Ciovină V. având cuvântul pentru recurenta contestatoare solicită admiterea contestației și anularea hotărârii atacate și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
Arată că reclamanta a stăpânit netulburată terenul timp de 20 de ani.
Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ , petenta R. M. a formulat, in contradictoriu cu intimatul M. C., contestatie in anulare impotriva d.c. nr.1259/02.10.2012 pronuntata de Tribunalul Prahova in dos. nr._/281/2010.
Considera ca este o eroare in sensul art.318 C.pr.civ.,omiterea instantei de recurs de a cerceta unul din motivele de recurs ce impunea modificarea hotararii pronuntate de instanta de recurs.
In fapt, se motiveaza solutia de respingere pe faptul c a terenul folosit si stapanit de el de peste 35 ani s-ar suprapune cu un teren ce a format obiectul contractului de vanzare-cumparare incheiat in anul 2010.
Nu rezulta ca ar exista vreun litigiu cu privire la terenul ce a format obiectul cauzei.
Instanta si-a motivar solutia de respingere pe informari culese de expert de la Primaria Valcanesti fara insa a prezenta vreo proba in sprijinul datelor invocate.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că cererea petentei este nefondata, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 1259/02.10.2012 pronuntata de Tribunalul Prahova in dos. nr._/281/2010, instanta a respins recursul declarat de recurenta-petenta impotriva s.c.nr._/25.11.2011 pronuntata de Judecatoria Ploiesti,ca nefondat.
Prin cererea de chemare in judecata, reclamanta-petenta a solicitatsă se constate dreptul de proprietate al acesteia asupra terenului în suprafața de (faneata) 2400 mp situat in Comuna Valcanesti, ., având ca vecinătăți: la Est primul pod din Trestioara, la Nord șoseaua Valcanesti Trestioara, la Sud gârla Trestioarei, iar la Vest P. M. (decedat).
Potrivit inscrisului sub semnatura privata anexat la fila 8 din dosar, paratul M. C. face o declaratie extrajudiciara in care recunoaste ca tatal sau a vandut pe data de 5 mai 1963 reclamantei Rotarul M., suprafata de teren de 2400 mp situat in ., jud. Prahova, cu vecinatatile „primul pod din Trestioara spre Valcanesti, in partea de est, in partea de nord soseaua principala Valcanesti, Trestioara, in partea de sud jos garla Trestioara si in partea de vest se invecineaza cu P. M.”.
Reclamanta a aratat ca a cumpărat de la autorul pârâtului, in anul 1963, suprafața de (faneata) 2400 mp situat in ., având ca vecinătăți: la Est primul pod din Trestioara, la Nord șoseaua Valcanesti Trestioara, la Sud gârla Trestioarei, iar la Vest P. M. (decedat), cu suma de 1000 lei, fara a depune un inscris doveditor al acestei vanzari.
Prin raportul de expertiza tehnica judiciara in specialitatea topografie inregistrat la Tribunalul Prahova sub nr. 595/11.05.2011-f.24-25, expertul Baiuta N. a identificat si evaluat terenul in litigiu si a evidentiat pe schita de plan anexa la raport contructiile aflate pe teren (f.24).
Potrivit concluziilor raportului de expertiza tehnica judiciara topografica, terenul in litigiu este situat în com. Valcanesti, ., avand o suprafata de 2119 mp, categoria de folosinta fâneata, fiind evaluat la suma de 1907,10.
La solicitarea instantei, expertul Baiuta N. a depus la dosar raportul de expertiza tehnica judiciara topografica-refacere inregistrat la Tribunalul Prahova sub nr. 1294/13.04.2011-f.33-34, in care a precizat ca, potrivit informatiilor primite de la Primaria Valcanesti, terenul in litigiu se identifica in tarlaua 20, parcelele 384, 385, insa terenul ce face obiectul litigiului se suprapune cu terenul cu numar cadastral provizoriu_, teren ce a facut obiectul contractului de vanzare-cumparare nr. 4642/21.10.2010, marcat cu linie intrerupta in schita de plan anexata-fila 34. . Potrivit depozitiei martorului N. G.-fila 10-11, reclamanta stapaneste acest teren de 35 de ani, in sensul l-a cultivat in toata aceasta perioada iar potrivit depozitiei martorului O. A.-f.28-29, reclamanta a cumparat un teren de aproximativ 2000 mp de la G. R., insa din 1963 reclamanta foloseste acest teren pentru vite, mostenitorii familiei Maldin nemaifolosind nici ei terenul, reclamanta nefiind tulburata in folosirea acestuia.
Potrivit adeverintei nr. 4040/14.07.2011-fila 43 emisa de PRIMARIA COMUNEI VALCANESTI, ca raspuns la solicitarea instantei, in urma verificarilor efectuate in registrul agricol, nu a fost identificata suprafata de teren de 2400 mp si mai mult, suprafata respectiva nu apare la rolul reclamantei R. M., nici la rolul parintilor acesteia si totodata, aceasta suprafata nu s-a regasit nici la rolul pârâtului M. C..
Totodata, la dosarul cauzei a fost anexat de catre expertul Baiuta N. o copie a planului de amplasament si delimitare a imobiolului – fila 47-48 ce a facut obiectul contractului de vanzare-cumparare nr. 4642/21.10.2010, cu nr.cadastral_, din care rezulta ca este vorba de terenul situat in tarlaua 20, parcelele 384,385, comuna Valcanesti, . care se suprapune cu terenul ce face obiectul litigiului.
Instanța reține că uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin exercitarea unei posesii neîntrerupte a acestui lucru în tot timpul fixat de lege.
Posesia reprezintă o condiție esențială a uzucapiunii. Ca efect al posesiei, uzucapiunea presupune o posesie utilă, neafectată de niciunul dintre viciile acesteia.
Astfel, potrivit doctrinei două elemente trebuie să fie întrunite, cumulativ, pentru ca stăpânirea unui lucru să poată fi calificată drept posesie și anume: un element material – corpus și un element psihologic, intențional – animus.
Dacă elementul material presupune contactul direct cu lucrul, concretizat în orice fel de acte materiale, animus implică intenția, voința celui care stăpânește bunul de a efectua această stăpânire pentru sine, de a se comporta cu privire la lucru ca proprietar ori ca titular al altui drept real – animus domini sau animus sibi habendi.
Lipsa elementului psihologic face ca acela care deține lucrul să nu aibă calitatea de posesor, ci pe aceea de detentor precar.
Reclamanta a invocat în cauză posesia neintrerupta incepand din anul 1963 si pana in prezent, insa potrivit declaratiilor martorilor audiati in cauza, reclamanta a folosit terenul in litigiu impreuna cu alte persoane, cultivadu-l, fapt ce nu echivaleaza cu o posesie in nume de proprietar.
Totodata, reclamanta nu a facut dovada in cauza a modului in care a intrat in posesia terenului, chitanta depusa la dosarul cauzei fiind o declaratie extrajudiciara a paratului, fara opozabilitate fata de terti si fata de instanta de judecata.
Mai mult, faptul ca reclamanta nu a fost inscrisa la rolul fiscal si nu platit nici taxe si impozite pentru acest teren incepand cu anul 1963 si pana in prezent, nu fundamenteaza ideea unei posesii utile in nume de proprietar.
Este de principiu că proprietatea nu se stinge prin neuz și că proprietarul nu-și pierde dreptul său numai prin faptul că nu-l exercită. Oricît ar dura pasivitatea proprietarului, el nu este decăzut din dreptul de a-și revendica bunul, chiar dacă a lăsat să treacă mai mult de 30 de ani fără să-l exercite.
Dacă însă proprietarul nu pierde dreptul de revendicare prin prescripție extinctivă, el poate pierde totuși proprietatea dacă un altul a dobîndit-o prin uzucapiune (art. 1890 Cod civil).
Pentru ca să opereze însă uzucapiunea trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1846 și respectiv 1847 din Codul civil, nefiind posibilă dobîndirea proprietății, prin uzucapiune în alte condiții, chiar dacă folosința asupra bunului s-a exercitat o perioadă mai mare de 30 ani.
In cauza, potrivit inscrisurilor anexate rezulta ca proprietar al terenului din care face parte si terenul in litigiu este o alta persoana, care si-a intabulat dreptul de proprietate in cartea funciara, obtinand numar cadastral provizoriu, reclamanta folosind acest teren numai cu ingaduinta actualului proprietar.
Așadar, stăpînirea imobilului cu îngăduința proprietarului, cum este cazul în speță, nu este de natură să ducă la dobîndirea, prin uzucapiune, a dreptului de proprietate asupra imobilului, întrucît posesorul a fost în realitate un detentor precar, în sensul art. 1853 alin. 2 Cod civil, care nu a exercitat o posesie utila.
Potrivit prevederilor art. 1169 Cod civil, cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească. Instanta retine ca in cauza trebuie sa fie vorba de o posesie propriu-zisă, detenția precară neputând fi considerata posesie.
Instanta mai retine ca pe fondul cauzei actiunea reclamantei este neintemeiata, in realitate, terenul in litigiu suprapundu-se peste cel cu privire la care exista intabulat dreptul de proprietate, afirmatiile acesteia potrivit carora a exercitat o posesie utila fata de adevaratul proprietar, respectiv pârâtulM. C., fiind contrazise de probele administrate in cauză.
Uzucapiunea invocata ca temei juridic al cererii reprezinta un mod originar de dobandire a proprietatii prin care se constituie dreptul de proprietate in patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constand in exercitarea posesiei supra lucrului in temeiul si conditiile prevazute de lege.
Din actele depuse la dosarul cauzei nu rezulta cu certitudine faptul ca terenul se afla in proprietatea pârâtului M. C..
De asemenea, uzucapiunea are rolul de sanctionare a proprietarului imobilului care prin pasivitatea lui a facut ca timp indelungat bunul sa se afle in posesia unei alte persoane care s-a comportat ca proprietar sau titular al unui alt drept real. In cauza, fata de faptul ca s-a receptionat documenatia cadastrala in luna septembrie 2010, fiind intabulat dreptul de proprietate al altui proprietar asupra terenului in litigiu, nu se poate concluziona decat ca reclamanta foloseste terenul prin ingaduinta proprietarului.
Daca dreptul de proprietate a intrat in patrimoniul unei persoane printr-un mod originar de dobandire a proprietatii, precum uzucapiunea sau ocupatiunea, se considera ca proba existentei acestui drept are un caracter cert, absolut.
In cauza, insa, nu se poate stabili modul cum reclamanta a intrat in posesia terenului si nici vointa cu care ar fi fost detinut imobilul, pentru sine sau in numele proprietarului. Prin urmare, la dosarul cauzei nu s-au depus inscrisuri din care sa rezulte cine a fost proprietarul imobilului si nici daca terenul face sau nu obiectul legilor restituirii proprietatilor.
Potrivit art. 1890 C.civ., uzucapiunea presupune o posesie utila, adica neviciata. Posesorul trebuie sa posede pentru sine, cu intentia de a se comporta ca proprietar in tot termenul prevazut de lege. In conceptia Codului civil roman, posesia presupune doua elemente: un element material (corpus), adica faptele materiale de detinere si de folosire a lucrului, inclusiv savarsirea de acte juridice privind dreptul de proprietate si un element intentional (animus), care consta in aceea ca cel ce savarseste actele materiale de detinere sau de intrebuintare a lucrului are intentia de a le face pentru sine, adica asa cum le-ar fi exercitat titularul dreptului de proprietate. Elementul intentional al posesiei rezulta din art. 1847 C.civ. care arata ca posesia se exercita sub nume de proprietar si din art. 1853 care prevede ca in cazul precaritatii nu este posesie sub nume de proprietar.
Prin urmare, simpla detinere a unui bun, fara intentia de a se comporta ca proprietar si de a poseda pentru sine, nu este suficienta pentru invocarea uzucapiunii.
Cultivarea unui teren si folosirea acestuia pentru hranirea animalelor, teren al carui proprietar este necunoscut sau prin ingaduinta proprietarului cunoscut sau necunoscut de reclamanta, nu poate conduce la o posesie sub nume de proprietar.
Posesia unui bun nu trebuie confundata cu detentia, desi in ambele cazuri bunul se afla in posesia fizica a persoanei, detentorul detine bunul pentru altul, art. 1853 alin. 2 C.civ. incluzand si situatia in care se exercita acte de stapanire prin ingaduinta proprietarului, deci in absenta unor relatii contractuale.
În acest mod, detentorul, care detine bunul de la o alta persoana, nu stapâneste bunul pentru sine, ci pentru altul.
Asadar, instanta retine ca elementele constitutive ale posesiei (elementul material si elementul psihologic) nu sunt intrunite cumulativ, nefiind dovedita intentia reclamantei de a se comporta ca un adevarat proprietar (reclamanta nu fost inscrisa nici la rolul fiscal, nu a platit impozite si taxe pentru acest teren) si nici persoana adevaratului proprietar. Totodata, nu se poate retine ca reclamanta a inceput o posesie utila in anul 1963 deoarece declaratiile martorilor nu se coroboreaza cu celelalte probe administrate in cauza.
Potrivit art.318 alin.1 C.p.civ. hotararile instantelor de recurs pot fi atacate cu contestatie in anulare, cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale sau cand instanta, respingand recursul sau admitandu-l numai in parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Doctrina a stabilit ca erori materiale evidente sunt cele in legatura cu aspectele formale ale judecarii recursului precum respingerea gresita a unui recurs tardiv, anularea gresita ca netimbrat sau ca facut de un mandatar fara calitate si altele asemanatoare, pentru verificarea carora nu este necesara reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
De asemenea, contestatia nu este admisibila nici daca instanta a omis sa cerceteze un simplu argument, iar nu un motiv de casare si nici in cazul in care desi criticile aduse hotararii atacate cu recurs au fost grupate si au fost examinate in totalitate.
Ori in cauza se invoca gresita reapreciere a probelor precum si respingerea probelor solicitate.
F. de cele arătate, contestația în anulare urmează a fi respinsă ca nefondata.
Va respinge ca nefondata, cererea de obligare a intimatului-parat la cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestatia in anulare formulata de contestatoarea R. M., domiciliată în comuna Vîlcănești, . în contradictoriu cu intimatul pârât M. C., domiciliat în ., jud.Prahova, ca nefondata.
Respinge cererea de obligare a intimatului-parat la cheltuieli de judecata.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 18.04.2013.
Președinte, Judecator Judecator
M. Circioiu B. M. I. Ciponea
Fiind in CO semneaza Fiind in CO semneaza
Presedintele Instantei Presedintele Instantei
Grefier
M. M. C.
Fiind in CO semneaza P. Grefier
Red. BM/2 ex./18.07.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 98/2013. Tribunalul PRAHOVA | Validare poprire. Încheierea nr. 29/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
