Evacuare. Hotărâre din 18-04-2013, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 899/331/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 701
Ședința publică din data de 18 Aprilie 2013
PREȘEDINTE: M. C.
JUDECĂTORI: C. R.
: N. C.
GREFIER: M. M. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul pârât S. C., domiciliat în com. Păcureți, . împotriva Sentinței civile nr. 1805/20.09.2012 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimata reclamantă R. E., cu domiciliul ales la S. A. și D., cu sediul în Ploiești, ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul ia act că prezenta cauză se ia în componența prezentului complet de judecată, deoarece acest complet s-a constituit în urma recalificării căii de atac, cauza fiind repartizată din eroare la completul 10 RCIV, întrucât nu face parte din categoria dosarelor de recurs repartizate aleatoriu la completul de recurs desființat, 4RCIV.
Totodată ia act că prezenta cauză se ia la orele 1412 , când apărătorul intimatei nu s-a prezentat în instanță.
Recurenta arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, solicitând cuvântul în dezbateri.
Tribunalul având în vedere actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul pârât având cuvântul solicită admiterea recursului formulat cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberand asupra cauzei civile de față, constată:
Prin actiunea civilă înregistrată cu nr._ /15 martie 2012 la Judecătoria Vălenii de M., reclamanta R. E. a chemat în judecată pe pârâtul S. C., solicitand instantei ca prin hotărârea ce o va pronunta să se dispună evacuarea pârâtului din imobilul proprietatea sa, situat in ., imobil ocupat fără titlu de către pârât, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea actiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost căsătorit cu fiica sa, R. F. L. în perioada 1991 – 2004, însă, ulterior, în baza sentinței civile nr. 602/ 20 aprilie 2004 s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între aceștia, căsătorie în timpul căreia pârâtul a locuit in imobilul în litigiu, proprietatea sa, astfel încât, în prezent, pârâtul ocupă fără niciun drept imobilul, impunându-se evacuarea acestuia.
După administrarea probelor cu acte, interogatoriu, martori, prin sentința civilă nr. 1805/20.09.2012 a Judecătoriei Vălenii de M., a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului și s-a dispus evacuarea pârâtului din imobilul în care locuiește în prezent, situat în com.Păcureți, ., luându-se act că reclamanta și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că potrivit probelor administrate în cauză pârâtul a fost căsătorit cu fiica reclamantei, numita R. F. L., în perioada 1991-2004, perioadă în care acesta a locuit în imobilul aparținând reclamantei compus dintr-un teren și o construcție edificată în baza autorizației de construire nr.4/24.05.1993, imobil ocupat și în prezent de către pârât, în urma desfacerii căsătoriei încheiată cu fiica reclamantei, conform sentinței civile nr. 602/2004,astfel încât, în calitate de proprietară a imobilului, reclamanta are dreptul să dispună în mod exclusiv, absolut de bunul său, în temeiul art.480 C.civil, mai ales că pârâtul ocupă fără nici un titlu locativ imobilul reclamantei, neexistând nicio dovadă în acest sens, conform art.1169 C.civil, având calitatea de simplu tolerat, impunându-se evacuarea acestuia.
S-a menționat că invocarea de către pârât a unei contribuții financiare la edificarea casei, potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză, nu îl îndreptățește pe acesta să ocupe imobilul fără acceptul proprietarului de drept, respectiv reclamanta, iar, în speță, pârâtul nu a formulat o cerere reconvențională privind constatarea unui drept de creanță în favoarea sa, instituirea unui drept de retenție pentru sumele de bani, munca prestată.
Prin urmare, instanța, în baza disp. art.480 c.civ. nemodificat, a admis acțiunea și a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în com. Păcureți, ., ocupat abuziv de către pârât.
S-a luat act că reclamanta și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii, motivându-se că în timpul căsătoriei cu fiica reclamantei a edificat o construcție în care locuiește în prezent, având dreptul la încasarea unor despăgubiri pentru edificarea casei și nu poate fi obligat să evacueze imobilul decât după plata despăgubirilor.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, caza a fost înregistrată cu nr._ la data de 25.10.2012.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform autorizației de construire nr. 4/24.05.1993, certificatului de atestare fiscală nr.2469/19.09.2012, adeverinței nr. 1587/20.09.2012 reclamanta a fost autorizată la data de 24.05.1993 să execute o construcție situată în com. Păcureți, ., fiind cea care a achitat impozitele, taxele pentru imobilul sus menționat, inclusiv pentru terenul pe care se află construcția de 424 mp, figurând înscrisă cu aceste imobile în evidențele fiscale, în timp ce pârâtul figurează la partida de rol aparținând defunctului Sicaru V. numai cu domiciliul, nefiind înscris la această partidă cu imobile, partidă la care figurează înscrisă reclamanta alături de alți moștenitori ai defunctului Sicaru V..
În cuprinsul adeverinței nr. 2124/9.07.2010 emisă de . menționat că pârâtul figurează înscris în registrele agricole ale . casă de locuit în suprafață de 70 mp, edificată în anul 1993 și un teren de 600 mp.
Martorii D. Antonel, N. E. au declarat că pe terenul aparținând reclamantei situat în Com. Păcureți, . edificată o construcție în care locuiește în prezent pârâtul, acesta din urmă fiind fostul ginere al reclamantei și că imobilul în litigiu ar fi fost edificat și de către pârât în timpul căsătoriei cu fiica reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 602/20.04.2004 a Judecătoriei Vălenii de M. a fost admisă acțiunea formulată de numita S. F. L. împotriva pârâtului și s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între cei doi la data de 19.10.1991 din vina exclusivă a pârâtului, încredințarea în favoarea mamei spre creștere și educare a minorei rezultată din căsătorie, respectiv S. M. R. născută la 9.09.1995.
Disp.art.480 c.civ. stipuleaza ca dreptul de proprietate presupune exercitarea de catre titularul unui asemenea drept cu privire la imobilul pe care îl detine, exercitarea cumulativa a urmatoarelor prerogative: dreptul de a intrebuinta bunul potrivit destinatiei sale, dreptul de a-i culege fructele sau productele, dreptul de a dispune de bun prin instrainare sau consumare.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că potrivit autorizației de construire nr. 4/1993, reclamanta deține în proprietate o construcție situată în com. Păcureți, ., amplasată pe un teren aflat în indiviziune cu terțe persoane, rămas de pe urma defunctului Sicaru V. în suprafață de 600 mp, construcție ocupată de către pârât care a fost ginerele reclamantei, fiind căsătorit cu fiica acesteia, numita S. F. L. în perioada 19.10._04.
Ca atare, atât timp cât, pârâtul folosește construcția în litigiu, construcție asupra căreia nu deține nici un act translativ de proprietate, autorizația de construire nr. 4/1993 emisă pe numele reclamantei demonstrând până la proba contrarie, edificarea acestei construcții de către reclamantă, înseamnă că în realitate reclamanta a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra construcției, constând în autorizația sus menționată care reprezintă prin însăși natura sa un act de proprietate, ce produce efecte juridice în acest sens, iar aceasta, în calitate de proprietară a construcției, se află în imposibilitate de a exercita cumulativ toate prerogativele conferite de dreptul său de proprietate, respectiv dreptul de a folosi construcția reprezentând casă de locuit, conform destinației acesteia, de a-i culege fructele sau productele, de a dispune în mod liber și nestingherit de acest imobil.
De altfel, în condițiile în care reclamanta deține în proprietate construcția în litigiu, iar pârâtul nu a făcut dovada modalității de folosire a construcției, neexistând nici un act în favoarea acestuia care să-i confere dreptul de a folosi construcția, de a–i culege fructele sau productele, înseamnă că acesta din urmă nu are nici un drept de proprietate sau de folosință asupra construcției în litigiu, construcție pe care o ocupă abuziv, motiv pentru care reclamanta are dreptul să solicite evacuarea pârâtului din imobil și predarea acestuia, în integralitatea sa, compus din teren și construcție, mai ales că reclamanta are un drept de coproprietate și asupra terenului, aflându-se în imposibilitate de a-l administra și de a-l folosi potrivit destinației acestuia.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis acțiunea, dispunând evacuarea pârâtului din imobilul în litigiu, potrivit disp. art. 480 cod civil nemodificat, imobil ocupat fără niciun drept de către pârât.
Motivele invocate de către pârât conform cărora a edificat construcția în litigiu, în timpul căsătoriei cu fiica reclamantei, imobil în care locuiește în prezent, având dreptul la încasarea unor despăgubiri pentru edificarea casei, fiind posibilă evacuarea sa din acest imobil numai în schimbul achitării unor despăgubiri sunt neîntemeiate deoarece nu există nici o dovadă la dosar că pârâtul ar avea vreun drept de folosință sau de coproprietate asupra imobilului în litigiu, iar executarea unor pretinse lucrări de edificare a construcției excede cererii de evacuare în condițiile în care pârâtul nu a formulat anumite pretenții împotriva reclamantei în primă instanță, acesta neavând dreptul să condiționeze evacuarea imobilului de încasarea unor despăgubiri de la reclamantă.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie prev. de art. 304 pct.1-9 c.pr.civ. și ținând seama de disp. art. 3041 c.pr.civ., în baza disp. art. 312 alin.1 c.pr.civ. va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul pârât S. C., domiciliat în . împotriva Sentinței civile nr. 1805/20.09.2012 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimata reclamantă R. E., cu domiciliul ales la S. A. și D., cu sediul în Ploiești, .,., ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. C. C. R. N. C.
GREFIER,
M. M. C.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. MC/tehnored. MC
2 ex./30.05.2013
d.f._ Judecătoria Vălenii de M.
j.f. B. L. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 561/2013. Tribunalul... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 586/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
