Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1495/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1495/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 23367/281/2010
ROMÂNIA |
TRIBUNALUL PRAHOVA |
SECȚIA I CIVILĂ |
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1495 | |
Ședința publică din data de 14 noiembrie 2013 | |
Președinte: | M. N. |
Judecători: | G. M. |
M. C. | |
Grefier: | E. M. |
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul - reclamant V. DE M. H. M. LÉON BAUDOUIN cu domiciliul în ., ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 3688/26.02.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, în contradictoriu intimatele - pârâte E. L. cu dom. ales în com. Bucov, ., județul Prahova și D. A. F. cu domiciliul în București, . I., nr. 39, ., sector 1.
Cererea de recurs a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1761 lei, conform chitanței . nr._/12.09.2013 și timbre judiciare de 2,50 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul - reclamant V. de M. H. reprezentat de avocat R. D. și intimata - pârâtă E. L. reprezentată de avocat G. C., lipsă fiind intimata - pârâtă D. A. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul recurentului - reclamant depune la dosar fotocopia pașaportului și a cărții de identitate ale recurentului - reclamant din care rezultă că numele complet al acestuia este V. de M. H. M. Léon Baudouin.
Față de înscrisurile depuse la acest termen de judecată respectiv copia xerox a pașaportului și a cărții de identitate ale recurentului - reclamant tribunalul reține că numele complet al recurentului este V. de M. H. M. Léon Baudouin.
Apărătorul intimatei - pârâte E. L., avocat G. C., depune la dosar practică judiciară.
Apărătorul recurentului - reclamant, avocat R. D. și apărătorul intimatei - pârâte E. L., avocat G. C., având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cererii nu mai au cereri de formulat, probe de administrat în cauză si solicită cuvântul în dezbateri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului - reclamant, avocat R. D., având cuvântul în dezbateri arată că a criticat sentința instanței de fond din prisma faptului că instanța a respins acțiunea, ca neîntemeiata, invocând disp.art. 1365 din Codul civil, în sensul că numai dacă cumpărătorul nu plătește prețul, vânzătorul poate cere rezoluțiunea vânzării. A solicitat desființarea parțială a contractului pentru cauza de nulitate absolută arătând că bani cu care s-a plătit prețul au fost ai recurentului astfel cum rezultă din adresa eliberata de BRD - Groupe Societe Generale Sucursala Ploiești, privind retragerea de către acesta, anterior perfectării contractului de vânzare-cumpărare, a sumei de 85.000 dolari SUA, ca și din răspunsul pârâtei E. L. la interogatoriu la întrebarea nr.2, în sensul că a avut numai suma de 100 milioane lei. Solicită admiterea recursului modificarea în tot a sentinței Judecătoriei Ploiești pentru că numai așa poate promova o acțiune în pretenții. Cu cheltuieli de judecată onorariu avocat și taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Apărătorul intimatei - pârâte E. L., avocat G. C., având cuvântul în dezbateri solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât s-a solicitat nulitatea absolută pentru neplata prețului a contractului de vânzare - cumpărare fără a se indica pretinsa cauză de nulitate absolută, iar astăzi se spune că nu pentru neplata prețului. Nu există o interdicție care să ducă la nulitatea contractului de vânzare - cumpărare care a fost încheiat cu respectarea dreptului de preemțiune. Mai arată că nu înțelege cu ce a greșit instanța de fond când a constatat că contractul a fost încheiat legal. Între părți au mai existat procese care s-au soluționat prin respingerea acțiunilor pentru că nu există nicio cauză de nulitate. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la 09.12.2010, reclamantul V. De M. H. în contradictoriu cu pârâtele E. L. și D. A. F. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP F. M. și T. A.-C. sub nr. 1532/23 iunie 2004.
În motivarea cererii, reclamantul arată că, la data de 23.06.2004, a încheiat în calitate de cumpărător alături de E. L., pentru imobilul-teren și construcții-situat în extravilanul . format din teren în suprafața de 6500,37 mp și construcțiile aflate pe teren respectiv o locuință alcătuită din parter-compusă din 8 camere, living, cămară, 4 holuri, casa scării și demisol compus din: 8 camere, 6 holuri, casa scării, construcție din cărămidă acoperită cu țiglă și separat o anexă alcătuită din hală depozit, 2 magazii, 3 grajduri și hol construcție din BCA și cărămidă, invelită cu țiglă.
S-a mai precizat totodată că la momentul perfectării actului de vânzare-cumpărare, terenul a fost vândut pârâtei E. L. în baza dreptului de preemțiune prevăzut de Legea nr. 54/1998 care interzicea vânzarea terenurilor pentru care se constituise sau se reconstituise drept de proprietate în baza legilor fondului funciar către cetățenii străini pe o perioadă de 10 ani de la data eliberării titlului de proprietate. S-a mai arătat că respectiva construcție a fost vândută reclamantului, instituindu-se pe teren un drept de superficie în favoarea acestuia.
A susținut reclamantul faptul că respectivul contract de vânzare-cumpărare este nul absolut in parte, întrucât pentru suprafața de teren care a fost vândută pârâtei, pentru ca vânzarea să fi fost perfect valabilă, era necesară întrunirea condițiilor prevăzute de disp. art. 949 C.civ. Reclamantul a mai arătat că întreaga sumă reprezentând preț al vânzării a fost achitată de acesta, astfel cum rezultă din actele de la dosar.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 949 și urm. Cod civ.
Prin sentința civilă nr. 3688/26.02.2013 instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată și a obligat reclamantul la plata sumei de 2000 lei către pârâta reprezentând contravaloarea cheltuielilor de judecată, respectiv onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că potrivit probelor administrate în cauză, respectiv: înscrisuri, interogatoriu și depozițiile martorilor conform art. 948 Vechiul Cod civ, condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții ce se obligă, un obiect determinat și o cauză licită, iar conform art. 949 Vechiul Cod Civ (temeiul de drept al acțiunii invocat de reclamant) „poate contracta orice persoană ce nu este declarată necapabilă de lege”.
Din analiza actului, a cărui nulitate absolută parțială se solicită, respectiv contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1932/23.06.2004 de BNP Asociați F. M. și T. A.-C., instanța a constatat că toate condițiile de fond și de formă au fost respectate la încheierea acestuia, inclusiv prețul menționat (echivalentul în lei a sumei de 33.000 dolari SUA) fiind achitat în integralitate.
S-a reținut, de asemenea că, contractul de vânzare cumpărare a cărui nulitate absolută parțială se solicită a fost încheiat cu respectarea disp. art. 1294 Vechiul Cod Civ. potrivit căruia „vinderea este o convenție prin care două părți se obligă între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru și aceasta a plăti celei dintâi prețul lui”, în speță convenția fiind încheiată între cele două pârâte din cauză, cât și cu respectarea disp. art. 1303 Vechiul Cod Civ, potrivit căruia „prețul vânzării trebuie să fie serios și determinat de părți”.
Cât privește susținerea reclamantului, ca motiv de nulitate absolută parțială, respectiv neplata prețului de către pârâtă, ci de acesta, instanța a reținut că aceasta nu poate avea eficiență juridică în cauză având în vedere următoarele argumente:
Potrivit art. 1365 Vechiul Cod Civ „dacă cumpărătorul nu plătește prețul, vânzătorul poate cere rezoluțiunea vânzării”.
Cum reclamantul este terț față de contractul de vânzare cumpărare, a cărui nulitate absolută parțială se solicită, acesta pentru valorificarea pretențiilor sale, respectiv, achitarea prețului din contractul de vânzare cumpărare cu banii acestuia are la îndemână un alt demers judiciar, respectiv o acțiune in pretenții pentru valorificarea dreptului de creanță pretins, în cadrul căruia va putea produce dovezi și se va putea da eficiență juridică celor susținute de acesta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ la data de 06.06.2013.
În motivarea recursului a arătat că prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.1532/23.06.2004 de BNP T. A. – C. a dobândit de la pârâta D. A.-F. imobilul - construcții, compus din locuința alcătuita din parter și demisol, notata pe schița de plan cu simbolul C1 si o anexa, notata cu simbolul C2, iar pârâta E. L. a dobândit terenul pe care se afla aceste construcții, situat in extravilanul comunei Bucov, satul Chitorani, in suprafața de 6.500,37 mp., grevat de un drept de superficie, in favoarea mea.
Recurentul a mai susținut că, la momentul perfectării contractului de vânzare - cumpărare, dată fiind cetățenia belgiană a acestuia, terenul a fost vândut pârâtei E. L., în baza - dreptului de preemțiune, prevăzut de Legea nr. 54/1998, care interzicea vânzarea terenurilor pentru care se constituise sau reconstituise dreptul de proprietate, în baza legilor fondului funciar, pe o perioada de 10 ani de la eliberarea titlului de proprietate și din acest motiv nu a putut sa cumpere decât construcțiile, iar pârâta E. Lucía, cu care ulterior s-a căsătorit, terenul pe care se afla locuința si anexa respectiva, deși întreaga suma de bani reprezentând prețul, în cuantum de 1._ lei - ROL(33.000 dolari SUA), a provenit din suma totala de 85.000 dolari SUA, retrași de el de la BRD - Sucursala Ploiești, cu mai puțin de o luna înainte de la perfectarea contractului(27.05.2004).
Prin Sentința civila nr.3688 din 26 februarie 2013, Judecătoria Ploiești a respins acțiunea, ca neîntemeiata, invocând disp. art. 1365 din Codul civil din 1864, în sensul că "dacă cumpărătorul nu plătește prețul, vânzătorul poate cere rezoluțiunea vânzării".
A susținut recurentul că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, având în vedere disp. art. 304 pct.8 din codul de procedură civilă, în sensul că instanța de fond, interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura și înțelesul acestuia.
A mai arătat recurentul că, a solicitat să se constate nulitatea absoluta parțiala a contractului de vânzare - cumpărare, a invocat prevederile ar.949 din Codul civil din 1864, privind imposibilitatea de a contracta, fata de interdicția pentru cetățenii străini, stabilita prin Legea nr.54/1998, legat de terenurile ce au făcut obiectul legilor fondului funciar.
Recurentul a mai menționat că, a atacat contractul de vânzare-cumpărare nu prin prisma art.1365 din Codul civil din 1864, privind neplata prețului, cum se arata în motivarea sentinței, ci pentru ca el, fiind in imposibilitate de a contracta pentru teren, cumpărarea lui s-a făcut prin persoana pârâtei E. L., fiind eludate dispozițiile imperative, cuprinse în art. din Legea nr.54/1998.
Ulterior, a arătat recurentul, pârâta nu a mai recunoscut acest lucru, și-a însușit terenul, iar contractul de vânzare - cumpărare, reprezintă, in parte, un caz clasic de fraudare a legii.
A arătat recurentul că, a solicitat desființarea parțiala a contractului pentru cauza de nulitate absoluta, privind condițiile esențiale de validitate a convențiilor prev. de art.949 raportat la art.966 si art.968 din Codul civil din 1864, iar nu de nulitate relativa, așa cum a considerat instanța de fond când a respins acțiunea, ca neîntemeiata.
Recurentul a mai susținut că, din întreg materialul probator administrat la fond și, în mod special, dovada eliberata de BRD - Groupe Societe Generale Sucursala Ploiești, privind retragerea efectuată de recurent de la aceasta bancă, anterior perfectării contractului de vânzare – cumpărare, a sumei de 85.000 dolari SUA, cat si din răspunsul pârâtei E. L. la interogatoriu(la întrebarea nr.2), ca a avut numai suma de 100 milioane lei - ROL, fără sa probeze în vreun fel acest lucru, prețul cumpărării fiind de 1._ lei - ROL, rezulta realitatea susținerilor sale.
A mai precizat recurentul că, din suma totala de 85.000 dolari, retrasa de la banca, 33.000 dolari reprezintă, la echivalentul al prețului plătit in lei de la data respectiva, pentru contractul autentificat sub nr.1532 din 23 iunie 2004, iar diferența de 52.000 dolari este suma plătită pentru cel de-al doilea contract, încheiat in aceeași zi, pentru terenurile de 35.040 mp.(vie) si 16.722,60 mp.(arabil).
Prin Serviciul Registratură la data de 17.09.2013 intimata – pârâtă E. L. a depus al dosar întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea recursului ca nefondat.
În motivare intimata a arătat că prin acțiunea formulată de recurent s-a solicitat nulitatea absoluta parțiala a contractului de vânzare - cumpărare nr. 1532/23.06.2004 invocându-se drept temei de drept art.949 si urm. C civ. articol în care se menționează expres că„ poate contracta orice persoana ce nu este declarata necapabila de lege „ - textul de lege indicat fiind în contradicție cu motivarea în fapt a pricinii, în sensul că se susține drept motiv de nulitate împrejurarea ca prețul ar fi fost achitat de reclamant, arătându-se că lipsește una din condițiile de validitate ale actului juridic atacat,respectiv „ neplata prețului".
A susținut intimata că, esențial pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil exprimat,obiectul determinat si cauza licita iar, din analiza actului a cărui nulitate se solicită, a rezultat că toate condițiile de fond și de forma au fost respectate, inclusiv prețul menționat expres ca fiind echivalentul sumei de 33.000 dolari SUA, preț ce a fost achitat în integralitate, după cum se arata în actul autentic,cu precizarea că acest preț cuprinde nu doar terenul, ci si contravaloarea valorii casei de locuit.
Intimata a mai menționat că s-a susținut de către reclamant că banii ar proveni de la acesta ceea ce nu justifica sub nici o forma nulitatea actului în cauza, deoarece principala obligație a cumpărătorului într-un astfel de contract, respectiv plata prețului a fost înfăptuită.
Unul din principiile dreptului nostru civil este acela al stabilității actelor juridice, a arătat intimata și de aceea nulitatea absoluta este strict si limitativ prevăzuta de lege, iar apelul nu arata care ar fi în realitate pretinsa cauza de nulitate absoluta a actului.
În realitate, a menționat intimata, acțiunea reprezintă o veritabila acțiune în pretenții, privitoare la reglarea unor pretinse cheltuieli efectuate de părți în perioada conviețuirii și nicidecum o acțiune care sa poată justifica un caz de nulitate nici măcar virtuala.
Intimata a mai arătat că, prețul din contract este serios și determinat, singurele condiții impuse de legiuitor în art.1303 C civ. privitoare la acest element al vânzării.
Potrivit contractului, a arătat intimata, obiectul vânzării 1-a constituit casa de locuit, precum și suprafața de teren de 6500 mp, fără să existe insa mențiunea care ar fi prețul casei și prețul terenului in acest contract, iar reclamantul nu a produs nici o dovada in acest sens.
Mai mult decât atât a susținut intimata că, din declarația martorului M. a rezultat ca la acel moment prețul/mp era de 1 dolar, astfel încât cu raportare la aceasta declarație, necombătuta cu alt mijloc de proba rezulta ca prețul terenului a fost de 6500 dolari și în sprijinul acestei afirmații stă chiar recunoașterea expresa a reclamantului care prin acțiunea ce a constituit obiectul dos nr._ aflat pe rolul Judec Ploiești ( acțiune la care acesta a renunțat) a arătat ca a împrumutat-o pe pârâtă cu suma de 6500 USD bani cu care aceasta a cumpărat cei 6500 mp situat in extravilanul .> Intimata a mai susținut că, din actele pe care le-a depus la dosar rezulta cu prisosința ca a avut resurse financiare pentru achiziția terenului în cauza, a rezultat că într-o acțiune anterioara reclamantul a făcut afirmația ca banii în cauza au fost plătiți de aceasta către vânzătoarea D. A., dar ca ei ar proveni dintr-un împrumut acordat de reclamant, pentru ca ulterior, același reclamant sa-i propună o tranzacție în care era de acord sa-i achite suma de 1miliard lei vechi.
A mai menționat intimata că, probele cu care reclamantul a încercat să-și susțină afirmațiile sunt contradictorii, indirecte și evazive, astfel încât acesta a afirmat mereu ca datorita faptului ca nu cunoștea limba română nu a cunoscut exact conținutul actului, însă din actul de la fila 92 rezultă ca reclamantul a mai vândut un apartament în Ploiești anterior încheierii actului.
De asemenea, a mai arătat intimata că, din extrasele de cont depuse de acesta rezulta ca au existat mai multe rulări de sume, a căror destinație nu este insa cunoscuta, ultima interogare de cont arătând ca s-a retras suma de 85.000 USD în data de 27 mai 2004 - însa din răspunsul la interogatoriu reclamantul a afirmat că banii pentru vânzare au fost dați în numerar, în timp ce martorul audiat la cererea acestuia, Sonnenfeld G. a declarat ca banii au fost retrași de reclamant în ziua vânzării si verificata la banca.
Totodată, a susținut intimata că în aceeași zi a cumpărat și o suprafața de vie cu contract de vânzare-cumpărare nr. 1533/2004 de la aceeași vânzătoare, și același reclamant a solicitat și nulitatea acestui contract pentru exact aceleași motive, iar instanțele în mod irevocabil au respins acțiunea, prin admiterea excepției lipsei de interes a reclamantului pentru promovarea unei astfel de acțiuni.
Examinând recursul formulat, raportat la motivele invocate în cererea de recurs, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, prin prisma dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă si a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată ca recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente ce se vor expune în continuare:
Recurentul critică sentința fondului susținând că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, având în vedere disp. art. 304 pct.8 din codul de procedură civilă, în sensul că instanța de fond, interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura și înțelesul acestuia.
Recursul este nefondat, potrivit următoarelor considerente:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1532/23.06.2004 D. A. F. a vândut intimatei E. L. terenul în suprafață de 6500,37 mp categoria curți-construcții, tarlaua 61, . imobilul - construcții, compus din locuința alcătuita din parter și demisol, notata pe schița de plan cu simbolul C1 si o anexa, notata cu simbolul C2 pentru prețul de_ lei vechi, preț achitat la data întocmirii actului, împreună cu un drept de superficie asupra terenului aferent construcțiilor.
Reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a acestui contract, motivat de faptul că intimata E. L. nu ar fi plătit prețul terenului și că, întregul preț ar fi fost achitat de acesta, invocând ca temei juridic al cererii sale art. 949 și urm. c.civ.
În raport de temeiul juridic al cererii și de motivul de nulitate invocat, care nu se regăsește printre cauzele expres prevăzute la art.948 c.civ. în lipsa cărora se poate constata că actul este lovit de nulitate, tribunalul reține că în mod corect instanța fondului a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului, actul dedus judecății fiind corect și legal interpretat, critica recurentului astfel cum a fost detaliată fiind nefondată, pretinsa neplata a prețului de către pârâtă (nedovedită), neputând atrage nulitatea actului, actul putând fi doar rezilitat, în temeiul art.1365 c.civ., însă la solicitarea vânzătorului.
Nici această ipoteză nu este întrunită în cauză întrucât prețul a fost integral achitat.
Tribunalul reține că, în mod corect instanța fondului a arătat că, în măsura în care reclamantul ar fi achitat tot prețul contractului, avea la îndemână o acțiune în pretenții îndreptată împotriva intimatei E. L. și nu calea aleasă în prezenta cauză, cererea sa de constatare nulitate absolută parțială a contractului fiind neîntemeiată.
Astfel, este lipsită de relevanță împrejurarea dacă intimata a plătit sau nu partea de preț care îi revenea în temeiul contractului încheiat( susținere care nici nu a fost dovedită, din înscrisurile depuse la instanța de fond reieșind că și aceasta deținea mijloace financiare pentru plata prețului datorat în contract) devreme ce o asemenea împrejurare nu este de natură a atrage nulitatea absolută a actului.
Pe cale de consecință, pentru considerentele expuse, instanța, în temeiul art.312 c.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 c.pr.civ. va obliga recurentul să plătească intimatei suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant V. DE M. H. M. LÉON BAUDOUIN cu domiciliul în ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 3688/26.02.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, în contradictoriu intimatele - pârâte E. L. cu dom. ales în com. Bucov, ., județul Prahova și D. A. F. cu domiciliul în București, . I., nr. 39, ., sector 1, ca nefondat.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.11.2013.
Președinte, Judecători
M. N. G. M. M. C.
Grefier,
E. M.
Operator de data cu caracter personal 5595.
Red. M.G./Tehnored. B.A.
2ex/09.01.2014
Dosar fond nr._ – Judecătoria Ploiești
J.f. Z. S..
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 1150/2013. Tribunalul PRAHOVA | Cereri. Decizia nr. 1027/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
