Grăniţuire. Decizia nr. 157/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 157/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 1534/281/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 157
Ședința publică din data de 18.03.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. L. C.
JUDECĂTOR: C. R. I.
GREFIER: B. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul – reclamant I. D., domiciliat în municipiul Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr._/02.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata – pârâtă C. I., domiciliată în municipiul Ploiești, ., județul Prahova.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 11 martie 2013 și au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța pentru a da posibilitatea de a se depune concluzii, a amânat pronunțarea la data de 18 martie 2013, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamantul I. D. în contradictoriu cu pârâta C. I. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea acțiunii în sensul de a stabili linia de hotar ce desparte terenurile proprietatea acestora, prin edificarea unui zid, să se dispună ca pârâta să-și ridice construcțiile edificate în mod total nelegal pe linia de hotar, care afectează grav proprietatea reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că pârâta, în lipsa reclamantului de acasă, a efectuat lucrări de izolare cu polistiren a locuinței sale în spatele casei, în zona calcanului.
S-a mai arătat că cele două imobile, proprietatea părților, sunt situate "calcan în calcan".
Reclamantul a mai arătat că pârâta în momentul în care a efectuat lucrările mai sus - menționate a tăiat o parte din acoperișul casei sale, aducându-i grave prejudicii.
S-a mai făcut mențiunea că pârâta a fost chemată de mai multe ori la Primăria Ploiești, la Direcția Generală de Dezvoltare Urbană, iar aceasta nu s-a prezentat cu documentele solicitate, motivând faptul că acestea se află în posesia fiului dânsei, fapt total neadevărat, fiind amendată de către autoritățile respective.
În drept, s-au invocat disp. art. 584 și 1075 C.civ.
În susținerea acțiunii, s-au depus înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică, susținând in motivare că între proprietățile părților exista linie de hotar, respectiv un gard edificat chiar de reclamant; în consecința, nu este necesar edificarea unui zid așa cum solicita reclamantul.
S-a mai menționat că așa cum se recunoaște prin acțiunea inițiala imobilele părților, respectiv casele de locuit sunt situate "calcan in calcan", ambele construcții fiind situate pe linia de hotar, dar pârâta a construit-o în baza autorizației emisa de Primăria Ploiești.
Pârâta a mai arătat că așa cum s-a precizat prin adresa nr._/24.03.2009 a Primăriei Ploiești pentru izolarea cu polistiren nu este necesara obținerea de autorizație.
După administrarea probelor cu înscrisuri, cu interogatoriu, expertiză tehnică în specialitatea topografie și expertiză tehnică în specialitatea construcții, prin sentința civilă nr._/02.11.2012 Judecătoria Ploiești a admis în parte cererea având ca obiect „grănițuire” formulată de reclamantul I. D., stabilindu-se linia de hotar intre proprietatea reclamantului si proprietatea paratei potrivit aliniamentului 2-9-5 așa cum este evidențiat in Planul de situație Anexa nr. 1 la raportul de expertiza tehnica judiciara topometrica întocmit de expertul Troasca A. înregistrat la Tribunalul Prahova sub nr. 672/21.10.2012, omologat de instanța, ce face parte integranta din hotărâre.
A fost respinsă, în rest, cererea, compensând în tot cheltuielile de judecată.
De asemenea, s-a dispus, în temeiul art. 54 alin. 2 din Legea 7/1996, ca in termen de 3 zile, hotărârea rămasă definitivă si irevocabilă să fie transmisă la Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliară Prahova.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că raportul juridic dedus judecații îl constituie acțiune in grănițuire, reclamantul arătând in principal ca a solicitat stabilirea liniei de hotar intre proprietatea sa si cea a paratei.
Potrivit Titlului de proprietate nr._/13.08.1998 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Prahova – f. 6 din dosarul de fond, reclamantul I. D. este proprietar al terenului in suprafața de 199 m.p. situat in mun. Ploiești, județul Prahova, tarlaua 332, . se învecinează in partea de vest cu terenul ce aparține paratei.
Potrivit Titlului de proprietate nr._/10.12.1994 emis de Comisia Județeana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Prahova - fila 16 din dosarul de fond, s-a constituit pe numele paratei C. I., dreptul de proprietate asupra terenului in suprafață de 200 m.p. situat in mun. Ploiești, județul Prahova, tarlaua 332, . se învecinează in partea de est cu terenul ce aparține reclamantului.
Din adresa Primăriei municipiului Ploiești, rezultă că potrivit disp. art. 11 lit. h din Legea nr. 50/1991, pentru izolarea cu polistiren a locuințelor nu este necesara obținerea autorizației de construire.
Din răspunsul reclamantului la interogatoriu, a reieșit ca linia de hotar existența intre proprietăți, nu a fost schimbată.
Instanța de fond a mai reținut ca numai parata C. I. si-a intabulat dreptul de proprietate in cartea funciara, așa cum rezulta din Încheierea nr._/28.12.2010 emisa de Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Prahova-f. 29 din dosarul de fond.
Totodată, parata a depus la dosarul cauzei autorizația de construire nr. 284/22.06.1971, privind construcția – locuința individuala parter si autorizația nr. 1015/1992 privind extinderea imobilului cu o bucătărie, cămara, dormitor, in suprafața de 28 mp, construcții ridicate pe terenul proprietatea sa.
Din răspunsul paratei la interogatoriu a rezultat ca aceasta a efectuat lucrări de izolare cu polistiren a locuinței, in spatele casei, in zona calcanului. Parata a recunoscut că pentru a efectua aceste lucrări a tăiat un pic din streașina casei reclamantului, fără a crea prejudicii.
În cauza s-a administrat proba cu expertiza tehnica judiciara in specialitatea topografie având ca obiectiv identificarea, măsurarea si reprezentarea pe schiță de plan a terenurilor părților, fiind depus la dosar raportul de expertiza topografica nr. 672/21.10.2012 întocmit de expertul Troasca A. - filele 48 -50 dosar fond, proprietățile părților fiind situate in mun. Ploiești, jud. Prahova, ., respectiv . B.
Expertul a evidențiat in anexa nr. 1 la raportul de expertiza prin punctele 2-3-4-5-9-2 terenul proprietatea reclamantului I. D., teren care este împrejmuit pe toate laturile, cu categoria de folosință curți - construcții. Suprafața terenului deținut de reclamant este de 233 mp – cu 34 mp mai mult decât suprafața de 199 mp înscrisa in titlul sau de proprietate.
Totodată, expertul a evidențiat in anexa nr. 1 la raportul de expertiza prin punctele 1-9-5-6-7-8-1 terenul proprietatea paratei C. I., teren care este împrejmuit pe toate laturile, cu categoria de folosință curți - construcții, in suprafața de 233 mp – cu 33 mp mai mult decât suprafața de 200 mp înscrisa in titlul sau de proprietate.
Expertul a precizat că ambele părți stăpânesc in fapt mai mult teren decât se menționează in acte, deșiambele proprietăți sunt împrejmuite in prezent.
In planul de situație anexa nr. 1 la raport, expertul a poziționat construcțiile existente pe terenuri, a precizat dimensiunile de contur si vecinătățile. Astfel, construcția C1 – casa de locuit aparține reclamantului, iar construcția C2 reprezintă casa paratei. Cele doua case sunt construite calcan in calcan si ambele părți au construit anexe gospodărești, existente pe linia de hotar.
In urma analizei efectuata de expert in prezenta parților, s-a constatat ca linia de hotar existenta in prezent este corecta, deoarece respecta drepturile de proprietate ale parților, in sensul ca cele doua suprafețe de teren sunt egale. Pe schița de plan, linia de hotar este de culoare roșie-aliniamentul punctelor 2-9-5.
A mai precizat expertul ca reclamantul a măsurat deschiderile celor doua proprietăți din . dintre punctele 1-2 si 2-3, trăgând numai din aceasta măsurătoare concluzia greșita ca parata ar fi acaparat din terenul sau.
Prin raportul de expertiza tehnica judiciara construcții înregistrat sub nr. 775/21.09.2012 efectuat de expertul M. P. – filele 56 - s-a concluzionat ca locuințele parților sunt construite calcan in calcan pe hotarul proprietăților, ca ambele parți au construit extinderi si anexe pe linia de hotar, ca extinderea la nivelul podului, efectuata de parata, respecta aliniamentul hotarului, ca aplicarea de polistiren expandat pe exterior reprezintă numai 0,74 mm spre proprietatea reclamantului, astfel ca din punct de vedere tehnic, construcția reclamantului nu este afectata.
In cauza, la individualizarea proprietarilor, s-a ținut seama de titlurile de proprietate ale parților ce au servit la individualizarea proprietăților, planul de situație rezultat in urma măsurătorilor fiind parte integranta a rapoartelor de expertiza întocmite in cauza.
Potrivit art. 584 cod civil "orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa ". Prin operația de grănițuire se urmărește delimitarea proprietăților învecinate, prin semne exterioare si vizibile, delimitarea pe cale judecătorească putându-se realiza nu numai atunci când între proprietăți nu au existat niciodată semne exterioare de hotar, ci si în situația în care există, dar sunt controversate.
În sens material, dreptul la acțiune, bazat pe dispozițiile art. 584 C. civ., așa cum si-a întemeiat si reclamanta cererea, circumscrie posibilitatea pentru titularul unui drept real asupra unui fond limitrof, de a pretinde vecinului său, prin acțiune în justiție, restabilirea hotarului real ce separă fondurile învecinate și marcarea acestuia prin semne materiale exterioare vizibile.
Într-o asemenea acțiune, judecătorul nu se pronunța asupra existenței dreptului de proprietate, ci asupra formei terenului care alcătuiește dreptul de proprietate, al cărui contur este fixat, decisiv, prin linia hotarului despărțitor, determinată prin semne vizibile (a se vedea Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 2153 din 18 iunie 2005, publicata pe site-ul oficial al ICCJ).
Operațiunile judiciare ale grănițuirii circumscriu identificarea hotarului real, trasarea hotarului și așezarea semnelor de hotar.Identificarea implică aflarea celor mai vechi semne de hotar, prin examinarea titlurilor de proprietate, administrarea probelor cu expertize judiciare, etc.
Prin raportul de expertiza tehnica judiciara topografica întocmit in cauza, s-a stabilit ca linia de hotar intre cele doua proprietăți sa fie delimitata pe aliniamentul materializat cu culoare roșie prin punctele 2-9-5, această variantă este cea existenta si in prezent.
În atare context, având in vedere concluziile raportul de expertiza tehnica judiciara topografica, din care nu a rezultat ca parata ar fi acaparat vreo suprafața de teren proprietate a reclamantului, dar si concluziile din raportul de expertiza construcții din care rezulta ca părțile au edificat construcții, insa cu respectarea liniei de hotar, prima instanță a apreciat astfel numai in parte întemeiata cererea reclamantului, hotarul despărțitor dintre proprietățile parților s-a impus a se stabili în varianta în care se respecta drepturile de proprietate ale părților stabilite prin titlurile de proprietate invocate, respingând capătul de cerere privind obligarea paratei la ridicarea construcțiilor existente pe linia de hotar, câta vreme acestea sunt edificate pe terenul proprietatea paratei, iar din punct de vedere tehnic, construcția reclamantului nu este afectată de lucrările de izolație cu polistiren realizate de pârâtă.
Așa fiind, instanța de fond a stabilit linia de hotar pe aliniamentul 2-9-5 așa cum este evidențiat in Planul de situație Anexa nr.1 la raportul de expertiza tehnica judiciara topometrica întocmit de expertul Troasca A. înregistrat la Tribunalul Prahova sub nr. 672/21.10.2012 (filele 48 – 50 dosar fond), omologat de instanța de fond, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre si a respins in rest cererea, câtă vreme din punct de vedere tehnic, construcția reclamantului nu este afectata de lucrările de izolație cu polistiren realizate de pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamatul I. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în motivare, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 7 - 9 Cod procedură civilă, că prima instanță a interpretat total greșit actul dedus judecății, schimbându-i sensul și natura acestuia, pronunțând o hotărâre fără temei legal.
Astfel, arată apelantul că, deși cu privire la ambele rapoarte de expertiză constructor si topografie, reclamantul – recurent a formulat obiecțiuni, în mod total nelegal, instanța de judecată le-a respins; experții nu și-au făcut datoria, nemăsurând exact proprietățile reclamantului și ale pârâtei, fără să discute cu apelantul, ci numai cu pârâta în domiciliul acesteia, deși el a fost cel care a achitat contravaloarea onorariului de expert, fiind pronunțată o hotărâre judecătorească nelegală, bazată pe concluziile rapoartelor de expertiză care nu au fost efectuate în mod legal.
Apelantul a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Ploiești pentru a dispune administrarea unor noi probe cu expertiza constructor si topo, care să măsoare în mod corect imobilele în litigiu.
Prin întâmpinarea formulată la data de 01.03.2013, intimata – pârâtă a solicitat respingerea căii de atac și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond pentru motivele expuse în apărarea scrisă.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de către reclamant, a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, apelul urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor fi reținute in continuare:
Prezentul litigiu a fost fundamentat, în drept, pe dispozițiile art. 584 Cod civil, care prevede ca orice proprietar poate îndatora pe vecinul sau la granițuirea proprietății lipite cu a sa.
În esență, in motivele apelului, reclamantul arată că ambele lucrări de expertizare - construcții și topografie - au fost efectuate de experți care s-au lămurit și au discutat doar în contradictoriu cu partea - pârâtă, în domiciliul acestuia, apelantului nefiindu-i solicitate lămuririle necesare, deși este cel care a suportat contravaloarea onorariilor de experți.
Mai mult, arată apelantul, i-au fost respinse obiecțiunile formulate cu privire la ambele lucrări deși, în opinia sa, experții nu si-au făcut datoria de a măsura exact proprietățile părților, iar hotărârea pronunțată este nelegală, fiind întemeiată pe concluziile rapoartelor de expertiză ce nu au fost efectuate in mod legal.
Analizând această critică, tribunalul reține că, în cauză, instanța fondului a dispus întocmirea a două lucrări de specialitate, respectiv topografie pentru care a fost desemnat expertul Troasca A. și expertiză construcții pusă în sarcina expertului P. M. N..
Examinând raportul de expertiză tehnică topografică, dovezile legale de convocare anexate acestuia si mențiunile expertului, instanța de apel reține că expertul a convocat părțile prin scrisori recomandate cu confirmare de primire nr. 9307 și nr. 9317, convocarea de înfățișare la măsurătorile efectuate la fața locului fiind primită, pentru apelantul – reclamant, de un membru de familie (fiica), conform mențiunilor existente pe confirmarea de primire din data de 14.12.2011.
Expertul topograf Troasca A. atestă prezența la momentul efectuării măsurătorilor, atât a reclamantului – apelant, cât și a pârâtei - intimate, fără ca, în raportul întocmit, să se facă mențiuni cu privire la lămuriri solicitate de către expert părților, în conformitate cu dispozițiile art. 208 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit căruia „părțile sunt obligate să dea expertului orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării”. Astfel că, dacă au fost date astfel de lămuriri expertului numai de intimata - pârâtă, așa cum reproșează apelantul, în lipsa unor consemnări în raport cu privire la aceasta, simpla susținere verbala a apelantului că apelanta ar fi fost favorizată prin purtarea discuțiilor cu aceasta nu poate fi controlată și, cu atât mai puțin, nu se poate constata o pretinsă vătămare pe care ar fi suferit-o apelantul prin prisma faptului că nu i s-au solicitat lămuriri.
Mai mult, textul procesual civil reținut instituie obligație în acest sens pentru părți, chemate sa dea lămuririle ce se impun expertului, și nu obligația expertului de a le solicita, dacă cercetările la fața locului nu le impun.
Cât timp s-a probat legala convocare a apelantului – reclamant de către expert pentru înfățișare la data și locul efectuării expertizei, cât timp acesta și-a asigurat prezența, orice susțineri cu privire la lămuriri care nu au putut fi date, în contextul reținut, nu se mai pot concretiza într-o vătămare produsă acestuia, care să afecteze legalitatea lucrării de expertizare.
Verificând și modalitatea de convocare a aceluiași apelant - reclamant la data și locul efectuării expertizei în construcții de către expertul constructor, tribunalul reține că părțile au fost convocate cu scrisorile recomandate nr._ și nr._ din data de 19.04.2012 pentru prezența în data de 24.04.2012, orele 11,00, la locul litigiului, ambele părți fiind prezente, astfel cum se consemnează atât modalitatea de convocare, cât și prezența părților în Capitolul 2 al expertizei - pct. 2.1 (f. 57 dosar fond).
Mai mult, la punctul următor din același capitol al lucrării, prin care se arată desfășurarea expertizei, expertul arata că a efectuat constatările necesare întocmirii raportului de expertiză tehnică, în prezența părților, arătând că, la solicitarea pârâtei - intimate și cu acordul reclamantului, a efectuat și ulterior o deplasare la locul litigiului, având acces în podul casei pârâtei pentru a observa aliniamentul calcanului în zona in litigiu.
Nu sunt consemnate în cuprinsul lucrării alte lămuriri date de părți de bunăvoie sau la solicitarea expertului, astfel că și cu privire la această expertiză, instanța de apel își va relua considerentul anterior privind legala convocare a părții apelante, prezența asigurată la data efectuării cercetărilor și, mai mult, un acord dat de acesta pentru o deplasare ulterioară la locul litigiului, concluzionând că ambele rapoarte de expertiză au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile, respectiv art. 201 și următoarele Cod procedură civilă și nu sunt motive care să determine instanța de apel să administreze noi probe prin întocmirea unor noi lucrări de expertizare.
Invocarea costurilor acestora, faptul că pentru ambele lucrări apelantul a suportat contravaloarea onorariilor de expert nu îl îndreptățește pe apelant să i se acorde vreo preferință cu privire la lămuriri date experților desemnați de către instanță, iar cheltuielile constând în onorarii de expert fac parte din cheltuielile procesului, se dezleagă la finele dezbaterilor judiciare, pe tărâmul dispozițiilor art. 274 si urm. din Codul de procedură civilă, în raport de partea ce a avut câștig de cauza și culpa procesuală a celeilalte părți.
Nici reproșul adus cu privire la măsurători inexacte efectuate de ambii experți nu poate fi constatat ca întemeiat, având in vedere că acestea au identificat in fiecare raport terenurile proprietatea părților, arătând suprafața rezultată din actele de proprietate și suprafața rezultată din măsurători, precizând daca plusul de suprafață din proprietatea unuia s-ar regăsi în proprietatea celuilalt, concluzionând, în mod corect, că ambele părți stăpânesc în fapt mai mult teren decât se menționează în acte, fără să existe insă vreo acaparare.
S-a făcut, în mod corect, individualizarea proprietăților, având in vedere titlurile de proprietate de care s-au prevalat părțile, totodată, s-au evidențiat in anexele și in planurile de situație terenurile părților, împrejmuirea, s-a individualizat linia de hotar si aliniamentul său.
Raportul de expertiză în construcții a arătat că părțile au edificat construcții insă cu respectarea liniei hotarului, astfel că, în mod corect, instanța fondului a stabilit că nu poate obliga pârâta la ridicarea construcțiilor existente pe linia de hotar, cât timp au fost edificate pe terenul proprietatea pârâtei, din punct de vedere tehnic, construcția reclamantului nu este afectată de lucrările de izolație cu polistiren realizate de pârâtă care, interogată de judecătorul de fond, a recunoscut că a efectuat aceste lucrări in spatele casei, in zona calcanului și pentru efectuarea lor „a tăiat un pic din streașina casei reclamantului” fără însă să-i creeze prejudicii, iar lipsa acestor prejudicii și, pe cale de consecință, lipsa unei vătămări și, mai mult, lipsa caracterului grav al prejudiciilor reclamat de apelant prin cererea de chemare în judecată au determinat, în mod corect, instanța fondului să respingă în rest cererea și să grănițuiască doar proprietățile părților.
Grănițuirea este un atribut al dreptului de proprietate care este imprescriptibil, iar exercitarea acestui drept, constituie o facultate ce nu se stinge prin neuz, grănițuirea reprezintă o operațiune de delimitare, prin semne exterioare a limitelor dintre două proprietăți distincte.
Textul consacră un drept subiectiv real și o obligație corelativă de a face, ambele cu caracter de reciprocitate, rezultate din vecinătate, în temeiul cărora proprietarul sau orice persoană care are un drept real asupra unui fond limitrof poate pretinde vecinului sau fixarea liniei comune de hotar ce separa fondurile învecinate și marcarea acesteia prin semne materiale.
Pe cale de consecință, trasarea conturului liniei de hotar dintre proprietățile limitrofe în acțiunea în grănițuire are ca premisa verificarea identității hotarului actual (determinat prin semnele exterioare, în măsura în care există) cu cel primordial și nu are ca finalitate decât restabilirea, dacă este cazul, a situației de fapt existente la data generării situației de vecinătate.
Privită din această perspectivă, soluția instanței de fond se raportează corect la dispozițiile de drept substanțial aplicabile, dând o soluție specifică.
Reținând, totodată că, în privința acestor aspecte, apelantul nu a înțeles să formuleze prin motivele căii de atac critici proprii, verificând cererea de apel în limitele sale privind stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de prima instanță, față de dispozițiile art. 295 și art. 296 Cod procedură civilă, apelul se constată nefondat, va fi respins ca atare, urmând a fi păstrată hotărârea atacată, legală și temeinică, luând act, totodată, că intimata care a avut câștig de cauză în calea de atac nu a solicitat cheltuielile procesului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul declarat de apelantul – reclamant I. D., domiciliat în municipiul Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr._/02.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata – pârâtă C. I., domiciliată în municipiul Ploiești, ., județul Prahova, ca nefondat.
Ia act ca intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. L. C. C. R. I.
Fiind transferată la o altă instanță,
semnează președintele instanței
Grefier
B. A.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. D.L.C./ Tehnored. M.Ș.
4 exp./26 iunie 2013
Dosar fond nr._ - Judecătoria Ploiești
Jud. fond I. M. D.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 446/2013. Tribunalul PRAHOVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 240/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
