Acţiune în constatare. Decizia nr. 257/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 257/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 3680/331/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 257
Ședința publică din data de 26.04.2013
PREȘEDINTE – R. I. C.
JUDECĂTOR – A. G. H.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul – reclamant R. T. cu domiciliul în Ploiești, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 2297/19.11.2012 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimata – pârâtă P. ORAȘULUI SLĂNIC cu sediul în Slănic, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul – reclamant prsonal și asistat de av. D. I., lipsă fiind intimata - pârâtă
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței că la dosarul nu s-a depus întâmpinare.
Apelantul – reclamant prin apărător depune la dosarul cauzei dovada achitări taxei judiciare de timbru în cuantum de 445,00 lei și timbru judiciar în valoare de 5,00 lei.
Tribunalul ia act că apelantul - reclamant prin apărător a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 445,00 lei conform chitanței . nr._/26.04.2013 și timbru judiciar în valoare de 5,00 lei ce au fost anulate.
Tribunalul ia act că intimata – pârâtă a depus prin registratură întâmpinare.
Apelantul – reclamant prin apărător învederează instanței că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat în cauză și solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Tribunalul consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelantul – reclamant prin apărător având cuvântul, învederează instanței că a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 555 – 557 din Noul cod civil și solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, să se dispună casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar schimbarea în tot a hotărârii instanței de fond, întrucât a dobândit terenul prin moștenire de la R. D., teren pe care la partajat cu frații săi, însă măsurătorile au fost efectuate în mod greșit la momentul la care acesta a fost împărțit.
De asemenea, arată că terenurile în suprafață de 5000 mp sunt împrejmuite și reconstituite prin sentința civilă din 2005, astfel încât prin acțiunea formulată solicită să se constate dreptul de proprietate pentru diferența de 1230 m.p., mai ales că, în fapt, stăpânește suprafața de 6230 mp.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. sub nr._ din 5 decembrie 2011 reclamantul R. T. a chemat in judecată pe pârâta Primăria orașului Slănic, jud. Prahova, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se constate că este proprietarul terenului in suprafață de 6230 mp. situat in orașul Slănic, pct. Fundata.
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este proprietarul acestui teren prin moștenire, de la antecesorii săi, astfel cum rezultă din următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 1392/17.06.1996, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în dosarul nr. 1789/1995, rămasă definitivă; certificatul de moștenitor nr. 103/11.08.2003, emis de B.N.P. I. L.-I. și sentința civilă nr. 665/3.05.2005, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în dosarul nr. 710/2005, de asemenea definitivă.
A precizat că terenul se află amplasat în orașul Slănic, punctul Fundata și este identificat și măsurat, conform schiței de plan întocmite în raportulde expertiză tehnică extrajudiciară de către exp. S. A..
A arătat că suprafața totală a terenului identificat și măsurat la data efectuării expertizei este de 6.230 m.p., din care 375 m.p. curți construcții, 3480 m.p. fâneață, 2375 m.p. livadă.
A menționat că terenul este bine delimitat, fiind împrejmuit în totalitate cu garduri, pe teren fiind amplasate construcții cu destinația de locuință și construcție anexă.
În drept, a invocat dispozițiile art. 111 C.proc.civ.
În dovedirea acțiunii, a depus la dosar, în copie, înscrisuri.
Prin întâmpinare, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La termenul din 14.05.2012, reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că solicită instanței de judecată să constate că este proprietarul terenului în suprafață de 1.230 m.p., respectiv diferența dintre suprafața de 5000 mp. al cărui proprietar este în baza sentinței civile nr. 665 din 3.05.2005 a Judecătoriei Vălenii de M. și suprafața reală găsită la măsurătoare, respectiv 6.230 m.p., de către expertul topo S. A..
A menționat că a solicitat întocmirea acestui raport de expertiză tehnică extrajudiciară, în vederea intabulării terenului, ocazie cu care a constatat că suprafața reală este de 6.230 m.p., în condițiile în care este bine delimitat și împrejmuit cu garduri și în acest răstimp niciunul dintre vecini nu a modificat liniile de hotar, nefiind înstrăinată vreo suprafață de teren.
În drept, a invocat dispozițiile art. 111 C.proc.civ., art. 555-557 C.civ.
Prin sentința civilă nr. 2297/19.11.2012 Judecătoria Vălenii de M. a respins acțiunea formulată de reclamantul R. T., împotriva pârâtei Primăria Orașului Slănic, jud. Prahova, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar reclamantul a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului în suprafață de 5.000 m.p. situat în pct. Fundata de pe raza orașului Slănic, jud. Prahova.
A reținut că, prin acțiunea formulată și precizată la data de 14.05.2012 reclamantul a solicitat, în temeiul art.111 C.pr.civ. și art. 555-557 Vechiul Cod civil să se constate existența dreptului său de proprietate și asupra diferenței de teren în suprafață de 1.230 m.p., rezultată din măsurătorile efectuate în vederea înscrierii imobilului în evidențele cadastrale.
A constatat că prevederile art. 555 și art. 556 Vechiul Cod civil se referă la uzufructul care are ca obiect un animal sau o turmă de animale iar art. 557 din același cod prevede modalitățile de stingere a uzufructului, textele de lege invocate ca temei al acțiunii precizate negăsindu-și aplicabilitate în speță.
A reținut că reclamantul a solicitat admiterea acțiunii precizate și în temeiul art. 111 C.pr.civ., care reglementează acțiunea în constatarea dreptului de proprietate și nu în realizarea acestuia.
A mai reținut că, pe de altă parte, chiar dacă s-ar aprecia că temeiul juridic al acțiunii formulate l-ar constitui prevederile art. 1846 și următoarele din Vechiul Cod civil, din probele administrate în cauză nu rezultă că reclamantul ar fi exercitat, vreme de 30 de ani, o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar asupra diferenței de teren în suprafață de 1.230 m.p. De altfel, s-a stabilit că dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafață de 5.000 m.p., în continuarea căruia se află diferența de teren pretinsă a fost dobândit prin sentința civilă nr. 665/3 mai 2005 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., definitivă prin nerecurare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul R. T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A solicitat anularea hotărârii de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr._ .
În motivarea apelului, apelantul – reclamant arată că, în fapt, prin acțiunea înregistrată sub nr._ din 5 decembrie 2011 a chemat în judecata pe pârâta Primăria Orașului Slănic Prahova, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate că este proprietarul terenului în suprafața de 6230 m.p. situat in orașul Slănic, pct. Fundata.
A arătat, în motivarea acțiunii, că este proprietarul acestui teren prin moștenire și, așa cum rezultă din actele depuse la dosar, terenul se afla amplasat in orașul Slănic, punct Fundata și este identificat si măsurat, conform schiței de plan de la expertiza extrajudiciara întocmita de expert S. A., terenul fiind delimitat și împrejmuit cu gard, iar pe acesta sunt amplasate construcții.
A menționat că, la data de 14 mai 2012, a precizat acțiunea în sensul că solicită să se constate că este proprietarul suprafeței de 1230 mp, respectiv diferența dintre suprafața de 5000 m.p. al cărei proprietar este prin sentința civila nr. 665/2005, însă cu ocazia măsurării pentru intabulare s-a găsit suprafața 6230 m.p., iar acțiunea înțelege să o întemeieze pe art. 111 C.proc.civ și art. 555-557 din Codul civil (nou intrat in vigoare la 01.10.2011).
A expus conținutul dispozițiilor art. 555 și art. 557 din Noul Cod civil.
A precizat că în mod greșit instanța de fond a reținut întemeierea acțiunii pe articolele din vechiul cod civil, fiind imposibil să întemeieze o acțiune, în mai 2012, la 7 luni de la . actualului cod civil, pe niște prevederi ale unei reglementari care era abrogată cu o lună înaintea înregistrării acțiunii pe rolul instanței (5 decembrie 2011).
A afirmat că, nici din punct de vedere juridic nu pot fi coroborate prevederile art. 111 C.proc.civ cu prevederile privind uzufructul unor mobile (animale, fructe) când se vorbește de la început de un teren delimitat, identificat pe schița de plan a unui expert topo, bun imobil nu bun mobil.
A arătat că instanța s-a aflat într-o gravă eroare, motiv pentru care solicită anularea hotărârii de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept, apelantul – reclamant a invocat dispozițiile art. 282-298 Codul de procedura civila.
Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, Tribunalul constată că apelul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Examinarea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, evidențiază că, în speță, reclamantul a solicitat instanței să constate că este proprietarul unui teren în suprafață de 1.230 m.p., situat în orașul Slănic, punctual Fundata.
Prin cererea precizatoare, reclamantul a invocat, ca temei juridic, dispozițiile art. 111 C.proc.civ. și art. 555-557 C.civ.
Instanta are obligația de a califica cererea de chemare în judecată prin raportare la cele menționate expres în cuprinsul său, acesta fiind primul pas in declanșarea cercetării judecatorești, în funcție de care se stabilește cadrul procesual și etapele ce urmează a fi parcurse.
Spre deosebire de obiectul acțiunii care nu poate fi schimbat, temeiul juridic al acesteia poate fi pus în discuție de către instanța de judecată, care, în exercitarea rolului activ, este îndreptățită și chiar obligată, pentru a contribui la ocrotirea intereselor legitime ale părților, să dea acțiunii calificarea juridică exactă.
În acest scop, calificarea acțiunii se face după motivele de fapt ale cererii și după scopul urmărit prin promovarea acțiunii.
În cauză, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată, fără a pune în discuția părților aspectele menționate și fără a clarifica obiectul cererii reclamanților prin prisma dispozițiilor legale aplicabile.
Astfel, instanța a enunțat dispozițiile art. 555 și art. 557 ale Codului civil din 1864, constatând că acestea nu își găsesc aplicabilitatea în speță, deși, prin cererea precizatoare, reclamantul nu a invocat incidența acestui act normativ, referindu-se la prevederile legale cu această numerotare din Noul Cod civil.
Instanța a analizat cererea de chemare în judecată și din perspectiva dispozițiilor art. 1846 și urm. ale Codului civil din 1864, neinvocate de către reclamant și pe care, de asemenea, nu le-a pus în discuția părților, reținând că, din probele administrate, nu rezultă îndeplinirea condițiilor dobândirii dreptului de proprietate pe cale de uzucapiune, deși în cauză nu au fost administrate probe sub acest aspect.
Întrucât cererii de chemare în judecată nu i s-a dat o calificare juridică exactă, nefiind stabilit temeiul juridic al acesteia, i s-a produs reclamantului o vătămare procesuală, constând în necercetarea pe fond a motivelor cererii sale, deși aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 297 alin. (1) teza a II-a C.proc.civ., constatând că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, iar apelantul a solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel, Tribunalul va admite apelul și va anula sentința apelată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Instanța de trimitere va pune în discuție cu prioritate temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, urmând să dea acțiunii calificarea juridică conformă prevederilor legale aplicabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul – reclamant R. T. cu domiciliul în Ploiești, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 2297/19.11.2012 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimata – pârâtă P. ORAȘULUI SLĂNIC cu sediul în Slănic, județul Prahova.
Anulează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, potrivit considerentelor prezentei decizii.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.04.2013.
Președinte, Judecător,
R. I. C. A. G. H.
fiind în C.O., semnează
Președintele instanței
Grefier,
R. C.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. C.R.I. / Tehnored. B.M.D.
4 ex./7.08.2013.
Df._ Jud. Vălenii de M.
Jf. J. A. A.
| ← Anulare act. Hotărâre din 05-06-2013, Tribunalul PRAHOVA | Grăniţuire. Decizia nr. 452/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
