Reziliere contract. Decizia nr. 1537/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1537/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 632/281/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1537
Ședința publică din data de 21 Noiembrie 2013
PREȘEDINTE - G. M.
JUDECĂTORI - N. C.
- C.-A. M.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile, având ca obiect „reziliere contract-pretenții-evacuare”, declarate de recurentul - reclamant M. P. PRIN CONSILIUL LOCAL P., cu sediul în Ploiești, ., J. Prahova și recurenții – pârâți G. N., G. I., G. D. și G. A. C., toți domiciliați în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr._/21.06.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Cerere de recurs scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții – pârâți reprezentați de avocat S. I., lipsind recurentul – reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, recurentul – reclamant a depus la dosar întâmpinare la cererea de recurs formulată de recurenții – pârâți, precum și că apărătorul recurenților - pârâți, avocat S. I., a depus la dosar împuternicire avocațială și o cerere prin care solicită lăsarea cauzei la ultima strigare, fiind în imposibilitate de a se prezenta în instanță, întrucât se află la Curtea de Apel Ploiești pentru a susține o altă cauză, după care,
Apărătorul recurenților – pârâți, având cuvântul, arată că deși pe dovezile de citare a pârâților s-a consemnat mențiunea „afișat-mutat”, aceștia locuiesc în continuare la adresa indicată în cererea de recurs, respectiv în Ploiești, ., ., ., precum și că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurenților – pârâți, având cuvântul, arată că instanța de fond deși se referă la textele de lege invocate în motivarea hotărârii, aceasta a aplicat greșit legea. Apreciază că reclamantul Consiliul Local Ploiești a făcut opțiunea în momentul când a acceptat încasarea plății chiriei restante, astfel optând pentru îndeplinirea obligației de a se achita chiria, motiv pentru care se impunea respingerea acțiunii pe fondul cauzei. Totodată, arată că instanța de fond trebuia să solicite pârâților să formuleze în scris precizarea pretențiilor solicitate și să îi oblige la plata taxei judiciare de timbru pentru cererea reconvențională. Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat de pârâți și, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, arătând că recurenții-pârâți au efectuat o . îmbunătățiri în apartament. Cu privire la recursul declarat de recurentul – reclamant M. Ploiești Prin Consiliul Local Ploiești, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 14.01.2013, sub nr._, reclamantul M. Ploiești prin Consiliul Local Ploiești, a chemat în judecată pe pârâții Girba N., Girba I., Girba D., Girba A. C., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună rezilierea contractului de închiriere nr._ din 11.12.2009 având ca obiect locuința situată în Ploiești, ., ., obligarea pârâților la plata sumei de 1316 lei, reprezentând chirie restantă și majorări de întârziere pentru perioada octombrie 2011–noiembrie 2012, actualizate la data plății efective, precum și evacuarea pârâților din locuința mai sus menționată, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 11.12.2009 între acesta și pârâtul Girba N. s-a încheiat contractului de închiriere nr._ privind locuința situată în Ploiești, ., ., ., valabil până la 10.12.2014.
A mai arătat că pârâtul nu a mai achitat chiria restantă din luna octombrie 2011, deși a fost somat prin adresele nr. 280/26.05.2011, nr. 400/20.06.2012 și 400/19.11.2012, la data de 28.11.2012 figurând cu o datorie totală de 1316 lei.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1796, 1817, 1830, 1831 și 1832 din cod civil și ale art. 46 din Legea 114/1996.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, înscrisuri.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii r ca neîntemeiată, motivând faptul că au achitat debitul restant, astfel încât primul capăt de cerere a rămas fără obiect iar cel de-al doilea capăt de cerere trebuie respins întrucât, față de faptul plății prin care s-a acoperit debitul datorat, nu mai sunt incidente dispozițiile contractuale privind rezilierea.
Au mai precizat că a fost pentru prima oară când s-au aflat în imposibilitatea de plată datorită unor probleme financiare neprevăzute.
Pârâții, au depus copii ale chitanțelor nr._/28.05.2013 și nr._/19.03.2013.
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr._/21.06.2013 instanța a admis în parte cererea formulată, a constatat că a operat rezilierea de drept a contractului de închiriere nr._/11.12.2009, încheiat între reclamantul M. Ploiești, prin Consiliul Local Ploiești și pârâtul G. N. și a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în Ploiești, ., ., .. Totodată, instanța a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata sumei de 1316 lei, reprezentând contravaloarea chiriei restante și a penalităților de întârziere, ca rămas fără obiect și a respins cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, la data de 11.12.2009,între M. Ploiești prin Consiliul Local, în calitate de proprietar, și pârâtul Girba N., în calitate de chiriaș, s-a încheiat contractul de închiriere nr._ având ca obiect spațiul cu destinația de locuință situat în Ploiești, ., ., locuința care a făcut obiectul închirierii urmând să fie folosită de titularul contractului și de membrii de familie care locuiau împreună cu acesta, și anume, pârâtele Girba I., Girba D., Girba A. C..
Potrivit prevederilor contractuale stipulate la art. 4 din contract, pârâtul Girba N. avea obligația de a plăti lunar chiria aferentă, iar neplata la termen a chiriei atrage o majorare de 0,5 % asupra sumei datorate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi care urmează aceleia când suma a devenit exigibilă, fără ca majorarea să poată depăși totalul chiriei restante.
Reclamantul a susținut că, începând cu luna octombrie 2011, pârâtul a refuzat în mod nejustificat să achite contravaloarea chiriei pentru spațiul care face obiectul contractului, deși a fost somat cu privire la acest aspect, motiv pentru care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor datorate cu titlu de chirie începând cu această dată, plus majorările de întârziere aferente acestor sume.
Instanța fondului a reținut că reclamantul a făcut dovada prin administrarea probei cu înscrisuri a existenței raportului juridic obligațional având în vedere contractul de închiriere, încheiat de părți, iar în privința pretențiilor privind chiria restantă pentru perioada octombrie 2011–noiembrie 2012 și majorările de întârziere corespunzătoare, instanța a constatat că reclamantul a făcut dovada existenței acestei datorii în sarcina pârâților prin înștiințarea de plată depusă la dosarul cauzei.
Instanța a constatat însă că, pe parcursul judecății, pârâții au achitat integral debitul restant către reclamant, făcând dovada plății prin depunerea la dosarul cauzei, a chitanțelor nr._/28.05.2013 și_/19.03.2013, motiv pentru care a respins acest capăt de cerere ca rămas fără obiect.
În ceea ce privește capătul de cerere privind rezilierea contractului încheiat între părți la data de 11.12.2009 sub nr._, instanța a reținut că potrivit art. 7 din contract, rezilierea contractului de închiriere înainte de termenul stabilit se poate solicita de către proprietar atunci când chiriașul nu și-a îndeplinit obligația de a achita chiria cel puțin 3 luni consecutiv. În același sens, potrivit dispozițiilor art. 24 lit. b din Legea nr. 114/1996 rezilierea contractului de închiriere se face la cererea proprietarului atunci când chiriașul nu a achitat chiria cel puțin 3 luni consecutiv.
Pe de altă parte, potrivit art. 8 din contract, „În caz de neexecutare, contractul se consideră desființat de drept la solicitarea proprietarului, fără punere în întârziere și fără nicio formalitate prealabilă în cazul în care chiriașul nu-și execută obligațiile contractuale(total sau parțial). Prin urmare, rezilierea intervine de drept, de îndată ce a expirat termenul de executare fără a fi necesară notificarea”.
Deși la dosarul cauzei s-a făcut dovada plății, la 19.03.2013 și 28.05.2013, a chiriei restante pentru perioada octombrie 2011–noiembrie 2012 totuși, instanța a constatat că potrivit art. 1068 C.civil, creditorul are facultatea de a cere de la debitorul care n-a executat la timp, sau îndeplinirea clauzei penale, sau aceea a obligației principale iar potrivit art.1073 C.civil creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și, în caz contrar are dreptul la dezdăunare. Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, reclamantul a învederat că, în ciuda plății intervenite în cursul judecății, pârâții nu și-au îndeplinit întocmai și la timp obligațiile contractuale astfel încât sunt îndeplinite condițiile rezilierii contractului de închiriere.
Față de toate aceste considerente, în baza art. 969 și art. 1020-1021 C.civ., având în vedere că părțile au înțeles să prevadă în convenția încheiată între ele un pact comisoriu expres de gradul IV pentru situația neexecutării obligațiilor contractuale de către chiriaș și față de faptul neachitării chiriei cel puțin 3 luni consecutiv, instanța a constatat că a intervenit rezilierea de drept a contractul de închiriere nr._/11.12.2009 încheiat între reclamantul M. Ploiești Prin Consiliul Local și pârâtul Girba N., în baza prevederilor art. 7 și 8 din contract.
În lipsa unui titlu locativ, în temeiul art. 25 din Legea nr. 114/1996 (în vigoare la data încheierii convenției), instanța a dispus și evacuarea pârâților Girba N., Girba I., Girba D. și Girba A. C. din imobilul situat în mun. Ploiești, ., ..
În ceea ce privește cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată, instanța respins-o ca neîntemeiată, întrucât, deși potrivit. art. 274 alin. 1 C.pr.civ. pârâții au căzut în pretenții, la dosarul cauzei nu s-a făcut dovada că reclamantul a suportat cheltuieli de judecată cu privire la prezenta cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul M. Ploiești prin Consiliul Local Ploiești și pârâtul G. N., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, la data de 14.10.2013.
În motivarea cererii recurentul M. Ploiești prin Consiliul Local Ploiești a arătat că, în fapt între M. Ploiești prin Consiliul Local Ploiești și paratul G. N., s-a încheiat contractul de închiriere nr._/11.12.2009, cu termen de valabilitate pana la data de 10.12.2014, pentru imobilul din Ploiești, ., ., . din doua camere, bucătărie, cămara, baie, vestibul, cu obligația de achitare a unei chirii in cuantum de 55,30 lei. În continuare a susținut recurentul că, în mod repetat pârâtul a acumulat debite la plata chiriei, motiv pentru care a fost somat sa achite debitele prin adresele nr. 280/26.05.2011, nr. 400/19.11.2012, nr. 400/20.06.2012, insa acesta nu a dat curs solicitărilor, încălcând astfel atât prevederile contractului de închiriere cat si ale art. 1796, art. 1821, art. 1830, art. 1831, art. 1832 din Codul Civil.
A mai menționat recurentul M. Ploiești prin Consiliul Local Ploiești că principala obligație a chiriașului, într-un contract de închiriere, este aceea de a achita chiria - contravaloarea folosinței, că dispozițiile art. 1831 din Codul civil, prevăd ca evacuarea chiriașului se face numai pe baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, chiriașul fiind obligat la plata chiriei pana la data executării efective a hotărârii de evacuare.
Recurentul a mai precizat că, potrivit disp. art. 46, art. 23, art. 25 din Legea 114/1996, art. 969, art.970, art.1073 - art.1796, art.1831, art.1832 Cod civil, art.1832, art.3, art.4, art.6 lin.13, art.7, art.8 din contractul de închiriere nr._/11.12.2009, evacuarea chiriașului se face in baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, chiriașul fiind obligat la plata chiriei pana la data executării efective a hotărârii de evacuare.
De asemenea, a menționat recurentul că, la termenul de judecată din data 17.06.2013 parații datorau instituției suma de 60,00 lei.
Totodată, a arătat recurentul că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezulta ca in repetate rânduri au fost somați parații sa achite contravaloarea chiriei restante, insa aceștia nu s-au conformat astfel încât in prezent înregistrează un debit restant in cuantum de 63,00 lei, reprezentând chirie restanta si majorări de întârziere.
În drept a invocat disp. art. 304 pct. 9 din Cod de Procedură Civilă, art. 3, 4, 6 alin. 13, art. 7, art. 8 din Contractul de închiriere nr._/11.12.2009.
Recurenții – pârâți au arătat în motivarea cererii lor de recurs că, în mod nelegal instanța de fond a dispus evacuarea din imobilul situat în Ploiești, ., ., având în vedere că prin chitanțele din 19.03.2013 și 28.05.2013 au făcut dovada achitării plăților restante cu titlu de chirie pentru imobilul din litigiu.
În continuare au susținut recurenții – pârâți că, apreciază că soluția instanței de fond de a constata că ar fi operat rezilierea de drept a contractului de închiriere încheiat cu Consiliul Local Ploiești este rezultatul unei greșite aplicări a legii.
Au mai precizat recurenții – pârâți că, deși în cuprinsul motivării judecătorul fondului face trimitere la prev. art. 1068 Cod Civil, text de lege potrivit căruia creditorul unei obligații are facultatea de a cere ori îndeplinirea clauzei penale, ori îndeplinirea obligației principale față de debitorul care și-a executat obligația la timp, însă nu sunt aplicabile aceste dispoziții, având în vedere că în speță creditorul a optat pentru a accepta îndeplinirea obligației principale încasând prin cele două chitanțe atât debitul principal, cât și penalitățile de întârziere calculate la zi.
În aceste condiții, au arătat pârâții, creditorul nu mai putea obține și îndeplinirea clauzei penale, deoarece nu pot fi activate simultan ambele posibilități între care trebuie să opteze creditorul, iar acceptând la plată sumele restante la care s-au calculat și penalitățile de întârziere, creditorul nu mai putea solicita și activarea clauzei penale.
Mai mult decât atât, au susținut pârâții că este nelegală și măsura evacuării din imobilul din litigiu, întrucât chiar dacă nu a formulat în mod expres o cerere reconvențională împotriva reclamantului, au învederat instanței aportul lor material la realizarea unor lucrări de îmbunătățire și de sporire a gradului de confort a acestui apartament, care în situația rezilierii contractului ar determina o îmbogățire fără justă cauză în favoarea reclamantului.
Recurenții – pârâți au mai arătat că, potrivit rolului activ al instanței reglementat de art. 129 alin. 4 și 5 Cod de Procedură Civilă instanța de fond avea obligația de a solicita precizarea pretențiilor lor și clarificarea juridică a acestora ca reprezentând o cerere reconvențională și totodată, trebuia să pună în discuția părților necesitatea administrării probelor necesare pentru dovedirea pretențiilor lor, fiind incidente în cauză disp. art. 138 alin. 1 pct. 4 Cod de Procedură Civilă.
Examinând recursurile formulate, raportat la motivele invocate în cererea de recurs, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, prin prisma dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă si a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată ca recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru următoarele considerente ce se vor expune în continuare:
Astfel, recurentul reclamant M. Ploiești Prin Consiliul Local Ploiești fără a formula o critică concretă cu privire la sentința instanței de fond, rezumându-se doar la a face o prezentare a situației de fapt și la a preciza ce datorau pârâții la data de 17.06.2013( 60 lei, iar ulterior au indicat suma de 63 lei), în final solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Din analiza motivelor de recurs rezultă că recurentul se află într-o totală eroare cu privire la cauza dedusă judecății, întrucât suma de 63 lei reprezentând debit pretins neluat în seamă de către instanța de fond nu își găsește corespondent în cererea de chemare în judecată, prin care această sumă nu a fost cerută, iar instanța nu putea să o aibă în seamă întrucât nu fusese legal investită cu o astfel de cerere( de obligare la plata sumei e 63 lei).
Reclamantul a solicitat alături de rezilierea contractului de închiriere nr._/11.12.2009 și evacuarea pârâților, obligarea pârâților la plata sumei de 1316 lei - cu titlu de contravaloare chirie restantă și penalități de întârziere, actualizată până la data plății, fără a completa în vreun fel( potrivit dispozițiilor procedurale)cererea cu solicitarea de plată și a sumei indicată în cererea de recurs( invocarea în concluziile scrise a sumei de 60 lei neputând fi în nici un caz calificată ca precizare la acțiune, făcută în termen procedural, întrucât părțile nu mai pot să formuleze cereri după rămânerea în pronunțare), astfel că instanța s-a pronunțat exact pe ceea ce s-a cerut.
Respingerea cererii de obligare a pârâților la plata sumei de 1316 lei - cu titlu de contravaloare chirie restantă și penalități de întârziere, actualizată până la data plății, raporta la faptul că s-a făcut dovada plății acestei sume este temeinică și legală.
Ca atare, recursul reclamantului este total nefondat și infirmat de dispozițiile procedurale cu privire la cererea de chemare în judecată în tot ceea ce înseamnă aceasta.
Referitor la recursul declarat de recurenții pârâți prin care aceștia critică soluția instanței de fond cu privire la faptul că s-a dispus evacuarea acestora din spațiul închiriat prin contractul nr._/11.12.2009 și la faptul că s-a constata rezilierea de drept a aceluiași contract, tribunalul reține că acesta este nefondat și va fi respins ca atare.
Prin contractul de închiriere sus menționat s-a prevăzut la art. 7 că rezilierea contractului de închiriere înainte de termenul stabilit se poate solicita de către proprietar atunci când chiriașul nu și-a îndeplinit obligația de a achita chiria cel puțin 3 luni consecutiv, în același sens fiind și dispozițiile art. 24 lit. b din Legea nr. 114/1996 . Totodată, potrivit art. 8 din contract, „În caz de neexecutare, contractul se consideră desființat de drept la solicitarea proprietarului, fără punere în întârziere și fără nicio formalitate prealabilă în cazul în care chiriașul nu-și execută obligațiile contractuale(total sau parțial). Prin urmare, rezilierea intervine de drept, de îndată ce a expirat termenul de executare fără a fi necesară notificarea.
Deși la dosarul cauzei s-a făcut dovada plății chiriei restante pentru perioada octombrie 2011–noiembrie 2012, dat fiind faptul că plata s-a făcut cu mult peste data scadentă, respectiv la 19.03.2013 și 28.05.2013, corect instanța fondului a constatat că în cauză, își găsește aplicabilitatea art. 1068 C.civil, raportat și la concluziile reclamantului care a învederat că, în ciuda plății intervenite în cursul judecății, pârâții nu și-au îndeplinit întocmai și la timp obligațiile contractuale astfel încât sunt îndeplinite condițiile rezilierii contractului de închiriere.
Încasarea chiriei restante, la 19.03.2013 și respectiv la 28.05.2013, nu este de natură a face ineficientă clauza penală referitoare la rezilierea de drept a contractului, pârâții fiind oricum datori să achite această chirie chiar și în ipoteza rezilierii, devreme ce au avut folosința bunului.
Ca atare, în mod legal, în lipsa unui titlu locativ, în temeiul art. 25 din Legea nr. 114/1996 (în vigoare la data încheierii convenției), instanța fondului a dispus și evacuarea pârâților Girba N., Girba I., Girba D. și Girba A. C. din imobilul situat în mun. Ploiești, ., ., ..
Concluzionând, pentru toate considerentele sus menționate, tribunalul, în temeiul art. 312 c.pr.civ. va respinge recursurile declarate de recurentul - reclamant M. Ploiești prin Consiliul Local Ploiești, și recurenții – pârâți G. N., G. I., G. D. și G. A. C., ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurentul - reclamant M. P. PRIN CONSILIUL LOCAL P., cu sediul în Ploiești, ., J. Prahova și recurenții – pârâți G. N., G. I., G. D. și G. A. C., toți domiciliați în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr._/21.06.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.11.2013.
Președinte, Judecători,
G. M. N. C. C.-A. M.
Grefier,
M. - D. B.
Operator de data cu caracter personal 5595.
Red.M.G./Tehnored. B.A.
2ex/23.01.2014.
dosar fond nr._ – Judecătoria Ploiești
J.f. F. R. N.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1536/2013. Tribunalul... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 678/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
