Fond funciar. Decizia nr. 1586/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1586/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 6214/105/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1586
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 29 NOIEMBRIE 2013
PREȘEDINTE: D. G.
JUDECĂTOR: C. R.
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: M. M. M.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul D. C., domiciliat în Ploiesti, ., ., ., împotriva deciziei civile nr. 1099/20.06.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimații C. L. DE FOND FUNCIAR DRAJNA, cu sediul în Drajna, județul Prahova și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul personal și sistat de avocat M. R. M., lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Apărătorul contestatorului depune la dosar concluzii scrise și arată că în motivarea deciziei civile atacate instanța a procedat la respingerea recursului fără să cerceteze unul dintre motivele sale de recurs, cu privire la dispozițiile art. 11 alin. 2 din Legea 18/1991, fiind dată cu aplicarea greșită a legii privind aceste dispoziții. Instanța de recurs nu face decât să reproducă motivarea instanței de fond, făcând referire în mod generic la dispozițiile art. 11 din Legea nr. 18/1991. Având în vedere criticile formulate în cererea de recurs în care a dezvoltat dispozițiile art. 11 alin. 2 Legea 18/1991 în sensul că prima instanță și cea de recurs a omis să aibă în vedere aceste dispoziții care prevedeau să se aibă în vedere și terenurile preluate în orice mod de cooperative, în acest fel trecându-se peste cererea de intrare în CAP. Mai arată că instanța de recurs a omis să se pronunțe în mod concret și în drept cu privire la acest articol, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art. 318 Cod de Procedură Civilă, urmând a se admite contestația, anularea deciziei atacate, având în vedere concluziile dezvoltate pe larg în fața instanței de fond și de recurs. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. sub nr._, reclamantul D. C. a chemat în judecată pe pârâtele C. L. Drajna de aplicare a legilor fondului funciar și C. județeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, solicitând obligarea acestora să-i reconstituie dreptul de proprietate asupra terenurilor menționate în cererile formulate în temeiul legilor 18/1991 si 169/1997 (în mai multe locații enumerate în petitul acțiunii), însumând 4,09 ha.
În motivarea cererii, reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru 4 ha. agricol si 1 ha. P., pe vechile amplasamente, ca moștenitor al defuncților D. N. si D. M., iar prin adeverința nr. 1662/1991 emisă de C. locală Drajna s-a confirmat restituirea în proprietate a 3,94 ha. agricol, din care 1885 mp. arabil, 3,75 ha. fâneață și 1 ha. pădure. Ulterior petentul a constatat că suprafața unor terenuri din extravilan este mai mare astfel că în temeiul Legii 169/1997 a mai formulat o cerere prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, în completare, pentru diferențe de teren totalizând 1,45 ha. și 0,5 ha. pădure. Deși C. locală a hotărât în favoarea reclamantului si a constatat că suprafața reală a terenurilor depășește cu 5000 mp. pe cea reconstituită inițial, a dispus ca această suprafață, în plus, să nu fie inclusă în procesul-verbal de punere în posesie. Astfel, a fost exclus un teren de 5000 mp. în punctul „Stănești”, aprobat inițial și atribuit în folosință, din 1991, în cadrul Asociației „C.” și pentru care reclamantul primește produse agricole. Se mai susține că din documentația depusă în susținerea cererilor formulate în temeiul legilor fondului funciar, rezultă că reclamantul este îndreptățit să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 4,44 ha. (3,94 potrivit Legii 18/1991 si 0,5 ha. potrivit Legii 169/1997) incluzând și terenul înscris în Asociația C..
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii 18/1991 si ale Legii 169/1997.
La cerere au fost anexate proces-verbal de punere în posesie, adeverință și alte înscrisuri.
La 7 octombrie 2009 reclamantul și-a precizat acțiunea, prin indicarea suprafețelor, denumirii locațiilor, tarlalei și parcelei pentru fiecare imobil.
După administrarea probei cu înscrisuri, prin sentința civilă nr.786 din 2 mai 2011, Judecătoria Vălenii de M. a admis acțiunea, obligând C. L., prin primar, la plata despăgubirilor aferente terenului în suprafață de 5000 mp. arabil, situat în punctul Stănești, . vechiul amplasament este ocupat de o altă persoană, care deține titlu de proprietate, iar C. locală nu deține rezerve de teren.
Prin decizia nr. 336 din 2 martie 2012 a Tribunalului Prahova a fost admis recursul declarat de recurenta-intimată C. locală Drajna de fond funciar, a fost casată sentința nr. 786/2011 a Judecătoriei Vălenii de M. și trimisă cauza spre rejudecare, apreciindu-se că se impune completarea probatoriilor, în special cu expertiză tehnică topografică și efectuarea unor verificări cu privire la situația juridică a terenului și la raporturile juridice cu Societatea Agricolă Ramidava.
La rejudecarea cauzei, instanța a procedat la administrarea probelor dispuse de instanța de control.
Prin sentința civilă nr. 560/19.03.2013 Judecătoria Vălenii de M. a respins ca neîntemeiată acțiunea formulata de petentul D. C..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că intimata C. locală de fond funciar Drajna a înregistrat sub nr. 362 din 13 martie 1991 cererea formulată de moștenitorii defuncților D. N. si M., respectiv D. C., D. I. și C. M., privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren însumând 4,09 ha. agricol si 1 ha. arabil.
Prin hotărârea nr.16/1991, C. Județeană Prahova a validat propunerea Comisiei locale de reconstituire a dreptului de proprietate pentru 3,94 ha. teren agricol și 1 ha. teren forestier, deși cererea de înscriere în CAP menționa suprafețe de doar 1,96 ha. (se observă că atât cererea de înscriere în CAP cât și filele din registrul agricol îl are ca titular pe D. N. M.). Împotriva hotărârii Comisiei județene nu s-a formulat plângere, în condițiile art. 53 din Legea 18/1991.
Prin cererea nr. 42/1998, formulată în baza Legii 169/1997 D. C. a solicitat completarea reconstituirii dreptului de proprietate cu mai multe terenuri în suprafață de 1,45 ha.
Pretențiile reclamantului, astfel cum au fost precizate în instanță, au în vedere, diferența dintre suprafața de teren înscrisă în registrul agricol, 4,44 ha. și cea pentru care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, de 3,94 ha., deci de 5000 mp., indicat ca aflându-se în punctul „Stănești”.
Art. 11 din Legea 18/1991 dispune în sensul că suprafața adusă în CAP (singura care poate fi reconstituită) este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
Instanța de fond a apreciat că, în situația concursului dintre cererea de înscriere în cooperativă și registrul agricol să aibă prioritate cererea, ca ultim document ce precedă cooperativizarea și care atestă suprafața preluată în CAP (așa cum s-a spus, singura ce poate fi reconstituită), întrucât până la acel moment puteau avea loc înstrăinări de terenuri.
Așadar, întrucât cererea autorilor reclamantului, de intrare în CAP, menționează doar 1,96 ha., existând deja o reconstituire a dreptului de proprietate pentru 3,04 ha. teren, pretențiile de suplimentare a acestei suprafețe sunt neîntemeiate.
Pe de altă parte, pentru terenul din punctul „Stănești” nu există titlu de proprietate și nici documente care să ateste preluarea sau comasarea (oricum, în acest caz reclamantul nu mai avea dreptul la restituirea acestui imobil, existând un schimb legal de terenuri în baza căruia ar fi primit un alt imobil), înțelegerea cu Societatea Agricolă Ramidava, în baza căreia reclamantul a primit bunuri pentru folosința terenului a fost una verbală și și-a încetat efectele tocmai pentru că nu s-a putut face dovada dreptului de proprietate asupra terenului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul D. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că reconstituirea dreptului de proprietate se poate face la cererea foștilor membrii CAP sau a moștenitorilor acestuia, atât pentru terenurile cu care s-au înscris in CAP cât și pentru terenurile preluate de cooperativa in orice mod de la aceștia, stabilirea suprafețelor de teren făcându-se cu înscrisuri sau orice alte probe, inclusiv declarații de martori, aceste dovezi completându-se.
Instanța de fond a dat o interpretare eronata textului de lege, suprafața adusă în CAP din cererea de înscriere nefiind singura care poate fi reconstituită pe baza unor probe care nu se află în concurs așa cum greșit motivează instanța.
Cererea de înscriere in CAP se completează cu actele de proprietate și registrul agricol de la data intrării in CAP, respectiv 1962 (fila 84 dosar), in care nu este înscrisă nicio mențiune privind înstrăinarea și, de altfel, nu s-a făcut de către intimate nici un fel de dovada a înstrăinării vreunei suprafețe de teren din cele solicitate.
A menționat recurentul petent că terenul din punctul Stănesti a fost preluat de CAP făcând obiectul comasării, fapt recunoscut de reprezentantul Primăriei Drajna, dar nu există documente care să ateste acest fapt și instanța de fond in mod greșit reține că pentru terenul din pct. Stănesti nu exista titlu de proprietate, întrucât acesta este reprezentat de contractul de vânzare cumpărare depus la fila 13 dosar, înscris in baza căruia a solicitat, prin cererea nr. 362/13.03.1991, formulată în temeiul Legii nr.18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate și pentru suprafața de 3.000 mp teren situat in pct. Stănești. Cererea a fost aprobata de C. L. Drajna conform Anexei 3 poz.95, și validata de C. Județeana Prahova prin Hotărârea nr. 16/1991 împotriva căreia nu s-a formulat plângere.
In concluzie, a arătat recurentul petent, in mod obligatoriu terenul in suprafață de 0,5 ha din pct. Stănești trebuia să figureze in procesul verbal de punere in posesie si in Titlul de proprietate alături de celelalte suprafețe de teren reconstituite in baza Legii nr. 18/1991, însumând 3,94 ha teren arabil și fâneață și 1 ha pădure conform adeverinței nr. 1662/1991 emisă de C. L. Drajna.
A susținut recurentul petent că a formulat cererea nr. 42/1998 in baza Legii nr. 169/1997 prin care a solicitat completarea reconstituirii dreptului de proprietate cu diferențele de suprafață rezultate din măsurători, însumând 1,45 ha pentru terenuri deja reconstituite in baza Legii nr. 18/1991 și nu a solicitat alte terenuri cum in mod greșit a reținut instanța de fond, nu a solicitat nici reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5.000 mp din pct. Stănești, aceasta fiindu-i deja reconstituita in baza Legii nr. 18/1991 și pentru care, din anul 1991 primea produse agricole de la Societatea Agricolă Ranidava.
Recurentul petent a arătat că cererea scrisă în sensul că este de acord cu reconstituirea pe un alt amplasament a terenului din pct. Stănești ocupat ca urmare a comasării respectiv in comuna D., . Drajna avea 11 ha teren disponibil, a fost avizata de C. L. Drajna și in baza ei a figurat înregistrat la poz. 145 din tabelul Nominal anexat răspunsului la obiectivul b la raportul de expertiză refacere și nu a existat nicio înțelegere verbala cum in mod greșit a reținut instanța de fond, care și-ar fi încetat efectele tocmai pentru că nu s-a putut face dovada dreptului de proprietate asupra terenului, reținerea instanței neregăsindu-și temei in vreun înscris de la dosar.
Cererea nr. 42/1998 formulata in baza Legii nr. 169/1997 este o completare a cererii nr. 362/1991 formulată în baza Legii nr. 18/1991, și pentru care s-a făcut pe deplin dovada dreptului de proprietate și prin actele de proprietate anexate acestei ultimi cereri, recurentul petent apreciind ca nelegala Hotărârea Comisiei Locale prin care i s-a respins aceasta cerere cu motivarea „diverse acte incomplete” din moment ce, inițial, acest drept i-a fost reconstituit, prin aprobarea și validarea cererii nr. 362/1991, nefiind vorba de alte noi terenuri.
In final, recurentul petent a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței recurate și pe fond, admiterea acțiunii precizate.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, recursul a fost înregistrat sub nr._ *.
Prin decizia civilă nr. 1099/20.06.2013, Tribunalul Prahova a respins recursul declarat de recurentul–petent D. C., ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că prin cererea nr. 362/13.03.1991 s-a solicitat de către moștenitorii def. D. N. și M., respectiv D. C., recurentul petent din prezenta cauză, D. I. și C. M., reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren însumând 4,09 ha teren agricol și 1 ha arabil.
C. Județeana de Fond Funciar Prahova prin Hotărârea nr. 16/1991 a validat propunerea Comisiei Locale Drajna și a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,94 ha teren agricol și 1 ha teren forestier, împotriva acestei hotărâri nefiind formulata plângere.
Ulterior, recurentul petent a formulat cererea nr. 42/1998 in baza Legii nr. 169/1997, prin care a solicitat completarea reconstituirii dreptului de proprietate cu mai multe terenuri in suprafață de 1,45 ha.
Instanța de recurs a apreciat că susținerea recurentului petent în sensul că în mod greșit judecătoria a reținut că pentru terenul din pct. Stănești nu există titlu de proprietate, in realitate existând contractul de vânzare cumpărare depus la fila 13 dosar fond, este nejustificată întrucât nu există documente care să ateste preluarea sau comasarea de terenuri, neavând relevanță în speță înscrisul menționat de acesta aflat la fila 13 dosar, înscris care datează din anul 1930, neexistând nici un act din care să rezulte modul preluării sau comasării terenului solicitat.
Totodată, susținerea că terenul în suprafață de 0,5 ha din pct. Stănești trebuia sa figureze in procesul verbal de punere in posesie si in titlul de proprietate alături de celelalte suprafețe de teren reconstituite in baza Legii nr. 18/1991 însumând 3,94 ha teren arabil și fâneață și 1 ha pădure conform adeverinței nr. 1662/1991 emisă de C. L. Drajna, nu poate fi avută în vedere întrucât, prin Hotărârea nr. 16/1991 C. Județeană Prahova a validat propunerea Comisiei Locale Drajna de Fond funciar privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru 3,94 ha teren agricol și 1 ha teren forestier, cu toate că, in cererea de înscriere in CAP figura suprafața de 1,96 ha.
Dispozițiile art.11 din Legea nr.18/1991 statuează că suprafața ce poate fi reconstituită este suprafața adusă în CAP, și aceasta rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere in cooperativa, registrul agricol de la data intrării in cooperativa, evidentele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori, iar in situația în care exista cererea de înscriere in cooperativa si registrul agricol este avută în vedere cererea de înscriere in CAP.
Este nejustificată critica recurentului petent că în mod greșit instanța a respins acțiunea reținând că în mod greșit Comisiile de Fond Funciar nu au avut in vedere cererea acestuia înregistrata sub nr.42/1998, cerere formulata in baza Legii nr. 169/1997, care este o completare a cererii nr. 362/1991, întrucât, așa cum s-a menționat în cererea autorilor recurentului petent de intrare in CAP este menționata doar suprafața de 1,96 ha, există o reconstituire pentru 3,04 ha teren, deci mai mult decât figura in cererea de intrare in CAP și, pe de altă parte, nu există înscrisuri din care să rezulte modul preluării sau comasării terenului solicitat a fi reconstituit.
Pe de altă parte, instanța de recurs a reținut că și in raportul de expertiză topografica întocmit la instanța de fond de expert Tăvaru B. G., se menționează că nu se poate dovedi modalitatea in care terenul solicitat a fost preluat.
De asemenea, nici reclamantul și nici reprezentantul Primăriei Drajna nu au putut pune la dispoziția expertului acte din care să reiasă în ce temei a primit petentul bunuri, corespunzător suprafeței atribuite de Societatea Agricolă Ranidava.
Așa fiind, tribunalul a constatat că recursul este nefondat și l-a respins potrivit disp. art. 312 alin. 1 C.pr.civilă.
Împotriva acestei decizii, recurentul-reclamant D. C. a formulat contestație în anulare.
Contestația în anulare a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ .
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că instanța de fond a dat o interpretare eronată a dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 18/1991, având în vedere numai alineatul 1 al acestui text de lege, apreciind că ar exista concurs între cererea de înscriere în CAP și registrul agricol.
Întrucât legiuitorul nu face distincție între probe conform art. 11 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, din însăși redactarea textului de lege rezultă, a arătat reclamantul contestator, că ele se completează reciproc, nicidecum că s-ar afla în concurs, neexistând nici o mențiune expresă în vreo lege de fond funciar, care să permită instanțe o astfel de interpretare.
În același sens, dispozițiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 se coroborează cu disp. art. 11 alin. 2 din același act normativ, precum și cu disp. art. 9 alin. 1 și art. 12 din HG nr. 890/2005, de care instanța de fond, a arătat contestatorul, nu a făcut vorbire în motivarea sentinței și în conformitate cu care trebuie să se ia în considerare nu numai suprafețele aduse în cooperative ci și cele preluate de acestea în orice mod de la membrii cooperatori.
Referitor la motivarea deciziei atacate, contestatorul a arătat că instanța de recurs, deși a făcut referire în mod generic la dispozițiile art. 11 din legea nr. 18/1991, nu a făcut decât să reproducă motivarea instanței de fond fără să se pronunțe asupra disp. art. 11 alin. 2 din legea nr. 18/1991 și a celorlalte dispoziții cu care a fost sesizată și a ajuns la concluzia, nemotivată în fapt și în drept, că „în situația în care există cererea de înscriere în cooperativă și registrul agricol, este avută în vedere cererea de înscriere în CAP”.
În drept, art. 318-320 C.pr.civ.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
Examinând actele si lucrările dosarului in raport de motivele contestației in anulare invocate si de dispozițiile legale incidente in cauza, Tribunalul constată următoarele:
Contestația in anulare este o cale extraordinara de atac, admisibila doar in cazurile si condițiile expres si limitativ prevăzute de art. 317 Cod pr.civ. -1865 (aplicabil in cauza fata de data începerii procesului) respectiv pentru motive ce vizează necompetenta instanței sau vicii ale procedurii de citare si art. 318 Cod pr.civ., in cazul existentei unei greșeli materiale sau a nepronunțării asupra unui motiv de recurs.
In prezenta cauza s-au invocat dispozițiile art. 318-320 Cod pr.civ., ca temei juridic al promovării contestației in anulare .
Astfel, potrivit art.318 alin.1 teza I C.p.civ. hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație in anulare, când dezlegarea data este rezultatul unei greșeli materiale.
Contestatorul a invocat, in esență, faptul ca instanța de recurs a omis sa cerceteze motivele de modificare dezvoltate in primul capăt de cerere si anume faptul ca hotărârea atacată cu recurs nu cuprinde motivarea cu privire la disp. art. 11 al. 2 din Legea 18/1991 .
Verificând însă motivele invocate prin cererea de recurs si considerentele deciziei a cărei anulare se solicita se poate observa ca instanța a analizat toate motivele de recurs grupând in acest sens argumentele aduse de către parte pentru care se impunea un răspuns comun nefiind astfel vorba despre o neanalizare a vreunui motiv de recurs, iar pe de alta parte nu se poate retine existenta unei greșeli de ordin procedural de o asemenea gravitate încât sa aibă drept consecință darea unei soluții greșite.
Instanța de recurs s-a referit in concret la incidenta disp. art. 11 din Legea 18/1991, astfel încât nu se poate aprecia ca decizia contestata este nemotivata sub acest aspect.
Pentru ca eroarea materiala sa constituie motiv de contestație in anulare, in înțelesul art.318 Cod procedura civila, trebuie sa fie evidenta si săvârșita de instanța datorita omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei.
Art. 318 C.pr.civ. vizează greșeli de fapt involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Dacă s-ar da examinării unei hotărâri în cadrul contestației în anulare limite mai largi, ar însemna să se schimbe caracterul contestației în anulare de cale de atac extraordinară, privind anumite neregularități prevăzute de lege, ceea ce nu este în spiritul reglementării date de lege acestei instituții.
Acesta este sensul urmat de legiuitor, la redactarea acestui motiv de contestație in anulare, care are o interpretare restrictivă față de aria sa limitata de acțiune. O alta interpretare ar crea, prin această cale extraordinară de atac, un veritabil recurs la recurs.
Față de motivele invocate, Tribunalul va avea in vedere și împrejurarea că nemotivarea, motivarea contradictorie sau străină de natura pricinii sunt motive de reformare a hotărârii posibile doar in recurs, nu si in contestație in anulare. (Decizia nr. 6507 din 24 octombrie 2012 pronunțată în contestație in anulare de Secția a I, civilă, a Înaltei Curți de Casație si Justiție).
In acest sens, neexistând premisa unei erori in înțelesul art. 318 Cod pr.civ., soluția instanței de recurs este legala.
F. de aceasta situație, tribunalul apreciază ca in speță nu sunt îndeplinite disp. art.318 C.pr.civ., întrucât dezlegarea data nu este rezultatul unei greșeli materiale, astfel încât urmează sa respingă contestația in anulare ca neântemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul D. C., domiciliat în Ploiești, ., ., . împotriva deciziei civile nr. 1099/20.06.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimații C. L. DE FOND FUNCIAR DRAJNA, cu sediul în . și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, județul Prahova, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică, azi, 29.11.2013.
Președinte, Judecători,
D. G. C. R. M. N.
Grefier,
M. M. M.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red.G.D./tehnored. A.L.E.
2 ex./ 29.01.2014
d.recurs:_ * - Tribunalul Prahova
j.recurs: C.-A. M., N. C., M. G.
| ← Cereri. Decizia nr. 1027/2013. Tribunalul PRAHOVA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2987/2013.... → |
|---|
