Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 678/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 678/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 35620/281/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 678
Ședința publică din data de 15 Aprilie 2013
PREȘEDINTE - C.-A. M.
JUDECĂTORI - N. C.
- F. L. ȘALAR
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind judecarea recursului civil, având ca obiect „ordonanță președințială”, declarat de recurentul- pârât M. E., domiciliat în Ploiești, .. 5, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2345/07.02.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata - reclamantă M. A. C., prin mandatar M. A., domiciliată în Ploiești, .. 101, județ Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-pârât reprezentat de avocat G. C. și intimata-reclamantă reprezentată de avocat Curte C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și că, prin serviciul registratură, apărătorul recurentului-pârât, avocat G. C. și apărătorul intimatei-reclamante, avocat Curte C., au depus la dosar cereri prin care solicită lăsarea cauzei la ultima strigare, fiind în imposibilitate de a se prezenta în instanță, întrucât se află la alte instanțe din jud. Prahova în susținerea altor cauze, după care,
Apărătorul recurentului – pârât depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei, conform chitanței . nr._/15.04.2013 și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, chitanță anulată și atașată la dosarul cauzei.
Apărătorul intimatei-reclamante, avocat Curte C., invocă excepția nulității recursului față de nemotivarea acestuia în termen procedural, respectiv în termen de 5 zile de la pronunțare, deși s-au depus la dosar motivele cererii de recurs.
Tribunalul ia act că hotărârea instanței de fond a fost comunicată părților la data de 04.03.2013, iar recurentul a formulat motivele de recurs la data de 10 martie 2013, acestea fiind depuse în termen procedural.
Apărătorul intimatei-reclamante, avocat Curte C., având cuvântul, arată că potrivit disp. art. 582 C. pr. civ., cererea de recurs pe cale de ordonanță președințială se motivează în termen de 5 zile de la pronunțare, însă lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția nulității recursului față de nemotivarea acestuia în termen procedural.
Apărătorul recurentului – pârât, având cuvântul, arată că nu a avut cunoștință de motivarea hotărârii instanței de fond în termenul prevăzut de lege, astfel că nu a putut motiva cererea de recurs, decât atunci când a luat la cunoștință de aceasta de la instanța de fond prin Serviciul Arhivă din cadrul Judecătoriei Ploiești.
Tribunalul, având în vedere că motivele hotărârii instanței de fond au fost comunicate la data de 04 martie 2013, iar recurentul – pârât a formulat motivele de recurs la data de 10 martie 2013, respinge, ca neîntemeiată, excepția nulității recursului față de nemotivarea acestuia în termen procedural, invocată de intimata – reclamantă.
Părțile, având cuvântul, pe rând, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului – pârât, având cuvântul, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, arătând că cererea formulată pe cale de ordonanță președințială de reclamantă era lipsită de interes și rămasă fără obiect, întrucât lucrările de construcție erau deja terminate în momentul când s-a pronunțat soluția de către instanța de fond. Precizează că, prin raportul de expertiză întocmit în cauză, au dovedit faptul că peretele, respectiv construcția principală nu afectează structura de rezistență prin desființarea acestuia. Solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul respingerii cererii formulate pe cale de ordonanță președințială, precum și cheltuieli de judecată pentru fond, reprezentând onorariu de avocat.
Apărătorul intimatei-reclamante, avocat Curte C., având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond, ca legală și temeinică, precum și cheltuieli de judecată pe cale separată. Arată că prin întâmpinare a arătat că recursul este neîntemeiat, întrucât lucrările de construcție nu erau terminate când s-a pronunțat soluția instanței de fond și, chiar în acest moment pârâtul locuiește în imobil și efectuează lucrări la acesta. Precizează că lucrările efectuate de fratele reclamantei afectează structura de rezistență a casei, pârâtul neavând acordul acesteia de a efectua modificări în imobil.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Ploiești sub nr._ reclamantele M. A. și M. A. C. în contradictoriu cu pârâtul M. E., au solicitat pe cale de ordonanță președințială, obligarea pârâtului la sistarea lucrărilor de construcție, respectiv de renovare a celor două camere alăturate imobilului bun succesoral, situat în Ploiești, ..101, efectuate în mod abuziv șl fără acordul reclamantelor.
Reclamantele arată că împreună cu pârâtul sunt moștenitori ai defunctului M. Frant și coproprietari ai imobilului situat în Ploiești ..101, imobil compus din 5 camere, 2 holuri, baie și bucătărie.
După decesul lui M. F., în imobil a rămas M. A. soția supraviețuitoare, dar numita M. A. C. nu a locuit în acest imobil, întrucât locuiește în Canada.
Se arată de către reclamante că pârâtul M. E., deține în prezent în proprietate două apartamente în orașul Ploiești, iar de aproximativ 4 luni, fără acordul reclamantelor și în mod abuziv s-a prezentat m imobilul bun succesoral, unde a efectuat următoarele lucrări: a dărâmat zidul de rezistență ce desparte două camere, afectând astfel structura de rezistență a imobilului, a scos parchetul de lemn inclusiv dușumeaua, împreună cu pământul pe care le-a depozitat la terenul de lângă casă, astupând și o fereastră ce dădea spre celelalte camere cu cărămida din zidul dărâmat, făcând astfel imposibilă pătrunderea luminii în aceste camere, a dărâmat o ușă interioară desființând-o, lăsând liber accesul în camerele unde a dărâmat zidul de rezistență a acestora.
Deși reclamantele au solicitat pârâtului să renunțe le aceste pretinse lucrări da renovare, arătându-i că a afectat structura de rezistență a întregului imobil și au formulat plângere împotriva pârâtului la Inspectoratul Teritorial în Construcții, acesta nu încetează în continuarea acestor lucrări, care afectează în mod deosebit rezistența întregului imobil, pe motivul că are dreptul fiind coproprietar.
Potrivit art.581 C.p.civ. instanța va putea să ordone măsuri vremelnice, în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Fapta pârâtului, de a ocupa fără drept spațiul comun din imobil și acțiunile acestuia au avut ca rezultat afectarea structurii de rezistență a imobilului și pune în pericol pe reclamanta M. A., ce locuiește în mod permanent în imobil și este o persoană bolnavă ce se deplasează foarte greu, cu ajutorul unui cadru.
Sunt îndeplinite și celelalte două condiții prevăzute de disp. art.581 C.p.civ. privind vremelnicia și neprejudecarea fondului, întrucât această măsură se solicită a fi luata până la soluționarea definitivă și irevocabila a acțiunii având ca obiect obligația de a face a pârâtului, în sistarea lucrărilor arătate mai sus, dar și a obligării acestuia la plata c/valorii tuturor distrugerilor efectuate în mod personal de acesta la imobilul bun succesoral.
Reclamantele au invocat disp.art. 581 C.p.civ .
Cererea este legal timbrată.
Pentru termenul din 6.12.2012 reclamanta M. A. a depus la dosarul cauzei o cerere de renunțare la judecată.
În cauză s-au administrat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul reclamantei M. A. C. și a pârâtului M. E..
După administrarea probatoriilor, Judecătoria Ploiești, prin sentința civilă nr. 2345 din 7 februarie 2013, a admis cererea și a obligat pe pârât la sistarea lucrărilor de construire, respectiv de renovare, a celor doua camere ale imobilului din Ploiești .. 101, precum și la 700 lei cheltuieli de judecată, către reclamanta M. A. C..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, reclamanta a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, obligarea pârâtului de a sista lucrările de construcție, respectiv de renovare a celor doua camere din imobilul succesoral situat în Ploiești .. 101 efectuate in mod abuziv și fără acordul reclamantelor.
Conform certificatului de moștenitor nr. 96/07.08.2008, asupra imobilului în cauza reclamanta M. A., deține o cota de ½ drept propriu, în parte și în calitate de moștenitoare, o cota de ¼ din masa succesorală, reclamanta M. A. C. o cota de 3/8 ca și moștenitoare, iar pârâtul M. E. o cotă de 3/8 în calitate de moștenitor.
Reclamantele arată că pârâtul M. Bduard, deține în prezent în proprietate două apartamente în orașul Ploiești, iar de aproximativ 4 luni, fără acordul subsemnatelor șl în mod abuziv s-a prezentat la imobilul bun succesoral, unde a efectuat următoarele lucrări:
-a dărmat zidul de rezistență ce desparte două camere, afectând astfel structura de rezistență a imobilului,,
-a efectuat șl alte lucrări de demolare în sensul că a scos parchetul de lemn inclusiv dușumeaua, împreună cu pământul pe care le-a depozitat la terenul de lângă casă, astupând și o fereastră ce dădea spre celelalte camere cu cărămidă din zidul dărmat, făcând astfel imposibilă pătrunderea luminii în aceste camere, de asemenea a dărmat o ușă interioară lăsând liber accesul în camerele unde a dărmat zidul de rezistență al acestora, precum și modificarea încuietorilor de acces la anumite camere astfel încât accesul celorlalte proprietare a fost limitat.
A mai reținut instanța de fond că, modificările invocate de reclamantă au fost efectuate, așa cum rezultă din planșele foto și confirmate de pârât prin răspunsurile la interogatoriu.
Din raportul efectuat după executarea lucrărilor enumerate, depus de pârât rezultă că » nu s-au localizat zone cu fisuri sau crăpături la pereți și la planșeul peste parter. Construcția este bine conservată cu lucrări de întreținere și de igienizare periodice. »fila 51, lucrările solicitate de pârât fiind de decomandare și recompartimentare și agrementare funcționala și nu rezultând din vreo necesitate de consolidare a clădirii sau de întreținere a acesteia.
Mai mult decât atât paratul chiar arată, prin întâmpinare, fila 36, că în spațiile la care a intervenit a stabilit și înregistrat sediul unei societăți comerciale, deținută de el, sens în care a efectuat aceste lucrări, cu acordul reclamantelor, insa ulterior la răspunsul de la interogatoriu de la întrebarea 8, a arătat că, mama sa a fost de acord inițial, apoi s-a opus ca ulterior să revină asupra hotărârii, fapt previzibil datorită vârstei înaintate, afecțiunilor de care suferă, deplasându-se cu un cadru metalic și locuind în acea casă, fără posibilitatea fizică efectivă de a se opune acestor intervenții, iar cu sora sa reclamanta M. A. C., nici măcar nu a discutat.
A mai reținut instanța de fond că, pârâtul a efectuat toate aceste lucrări fără autorizație de construire, fapt confirmat și la interogatoriu, fără acordul reclamantelor, fără a exista vreo urgență tehnică în efectuare intervențiilor, sau să fie determinate de vreo necesitate de a locuit acesta în acele încăperi, ci au fost executate abuziv în contra opoziției celorlalți coproprietari, care împreună dețin o cota mult mai mare decât a pârâtului de doar 3/8 din construcție, în vederea unei folosiri exclusive, prin blocarea accesului celorlalți coproprietari, în vederea desfășurării unei activități comerciale, într-un spațiu destinat exclusiv locuirii.
În aceste condiții, instanța de fond a mai reținut că efectuarea acestor lucrări și a altora care pot urma, fără acordul expres al celorlalți coproprietari este de natură a nesocoti dreptul de proprietate al acestora, toate aceste modificări având caracter definitiv.
Folosirea exclusivă, din partea unui coproprietar și fără acordul celorlalți coproprietari, se poate face doar în urma ieșirii din indiviziune și stabilirea unui drept exclusiv de proprietate.
Analizând admisibilitatea cererii reclamantei de a interzice pârâtelor a mai continua lucrările de demolare și modificare a construcțiilor situate pe . din Ploiești, pe cale de ordonanță președințială, instanța de fond a reținut că sunt întrunite condițiile generale de admisibilitate, respectiv capacitatea de exercițiu, calitatea procesuală, afirmarea unui drept și justificarea unui interes, urmând să analizeze condițiile specifice prev. de art. 581 C.pr.civ., respectiv caracterul vremelnic, urgența și nerezolvarea fondului cauzei.
Astfel, potrivit dispozițiilor legale menționate, instanța va putea să ordone măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
Potrivit art. 1169 C.civ coroborat cu art. 112 Cpr.civ., cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Reclamanta a făcut dovada existenței unor lucrări de natură a prejudicia dreptul acestora, așa cum a fost reținut anterior.
Urgența a fost dovedită, prin rapiditatea efectuării acestor modificări, continuate și în cursul prezentului proces.
Fără a prejudicia fondul, instanța de fond a reținut în plus că, efectuarea unor lucrări asupra imobilului ce au dus la modificare definitiva a aspectului exterior al zonelor afectate, cu posibile influențe chiar asupra rezistenței acestuia, afectează drepturile celorlalți coproprietari, cu ignorarea cărora au fost făcute.
Art. 581 Cod de procedură civilă, prevede în mod expres că urgența se întemeiază pe, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. Condițiile pagubei iminente și imposibilitatea reparării sunt cumulative.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul criticând-o ca nelegală și netemeinică.
A criticat recurentul pârât sentința arătând că, împreună cu intimatele reclamante este coproprietar asupra imobilului situat în Ploiești, ., județul Prahova, imobil compus din 5 camere, 2 holuri, baie și bucătărie, dobândit prin succesiune de la tatăl lor, M. F..
În urma discuțiilor prealabile dintre părți, acestea au hotărât în principiu partajarea convențională a acestui imobil, recurentul pârât arătând că a rămas în posesia celor două camere menționate în cuprinsul acțiunii, urmând ca ulterior, după efectuarea cadastrului și intabulării să se prezinte la notar, pentru a sista starea de indiviziune.
Recurentul pârât arară că în acest context, în cele două spații a stabilit țși înregistrat sediul unei societăți comerciale deținute de acesta, având acordul celor două reclamante, în calitate de proprietare, și a efectuat lucrări de igienizare, modernizare, recompartimentare și reparații.
Menționează recurentul pârât că, a desființat un perete despărțitor, dar acest perete nu era unul de rezistență, fiind construit din BCA ( cărămida este folosită doar pentru pereții de compartimentare ), și amplasat în afara structurii de rezistență, concepută în sistemul de grinzi și piloni ( construcția fiind susținută prin stâlpi și grinzi, iar pereții nefiind parte a structurii de rezistență, conform actelor arhitectonice).
Recurentul arată că, hotărârea de a modifica structura celor două încăperi învecinate prin dărâmarea peretelui intermediar care le despărțea a fost justificată, în mod deosebit, de împrejurarea ca cea de a doua cameră nu avea ușa spre interiorul clădirii, în ea neputându-se pătrunde decât prin ieșirea în afara imobilului și . separată.
Se arată în continuare că, pretinsele lucrări de demolare prejudiciabile afirmate de singura reclamantă care a înțeles să continue litigiul inițial sunt însă lucrări de reparații și îmbunătățiri, scoaterea și înlocuirea parchetului, închiderea unei ferestre și desființarea unei uși interioare nefiind posibil a fi considerate lucrări de demolare/dărâmare, și, neavând un caracter care să afecteze proprietatea sau dreptul unui coproprietar care nici măcar nu locuiește în țara în care acest imobil este situat.
Toate aceste lucrări erau finalizate deja la momentul formulării cererii de ordonanță președințială, iar de la momentul la care zidul despărțitor a fost desființat nu a existat nici un motiv care să conducă la suspiciunea intimatei reclamante privind slăbirea structurii de rezistență a clădirii, cererea acesteia fiind pus șicanatorie, cauzată doar de neînțelegerile familiale dintre aceștia.
Recurentul pârât menționează că, având în vedere obiectul cererii- sistarea lucrărilor de construcție- cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale era lipsită de justificare practică și de obiect, întrucât chiar dacă ar fi justificată, admiterea sa nu a condus la remedierea situației descrise, și nu putea schimba ceva în situația de fapt existentă.
Lucrările deja executate, nu numai că nu puteau genera un prejudiciu material sau de altă natură intimatei reclamante, susține recurentul pârât, care este cel care deține posesia spațiului respectiv, având și o cotă de coproprietate asupra întregului imobil, dar, pe de altă parte, natura lucrărilor nu poate genera un prejudiciu vreunuia dintre coproprietari, lucrările mărind valoarea intrinsecă a clădirii și spațiului în discuție.
Consideră recurentul pârât că, cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale era atât neîntemeiată, cât și inadmisibilă, întrucât situația de fapt nu putea fi asimilată uneia care să producă vreun prejudiciu unui coproprietar care nu are posesia imobilului pentru că nu a dorit să locuiască în acesta, având domiciliul stabilit în afara țării, și nu justifică luarea unei măsuri urgente în acest caz, iar din punct de vedere procedural nu întrunea condițiile speciale prevăzute în continuare art. 581 alin. 1 C. pr. civ., pentru a se putea dispune măsuri pe calea ordonanței președințiale.
Din motivarea hotărârii recurate, reiese lipsa analizării complete a caracterului acțiunii completate, în secund a probelor administrate și a prevederilor procedurale care reglementează această procedură, motiv pentru care hotărârea este susceptibilă de a fi modificată.
Recurentul susține că instanța de fond a analizat în mod formal probele existente la dosarul cauzei, omițând să le verifice și interpreteze în mod complet, iar în situația în care ar fi făcut-o, ar fi constat că cererea formulată era lipsită de interes, în contextul în care sistarea lucrărilor menționate nu mai putea fi făcută, întrucât acestea erau deja terminate.
Sistarea pretinselor lucrări prejudiciabile de schimbare a parchetului, de înlocuire a unei uși, de închidere a unei ferestre din interiorul încăperii și chiar de modificare a unui perete care s-a probat a nu fi rezistentă, lucrări care se efectuau asupra unei părți a clădirii aflate în posesia recurentului pârât, nu poate fi asimilată ipotezei prev. de disp. art. 581 alin. 1 C. pr. civ., iar emiterea unei ordonanțe președințiale în acest sens nu are nici o justificare legală, arată recurentul, mai ales că hotărârea nu poate fi efectiv executată.
Instanța de fond a nesocotit dreptul său de a beneficia de proprietatea și posesia pe care o exercita asupra unei zone a imobilului care corespunde ca întindere și valoare cotei sale de coproprietate, susține recurentul pârât,dispunând sistarea unor lucrări de îmbunătățire a acestuia deși acestea nu afectau negativ în nici un fel drepturile intimatei reclamante, în mod deosebit în condițiile în care domiciliul acesteia este stabilit în străinătate.
Recurentul pârât arată că, argumentul lipsei autorizației de construire este absolut impropriu motivării hotărârii, întrucât aceasta nu este necesară pentru genul de lucrări efectuate și a căror sistare a fost solicitată, iar lipsa autorizării este sancționabilă doar de către instituția care are atribuția de emitere a acestei autorizații, iar nu de către o persoană fizică sau juridică pretins afectată de neîndeplinirea acestei formalități.
Intimata reclamantă M. A. C. prin mandatar M. A., a formulat întâmpinare potrivit disp. art. 308 alin. 2 C. pr. civ., prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Obiectul cererii l-a constituit solicitarea intimatei reclamante M. A. C. prin mandatar de obligare a recurentului pârât la sistarea lucrărilor de construcție, respectiv de renovare a celor două camere din imobilul succesoral situat în Ploiești, ., efectuate, imobil asupra cărora acestea au o cotă parte în calitate de moștenitori și în nume propriu.
Instanța de fond a admis cererea reținând că intimata reclamantă a făcut dovada existenței unor lucrări de natură a prejudicia dreptul acestora, efectuarea unor lucrări asupra imobilului determinând modificări definitive ale aspectului exterior al zonelor afectate, cu posibile influențe chiar asupra rezistenței acestuia.
Tribunalul constată că, în mod greșit a reținut instanța de fond că în speță sunt întrunite dispozițiile art. 581 C. pr. civ.
Reglementată de art. 581 - 582 Cod procedură civilă, ordonanța președințială necesită, pe lângă condițiile generale ale oricărei cereri în justiție, îndeplinirea unor condiții speciale de admisibilitate: urgența, caracterul vremelnic al măsurii ce se solicită a fi luată pe această cale, neprejudecarea fondului cauzei. D. fiind că, deși are caracter provizoriu, orice măsură dispusă în procedura ordonanței președințiale trebuie să fie conformă cu dreptul, aparența dreptului se constituie într-o altă condiție specifică de admisibilitate a ordonanței președințiale.
Potrivit art.581 alin. 1 Cod procedură civilă, existența urgenței presupune păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În materie de ordonanță președințială, urgența trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărui caz în parte și trebuie să persiste pe tot parcursul judecății, atât în primă instanță, cât și în căile de atac.
Doctrina și practica judiciară sunt constante în a aprecia ca ordonarea sistării executării unor lucrări (precum și impunerea oricărei alte obligații de a face) se poate dispune, pe calea ordonanței președințiale, ori de câte ori este vorba despre un abuz, prin care s-ar prejudicia un drept real necontestat.
Condiția urgenței are în vedere o situație care implică măsuri imediate, neluarea lor putând aduce grave prejudicii sau atingeri ale drepturilor părților.
Caracterul vremelnic al măsurii rezultă din aceea că nu se ia o măsură definitivă ci una cu un caracter temporar, de scurta durată, în situația în care există și o judecată privind fondul cauzei măsura durând pana la rămânerea definitivă sau irevocabilă a cauzei.
Neprejudecarea fondului reiese din faptul că instanța nu examinează ansamblul raporturilor juridice existente între părți, realizând un examen sumar al aparenței drepturilor invocate, o „pipăire” a acestor drepturi, acestea fiind evidente fără a mai fi necesară a examinare amănunțită sub aspectul substanțialității lor.
Tribunalul constată că prin sentința recurată, instanța de fond a dispus sistarea lucrărilor de construire, de renovare, a celor două camere a imobilului din Ploiești, ., județul Prahova, fără să arate durata în timp a acestor lucrări de sistare, respectiv până când, având în vedere că, potrivit disp. art. 581 C. pr. civ., pe calea ordonanței președințiale se iau măsuri vremelnice, dat fiind caracterul vremelnic al acesteia.
Pe calea ordonanței președințiale, instanța trebuie să evite orice măsuri care rezolvă fondul litigiului și fac imposibilă eventuala restabilire a situației de fapt anterioare.
Instanța poate lua pe calea ordonanței președințiale numai măsuri provizorii ori de câte ori, păstrarea unui drept sau prevenirea unei pagube iminente nu se poate realiza în mod eficient pe calea acțiunii de drept comun.
Pentru a fi admisibilă cererea de ordonanță președințială este necesar a fi îndeplinite cumulativ, cele trei condiții, respectiv urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului, lipsa uneia dintre acestea determinând respingerea cererii.
Pe de altă parte lucrările a căror sistare s-a dispus a fi efectuată de către recurentul pârât, erau terminate, astfel că nu mai putea avea loc o sistare a acestora, aspect care rezultă chiar din răspunsul la interogatoriu al acestuia.
Pentru considerentele arătate, tribunalul va admite recursul potrivit disp. art. 31]2 alin. 2 și 3 C. pr. civ. rap. la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va respinge cererea ca neîntemeiată și în temeiul disp. art. 274 C. pr. civ., va obligă intimata reclamantă să plătească recurentului pârât suma de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.
Tribunalul va lua act că recurentul nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul- pârât M. E., domiciliat în Ploiești, .. 5, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2345/07.02.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata - reclamantă M. A. C., prin mandatar M. A., domiciliată în Ploiești, .. 101, județ Prahova.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că respinge cererea ca neîntemeiată și obligă intimata reclamantă să plătească recurentului pârât suma de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.
Ia act că recurentul nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. A. M. N. C. F. L. Șalar
Grefier
M. D. B.
Operator de date cu caracter personal 5595
Redactat/Tehnored. CN
3 ex./19.04.2013
Df._ Judecătoria Ploiești
Jf.S. R.
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 1537/2013. Tribunalul PRAHOVA | Fond funciar. Decizia nr. 1461/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
