Fond funciar. Decizia nr. 1461/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1461/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 1402/331/2008*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1461
Ședința publică din data de 13.11.2013
Președinte: M. C. A.
Judecători: P.-A. A.
Ș. O. C.
Grefier: N. L. E.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurentele-petente S. ANIȘOARA și S. R. N., domiciliate în București, ., ., și S. B. A., domiciliată în Cluj-N., .. 25, jud. Cluj, și recurenta-intimată C. L. M. DE FOND FUNCIAR, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 914/24.04.2012, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimații M. A. NAȚIONALE – DIRECȚIA DOMENII ȘI INFRASTRUCTURI, cu sediul în București, Drumul Taberei, nr. 7-9, sector 6, DIRECȚIA S. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 3, jud. Prahova, C. L. M., cu sediul în ., O. S. VERBILA, cu sediul în comuna I., ., S. R., PRIN M. ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în București, ., sector 5, și C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA DE FOND FUNCIAR, cu sediul în Ploiești, .-4, jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta-petentă S. Anișoara personal și asistată de avocat P. C., care reprezintă și celelalte recurente-petente, și intimatul M. A. Naționale – Direcția Domenii și Infrastructuri, prin consilier juridic M. S., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cereri scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta-intimată a depus la dosar cerere de repunere a cauzei pe rol, cauză suspendată prin încheierea de ședință din data de 12.11.2012, atașând acesteia exemplare ale motivelor de recurs pentru a fi comunicate celorlalte părți, dar și că recurentele-petente au depus o notă de ședință, prin care arată că sunt de acord cu cererea de repunere a cauzei pe rol, după care
Tribunalul pune în discuție cererea formulată de recurenta-intimată prin care solicită repunerea cauzei pe rol.
Apărătorul recurentelor-petente și intimatul M. A. Naționale – Direcția Domenii și Infrastructuri, prin consilier juridic, având cuvântul pe rând, solicită admiterea cererii e repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății.
Tribunalul, având în vedere că recurenta-intimată și-a îndeplinit obligația de a depune la dosar motivele de recurs în exemplare suficiente comunicării celorlalte părți, astfel că nu mai subzistă motivele suspendării dispusă prin încheierea de ședință din data de 12.11.2013, admite cererea formulată de recurenta-intimată și dispune repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecății.
Apărătorul recurentelor-petente, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv notificarea nr._/8.11.2012 a Ocolului S. Verbila și un extras din Decretul nr. 91/16.03.1984, din care reiese că Decretul nr. 250/1981 nu a fost niciodată publicat în Monitorul Oficial al României, pe care le depune la dosar în copie, comunicând și intimatului M. A. Naționale – Direcția Domenii și Infrastructuri, prin consilier juridic.
Intimatul M. A. Naționale – Direcția Domenii și Infrastructuri, prin consilier juridic, având cuvântul, arată că nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri solicitată de recurentele-petente, prin apărător, și nici nu solicită acordarea unui nou termen de judecată, pentru a avea posibilitatea de a le studia.
Tribunalul, apreciind concludentă și pertinentă soluționării recursului promovat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către recurentele-petente, prin apărător, în baza art. 305 coroborat cu art. 167 alin 1 cod proc. civilă, o încuviințează.
Apărătorul recurentelor-petente și intimatul M. A. Naționale – Direcția Domenii și Infrastructuri, prin consilier juridic, având cuvântul pe rând, arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestora.
Apărătorul recurentelor-petente, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului promovat de intimata C. L. M. de Fond Funciar, care se referă la împrejurarea că nu există posibilitatea de recuperare a suprafeței de 60 ha. Totodată, solicită admiterea recursului promovat de petente, având în vedere 2 aspecte: 1) Decretul nr. 250/1981 în baza căruia M. A. Naționale ar avea un drept de proprietate asupra terenului nu reprezintă un act normativ, întrucât acest decret nu a fost niciodată publicat, care, conform Constituției din anul 1965 acest decret trebuia publicat în Monitorul Oficial al României, dar și înscrisurilor depuse la dosar la acest termen de judecată, potrivit cărora decretul respectiv se referă la circulația pe drumurile României a autovehiculelor înmatriculate în străinătate; și 2) prin Decretul nr. 250/1981 se pune la dispoziția Ministerului A. Naționale suprafața de 59 ha în vederea edificării unei construcții militare pe o suprafață de 8 ha, rămânând o diferență de 51 ha, care a rămas în fondul forestier, administrat de O. S., astfel că terenul respectiv s-a reîntors în proprietatea statului, nefiind proprietatea Ministerului A. Naționale. În continuare arată că prin expertiza întocmită de expert O. B. s-a găsit soluția pentru punerea în posesie a M. A. Naționale asupra suprafeței de 137 ha, rămânând, astfel, cu suprafața de 12 ha, deci mai mult decât cea prevăzută în Decretul nr. 250/1981, motive pentru care solicită admiterea recursului promovat de petente, fără cheltuieli de judecată, depunând la dosar concluzii scrise.
Intimatul M. A. Naționale – Direcția Domenii și Infrastructuri, prin consilier juridic, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea ambelor recursuri promovate, având în vedere că instanța de fond a făcut aplicarea disp. art. 4 alin 2 și 4 și art. 5 din Legea nr. 18/1991; mai mult, în ceea ce privește primul motiv al recursului petentelor, susținut de apărătorul acestora, nu se regăsește în motivele scrise depuse la dosar, astfel că solicită respingerea acestuia ca inadmisibil, iar cel de-al doilea motiv, susținerile apărătorului petentelor sunt nereale, întrucât M. A. Naționale deține în administrare, potrivit Decretului nr. 250/1981, teren în suprafață de 60 ha, intabulat încă din anul 2004, chiar dacă prin decretul respectiv se menționează că suprafața de 8,9 ha trebuie defrișată, din expertiza întocmită în cauză reiese că nu este posibilă împărțirea în 2 a terenului, întrucât clădirile sunt extinse pe o suprafață de 60 ha, existând o zonă administrativă, pe care sunt amplasate birouri, și una tehnică, pe care se află magaziile, aceasta din urmă fiind cea mai importantă din planul de amplasament, din cele 60 ha, doar 14,7 ha reprezintă pădure, restul fiind curți construcții.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. sub nr. 1402/331 din 12 iunie 2008 reclamantele S. A., S. R. N. si S. B. A., au chemat în judecată pe pârâtii M. A. – Direcția Domenii si Infrastructuri, Directia S. Ploiesti, C. L. al comunei M., C. L. de fond funciar M. și O. S. Verbila, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să fie obligate pârâtele să procedeze la punerea lor in posesie pentru terenul forestier in suprafață de 137,9 ha., conform Hotărârii nr. 4665 din 31 august 2006 a Comisiei Județene Prahova.
In motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că deși Hotărârea nr. 4665 din 31 august 2006 a fost pronunțată de C. Județeană Prahova în urmă cu aproape 2 ani, nu au fost puse nici pana in prezent in posesia terenului le-au fost reconstituit, deși s-a încheiat un protocol la 20 februarie 2008 intre O. S. Verbila si C. L. M., prin care unitatea silvică punea la dispoziția Comisiei Locale de fond funciar M. suprafața de 559,04 ha. teren forestier in vederea punerii în posesie a persoanelor îndreptățite conform Legii 1/2000. Mai susține că, ulterior, prin adresa Ocolului S. Verbila nr. 1292 din 18 febr.2008, Primăria M. a fost anunțată că din eroare o suprafață de teren forestier de 8,3 ha. a fost greșit trecută în acel protocol. De asemenea, susțin că, in urma verificărilor documentelor juridice ale Cazărmii s-a stabilit că suprafața de teren aflată în administrarea Ministerului A. este de 58,5100 ha., conform prevederilor Decretului Prezidential nr. 250 din 22 oct.1981 si fată de toate aceste inadvertente, in loc să se verifice situația si modifice corespunzător protocolul s-a încetat orice activitate privind situația creată, astfel că solicită admiterea acțiunii.
In drept, au invocat dispozițiile art. 1073 si următoarele din codul civil.
Au depus alăturat, în copie, înscrisuri.
In ședința publică din 16 iulie 2008 pârâtul M. A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La data de 15 septembrie 2008 reclamantele si-au precizat acțiunea.
Pârâtul M. A. Naționale a formulat întâmpinare si cerere reconvențională, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Deși legal citati, ceilalți pârâți nu au formulat întâmpinare, însă au depus la dosar înscrisurile solicitate de instanță.
In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri si s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice topografice.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate, fata de prevederile art.137 C.p.c, instanța la data de 9 noiembrie 2010 a pronunțat sentința civilă nr. 1973, prin care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. A. Naționale și a pârâtului C. L. al . față de acești pârâți ca formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins acțiunea, ca neîntemeiată și cererea reconvențională ca lipsită de obiect.
Împotriva acestei sentințe petentele au declarat recurs și prin decizia civila nr. 605 din 19 aprilie 2011, Tribunalul Prahova a admis recursul, a casat in tot sentința si a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Primindu-se dosarul la aceeași instanță, a fost înregistrat sub același număr si s-a acordat termen de judecată la data de 4 octombrie 2011.
In cauză s-a administrat în rejudecare proba cu înscrisuri si s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, ce a fost întocmită de expert O. B..
Prin sentința civilă nr. 914/24.04.2012 instanța a admis in parte plângerea formulată de petentele S. A., S. R. N., S. Brîndusa A., în contradictoriu cu intimații S. R. prin M. Economiei si Finanțelor, M. Apararii Naționale - Direcția Domenii si Infrastructură, Direcția S. Ploiești, C. L. Magurele, O. S. Verbila, Comisiei Locale de Fond Funciar M., si Comisiei Județene de Fond Funciar Prahova, a admis cererea de arătare a titularului dreptului formulata în cauza de intimatul M. A., a admis în parte cererea reconvențională formulată de intimatul M. A. și a dispus anularea parțiala a Protocolului încheiat la data de 20.02.2008 intre RNP Romsilva – Direcția S. Ploiești și C. Locala de fond funciar Magurele – prin Primar, în sensul că a înlăturat din suprafața totala de 559,04 ha teren forestier, suprafața de 604.167 mp aparținând UM_ M.. De asemenea, instanța a obligat intimata C. locala de fond funciar M. – prin Primar sa emită în favoarea petentelor proces verbal de punere în posesie asupra terenului în suprafața de 137,9 ha categoria de folosință pădure pe raza localității M., din terenul aflat la dispoziția Comisiei locale de fond funciar M., a obligat intimata C. Județeana Prahova – prin prefect sa elibereze in favoarea petentelor titlu de proprietate pentru terenul in suprafața de 137,9 ha categoria de folosința pădure pe raza localității Magurele și a respins plângerea formulata în contradictoriu cu intimații C. L. M. si O. S. Verbila ca neîntemeiata.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că prin hotărârea nr. 4663/31.08.2006, anexa 37, a intimatei C. Județeana de fond funciar Prahova s-a dispus in favoarea reclamantelor in calitate de moștenitoare legale ale defunctului R. C., reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren forestier in suprafața de 137,9 ha teren pe raza localității Magurele, jud. Prahova.
La data de 20.02.2008 intre RNP Romsilva – Directia S. Ploiesti- O. S. Verbila si C. Locala de Fond Funciar M. s-a încheiat un protocol prin care i se puneau acesteia din urma la dispoziție o suprafața de 559,04 ha teren forestier, in vederea punerii in posesie a persoanelor îndreptățite conform Lg.1/2000 si Lg.247/2005.
S-a reținut astfel ca potrivit art.24 alin.1 din Lg.1/2000 si art.39 alin.1 din HG nr. 890/2005 ,,reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente,, urmând ca potrivit alin.2 sa se solicite persoanelor care au depus cereri ,,schița amplasamentului deținut sau orice alte informații din care sa rezulte identificarea vechiului amplasament solicitat, iar potrivit alin. 4,, pentru terenurile forestiere comisiile locale vor stabili daca vechiul amplasament identificat in conformitate cu documentațiile prevăzute la alin. 2 nu a fost atribuit si poate fi retrocedat,,.
S-a reținut in continuare ca in conformitate cu prevederile art.61 alin.1 din HG 890/2005 ,,reconstituirea dreptului de proprietate se face, pe vechile amplasamente, din suprafețele de teren cu destinație forestiera cuprinse in amenajamentele silvice si din terenurile cu destinație agricola acoperite cu vegetație forestiera (pășuni împădurite, zavoaie, si altele asemenea) Reconstituirea se va face având in vedere structura de proprietate existenta la momentul deposedării abuzive a acestor terenuri de către regimul comunist”.
Potrivit dispozițiilor art. 71 din același act normativ ,,punerea in posesie se va face de către comisia locala sau județeana, după caz, in cadrul zonelor delimitate, conform planului parcelar elaborat pe baza planurilor amenajistice si măsurătorilor topografice.
Deși, așa cum s-a menționat mai sus pentru efectuarea operațiunilor de punere in posesie a celor care au obținut validarea cererilor de reconstituire s-a încheiat un protocol pentru o suprafața totala de 559, 04 ha teren forestier, intimatul M. Apararii – Direcția Domenii si Infrastructuri – a comunicat la data de 21 aprilie 2008 Primăriei . terenul ce forma obiectul protocolului reprezintă domeniu public si se afla in administrarea sa potrivit Decretului Prezidential nr. 250/22.10.1981 motiv pentru care nu poate face obiectul punerii in posesie.
Instanța de fond a mai reținut că din actele depuse de aceasta intimata a rezultat ca prin decretul menționat s-a aprobat amplasarea ,,Depozitului M.” in afara perimetrului construibil al comunei, terenul in suprafața de 598.100 mp fiind transmis din administrarea Inspectoratului silvic județean Prahova in administrarea Ministerului A. Naționale, pe terenul in discuție fiind amplasat si un obiectiv militar care funcționează si in prezent respectiv UM_ M. cu număr de imobil (cazarma) 2877 M..
Terenul in discuție a fost înscris in cartea funciara a localității M. cu număr cadastral 303, așa cum rezulta din încheierea nr. 672/2004.
Prin raportul de expertiza topo O. B. (f.410) a fost identificata suprafața de 137,9 ha și s-a precizat in cuprinsul raportului de expertiza împrejurarea ca UM M. este de 604.167 mp din care 482.182 mp pădure si 121.985 mp curți construcții, stabilindu-se, totodată, că suprafața ocupata de unitatea militara este de 121.985 mp (menționata de către petente ca fiind de 8,3 ha) si nu face parte din suprafața reconstituita in favoarea acestora de 137,9 ha iar terenul de 60 ha face parte doar parțial din terenul in suprafața de 137,9 ha - de asemenea, pe terenul aflat in posesia unității militare constatându-se existența a 32 de construcții in suprafața totala construita de 8 7628,05 mp.
În cauza de fata intimatul M. A. Naționale a formulat atât cerere de arătare a titularului dreptului cat si cerere reconvenționala, prin care a solicitat instanței constatarea nulității absolute a protocolului nr. 1327/ 20.02.2008 încheiat intre RNP Romsilva – Direcția S. Ploiești-O. S. Verbila și C. Locala de Fond Funciar M. motivat de faptul ca din totalul suprafeței de 559,04 ha teren face parte si terenul în suprafața de 60,4167 ha ce reprezintă domeniu public si se afla in administrarea intimatului, precizând, totodată, că pe terenul în discuție se afla si U.M._ Magurele cu număr de imobil (cazarma) 2877 Magurele, aspect ce in cauza de fata a fost dovedit si prin expertiza topo realizata de către expert O. B..
Instanța de fond a mai reținut că din actele depuse la dosarul cauzei a rezultat ca terenul in discuție face parte din domeniul public al statului fiind inclus in inventarul bunurilor ce alcătuiesc acest domeniu si aprobat succesiv prin HG nr. 1045/2000, HG nr. 1326/2001, HG nr. 45/2003, HG nr. 15/2004, HG nr. 2060/2004, HG nr.1705/2006 - terenul in suprafața de 59,800 ha fiind predat intimatei prin Decretul Prezidential nr. 250/22.10.1981, ulterior intimata intabulând o suprafața ceva mai mare decât cea menționata in decret respectiv cea de 60,4167 ha in cartea funciara nr. 303 a localității Magurele, așa cum rezulta din încheierea nr.672/2004 a Judecătoriei Vălenii de M..
S-a mai reținut de prima instanță că dispozițiile art. 4 alin. 2-4 din Lg. 18/1991 prevăd ca domeniul public poate fi de interes național, caz in care proprietatea asupra sa, in regim de drept public aparține statului administrarea acestuia făcându-se de către organele prevăzute de lege, iar terenurile din domeniul public sunt cele afectate unei utilități publice, iar conform art. 5 alin. 1 din același act normativ, aparțin domeniului public terenurile pentru nevoi de apărare iar conform alin. 2 terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile, imprescriptibile si nu pot fi introduse in circuitul civil decât daca sunt dezafectate din domeniul public, avându-se, totodată, în vedere si dispozițiile art. 136 alin. 4 din Constituția României cu modificările si completările ulterioare, dar si prevederile art. 3 din Lg. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia.
In cauza de fata s-a constatat faptul ca prin încheierea protocolului mai sus menționat, protocol ce include si suprafața de 60,4167 ha s-au încălcat dispozițiile imperative mai sus menționate astfel ca in prezenta cauza se impune ca cererea reconvenționala sa fie admisa in parte, motivat de faptul ca doar in ceea ce privește aceasta suprafața de teren s-a dovedit faptul ca face parte din domeniul public, si protocolul nr. 1327/20.02.2008 sa fie anulat in parte.
De asemenea s-a admis si cererea de arătare a titularului dreptului formulata in cauza de intimatul M. A. in conformitate cu prevederile art. 64-66 C.p.c (f.23) fiind arătat ca titular S. R. – prin M. Economiei si Finanțelor deoarece prin probele administrate in cauza s-a dovedit ca terenul in discuție aparține domeniului public.
Revenind la acțiunea introductiva de instanța, s-a reținut in cauza de fata ca petentele nu au probat împrejurarea ca terenul pe care solicita punerea in posesie reprezintă vechiul amplasament, din niciun înscris nerezultând o atare împrejurare, dar chiar daca acesta ar fi reprezentat vechiul amplasament punerea in posesie nu se mai putea realiza in sensul solicitat motivat de faptul ca face parte din domeniul public.
S-a observat totodată ca petentele au obținut reconstituirea suprafeței de 137,9 ha având categoria de folosința pădure, reconstituire validata de comisia județeana pe raza localității M.. Cu ocazia efectuării raportului de expertiza topo s-a constatat insa ca terenul pentru care petentele solicita punerea in posesie, parte din acesta respectiv 121.985 mp are categoria de folosința curți construcții si cai de acces iar o alta suprafață respectiv 431.169 mp se afla pe raza localității Baltesti.
D. fiind faptul ca reconstituirea efectuata in favoarea petentelor vizează doar terenuri categoria de folosința pădure, motiv pentru care au si fost înscrise in anexa 37, punerea in posesie nu se poate realiza decât pentru acest tip de terenuri si in principal pe raza localității Magurele in măsura in care exista teren in rezerva comisiei locale de fond funciar.
Prin art. 69 alin. 3 din Regulamentul de aplicare a Lg. 18/1991 (HG 890/2005) s-a stabilit ca persoanele înscrise in anexa 37, cum este cazul petentelor, cărora li s-a validat dreptul de proprietate pentru terenuri forestiere pe care nu se poate face punerea in posesie pe vechiul amplasament se înscriu împreuna cu datele corespunzătoare in anexa 43, procedura de punere in posesie, cea de emitere a proceselor verbale si titlurilor de proprietate fiind reglementata de art. 35 din Lg. 1/2000 precum si art. 72-75 din Regulament.
Având in vedere ca punerea in posesie nu se poate realiza pe vechiul amplasament, iar propunerile privind un alt amplasament se efectuează doar de către comisia locala aceasta o sa le ofere suprafețe de teren categoria de folosința pădure fie din terenurile ce au fost puse la dispoziție prin protocolul amintit (protocolul fiind anulat doar in parte) sau in cazul in care acest lucru nu este posibil, fie din rezerva proprie in măsura in care exista, sau sa fie trecute pe lista de despăgubiri.
S-a reținut, de asemenea, că prin dispozițiile art. 52 alin. 1 din Lg. 18/1991 precum si art. 71–75 din Regulament – HG nr. 890/205 - s-a stabilit obligația emiterii procesului verbal de punere in posesie doar in sarcina comisiei locale iar emiterea titlului de proprietate doar in sarcina comisiei județene, cele doua intimate respectiv C. L. Magurele si O. S. Verbila neavând stabilite obligații sau competente in acest sens astfel ca acțiunea promovata in contradictoriu cu acestea este neîntemeiata.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs petenteleS. Anișoara, S. R. N. și S. B. A. și intimata C. L. de Fond Funciar M. prin Primar, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ .
În motivarea cererii de recurs, petentele S. Anișoara, S. R. N. și S. Brandușa A. au arătat că în fapt în baza Legii nr. 18/1991 foștii proprietari au dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren preluate de stat conform prevederilor art. 8 din Legea nr. 18/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare, iar în acest sens reclamantele în calitate de moștenitoare ale defunctului S. I. D., la rândul lui moștenitor legal a defunctului R. C., au depus o cerere la data de 31.08.2005, la primăria comunei M., prin care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate și pentru suprafața de 137,9 ha, teren forestier situat pe teritoriul administrativ al comunei M.. Cererea le-a fost admisă de C. Județeană Prahova de fond funciar prin hotărârea nr. 4663/31.08.2006, unde în anexa 37 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață cerută.
Au mai precizat petentele că, la momentul efectuării procedurii de punere în posesie au fost semnalate mai multe probleme tehnice privind amplasamentul indicat în tabelul anexă nr. 37, parte integrantă a hotărârii nr. 4663/31.08.2006, amplasament ce urma să fíe detaliat printr-un protocol de predare a pădurii de Direcția S. Ploiești către C. locală M. de fond funciar, la care s-a adăugat și opoziția ministerului A. Naționale prin UM M..
O primă eroare pe care o face instanța de fond este, în opinia petentelor, momentul în care reține că: „La data de 20.02.2008 între RNP Romsilva - Direcția S. Ploiești - O. S. Verbila și C. locala de fond funciar M. s-a încheiat un protocol prin care i se pune acesteia din urma la dispoziție o suprafața de 559,04 ha teren forestier, în vederea punerii in posesie a persoanelor îndreptățite conform Legea nr. 1/2000 si Legea nr. 247/2005”, dar pierde din vedere că acest protocol a fost înlocuit de un nou protocol între RNP Romsilva - Direcția S. Ploiești - O. S. Verbila și C. locală de fond funciar M. încheiat în data de 17.11.2010 și în aceste condiții a se constata nulitatea unui protocol care era deja anulat relevă o neînțelegere clară a situației deduse judecății.
De asemenea, au mai susținut petentele că instanța de fond a mai reținut că: „potrivit art. 24 alin. 1 din Lg. 1/2000 și art. 39 alin. 1 din HG nr. 890/2005 „reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente” urmând ca potrivit alin. 2 sa se solicite persoanelor care au depus cereri „schița amplasamentului deținut sau orice alte informații din care sa rezulte identificarea vechiului amplasament solicitat, iar potrivit alin. 4 „pentru terenurile forestiere comisiile locale vor stabili daca vechiul amplasament identificat in conformitate cu documentațiile prevăzute la alin. 2 nu a fost atribuit si poate fi retrocedat". Or, suprafața solicitată este identificată cu vecinătăți clare prin următoarele înscrisuri: în actul de partaj voluntar autentificat sub nr._/13.09.1945 și transcris sub nr._/13.09.1945, dar și în actele premergătoare cum ar fi actul de vânzare nr. 3332/1921 și transcris cu nr. 5289/13.07.1921.
Recurentele–petente au mai precizat că aceste înscrisuri, coroborate cu planurile puse la dispoziție de comisiile locale au dus la întocmirea raportului de expertiza topo O. A. B., care avea ca obiective stabilite de instanță: identificarea, măsurarea, evidențierea pe schița de plan și indicarea categoriei de folosință a terenului de 137,9 ha; identificarea, marcarea, evidențierea pe schița de plan și indicarea categoriei de folosință a terenului de 60 de ha ocupat de UM_ M.; identificarea, marcarea, evidențierea pe schița de plan și indicarea categoriei de folosință a terenului de 8,3 de ha ocupat de UM_ M.; precizarea dacă cele 8,3 ha fac parte din terenul de 60 de ha și dacă se regăsesc și în suprafața de 137 ha propusă spre reconstituire; dacă terenul de 60 de ha se regăsește în suprafața de 137 ha propusă spre reconstituire; dacă terenurile sunt afectate de utilități publice și sunt edificate construcții, cu poziționarea lor pe schiță; dacă construcțiile sunt utilizate de Mapn.
Mai mult decât atât, au susținut recurentele – petente că, prin noul protocol din 17,11.2010 s-a îndreptat eroarea prin care s-a oferit și teren forestier care nu era în amenajamentele silvice, trecându-se o suprafața de 559,04 ha din amenajamentele silvice, iar aceste suprafețe nu se mai regăsesc în nici un act de predare către M. A. Naționale ori către UM_ M., fiind în acest mod fiind îndeplinite în tot condițiile prevăzute de art.61 alin. 1 din HG. nr. 890/2005.
De asemenea, au precizat recurentele – petente, că plecând de la eroarea menționată mai sus, instanța a justificat o reținere în proprietatea statului întemeindu-și argumentația pe prevederile art. 4, alin 2-4 din Legea nr. 18/1991 inițială, pe care le coroborează cu prevederile art. 5 alin, 1 și 2, după care ne trimite în materia dreptului constituțional și a dreptului comun.
Au arătat recurentele că, acest punct de vedere este netemeinic prin art. 10 din Legea nr. 1/2000 cu completările și modificările ulterioare se stipulează: „In situația in care suprafețele proprietate privata a statului sunt insuficiente acestea pot fi suplimentate cu suprafețe ce se vor scoase din domeniul public al statului, in condițiile legii."
Recurentele au mai susținut că, și în situația în care s-ar merge pe ideea că 60 de ha de teren forestier nu ar fi restituibile pe amplasamentul propus, consideră că ar fi trebuit să se dispună restituirea doar a lor pe un alt amplasament și nu să se impună restituirea numai pe un amplasament pe teritoriul administrativ al comunei M., iar o astfel de abordare atrage un tratament diferit față de restituirile făcute pentru pădure și terenuri agricole.
Au mai menționat, că amplasamentul propus spre restituire vizează vechiul amplasament sau amplasamente echivalente, iar se face din terenurile puse la dispoziția comisiei locale de RNP Romsilva - Direcția S. Ploiești - O. S. Verbila. Așa cum rezultă din protocolul în vigoare O. S. Verbila are stabilite obligații și competențe în aplicare prevederilor Legilor fondului funciar ca subdiviziune a RNP Romsilva - Direcția S. Ploiești.
Împotriva sentinței civile nr. 914/24.04.2012 a declarat recurs și intimata C. L. de Fond Funciar a Comunei M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat recurenta – intimată că, potrivit Legii nr. 1/2000 art. 24 alin. 4 „Unitățile și subunitățile silvice din subordinea RNP, precum și ceilalți deținători actuali ai terenurilor forestiere solicitate de foștii proprietarii sau moștenitorii lor, vor pune la dispoziția Comisiilor Locale de aplicare a prevederilor prezentei legi pentru care cererile de reconstituire au fost validate” și față de aceste prevederi, precum și având în vedere prevederile HG nr. 890/2005 în cazul terenurilor cu vegetație forestieră, Comisiile Locale nu pot pune în posesie persoanele îndreptățite decât pe terenurile transmise în acest sens de către RNP prin Direcțiile Silvice, deoarece Comisiile Locale nu au la dispoziție teren forestier, cum este cazul terenurilor agricole.
A mai susținut recurenta – intimată că, având în vedere cele mai sus menționate și întrucât a fost admisă cererea reconvențională formulată de M. A., în sensul că din suprafața totală de 559,04 ha a fost înlăturată suprafața de 604.167 mp, C. L. de Fond Funciar nu poate pune în posesie petenta pe diferența de 604.167 mp atât timp cât RNP prin Direcțiile Silvice nu va pune la dispoziție suprafața în cauză.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ la data de 19.07.2012.
Prin Serviciul Registratură la data de 12.11.2013 intimatul M. A. Naționale a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
În motivare a arătat intimatul M. A. Naționale că, în mod corect a reținut instanța de fond că potrivit disp. art. 24 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 și art. 39 alin. 1 din HG nr. 890/2005 „reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente” urmând ca potrivit alin. 2 să se solicite persoanelor care au depus cereri „schița amplasamentului deținut sau orice alte informații din care să rezulte identificarea vechiului amplasament solicitat, iar potrivit alin. 4 „pentru terenurile forestiere comisiile locale vor stabili dacă vechiul amplasament identificat în conformitate cu documentațiile prevăzute la alin. 2 nu a fost atribuit și poate fi retrocedat”.
A mai precizat intimatul că în mod corect a reținut instanța de fond că, în conformitate cu prevederile art. 61 alin. l din HG 890/2005 „reconstituirea dreptului de proprietate se face, pe vechile amplasamente, din suprafețele de teren cu destinație forestiera cuprinse in amenajamentele silvice si din terenurile cu destinație agricolă acoperite cu vegetație forestiera (pășuni Împădurite, zăvoaie, si altele asemenea) iar Reconstituirea se va face având in vedere structura de proprietate existenta la momentul) deposedării abuzive a acestor terenuri de către regimul comunist,, și potrivit art. 71 din același act normativ „ punerea in posesie se va face de către comisia locala sau județeană, după caz, in cadrul zonelor delimitate, conform planului parcelar elaborat pe baza planurilor amenajistice ai măsurătorilor topografice.
Intimatul a mai menționat că, pentru efectuarea operațiunilor de punere in posesie a celor care au obținut validarea cererilor de reconstituire s-a încheiat un protocol pentru o suprafața totala de 559,04 ha teren forestier, intimatul M. A. - Direcția Domenii si Infrastructuri – a comunicat la data de 21 aprilie 2008 primăriei . terenul ce forma obiectul protocolului reprezintă domeniu public si se afla in administrarea sa potrivit Decretului Prezidențial nr.250/22.10.1981 motiv pentru care nu poate face obiectul punerii în posesie.
A mai susținut intimatul că, prin decretul menționat s-a aprobat amplasarea „Depozitului M." in afara perimetrului construibil al comunei, terenul in suprafața de 598.100 mp fiind transmis din administrarea Inspectoratului silvic județean Prahova, in administrarea Ministerului A. Naționale, iar pe terenul in discuție este amplasat si un obiectiv militar care funcționează si in prezent respectiv UM_ M. cu număr de imobil (cazarma) 2877 M..
De asemenea, a arătat intimatul că, terenul in discuție a fost înscris în cartea funciara a localității Maturele cu număr cadastral 303, așa cum rezulta din încheierea nr. 672/2004.
A mai precizat intimatul că, din actele depuse la dosarul cauzei rezulta ca terenul in discuție face parte din, domeniul public al statului fiind inclus in inventarul bunurilor ce alcătuiesc acest domeniu si aprobat succesiv prin HG nr. 1045/2000, HG nr. 1326/2001. HG nr. 45/2003, HG nr. 15/2004, HG nr. 2060/2004, HG nr. 1705/2006,
Intimatul a mai susținut că, potrivit art. 4 alin. 2-4 din Lg. 18/1991 prevăd ca domeniul public poate fi de interes național, caz in care proprietatea asupra sa. in regim de drept public aparține statului administrarea acestuia făcându-se de către organele prevăzute de lege, iar terenurile din domeniul public sunt cele afectate unei utilități publice, potrivit art. 5 alin. l din același act normativ, aparțin domeniului public terenurile pentru nevoi de apărare iar conform alin. 2 terenurile caro fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile, imprescriptibile si nu pot fi introduse in circuitul civil decât daca sunt dezafectate din domeniul public și nu in ultimul rând se au in vedere si dispozițiile art.136 alin 4 din Constituția României cu modificările si completările ulterioare dar si prevederile art. 3din Lg.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia.
Referitor la afirmațiile recurentelor prin care arată instanței de control judiciar că, „concluzia raportului de expertiza" este că se pot restitui 1373 ha teren, forestier fară a se afecta suprafața de 121,985 mp (12.2 ha) deținute parțial cu înscrisuri de proprietate (la dosar s-au prezentat acte care să reprezinte un just titlu doar pentru 8.3 ha conform Decretului Prezidențial nr. 250/1981) a arătat că, raportul de expertiză întocmit în cauză nu conține o asemenea concluzie, iar conform concluziei de la obiectivul nr.2 al Raportului de expertiză O. B. suprafața Unității Militare_ M. este de 604.167, 00 mp și nu 121.985 mp așa cum susțin recurentele.
Intimatul a mai precizat că, afirmația recurentelor conform cărora unitatea militară deține acte care să reprezinte un just titlu doar pentru 8,3 ha conform decretului Prezidențial nr. 250/1981 este neadecvată, întrucât potrivit Decretului nr. 250/1981 a fost aprobată amplasarea „Depozitului Mâgurele" în afara perimetrului construibil al comunei M., județul Prahova și a fost transmis din administrarea Inspectoratului, S. Județean Prahova din subordinea, Ministerului Economiei Forestiere si Materiale de Construcții. în administrarea M. A. Naționale a terenului împădurit în suprafața de 598.100 mp situat în raza Ocolului S. Verbila, județul Prahova.
Cu privire la susținerile recurentelor prin care arată instanței de recurs că „instanța de fond nu a sesizat că prin noul protocol din 17.11.2010 s-a îndreptat eroarea prin care s-a oferit și teren forestier care nu era în amenajamentele silvice, trecându-se o suprafață de 559,04 ha din amenajamentele silvice și că aceste suprafețe nu se mai regăsesc în nici un act de predare către M. A. Naționale ori către HM_ M., fiind în acest mod îndeplinite în tot condițiile prevăzute de art.61 alin» 1 din HG. nr. 890/2005" a arătat intimatul că sunt nereale, având în vedere că potrivit concluziilor de la obiectivul nr. 5 al Raportului de expertiză întocmit în cauză „terenul de 60 de ha al unității militare face parte doar parțial (482.182 mp) din terenul de 137,9 ha".
Intimatul a mai arătat că, pe terenul în litigiu este dispus un obiectiv militar care fucționează și în prezent - U.M._ M. cu nr. de imobil (cazarmă) 2877 M. și că prin Hotărârea nr. 4663/31.08.2006 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și a celor forestiere Prahova reclamanților le-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra unui teren forestier în suprafață de 137,9 ha, ori potrivit Fișei corpului de proprietate - CAZARMA 2877 M. - categoria de folosință a terenului aparținând statului este cu totul alta, și anume curți construcții 37, 37 ha. pășune 8,3168 ba si numai 14,7280 ha pădure.
A mai precizat intimatul că, această Cazarmă 2877 M. este împărțită administrativ în două zone: Zonă administrativă în care se află comandamentul unității și celelalte birouri în care își desfășoară activitatea zilnică personalul unității; Zonă tehnică (de depozitare) care se compune din magaziile în care sunt depozitate diferite materiale, mai mult sau mai puțin periculoase și drumurile de acces la acestea, întreaga suprafață de teren de aproximativ 60 ha este delimitată prin garduri de sârmă ghimpată, are un singur punct de acces si este păzită permanent.
Totodată, a arătat intimatul că, la întocmirea raportului de expertiză, expertul O. B. nu a luat în considerare toate documentele din dosar, astfel acesta a ajuns la concluzia că „U.M._ M. deține o suprafață de_,00 mp pădure”, însă potrivit Planului de amplasament și delimitare a corpului de proprietate înregistrat la O.J.C.G.C. Prahova cu nr. 4559 din 31.03.2004 (și a Fișei corpului de proprietate anexată acestuia, terenurile care alcătuiesc cazarma 2877 M. - categoria de folosință a terenului aparținând statului este cu totul alta, și anume curți construcții 37, 37 ha pășune, 8.3168 ha și numai 14, 7280 ha pădure.
De asemenea, a arătat intimatul că, expertul a omis să precizeze că suprafața de aprox. 60 ha pe care se află unitatea militară este un teren cu destinație specială conform extrasului de carte funciară, Planului de amplasament și Fișei corpului de proprietate care se găsesc la dosarul cauzei și care i-au fost înmânate la data de 02.03.2012.
Examinând recursul formulat, raportat la motivele invocate în cererea de recurs, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, prin prisma dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă si a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată ca recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru următoarele considerente ce se vor expune în continuare:
Recurentele-petente S. Anișoara, S. R. N. și S. Brandușa A. au criticat sentința instanței de fond, în sensul că în mod greșit s-ar fi dispus obligarea intimatei C. L. M. să emită în favoarea petentelor proces verbal de punere în posesie asupra terenului din terenul aflat la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar a . în tot a hotărârii atacate, iar pe cale de consecință, să se admită acțiunea, în sensul punerilor în posesie pe întreaga suprafață, așa cum s-a propus în raportul de expertiză topo O. B..
Sub acest aspect, tribunalul constată că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a situației de fapt, în raport de probatoriile administrate în cauză și de reglementările legale incidente, reținând că potrivit identificării terenurilor realizate prin raportul de expertiză topo O. B., suprafața totală de 137,9 ha teren reconstituit recurentelor-petente, se compune din mai multe suprafețe, reținându-se, totodată, că suprafața ocupată de UM M. este de_ mp, din care_ mp curți-construcții.
S-a reținut, totodată, că această ultimă suprafață, ocupată de UM M. și menționată de petente ca fiind de 8,3 ha, nu face parte din suprafața de 137,9 ha, reconstituită în favoarea acestora, iar terenul de 60 ha se include doar parțial în terenul petentelor.
În consecință, având în vedere și prevederile art. 4 alin. 2-4 din legea nr. 18/1991, art. 5 alin. 1 și 2 din același act normativ, dar și în raport de disp. art. 136 alin. 4 din Constituția României și art. 3 din legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, instanța de fond a reținut în mod corect faptul că prin încheierea protocolului menționat în cauză, ce include și suprafața de_ mp, s-au încălcat prevederile imperative menționate, apreciindu-se astfel că, întrucât în ceea ce privește suprafața menționată de teren s-a dovedit faptul că face parte din domeniul public, se impune admiterea în parte a cererii reconvenționale, cu privire la această suprafață menționată, precum și anularea în parte, în mod corespunzător, a protocolului nr. 1327/20.02.2008.
De asemenea, avându-se în vedere prevederile art. 64-66 C.pr.civ., în mod corect a fost admisă de către instanța de fond și cererea de arătare a titularului dreptului, formulată de intimatul M. A. Naționale, fiind arătat ca titular S. R. prin M. Finanțelor, deoarece prin probele administrate în cauză s-a dovedit că terenul în discuție aparține domeniului public.
În ce privește amplasamentul terenului reconstituit recurentelor-petente și asupra căruia acestea au solicitat punerea în posesie potrivit expertizei O. B., instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză nu s-a făcut dovada faptului că amplasamentul solicitat de recurentele petente reprezintă vechiul amplasament deținut, iar, pe de altă parte, chiar dacă ar fi reprezentat vechiul amplasament, punerea în posesie nu se mai putea realiza în prezent în această modalitate, motivat de faptul că parte din terenul menționat aparține domeniului public.
Totodată, s-a constatat în mod just de prima instanță că, în condițiile în care conform raportului de expertiză menționat, parte din terenul reconstituit recurentelor petente a fost identificat în prezent ca reprezentând teren curți construcții și căi de acces - recurentelor reconstituindu-li-se numai terenuri forestiere, acestea nu pot fi puse în posesie și pe porțiuni de teren care au altă categorie de folosință.
Astfel, constatându-se că punerea în posesie nu se poate realiza pe vechiul amplasament, iar propunerile privind un alt amplasament se efectuează doar de către comisia locală, s-a dispus în mod corect de către prima instanță că aceasta să le pună în posesie cu suprafețe de categoria de folosință pădure, fie din terenurile ce au fost puse la dispoziție prin protocolul amintit, ce a fost anulat doar în parte, fie, dacă acest lucru nu mai este posibil, din rezerva proprie, în măsura în care aceasta există, sau să fie trecute pe lista de despăgubiri.
În ceea ce privește recursul declarat de intimata C. L. de Fond Funciar a . criticat sentința instanței de fond sub aspectul dispoziției date în sarcina acesteia de a le pune în posesie pe recurentele petente pe raza localității M., invocând faptul că nu ar avea la dispoziție teren forestier - tribunalul constată că acest recurs este nefondat, având în vedere modalitățile alternative de punere în posesie, menționate de instanța de fond în conținutul sentinței pronunțate, astfel cum au fost menționate în paragraful anterior.
Față de considerentele arătate, tribunalul apreciază motivele de recurs formulate de recurentele în prezenta cauză, ca fiind nefondate, motiv pentru care în temeiul art. 312 rap. la art. 3041 C.pr.civ, va respinge ambele recursuri formulate împotriva sentinței civile nr. 914/24.04.2012, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., ca fiind nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ambele recursuri declarate de recurentele-petente S. ANIȘOARA și S. R. N., domiciliate în București, ., ., și S. B. A., domiciliată în Cluj-N., .. 25, jud. Cluj, și recurenta-intimată C. L. M. DE FOND FUNCIAR, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 914/24.04.2012, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimații M. A. NAȚIONALE – DIRECȚIA DOMENII ȘI INFRASTRUCTURI, cu sediul în București, Drumul Taberei, nr. 7-9, sector 6, DIRECȚIA S. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 3, jud. Prahova, C. L. M., cu sediul în ., O. S. VERBILA, cu sediul în comuna I., ., S. R., PRIN M. ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în București, ., sector 5, și C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA DE FOND FUNCIAR, cu sediul în Ploiești, .-4, jud. Prahova., ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.11.2013.
Președinte, Judecători,
M. C. A. P.-A. A. Ș. O. C.
Grefier,
N. L. E.
Operator de data cu caracter personal 5595.
Red. M.C.A./Tehnored. B.A.
2ex/30.06.2014
Dosar fond nr._ – Judecătoria Vălenii de M.
j.f. A. M.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 678/2013. Tribunalul PRAHOVA | Fond funciar. Decizia nr. 1462/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
