Grăniţuire. Decizia nr. 510/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 510/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 25-10-2013 în dosarul nr. 23985/281/2011
ROMÂNIA |
TRIBUNALUL PRAHOVA |
SECȚIA I CIVILĂ |
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 510 | |
Ședința publică din data de 25 octombrie 2013 | |
Președinte: | M. C. |
Judecător: | M. N. |
Grefier: | E. M. |
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul – pârât T. A., cu domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1393/24.01.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - reclamant P. M., cu domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova.
Dezbaterile au avut loc in ședința publica din data de 17.10.2013, susținerile părților fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data ce face parte integranta din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 23.10.2013, dată la care a dispus amânarea pronunțării la data de 25.10.2013, când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr._ /24.10.2011 la Judecătoria Ploiești, reclamantul P. M. a chemat în judecată pe pârâtul T. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună granituirea proprietăților părților situate in orașul Ploiești, .- l3 constând în stabilirea liniei reale, obligarea pârâtului sa-i permită edificarea unui gard despărțitor pe linia de hotar dintre cele doua proprietăți, sa-i lase in deplina proprietate si posesie un teren de circa 45 mp acaparat fără niciun drept, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a dobândit în proprietate un imobil compus dintr-un teren de 1950 mp, construcții situat in Ploiești, ., (fosta prelungirea M. B. nr.22), în calitate de moștenitor de la autorii săi în baza certificatului de moștenitor nr. 65/21.03. 1972, sentinței civile nr. 9970/9 iulie 2002 a Judecătoriei Ploiești, imobil care se învecinează pe o latură cu imobilul aparținând pârâtului, lungimea totala a liniei de hotar fiind de circa 150 ml, edificându-se un gard parțial pe linia de hotar, însă, pârâtul contesta linia de hotar, refuzând să fie de acord cu edificarea unui gard pe toata lungimea liniei de hotar, împiedicându-l pe reclamant să efectueze lucrări de reparații la imobilul- casă de locuit.
După administrarea probelor cu acte, martori, expertiză tehnică topografie, prin sentința civilă nr. 1393/24.01.2013 a Judecătoriei Ploiești, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului și s-a dispus grănițuirea imobilului aparținând reclamantului situat în Ploiești, . de imobilul aparținând pârâtului situat în Ploiești, . conform aliniamentului 4,25,26,27,28,29,33,35,36,51,52,53,59, 60, 66 identificat potrivit raportului de expertiză tehnică topografie ing. Bahudu V., fiind respinsă în rest cererea și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1349 de lei cheltuieli de judecată reprezentând ½ din onorariile de avocat, expert, taxe de timbru.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că în baza sentinței civile nr. 9970/ 09.07.2002 a Judecătoriei Ploiești, reclamantul, în calitate de moștenitor al defuncților P. A., P. N., a dobândit imobilul situat în Ploiești, . (fosta prelungire M. B. nr. 22) având un teren de 1950 mp, deținând și un teren de 800 mp, fără să existe un contract de vânzare-cumpărare, iar prin titlul de proprietate 9551/ 11.04.1997 s-a reconstituit în favoarea autoarei pârâtului, T. E. terenul de 1, 7500 ha din care suprafața de 7500 de mp tarlaua 21 . folosind o parcelă de 1200 mp în temeiul unei chitanțe sub semnătură privată, astfel încât în urma efectuării raportului de expertiza ing. Bahudu V., s-a constatat că reclamantul deține în prezent o suprafață de 2930 mp, în raport de suprafața de 2750 mp înscrisă în acte, în timp ce pârâtul folosește o suprafață de 8599 mp față de suprafața înscrisă în acte de 8700 mp, terenurile în litigiu fiind împrejmuite de garduri, neexistând nicio acaparare de teren de 45 mp de către pârât în condițiile în care reclamantul folosește în plus 180 mp, pârâtul având un minus de 101 mp.
S-a menționat că sunt neîntemeiate pretențiile reclamantului privind revendicarea terenului de 45 mp în condițiile în care pârâtul nu a acaparat nicio suprafață de teren din terenul reclamantului, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 480 c.civ. nemodificat, iar în urma analizării declarațiilor martorilor Goaliță M., I. N. F., rezultă că părțile au modificat de comun acord gardul dintre cele două proprietăți, impunându-se în temeiul disp. art. 584 c.civ. nemodificat, grănițuirea, imobilului reclamanților situat în Ploiești, . față de imobilul pârâtului situat în Ploiești, . conform aliniamentului 4,25, 26,27, 28, 29, 33, 35, 36,51,52, 53,59, 60, 66 identificat potrivit raportului de expertiză tehnică topo ing. Bahudu V..
In ceea ce privește cheltuielile de judecata, în baza art.274 c.p.c s-a dispus obligarea pârâților la plata sumei de 1349 de lei cheltuieli de judecată în cuantum de ½ reprezentând onorariu avocat, taxă de timbru și onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare, completarea probatoriilor cu o nouă expertiză tehnică topometrică, motivându-se că s-a acordat mai mult decât s-a cerut, existând o depăsire a atribuțiilor puterii judecătorești, fără să se țină seama că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului de 800 mp. pe care l-ar fi achiziționat de la E. L., în timp ce la rândul său a făcut dovada, printr-o chitanță, privind dobândirea de către autorul său T. A. a unui teren de 1200 mp., fiindu-i reconstituit autoarei sale T. E. dreptul de proprietate asupra unui teren de 7500 mp. în baza titlului de proprietate nr.9551/1997 și că potrivit expertizei topo nu a acaparat terenul de 45 mp. din cei 2930 mp. asupra cărora reclamantul nu deține acte de proprietate, având diminuată suprafața cu 101 mp. față de actele depuse, aspect confirmat de expertiză, mai ales că în urma comparării planurilor de situație, de parcelare cu expertiza topo, nu există diferențe mari între cele două planuri.
În continuare, pârâtul a arătat că eronat s-a ținut seama de expertiza topo efectuată fără să se ia în calcul lățimile suprafețelor deținute, dovedite cu planul de parcelare, în urma măsurătorilor efectuate, de 11,90 m. în loc de 11,79 m., de 12,95 m. în loc de 12,30 m. în ceea ce-l privește pe reclamant și că eronat a fost admisă acțiunea, fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată de 1349 lei, fără să se țină seama că s-a acordat mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut, de situația juridică a terenurilor deținute de reclamant, de suprafața mai mare pe care acesta o posedă în loc de 1950 mp., de nedovedirea dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului de 800 mp., mai ales că în urma admiterii acțiunii reclamantul dobândește în plus 180 mp. față de suprafața la care ar fi avut dreptul de 2750 mp., suferind un prejudiciu prin diminuara suprafeței care-i aparține cu 101 mp.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 26.04.2013.
La data de 12.06.2013, reclamantul a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea apelului în condițiile în care în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt si a admis acțiunea, ținându-se seama de probele administrate în cauză, procedându-se în mod corect la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 17.10.2013, apelantul și-a completat motivele de apel în sensul că era necesar ca acțiunea să fie formulată împotriva advăratului proprietar al terenului, respectiv mama sa, T. E., în prezent decedată, motiv de apel la care apelantul a renunțat în ședința plublică din data de 17.10.2013.
Tribunalul, examinand cauza în raport de situatia de fapt reținută, de probele administarte în cauză, de criticile formulate și, ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform certificatului de moștenitor nr. 65/21.3.1972, de pe urma defunctului P. A., decedat la 25.09.1971, au rămas ca moștenitori legali P. N., în calitate de soție supraviețuitoare, reclamantul, în calitate de fiu, precum și o masă succesorală compusă din dreptul indiviz de ½ din imobilul situat în Ploiești, ., nr.22, constând într-un teren de 1950 mp. și o casă de locuit, ocazie cu care în cuprinsul certificatului de moștenitor s-a menționat că terenul a fost dobândit în urma unei chitanțe sub semnătură privată, fără dată certă.
Prin sentința civilă nr.9970/09.07.2002 a Judecătoriei Ploiești, rămasă definitivă și irevocabilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamant împotriva Primăriei Ploiești, Consiliului Local Ploiești și s-a constatat că reclamantul este unicul succesor al defuncților P. A. - decedat la 25.09.1971, P. N. - decedată la 27.11.1995, de pe urma cărora a rămas o masă succesorală constând în imobilul situat în Ploiești, ., fostă prelungirea M. B., nr.22, compus din terenul de 1950 mp. și o construcție cu 3 camere, hol, bucătărie, baie.
În conformitate cu certificatul de moștenitor nr.788/29.04.1982, de pe urma defunctului T. A., decedat la 11.11.1978, au rămas ca moștenitori legali pârâtul T. A., numitul T. C., în calitate de copii, fiind străini de succesiune, prin renunțare T. P., T. A., T. E., T. R., R. M., precum și o masă succesorală compusă din dreptul indiviz de ½ din imobilul situat în Ploiești, . constând într-o casă, având o cameră și dependințe, o magazie amplasate pe un teren ce nu face obiectul succesiunii, neexistând un titlu de proprietate asupra acestuia.
În baza titlului de proprietate nr.9551/11.04.1997 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitei T. E. asupra unui teren de 1,75 ha. situat în Berceni, din care 7500 mp extravilan arabil T.21, P.301/26, 5800 mp. extravilan arabil, T.22, P.307/16, 4200 mp. extravilan arabil, T.22, P.307/19.
În cuprinsul chitanței sub semnătură privată din data de 16.05.1961 s-a menționat că numitul T. A. i-a solicitat numitului C. S. să-i înstrăineze un loc de casă amplasat pe Șoseaua Stației CFR Telejen de 1200 mp., achitând 2000 lei la data încheierii chitanței, restul de 1000 lei fiind achitați la 20.10.1961.
În temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr._/21.12.1994, numitul E. L. a vândut reclamantului și numitei P. M. imobilul situat în Ploiești, pct. Titan constând într-un teren de 3000 mp., teren reconstituit vânzătorului în urma aplicării legilor fondului funciar.
Potrivit sentinței civile nr._/05.10.1999 a Judecătoriei Ploiești, a fost admisă acțiunea formulată de reclamant, P. M., împotriva numiților E. L., Primăria .-a dispus modificarea contractului de vânzare-cumpărare nr._/1996 în sensul că terenul de 3000 mp. ce a făcut obiectul înstrăinării nu se află amplasat pe amplasamentul menționat în contract, ci pe amplasamentul descris în cuprinsul procesului verbal de punere în posesie nr.933/1997 și anume .. în P. 307/18, T.22, iar .. în P. 301/24, T.21.
Din cuprinsul raportului de expertiză tehnică topometrică ing. Bahudu V., reiese că terenurile în litigiu sunt situate în Ploiești, .-15, din care reclamantul deține suprafața totală de 2930 mp., în timp ce pârâtul deține . 8599 mp., aflându-se în indiviziune cu ceilalti moștenitori ai defunctei T. E., terenuri pe care se află amplasate construcțiile aparținând părților, astfel încât linia de hotar ce desparte cele două terenuri este delimitată de pct. 4,25,26,27,28,29,33,35, 36, 51,52,53,59,60,66, neexistând nicio acaparare din partea pârâtului a unei parcele de 45 mp. solicitată de reclamant care deține, în plus, o parcelă de 180 mp. rezultată în urma măsurătorilor în raport de actele existente la dosar, în timp ce pârâtul înregistrează un minus de 101 mp., rezultat în urma măsurătorilor în raport de actele de la dosar.
Martorii Goaliță M., I. N. F. au declarat că între părți există neînțelegeri cu privire la linia de hotar, autorii părților fiind cei care au edificat construcțiile amplasate pe terenurile achiziționate, despărțite pe o latură, determinată de un gard, gard refăcut de comun acord de către părți.
Disp.art.480 c.civ. nemodificat, stipuleaza ca dreptul de proprietate presupune exercitarea de catre titularul unui asemenea drept cu privire la imobilul pe care îl detine, exercitarea cumulativa a urmatoarelor prerogative: dreptul de a intrebuinta bunul potrivit destinatiei sale, dreptul de a-i culege fructele sau productele, dreptul de a dispune de bun prin instrainare sau consumare.
De asemenea, disp.art.584 c.civil, nemodificat, prevăd ca operațiunea de grănițuire reprezintă operațiunea de delimitare prin semne exterioare a doua proprietăți vecine ce aparțin unor titulari diferiti, urmărindu-se determinarea limitelor dintre proprietăți, inclusiv in raport de întinderea acestora si stabilirea traseului real ce trebuie urmat de catre cei doi titulari.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că autorii reclamantului P. A., P. N., au dobândit în timpul vieții imobilul situat în Ploiești, ., având un teren de 1950 mp. și o construcție, reclamantul achiziționând în baza contractului de vânzare- cumpărare nr._/1994 un teren de 3000 mp situat în Ploiești, pct. Titan, în timp ce pârâtul ar fi dobândit în indiviziune de la autorii săi T. A., T. E. imobilul situat în Ploiești, . compus din construcții amplasate pe un teren în suprafață totală de 8599 mp. din care 7500 mp au fost reconstituiți autoarei pârâtului T. E. prin titlul de proprietate nr.9551/1997, astfel încât în prezent reclamantul folosește suprafața totală de teren de 2930 mp care se învecinează pe aliniamentul delimitat de pct. 4, 25, 26, 27, 28, 29, 33, 35, 36, 51, 52, 53, 59, 60, 66, cu terenul folosit de către pârât în suprafață totală de 8599 mp.
Ca atare, atât timp cât reclamantul a dobândit în proprietate prin certificatul de moștenitor nr.65/21.03.1972, sentința civilă nr.9970/2002 contractul de vânzare- cumpărare nr._/1994, imobilul situat în Ploiești, . compus din construcții și parcelele de teren de cca. 4950 mp., acesta folosind o parcelă în suprafață totală de 2930 mp, în timp ce pârâtul a dobândit în indiviziune, în baza certificatului de moștenitor nr.788/982, titlului de proprietate nr.9551/1997, imobilul situat în Ploiești, ., compus din construcție si o parcelă de teren de 7500 mp., folosind în prezent o parcelă în suprafață totală de 8599 mp., înseamnă că, în realitate, terenurile dobândite de către părți se învecinează, pe o latură, delimitată de aliniamentul pct. 4, 25, 26, 27, 28, 29, 33, 35, 36, 51, 52, 53, 59, 60, 66, aliniment care reprezintă prin însăși natura sa linia reală de hotar ce desparte cele două terenuri învecinate deoarece acest aliniament este marcat de limitele, întinderea reală a celor două parcele de teren deținute de către părți, rezultate în urma măsurătorilor.
De altfel, în condițiile în care terenul deținut de către reclamant are suprafața de 2930 mp., suprafață folosită efectiv de către acesta, în timp ce terenul deținut de către pârât are suprafața de 8599 mp., suprafață folosită efecfiv de către acesta, înseamnă că, în speță, la stabilirea liniei reale de hotar dintre cele două terenuri se ține seama de întinderea efectivă a acestora, de toate dimensiunile terenurilor rezultate în urma măsurătorilor, de elementele ce au stat la baza efectuării acestor măsurători din punct de vedere topografic, cadastral, mai ales că suprafețele folosite efectiv de către părți nu corespund din punct de vedere al întinderii cu suprafețele înscrise în actele existente la dosar, iar pârâtul a dobândit în indiviziune, până la proba contrarie, doar o parcelă de teren la pct. Acasă, de 7500 mp., folosind efectiv o suprafață mai mare de 8599 mp.
Faptul că pârâtul s-ar afla în indiviziune cu diferite persoane care ar avea vocație succesorală legală concretă la succesiunea defunctei T. E. asupra terenului de 8599 mp de la pct. Acasă, nu înseamnă în mod automat că nu se poate proceda la grănițuirea celor două terenuri în litigiu întrucât la stabilirea liniei de hotar se ține seama de întinderea reală a terenurilor învecinate și nicidecum a dreptului de proprietate însuși asupra terenurilor.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt si a admis în parte acțiunea, dispunând în baza disp. art. 584 cod civil nemodificat grănițuirea terenurilor aparținând părților situate în Ploiești, .-15, potrivit aliniamentului pct. 4, 25, 26, 27, 28, 29, 33, 35, 36, 51, 52, 53, 59, 60, 66, identificat conform schiței de plan de la raportul de expertiză tehnică topometrică ing. Bahudu V., fiind respinse ca neîntemeiate capetele de cerere privind obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și posesie o parcelă de 45 mp., să-i permită edificarea unui gard, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prev. de disp. art. 480, art. 1073-1077 c.civ. nemodificat, neexistând nicio dovadă la dosar că pârâtul ar deține fără niciun drept o parcelă din terenul proprietatea reclamantului și că l-ar fi împiedicat pe acesta din urmă să edifice un gard.
Susținerile pârâtului în sensul că s-a acordat mai mult decât s-a cerut, existând o depăsire a atribuțiilor puterii judecătorești, fără să se țină seama de nedovedirea dreptului de proprietate asupra terenului de 800 mp. de către reclamant, achiziționat de la E. L., făcând dovada la rându-l său printr-o chitanță asupra terenului de 1200 mp., fiindu-i reconstituit autoarei sale T. E. dreptul de proprietate asupra unui teren de 7500 mp. în baza titlului de proprietate nr.9551/1997, nu pot fi avute în vedere deoarece, în realitate, nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut, neexistând nicio depășire a atribuțiilor puterii judecătorești în condițiile în care cauza a fost soluționată ținându-se seama de toate capetele de cerere, inclusiv de grănițuirea solicitată constând în stabilirea liniei de hotar ce desparte terenurile părților, iar, în speță, reclamantul, pârâtul au făcut dovada întinderii suprafațelor de teren pe care le dețin, chitanțele existente la dosar nefiind prin însăși natrura lor acte autentice de proprietate.
Afirmațiile pârâtului în sensul că potrivit expertizei topo nu a acaparat .. din suprafața de 2930 mp. asupra căreia reclamantul nu deține acte de proprietate, având diminuată suprafața cu 101 mp. față de actele depuse și că în urma comparării planurilor de situație, de parcelare cu expertiza topo, nu există diferențe mari între cele două planuri, nu au relevanță în cauză, întrucât indiferent de existența sau inexistența unor parcele de teren acaparate, de înregistrarea unor minusuri privind terenurile deținute, în speță se analizeză pretențiile deduse judecății formulate de către reclamant, ținându-se seama de actele existente la dosar, de toate probele administrate în cauză, de dispozițiile legale ce reglementează instituțiile grănițuirii, revendicării, iar existența unui minus de teren deținut de către pârât nu constituie un impediment în ceea ce privește grănițuirea, mai ales că acesta nu a formulat pretenții față de reclamant.
Motivele invocate de către pârât în sensul că eronat s-a ținut seama de expertiza topo efectuată, fără să se ia în calcul lățimile suprafețelor deținute dovedite cu planul de parcelare, în urma măsurătorilor efectuate de 11,90 m. în loc de 11,79 m., de 12,95 m. în loc de 12,30 m. în ceea ce-l privește pe reclamant și că eronat a fost admisă acțiunea, fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată de 1349 lei, sunt neîntemeiate deoarece, la momentul efectuării expertizei topo, s-a ținut seama de întinderea reală a terenurilor deținute de către părți, de dimensiunile acestora, de suprafețele pe care se află amplasate comnstrucțiile, neexistând nicio dovadă la dosar că dimensiunile terenurilor ar fi total diferite față de dimensiunile înscrise în actele de proprietate, acte care nu cuprind integral toate dimensiunile, fiind admisă în mod corect acțiunea, ținându-se cont de probele administrate în cauză, iar în condițiile în care pretențiile reclamantului au fost justificate, în parte, în mod corect au fost aplicate disp. art.274, 275 cod pr. civilă și s-a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, acesta din urmă aflându-se în culpă procesuală, nerecunoscând linia reală de hotar ce desparte proprietățile părților.
Criticile pârâtului potrivit cărora s-a acordat mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut fără să se țină cont de situația juridică a terenurilor, de suprafața mai mare pe care reclamantul o posedă, de nedovedirea de către reclamant a dreptului de proprietate asupra terenului de 800 mp. și că, în urma admiterii acțiunii, reclamantul dobândește în plus 180 mp. față de suprafața la care ar fi avut dreptul, suportând un prejudiciu prin diminuarea suprafeței care-i aparține cu 101 mp., sunt nefondate întrucât, în realitate, s-a acordat ceea ce s-a cerut, ținându-se seama de suprafețele deținute efectiv de fiecare parte, reclamantul făcând dovada dreptului său de proprietate asupra terenului care se învecinează cu terenul deținut de către pârât, iar pe parcursul soluționării cauzei în primă instanță pârâtul nu a emis pretenții față de reclamant în ceea ce privește parcelele de teren folosite efectiv, la stabilirea liniei de hotar ținându-se cont de suprafețele aflate în posesie și nicidecum de existența unor minusuri de teren în ceea ce-l privește pe pârât.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, în baza disp. art.296 cod pr. civilă, va respinge apelul ca nefondat.
De asemenea, tribunalul va respinge cererea privind refacerea expertizei tehnice topometrice, ca neîntemeiată, în condițiile în care, în speță, în primă instanță, au fost administrate probe legale, concludente și pertinente constând în acte, martori, expertiză tehnică topometrică și nu există nicio împrejurare rezultată din dezbateri care să determine refacerea acestei expertize atât timp cât expertul desemnat în primă instanță a răspuns la obiectivele stabilite în raport de actele existente la dosar, de amplasamentele terenurilor, de suprafețele folosite efectiv de fiecare parte, nefiind îndeplinite condițiile prev. de disp. art. 295 c.pr.civ. privind necesitatea refacerii unor probe.
În baza disp. art.274 cod pr. civilă va fi obligat apelantul la 1500 lei cheltuieli de judecatră către intimat, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea privind refacerea expertizei tehnice topometrice formulată de apelant împotriva intimatului, ca neîntemeiată.
Respinge apelul declarat de apelantul – pârât T. A., cu domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1393/24.01.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - reclamant P. M., cu domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova, ca nefondat.
Obligă pe apelant la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică azi, 25.10. 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. N. M.
GREFIER,
M. E.
operator date cu caracter personal 5595
red. CM / tehnored. TS
4 ex./04.12.2013
d.f._ /2001 Judec. Ploiești
j.f. F. G.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1167/2013. Tribunalul PRAHOVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 380/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
