Contestaţie la executare. Decizia nr. 561/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 561/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 2255/281/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 561
Ședința publică din 28 Martie 2013
PREȘEDINTE I. C.
Judecător M. B.
Judecător M. C.
Grefier M. M. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul S. P. FINANTE LOCALE, cu sediul în Ploiesti, ., J. Prahova, în contradictoriu cu intimatul C. G.-M., Ploiesti, ., ..
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 21.03.2013 și au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 28.03.2013, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 08.02.2011, sub nr._, contestatorul C. G. – M. a formulat în contradictoriu cu intimatul S. P. Finante Locale contestație la executare prin care a solicitat anularea titlului executoriu și a somației nr. 5142/17.01.2011 comunicate de intimată la data de 25.01.2011 și a tuturor celorlalte acte de executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, contestatorul a arătat că la data de 25.01.2011 a primit titlul executoriu și somația nr. 5142/17.01.2011 prin care a fost somat să chite suma de 240.548 lei reprezentând obligații accesorii de plată aferente chiriei unui spațiu comercial.
Consideră contestatorul că această executare a fost inițiată în condiții total nelegale și în baza unui titlu executoriu nelegal întrucât între contestator și Regia Autonomă de Gospodărire Locativă Ploiești s-a încheiat la data de 23.05.1995 contractul de închiriere nr. 2239 cu privire la spațiul cu altă destinație decât locuință situat în Ploiești, . M., nr. 1 în suprafață de 78,16 mp, spațiul fiind atribuit fără licitație în baza dispozițiilor Legii nr. 42/1990. Ulterior s-a încheiat actul adițional la data de 29.11.1995 prin care s-a stabilit ca, contestatorul să plătească o chirie lunară de 300 dolari SUA. În anul 2000 a intervenit rezilierea contractului și s-a stabilit că datorează suma de_ lei( ROL) reprezentând contravaloare chirie restantă.
Prin Hotărârea nr. 22/2001 a Consiliului Local al Municipiului Ploiești care viza încheierea unui contract de colaborare între Consiliul Local al Municipiului Ploiești și Citibank Romania S.A s-a hotărât ca Citibank să își desfășoare activitatea în spațiul comercial din Ploiești, . M., nr. 1 care fusese anterior închiriat contestatorului, cu condiția ca această societate bancară să achite suma de_ lei( ROL) reprezentând debit care greva spațiul respectiv, respectiv suma pe care o datora către Consiliul Local. Această sumă a fost achitată de Citibank către Consiliul Local conform ordinului de plată nr. 1253/13.06.2001.
A mai arătat contestatorul că Citibank nu s-a îndreptat niciodată cu acțiune în pretenții pentru această sumă, în schimb a început executarea silită împotriva contestatorului pentru aceeași sumă.
La acel moment a fost înștiințat prin titlul executoriu și somația nr. 182/2000, în sensul că figurează în evidențele Direcției impozite și taxe locale cu debite restante la plata chiriei, această valoare a chiriei fiind considerată creanță bugetară în baza OG nr. 11/1996, în vigoare la acea dată.
A mai precizat contestatorul că titlul executoriu nou atacat prin prezenta contestație cuprinde numai accesorii ale debitului principal reprezentat de chirie care urmează a fi executat în conformitate cu dispozițiile art. 145 alin. 1 din OG 92/2003.
Raportat la documentele la care a făcut referire până acum, obligația de a achita o eventuală sumă reprezentând chirie și majorări de întârziere are un caracter contractual întrucât izvorăște dintr –un contract încheiat între părți și nicidecum al unor venituri publice reprezentând impozite, taxe, contribuții sau amenzi.
Or, atâta timp cât obligația instituită în sarcina contestatorului dea achita o anumită sumă derivată dintr-un contract, rezultă că, în cazul în care se consideră că acesta nu și-ar fi îndeplinit o asemenea obligație, sunt aplicabile dispozițiile legale ce reglementează răspunderea contractuală, respectiv al Codului civil și codului comercial și nicidecum dispozițiile legale din domeniul financiar.
În condițiile în care contractul de închiriere însuși nu ar putea să reprezinte titlu executoriu pentru executarea penalităților datorate neplății chiriei restante, este cert că se putea trece la executarea sa silită numai în condițiile în care instanța de judecată ar fi pronunțat o hotărâre judecătorească de obligare a contestatorului la plata sumelor pretinse. Suma menționată în contractul de încheiere nu are caracterul unui impozit sau taxa locală cuvenită bugetului local. Titlul executoriu a fost emis cu încălcarea Codului de procedură civilă și Codului de procedură fiscală și se impune a fi anulat.
Susține contestatorul că debitul în valoare de 240.548 lei reprezintă o sumă exorbitantă reprezentând rezultatul aplicării abuzive a unor clauze contractuale și a unor dispoziții legale care conduc în mod indubitabil la îmbogățirea fără justă cauză a intimatei.
În drept au fost invocate disp. 400 alin. 2 și următoarele C.pr.civ.
În dovedire contestatorul a depus la dosar o . înscrisuri: filele 8-30, filele 40-70, filele 168-191.
Intimatul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză.
La termenul de judecată din data de 20.05.2011, în temeiul art. 167 alin.1 C.pr.civ, constatând legalitatea, pertinența și concludența probelor, precum și faptul că acestea pot duce la dezlegarea pricinii, instanța a încuviințat pentru contestator și intimat proba cu înscrisuri și a prorogat discuția asupra admisibilității probei cu expertiza în specialitatea contabilitate solicitată de contestator.
La termenul de judecată din data de 17.06.2011, în temeiul art. 167 alin.1 C.pr.civ, constatând legalitatea, pertinența și concludența probelor, precum și faptul că acestea pot duce la dezlegarea pricinii, instanța a încuviințat pentru contestator proba cu expertiza în specialitatea contabilitate.
La data de 10.11.2011 s-a depus la dosar raportul de expertiză specialitatea contabilitate.
La termenul de judecată din data de 13.04.2012, instanța a încuviințat obiecțiunile formulate de contestator și intimata la raportul de expertiză specialitatea contabilitate și a revenit cu adresă către expert pentru a răspunde la obiecțiunile formulate de părți.
La data de 24.05.2012 s-a depus al dosar raportul de expertiză specialitatea contabilitate - răspuns la obiecțiuni.
La termenul de judecată din data de 05.10.2012, instanța a luat act că pentru intimat nu se formulează obiecțiuni la raportul de expertiză specialitatea contabilitate – refacere.
La același termen de judecată, constatând că nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța a declarat dezbaterile închise potrivit disp. art. 150 C.pr.civ., a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 10.10.2012.
Prin sentința civilă nr._/10.10.2012, Judecătoria Ploiești a admis contestația la executare, anulând titlul executoriu și somația nr. 5142/17.01.2011, emise de intimată.
În motivare, instanța de fond a reținut că, raportat la domeniul de aplicare al Codului de procedură fiscală, configurat prin prevederile art. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, obligația contestatorului de a achita suma de_,00 lei, reprezentând accesorii calculate până la data de 31.03.2009, conform Titlului executoriu și Somației nr. 5142/17.01.2011 emise de intimat, prin raportare la Contractul de închiriere nr. 2239/23.05.1995 are caracter contractual, întrucât izvorăște dintr-un contract încheiat între părți și nicidecum al unor venituri publice, reprezentând impozite, taxe, contribuții sau amenzi.
Or, atât timp cât obligația contestatorului de a achita suma menționată derivă dintr-un contract, astfel cum rezultă din Fișa de calcul depusă la f. 64-69 dosar, în cazul în care se consideră că acesta nu și-ar fi îndeplinit o asemenea obligație, sunt aplicabile dispozițiile care reglementează răspunderea contractuală, respectiv ale Codului civil sau Codului Comercial, nicidecum dispozițiile legale aplicabile obligațiilor cu caracter fiscal, întrucât suma menționată în contractul de închiriere nu are caracterul unui impozit sau taxă cuvenită bugetului local.
În aceste condiții, Titlul executoriu și Somația nr. 5142/17.01.2011 au fost emise de intimat cu încălcarea prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Pe de altă parte, este nelegală obligarea contestatorului la plata accesoriilor, „calculate până la data de 31.03.2009”, prin titlul executoriu și somația menționate, în condițiile în care contractul de închiriere nr. 2239/1995 a fost reziliat, încă din anul 2000, conform Sentinței civile nr._/20.11.2000, pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Împotriva acestei sentințe, intimatul a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii contestației la executare, ca neîntemeiată și menținerii somației și a titlului executoriu contestate.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că, în baza disp.art. 141 al.1 din OG nr. 92/2003, Codul de procedură fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis de organul de executare, executarea silită fiind inițiată prin comunicarea acestora.
A precizat că, în mod legal, a fost emisă somația și titlul executoriu nr. 5142/17.01.2011, ca urmare a neîndeplinirii la termen de către contestator a obligațiilor contractuale.
De asemenea, a precizat că, potrivit prevederilor art. 11 alin. 3 din contractele de închiriere nr. 2238 și 2239/1995, pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate de locatar se calculează penalități de 1% pe fiecare zi de întârziere. Întrucât contestatorul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, în sensul neachitării chiriei, Consiliul Local Ploiești s-a adresat Judecătoriei Ploiești, solicitând rezilierea contractului de închiriere respectiv și evacuarea acestuia din spațiu.
Examinând sentința civilă atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 C.p.c. reține următoarele:
Între părți, a fost încheiat un contract de închiriere pentru suprafața locativă cu altă destinație decât aceea de locuință, contract având nr. 2239/23.05.1995, având ca obiect cedarea folosinței spațiului cu altă destinație decât aceea de locuință, situat în Ploiești, . M., nr. 1, în suprafață de 78,16 mp., pentru activitatea de comerț.
Contractul de fost încheiat pe o perioadă de 5 ani (25.04._00), în privința chiriei, s-a prevăzut că locatarul se obligă să plătească lunar chiria de 260 dolari SUA, plătibilă în lei la cursul oficial al zilei la care se facturează. Prin actul adițional la contractul de închiriere încheiat între părți, la data de 29.11.1995, părțile au convenit modificarea cuantumului chiriei, la suma de 300 dolari SUA lunar.
Prin sentința civilă rămasă definitivă și irevocabilă nr._/20.11.2000, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dos.nr._/2000, a fost admisă acțiunea precizată, dispunându-se rezilierea contractului de închiriere nr. 2239/1995 și evacuarea pârâtului contestator din spațiul situat în Ploiești, . M., nr. 1, jud.Prahova.
Întrucât, astfel cum a apreciat și instanța de fond, obligarea contestatorului de a achita suma de_ lei, reprezentând accesorii calculate până la data de 31.03.2009, conform titlului executoriu și a somației nr. 5142/17.01.2011, emise de recurent are caracter contractual, întrucât derivă dintr-un contract încheiat între părți, neavând natura unor venituri publice, de genul impozite, taxe, contribuții sau amenzi, titlul executoriu și somația contestate au fost emise de intimat cu încălcarea prevederilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală rep., cu modif.și complet.ulterioare.
Prin urmare, dată fiind natura contractuală a obligațiilor decurgând din contractul încheiat între părți, intimatul are posibilitatea de a se adresa instanței de judecată pe calea dreptului comun, în vederea recuperării pretinsului debit, prezenta hotărâre neavând autoritate de lucru judecat, potrivit art. 166 C.p.c., prin raportare la art. 1201 vechiul Cod civil.
Față de toate aceste considerente, în baza art. 312 C.p.c., Tribunalul va respinge recursul declarat de recurentul S. P. FINANTE LOCALE împotriva sentinței civile nr._/10.10.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul S. P. FINANTE LOCALE, cu sediul în Ploiesti, ., J. Prahova, în contradictoriu cu intimatul C. G.-M., Ploiesti, ., ., împotriva sentinței civile nr._/10.10.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 28.03.2013.
Președinte, Judecători,
I. C. M. BălănescuMonica C.
Grefier,
M. M. C.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored. CI
2 ex./29.04.2013
Dosar fond_ Judecătoria Ploiești
Judecător fond - A. V.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Evacuare. Hotărâre din 18-04-2013, Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
